Cofeina – un drog care aduce dependenta si efecte secundare negative

Micul Dejunby dr.Ligia Miclea

AVEVARUL DESPRE COFEINA

 

.“veti cunoaste adevarul, si adevarul va  face liberi

Evanghelia lui Ioan, 8.32

 

COFEINA – o consumam în primul rând sub forma de cafea si în al doilea rând sub forma de Coca Cola sau oricare alta denumire a bauturilor “soft drinks”, înghitite cu placere, deopotriva de adulti , adolescenti si din pacate, de copii.

În fiecare an, conform statisticilor oficiale, oamenii consuma cofeina din 5 miliarde kg de cafea, în plus si cea din bauturile “soft drinks ” care ne-o ofera sub forma mascata.

Aceasta “otrava” savurata cu atâta constiinciozitate si placere de “rasa umana”, a fost testata pentru prima data în anul 850 d.Cr, de catre …caprele pastorului arab Kaldi.

.

Continuarea în Armonia Magazine USA.

.

Un american a trimis prin posta zeci de cadouri în Ziua de Craciun

ce-i-a-trecut-prin-cap-unui-americanAntena3.ro publica in editia online de astazi un articol interesant pe care îl puteti citi mai jos:

E mai ferice sa dai decât sa primesti”. Mergând pe aceasta idee, un american s-a gândit sa ofere din putinul sau si altora. Asa ca a strâns mai multe bancnote de 10 dolari, pe care le-a pus într-un plic alaturi de o scrisoare care suna cam asa:

De la un strain la altul,

Nu stiu cine esti, de unde vii sau ce faci. Poate ca ai avut un an foarte greu, sau poate ca anul tau a fost excelent. În orice caz, sper ca acesti bani îti vor face ziua putin mai buna. Stiu ca nu e o suma mare, dar o poti cheltui pe ceva care îti place foarte mult sau cu cineva la care tii. Îti doresc tot ce este mai bun pentru sarbatori si anul care vine,

Sarbatori fericite,
Strainule

Galeria foto

 

Sursa: http://m.antena3.ro/life-show/fun/ce-i-a-trecut-prin-cap-unui-american-a-facut-asta-chiar-in-ziua-de-craciun-si-zeci-de-oameni-au-primit-in-posta-cadoul-197237.html

Daca pomenesti numele "Isus" în discursul tau, te arestam!

Povestea de viata a Angelei Hildenbrand!

by Daniela Delibas

In anul 2011 Angela Hildenbrand era liceana într-un liceu din Texas. Era una din cele mai bune eleve, pentru ca a fost aleasa sa tina discursul de încheiere din partea elevilor la ceremonia de graduare din 2011. Pentru ca este crestina si marturiseste deschis credinta ei, Angela a planificat ca în discursul ei de încheiere sa multumeasca lui Dumnezeu în rugaciune. Tot atunci a aflat ca daca face acest lucru, s-ar putea sa fie întemnitata.

Legea a fost înaintata de un judecator federal din Texas. Potrivit acestei legi, niciun elev din oricare liceu din Texas nu are voie sa se roage sau chiar sa foloseasca cuvinte ca „rugaciune” sau „amin” în timpul ceremoniei de graduare din 2011.

În pofida acestei legi, Angela era gata sa sufere aceasta persecutie: „Chiar ma pregateam sa stau tare pe pozitia care am luat-o de a ma ruga la sfârsit, desi stiam bine ce avea sa urmeze”, a declarat ea pentru CBN News.

Cazul acestei eleve este unul din cele 640 cazuri de ura religioasa, care au fost prezentate într-un raport de catre Liberty Institute.

„Ateistii sunt bine organizati. Rata ostilitatii fata de oamenii de credinta este surprinzatoare. Creste zilnic”, a declarat avocatul Institutului pentru Libertate.

Administratia Veteranilor a solicitat pastorului Scott Rainey sa nu se roage în timpul ceremoniei la Cimitirul National din Houston de sarbatoarea Memorial Day. Acestia i-au interzis pastorului sa se roage „în Numele lui Isus”. „Niciodata în viata mea nu m-am rugat fara sa  spun la sfârsit „în Numele lui Isus Hristos Te rog, amin!””, a spus pastorul Rainey.

În urma acestor sesizari, Institutul pentru Libertate ofera ajutor celor carora le-a fost încalcat dreptul la libertatea de exprimare. Consilierul General al Institului pentru Libertate afirma ca atunci când crestinii stau tare pentru credinta lor, de regula, câstiga.

Acesta a fost si cazul Angelei, care, cu o zi înainte de ceremonia de graduare a primit permisiune din partea Curtii de Apel de a se ruga si de a folosi în discursul ei orice cuvinte doreste la adresa lui Dumnezeu. „Îti multumesc pentru dragostea Ta mare pentru noi si pentru tara noasta, în care suntem liberi. M-am rugat în Numele Domnul Isus, amin.” – asa s-a rugat Angela, multumindu-i lui Dumnezeu la ceremonia de graduare.

Tot Curtea de Apel i-a permis si pastorului Rainey sa îsi manifeste public credinta la înmormântari si la orice alte ceremonii religioase. Cu toate acestea, în America, se observa o crestere tot mai mare a numarului asalturilor din parte oamenilor ostili fata de credinta.

Sursa: eleva-crestina-sua-rugaciune-graduare

Moldova Crestina

 

 

 

Summitul global de conducere Romania 2012

  Costuri reduse la înscriere  –

  pâna la 15 octombrie 2012

      

Summitul global de conducere exista pentru a transforma liderii crestini de pe tot cuprinsul lumii printr-o infuzie de viziune  –  de dezvoltare a deprinderilor si inspiratie, de dragul bisericii locale.

.

Primul eveniment va începe peste câteva saptamâni.   Mai sunt câteva zile pâna la 15 octombrie, când beneficiati de costuri reduse.

Nu ratati ocazia de a va înregistra chiar acum, împreuna cu echipele, pentru participarea la acest eveniment exploziv, de 2 zile, în care conducerea  dv. va fi provocata si dezvoltata.

Pentru detalii suplimentare, informatii despre vorbitori, costuri etc., va rugam sa accesati:

 

http://www.glsromania.ro

Echipa de organizare a Summitului global de conducere România:

Carpenului 7, Bl.A17A, ap.6, Brasov, 500256, ROMANIA

To unsubscribe or change subscriber options visit:

http://www.aweber.com/z/r/?jAxMLJzMHLSsDIzMzJysDLRGtIxsDMys7MxM

 

Un baietel vrea sa fie fetita!

                UN BAIETEL VREA SA FIE FETITA!

Revolutia sexuala face si are multe victime. Printre ele se afla si copiii. Confuzia care deja permeaza gindirea adultilor privind identitatea de gen incepe sa-i afecteze si pe ei. Creeaza confuzie in mintile lor inocente de la o virsta frageda. Un fenomen nemaintilnit cu doar o generatie in urma se reliefeaza tot mai pregnant in societatile occidentale – confuzia crescinda a copiilor privind propria identitate sexuala.

Educatia sexuala care e predata in scolile occidentale, si pentru care si in Romania tot mai multi pedagogi pledeaza, a facut ravagii in mintile copiilor. Ceea ce era cert si indubitabil ieri, nu mai este cert astazi. Copiilor li se spune tot mai mult in clasele de educatie sexuala ca identitatea sexuala, masculina ori feminina, e o chestiune subiectiva nu un dat biologic. Ca este un fenomen fluid care se deapana de-a lungul vietii, si care ia sensuri si directii diferite depinzind de situatii de viata si influente externe. Ca de fapt nu exista doar doua identitati sexuale imuabile, cea feminina si masculina, ci si alte orientari si identitati, numite intermediare (intersex = intre-sexe), terte ori multiple. Aceasta confuzie deformeaza mintile copiilor. Despre aceasta deformare scriem astazi – copii de gradinita sau clase primare care nu sunt siguri de identitatea sexuala proprie. Ce sunt, se intreaba ei? Baiat sau fata? Din nefericire aceasta confuzie, in loc de a fi privita ca o malformatie psihologica care poate fi corectata in anii de inceput ai vietii, este privita tot mai mult, chiar si de parinti, ca ceva normal. Anomalia devine noul normal. Si nu e de mirare. Fiindca generatia actuala de parinti occidentali a fost indoctrinata, inca din clasele elementare, in confuzia sexuala de care au suferit cind erau copii. Astfel incit confuzia de gen devine ereditara, se transmite de la generatie la generatie si se intensifica pe parcursul timpului. In loc sa fie rectificata la nivel mintal, este promovata chirurgical: baietii care spun ca se simt, ori s-ar simti, mai comfortabili ca fete, sunt transformati, prin interventii chirurgicale in fete, si invers. Este asta un lucru bun sau rau pentru copii? Ori pentru societate? Noi numim lucrul acesta inca o crima legala pe care adultii o comit impotriva copiilor lor.

La acest subiect cit se poate de serios dar tragic ne oprim astazi. Reproducem in traducere romana un articol publicat in februarie in Chicago Tribune. A fost pregatit pentru pentru dtra de David si Lizeta Tut (AFR Timisoara). Le multumim. Articolul original e intitulat “Sex-changing treatment for kids” It’s on the rise” (“Schimbarea sexului la copii: e in crestere”) si poate fi citit aici: http://apnews.myway.com/article/20120220/D9T13HO02.html

Un articol de LINDSEY TANNER
Un numar mic, dar in crestere de adolescenti si copii chiar mai tineri, care cred ca s-au nascut cu sex gresit obtin sprijin de la parinti si de la medicii care le ofera tratamente de schimbare de sex, conform rapoartelor din jurnalul medical Pediatrics. Este o chestiune care ridica întrebari de natura etica, iar unii experti îndeamna la prudenta în tratarea copiilor cu medicamente si hormoni de blocare a pubertatii.

La doar 8 ani

Un elev de 8 ani aflat în clasa a doua, din Los Angeles, este un pacient tipic. Nascut fata, copilul a aclamat, la vârsta de 18 luni, “eu sunt baiat” si a ramas cu aceasta convingere. Familia a fost socata, dar acum se refera la copil ca la un baiat. „Ii urmaresc primele semne de pubertate pentru a putea începe tratamentul”, a declarat mama pentru Associated Press. Medicii pediatrii trebuie sa stie de existenta acestor copii si faptul ca ei merita sa fie tratati, a spus dr. Norman Spack, autorul unuia dintre cele trei rapoarte publicate si director national al primei clinici ce trateaza probleme de identitate pentru copii, Spitalul de Copii din Boston. “Daca va deschideti usile, acestia sunt copii care vor venii, ei sunt acolo. Sunt in aria voastra de expertiza, in domeniul vostru”, a declarat Spack, într-un interviu. Schimbarea rolului sexual si, pretinzând ocazional de a fi de sex opus este un lucru frecvent la copii mici. Dar acesi copii sunt diferiti. Ei sunt siguri ca s-au nascut cu organele sexuale gresite. Unii sunt etichetati ca suferind de “tulburare de identitate sexuala”, un diagnostic psihiatric. Dar Spack este printre medicii care cred ca termenul acesta este impropriu. Cercetarile emergente sugereaza ca pot avea mai multe caracteristici cerebrale similare sexului opus. Spack spune, ca dupa unele estimari, 1 din 10.000 de copii prezinta aceasta conditie.

Aspecte etice

Oferirea de tratamente de schimbare de sex pentru copiii mai mici de 18 ani ridica probleme etice, iar motivele lor trebuie sa fie atent examinate, a spus dr. Margaret Moon, un membru al Academiei Americane de Pediatrie, si a comitetului de bio-etica. Ea nu a fost implicata in elaborarea nici unuia dintre rapoarte. Unii copii pot primi un diagnostic psihiatric atunci când acestia traverseaza un moment extrem de inconfortabil in definirea rolurilor sexuale sau unii pot fi homosexuali si sunt obligati sa suporte tratamente pe care parintii le gasesc mai confortabile decat acceptarea conditiei de homosexualitate, a declarat profesorul Luna, care preda la Institutul Johns Hopkins Berman de Bioetica.

Este daunator „un tratament ireversibil început prea devreme”, a declarat Moon. Medicii care ofera acest tratament sunt de parere ca lipsa lui ar fi mult mai daunatoare. Acesti copii recurg uneori la auto-mutilare pentru a încerca sa-si schimbe anatomia, celelalte doua rapoarte din jurnal noteaza ca unii dintre ei trebuie sa faca fata abuzului verbal si fizic si sunt predispusi la stres, depresie si tentative de suicid. Spack a declarat ca aceste probleme dispar de obicei la copiii care au avut parte de tratament si carora li se permite sa traiasca ca sexul opus.

Indrumarile sau principiile trasate de Societatea de Endocrinologie aproba tratamentul hormonal pentru schimbare de sex, cu mentiunea ca acesta nu ar trebui sa fie administrat înainte de începerea pubertatii.

In acel moment, principiile sugerate recomandau administrarea tratamentului de blocare a pubertatii pana la vârsta de 16 ani, apoi de-a lungul vietii hormoni de schimbare de sex, cu monitorizarea potentialelor riscuri de sanatate. În proces ar trebui sa fie implicati profesionisti psihiatri. Membrii grupului sunt de obicei medici care tratau boli de natura hormonala.

Date statistice
Aceste îndrumarii, împreuna cu videoclipuri pe YouTube postate de adolescenti care trec printr-o faza de schimbare de sex si alte mesaje mass-media, au contribuit la cresterea gradului de constientizare cu privire la tratament si a determinat mai multe familii sa ceara ajutor, a spus Spack. S-a raportat o crestere cvadrupla a numarului de pacienti la spitalul sau din Boston. Clinica sa de Management de Gen (sex), care s-a deschis în 2007, trateaza în medie aproximativ 19 pacienti în fiecare an, comparativ cu aproximativ patru pe an tratati pentru probleme de gen, la sfârsitul anilor 1990. Raportul ofera detalii despre cele 97 de cazuri, fete si baieti, tratate între 1998 si 2010, dintre care cel mai tânar copil a avut 4 ani. Copiii mici si familiile lor au parte de consiliere psihologica si sunt monitorizati pâna apar primele semne de pubertate, de obicei în jurul vârstei de 11 sau 12 ani.

Apoi, copiii sunt tratati cu medicamente de stopare a pubertatii, ce constau în injectii sau plasturi aplicate pe brat care costa 1.000 de dolari lunar. Într-un alt raport al Jrnalului Pediatrics, un medic din Texas sustine ca a oferit tratament de schimbare de gen la un numar tot mai mare de copii, astfel încât are o clinica in cadrul Spitalului de Copii din Los Angeles, unde copilul de 8 ani, amintit mai sus, ii este pacient.

Medicamentele utilizate in clinici sunt aprobate si au ca efect întârzierea pubertatii la copiii care încep procesul de maturizare prea curând. Efectele medicamentelor sunt reversibile, iar Spack spune ca nu au provocat complicatii la pacientii sai. Ideea este de a oferi acestor copii timp sa se maturizeze emotional si sa fie siguri ca doresc sa continue cu o schimbare permanenta de sex. Doar 1 din 97 au optat tratamentul permanent, a spus Spack.

Interventii chirurgicale

Copiii vor suporta mai usor schimbarea de sex si vor necesita un tratament mai putin drastic in viitor, în cazul în care tratamentul medicamentos începe mai devreme, a spus Spack. De exemplu, baietii care voi devenii fete vor dezvolta sânii, iar fetele care vor devenii baietii vor avea un piept plat, daca pubertatea este blocata si tratamentul hormonal de schimbare de gen este inceput destul de repede, a spus Spack. Hormonii sexuali, mai ales în doze mari, atunci când sunt folositi pe termen lung, pot avea efecte secundare grave, inclusiv cheaguri de sânge si cancer. Spack a spus ca el foloseste doze mici, mai sigure, dar ca pacientii ar trebui sa fie monitorizati in orice caz.

Interventiile chirurgicale de schimbare a sexului, care pot include eliminarea sau crearea de penisuri, sunt realizare doar de o mâna de medici din SUA, la pacientii de cel putin 18 ani, a afirmat Spack. Clinica sa a lucrat cu chirurgi locali, care au facut operatii de suprimare a sânilor la fete de la vârsta de 16 ani, dar interventia chirurgicala poate fi relativ minora sau evitata, daca pubertatea este oprita în timp, a declarat el.

Mama copilului de 8 ani din Los Angeles, spune ca fetita ei e nerabdatore sa înceapa tratamentul. Când copilul a aflat ca poate lua injectii pentru a bloca dezvoltarea de sâni, a fost foarte entuziasmats, a spus mama. De asemenea, ea stie ca în cele din urma va trebuie sa ia injectii de testosteron pentru restul vietii, dar chestiunea interventiilor chirurgicale este acum incerta. Copilul frecventeaza o scoala publica în care colegii de clasa nu stiu, ca din punct de vedere biologic, el este fata. Din acest motiv, mama sa a solicitat anonimatul. Mama i-a spus si i-a explicat anatomia unei fete, dar ea a respins, a refuzat chiar sa poarte rochii si a insistat cu privire la utilizarea unui nume de baiat chiar de la gradinita.

Mama a crezut ca este doar o faza peste care va trece, apoi ca copilul ei ar putea fi o lesbiana si a cautat ajutorul unui terapeut pentru a-si confirma suspiciunea. Atunci a auzit prima data termenul de “tulburare de identitate de sex” si a aflat ca de multe ori este o problema pe care copii nu o depasesc.

Acceptarea identitatii a fost dificila pentru ambii parinti, a spus femeia. Scolile private au refuzat sa-l înscrie ca pe un baiat, si medicii pediatri de familie au refuzat, sa-l trateze ca pe un baiat.
Au gasit un medic, dr. Jo Olson, director medical al unei clinici transsexuale de la Spitalul de Copii din Los Angeles. Olson a declarat ca rapoartele jurnalului ar trebui sa convinga mai multi medici sa ofere acestor copii tratamentul de schimbare de sex sau sa-i trimita la specialisti care vor face asta. „Ar fi atât de bine daca acest diagnostic ar fi mutat din zona sanatatii mintale, în zona medicala”, a spus Olson.
AFR Va Recomanda: Un articol mai recent, lung dar si foarte informativ, privind confuzia sexuala la copii a fost publicat in august in New York Times. Titlul articolului este, spunem noi, insensitiv, “What’s So Bad About a Boy Who Wants to Wear a Dress?” (“Ce-i asa de rau la un baiat care vrea sa poarte rochita?”) http://www.nytimes.com/2012/08/12/magazine/whats-so-bad-about-a-boy-who-wants-to-wear-a-dress.html?_r=1 Observati nonsalanta si lipsa de ingrijorare cu care unii parinti trateaza confuzia sexuala a copiilor lor. Este tipica in special la familiile libertine, neconformiste, netraditionale. Este tipica in caminele amestecate si rezultate din casatorii multiple, ori experimentarea cu orientari sexuale multiple. Dar situatia aceasta nu e limitata doar la Statele Unite. Europa are si ea un numar crescind de copii si adolescenti “neconformisti” din punct de vedere sexual. In Europa, fenomenul acesta pare a fi mai pronuntat in Danemarca unde multi baieti tineri au trasaturi marcante feminine – s-au feminizat. Acolo “gender nonconformity” (neconformitatea de gen) e privita ca ceva “cool” si vrednic de imitat. Intrebam insa, in timp, unde va ajunge o astfel de societate? Si aceasta anomalie face parte din “valorile europene”? Trebuie acceptata? Tolerata?

DIFERENTA INTRE SEXE A DEVENIT TABU
Saptamina trecuta, colega noastra de la Pro Vita Media, Larisa Iftime, a publicat in traducere romana un material similar cu al nostru – un interviu din publicatia franceza Famille Chretiene privind confuzia sexuala la adulti. Se pare ca doar afirmatia ca intre cele doua sexe exista diferente a devenit un subiect tabu la occidentali. Cine inca afirma lucrul acesta incepe sa fie vazut ca o persoana inculta, ingnoranta si necunoscatoare a ultimelor idei avantagardiste privind sexualitatea umana. Reproducem interviul.
Interviu publicat in revista Famille Chretienne, in iulie 2012. Autori: Clotilde Hamon si Samuel Pruvot Preluat de pe site-ul: Le blog de cathophalsbourg.

De la introducerea lor in cadrul cursurilor de stiinte politice [in Franta – n.tr.], in 2011, „studiile de gen” suscita controverse. Ce v-a determinat sa intrati in aceasta dezbatere?: Raspuns: Am intervenit in dezbatere cu cartea „Femeile, intre sex si gen”, pentru a spune ca notiunea de „gen” nu elimina consideratiile despre sexe, contrar celor sustinute de Judith Butler si teoreticienii teoriei „Queer”. Acum imi dau seama ca aceasta pozitie nuantata si indelung argumentata ajunge greu in presa. Oricine spune astazi ca tot ceea ce este construit si artificial este acuzat ca e „naturalist”, ca reduce totul la natura si biologie, orice ar spune! Eu nu ma opun total cercetarii „genului”, stiintelor politice sau altor stiinte.

Exista o constructie sociala si o interpretare culturala despre diferenta sexuala, asa cum se arata in diversitatea culturilor, institutiilor, relatiilor sociale. Dar distinctia intre sexe, in sens strict, ramane relevanta, cand analizam ceea ce Francois Jacob a numit „logica viului”, pentru ca fiintele umane sunt fiinte vii, pana la proba contrarie. Am sentimentul clar ca diferenta sexuala a devenit pentru unii un adevarat tabu, un subiect interzis. In loc de o reflectie filosofica si antropologica, avem de-a face cu o lupta politica, ca si cum ar fi reactionar sa spui ca exista barbati si femei. Este atat de amuzant sa spui asta, atunci cand toata lumea se felicita pentru progresele egalitatii [de gen]. Dar nu „studiile de gen” sunt problema, ci „studiile despre homosexuali” [Queer theory].

Pe ce se intemeiaza aceasta controversa? Raspuns: „Studiile de gen” privesc aspectul social al relatiilor barbati-femei. Ele nu contesta diferenta intre sexe si asimetria organismelor sexuate. Dar pentru „gandirea Queer” sau „teoria Queer”, reprezentata de Judith Butler, intrebarea nu mai este constructia sociala a sexelor, cu atat mai putin istoria dominatiei masculine, ci dominatia „heterosexuala”. De aici si polemica. Ceea ce este complet diferit! Ar trebui sa se abordeze, de fapt, ambele probleme. Dar, in opinia mea, lupta impotriva homofobiei nu implica negarea diferentei sexuale.

In Franta, ideile lui Judith Butler sunt sustinute in numele eliberarii corpului … Raspuns: In cartea sa, „Corpul care conteaza”, Judith Butler reduce organismul la o materie prima, inerta, plastica, ce nu ar avea nici o proprietate. Aceasta este o violenta extrema asupra corpului, si, prin urmare, asupra persoanelor, asa cum am aratat in „Corps en miettes” (Corpul in bucati” (Flammarion, 2009)). E un curent fals modern care considera corpul ca pe un material de fabricatie. Acesta ne face sa consideram animalele ca lucruri, apoi ar trebui sa consideram fiintele umane ca lucruri. Dar fiintele umane sunt indivizi vii, persoane. Distinctia intre persoane si lucruri este, de asemenea, fundamentala in dreptul nostru.

Care sunt implicatiile acestor idei asupra conceptului de familie? Raspuns: Una din consecinte este tocmai aceea de a privi copilul ca pe un produs fabricat in laborator, iar parintii legali, ca pe indivizi neutri al caror sex este nesemnificativ. Totusi, chiar cand vine vorba de fertilizarea in vitro (FIV), rolurile sexului, masculin si feminin, la nastere, nu sunt identice. A fi „tata” si „mama” – se intampla ca si eu sa fiu mama si bunica – se refera la sexul nostru, nu si la sexualitatea noastra sau la „orientarea sexuala” a noastra. Putem intoarce lucrurile cum dorim, nu vom putea face ca aceste doua roluri sa fie interschimbabile. Ele sunt, de asemenea, interdependente. Cu toate acestea, asa cum sunt femei care poarta copiii si le dau nastere, ele pot avea copii fara a fi legate din punct de vedere legal de un barbat. Dimpotriva, paternitatea, considerata incerta, s-a construit pe casatorie si pe fidelitatea sotiei, iar istoria casatoriei patriarhale a fost aceea a subordonarii legale a femeilor autoritatii maritale.

De fapt, amintiti-va legatura intre institutia casatoriei si a filiatiei … Raspuns: Altadata, am avut de a face cu filiatia naturala si legala. Ambele aceste legaturi, uneori, coincid, alteori, sunt distincte, la fel ca in adoptie. Ceea ce complica lucrurile sunt toate aceste noi posibilitati biotehnologice: fertilizarea in vitro, donarea de gameti (ovule sau spermatozoizi), transferul de embrioni, chiar si mama-surogat, acolo unde este permisa. Aici vorbim de copii biologici, mai degraba, decat de copii naturali.
Care sunt noile provocari ale technologiilor? Raspuns: Daca copilul este conceput ca un obiect „fabricat”, nimic nu mai sta la baza filiatiei sale. Ea devine o constructie juridica independent de conditiile nasterii lui. Prin urmare, totul este posibil. Chiar si notiunea de „tata” sau de „mama” devine problematica.

Notiunea de cuplu parental nu se mai impune in mod necesar: de ce doi parinti si nu trei sau cinci? Dintotdeauna, filiatia, inclusiv parintii adoptivi, s-a inspirat din modelul cuplului mixt (masculin-feminin), si a atribuit copilului o linie dubla, masculina si feminina. Ne intrebam: intram in era copilului fabricat, a omului fabricat, fara a lua in considerare logica procrearii? Daca este asa, atunci trebuie sa stim ca se sterge orice legatura intre ascendenti si descendenti.
Cum poate cineva pretinde ca are doi tati sau doua mame? Raspuns: Ni se spune ca un copil poate avea doi tati sau doua mame. Dar chiar daca un copil poate fi ingrijit de doi barbati sau de doua femei, ar trebui sa-l lasam oare sa-si imagineze ca poate proveni din doi barbati sau din doua femei, sau ar trebui sa faca el distinctia intre istoria sa reala, parintii sai, originea sa, daca doriti, si familia care-l creste? Noi [francezii] trebuie atunci sa anulam, cum au facut-o mai multe tari europene, anonimatul in donarea de gameti.

Tema paradei gay din 2012 este „Egalitatea de sanse – acum!”. Cum este inteleasa astazi notiunea de egalitate? Raspuns: Egalitatea nu inseamna similaritate. Egalitatea de gen, drepturi egale, se scandeaza acum. Dar intrebarea este mult mai complexa, deoarece exista anumite drepturi care iau in considerare intrarea in calcul a unei disimetrii sexuale sau care tin de generatie, de exemplu, diferenta intre copii si adulti sau intre adulti si batrani. Cu alte cuvinte, nu am avem toti aceleasi drepturi. Dreptul la pensionare este tributar varstei, precum si dreptul la educatie. Noi nu ne aflam intr-o relatie de egalitate intre indivizi neutri. Drepturile sociale sunt legate de o anumita situatie, de o anumita conditie. Intrebarea care se pune este in special dreptul copilului. Ma tem ca sub masca egalitatii, suntem tentati sa nu vorbim decat despre dreptul de a avea un copil. Oare societatea trebuie sa ofere fiecaruia mijloacele tehnice pentru a avea un copil, inclusiv cu ajutorul organelor altora, cum ar fi materialul anonim (celule, uter)? Toti avem dreptul, inclusiv legiuitorul, sa definim drepturile copilului. Interviuri preluate © Asociatia Provita Media

CONFUZIE SEXUALA LA BACAU
Dragi romani: confuzia sexuala a ajuns si la Bacau. Da, Bacaul nostru din Romania. Despre ce este vorba? Organizatia extremista si pro-homosexuala americana Southern Poverty Law Center, a lansat proiectul Mix It Up Schools, un proiect care are ca obiectiv promovarea homosexualitatii in scoli in numele tolerantei. (Cititi aici: http://www.tolerance.org/search/apachesolr_search/sexual orientation.) Pe 30 octombrie organizeaza un “prinz” al tolerantei in cadrul caruia elevi heterosexuali si homosexuali vor avea “partasie” impreuna. Peste 2000 de scoli americane vor participa la acest eveniment. 10 scoli din alte tari vor participa si ele, printre care si Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” din Bacau, Romania.

Cititi detaliile aici:http://www.tolerance.org/mix-it-up/map

Ne exprimam dezaprobarea totala fata de participarea Colegiului la acest eveniment care nu va aduce decit confuzie in mintile copiilor nostri. Ne exprimam dezaprobarea fata de autoritatile si oficialitatile care au aprobat derularea acestui eveniment in Romania, fie ca e vorba de Guvernul Romaniei, Ministerul Educatiei, ori conducerea Colegiului din Bacau. Recomandam tuturor cititorilor nostri din Bacau, si de fapt tuturor bacauanilor, sa nu permita copiilor lor sa participe la acest eveniment. Le recomandam deasemenea sa protesteze pe linga oficialitati organizarea acestui eveniment si sa ceara anularea lui. Va rugam adresati-va preocuparile si protestele dlui director Adrian Fuioaga, email ctanghelsaligny@yahoo.com, ori fax 234-581-381.
Organizatia Southern Poverty Law Center a inceput-o bine, dar apoi a luat-o razna. Initial a fost o organizatie care pleda integrarea rasiala si se opunea discriminarii rasiale. In ultimii ani insa a inceput sa promoveze “toleranta” fata de homosexualitate. A devenit una din cele mai agresive organizatii pro-homosexuale din SUA. Este dezavuata de majoritatea liderilor religiosi de culoare din SUA. In vara a clasificat organizatia pro-familie din SUA, Family Research Council, ca organizatie care promoveaza ura (“hate group”). A catalogat in aceasi categorie si alte grupuri crestine pro-valori cum este Alliance Defense Fund. Romanii nu are nevoie de prezenta sau influenta lui Southern Poverty Law Center in Romania.

CONFERINTA PRIVIND CONFUZIA IDENTITATII SEXUALE
Va rugam participati. Invitatie la conferinte: În zilele de 4 si 5 octombrie 2012 vor avea loc în Radauti, Suceava si Falticeni trei conferinte care au ca invitat pe biofizicianul dr. Virgiliu Gheorghe, cunoscut publicului larg în special ca autor al volumelor de stiinta Efectele televiziunii asupra mintii umane (4 vol.). Intrarea este libera. Organizatorii au onoarea de a va invita la aceste evenimente, care se vor desfasura dupa urmatorul program: Joi, 4 octombrie: ora 13.00: CASA MUNICIPALA DE CULTURA RADAUTI Titlu: Tinerii în era digitala; Erotismul mediatic si internetul; Organizatori: COLEGIUL TEHNIC RADAUTI, COLEGIUL NATIONAL “EUDOXIU HURMUZACHI” RADAUTI,COLEGIUL “ANDRONIC MOTRESCU” RADAUTI. Parteneri: Protopopiatul Radauti, Revista „Familia Ortodoxa”, Tipografia Accent Print, Casa Municipala de Cultura Radauti
Joi, 4 octombrie: ora 18.00: UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE” SUCEAVA – Sala AUDITORIUM (Corp F) Titlu: Când barbatii nu mai sunt barbati si femeile, femei… Despre identitatea de gen Organizatori: ASCOR Suceava, Bucovina Profunda, Revista „Familia Ortodoxa”
Vineri, 5 octombrie, orele 18:00: Sala “Aurel Baesu” – Muzeul „Ion Irimescu”, FALTICENI, Titlu: Efectele televiziunii si internetului asupra sanatatii mentale; dereglari si tulburari psihice; cum ne putem salva copiii; Organizatori: MUZEUL DE ARTA „ION IRIMESCU” si REVISTA “FAMILIA ORTODOXA”
Biofizicianul VIRGILIU GHEORGHE, este doctor în bioetica al Universitatii Aristotel din Tesalonic (titlul lucrarii: Televiziunea si mijloacele video-audio ca factori în formarea etosului omului contemporan). Ultima carte publicata: Pornografia – Maladia secolului XXI (2011). Ultima conferinta la Suceava, în octombrie 2011, a avut titlul: Revolutia sexuala – mistificare a dorintei si naturii umane, la

UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE” SUCEAVA.
STAREA ÎNVATAMÂNTULUI ROMÂNESC

– Comunicat de presa AFR – 24 septembrie 2012 Cu prilejul inceputului noului an scolar din Romania, AFR a emis saptamina aceasta urmatorul Comunicat de Presa.
Sistemul de învatamânt pe care România democratica l-a mostenit în 1989 era un sistem adaptat realitatilor statului socialist. În anii care au urmat, tara a trecut prin prefaceri profunde, atât politic, cât si economic. Economia de piata si integrarea internationala au devenit caracteristici si determinanti majori ai vietii economice din România. Guvernele care s-au succedat la putere din 1989 si pâna astazi au realizat o serie de reforme ale sistemului de învatamânt. Nu în câteva rânduri, o modificare initiata de un guvern a fost anulata de urmatorul guvern. Cei afectati direct de aceasta indecizie si instabilitate au fost, evident, elevii. Privite astazi în perspectiva, seria de asa-zise reforme ale învatamântului par sa fi fost mai degraba ambitii experimentale ale ministrilor de resort ai vremii, realizate pe spatele elevilor si al parintilor. Generatii de elevi au intrat în scoala, nestiind când si cum o vor absolvi.

În timp ce preocuparea guvernelor si ministrilor a fost restructurarea învatamântului în forma sa, s-a acordat prea putina atentie fondului. În timp ce sistemul din 1989 corespundea realitatilor economice de atunci, sistemul actual, cu disciplinele care sunt predate, nu a tinut pasul cu evolutia economiei nationale si internationale. Învatamântul românesc a ajuns sa fie încarcat cu materii depasite si cu un volum exagerat de informatii împins spre clase tot mai mici. Tot acest balast are ca rezultat incapacitatea elevilor, înca din clasele primare, de asimilare a informatiilor nepotrivite pentru dezvoltarea lor intelectuala si cognitiva, iar aceasta rupere de ritm care survine timpuriu conduce la rezultate slabe la examenele de capacitate si bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta, si nu numai, sunt dovada rupturii aproape complete dintre elevi si materialul informational care le este predat.

Cei ce pierd sunt elevii si absolventii, care nu se pot întoarce în scoala pentru înca o încercare de a asimila acel material educational neadecvat. În felul acesta, generatii întregi de elevi sunt jertfite din cauza incapacitatii conducatorilor de a crea un sistem adecvat, dar si pentru a se pastra în sistem o serie de catedre si discipline care nu mai au nicio justificare astazi. Absolventii sunt pierduti din punct de vedere economic, pentru ca falsa pregatire pe care le-a asigurat-o sistemul le face imposibila conectarea la economia tarii si gasirea unui loc de munca adecvat. La rândul lor, parintii au o povara în plus – aceea de a-si întretine copiii deveniti adulti si someri. În dreptul sau, Statul risipeste resurse materiale si financiare pe un sistem ineficient, care nu îi întoarce ulterior ajutorul, sub forma de contributie la viata economica, ci îl împovareaza si mai mult pe partea de asistenta sociala. Aceasta, în timp ce mentalitatea etatist-socialista predominanta în sistem refuza sa legifereze scolirea acasa a copiilor (homeschooling-ul) care, în toate tarile în care se practica, asigura rezultate academice superioare celor din sistemul public.
Facem un apel catre toti factorii politici si academici implicati în gestionarea sistemului românesc de învatamânt sa trateze cu atentia cuvenita acest domeniu esential pentru tinerele generatii si pentru viitorul României. Sistemul românesc de învatamânt are nevoie de o reforma reala, profunda, tinându-se cont de realitatile economice si geo-politice ale secolului XXI. Evident, pentru o asemenea reforma este nevoie de oameni de decizie cu viziune pe termen mediu si lung, capabili sa înteleaga necesitatile de azi si de mâine ale României si nu numai. Diletantismul care a caracterizat schimbarile de pâna acum ale învatamântului românesc trebuie sa înceteze. Avem nevoie de fauritori ai unui nou sistem de învatamânt, asa cum am avut la începutul secolului XX într-un Lazar sau Hasdeu, care sa puna bazele unui sistem adaptat României de azi si de mâine. (Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR)

PROTEJATI-VA COPIII DE PORNOGRAFIE!
Dam curs comentariilor dtre din ultimele luni. Ne-ati intrebat ce pot face parintii pentru a bloca accesul copiilor la pornografie pe internet. Pentru a va ajuta am alcatuit pentru dtra un pliant care contine instructiunile de rigoare. L-am numit pliantul INTERNET CURAT realizat de Alianta Familiilor din Romania. Va rugam sa-l descarcati si sa-l dati mai departe. Identifica pasi specifici pentru blocarea accesului la unele situri. http://www.alianta-familiilor.ro/internetcurat.pdf

ANUNT
Vineri, 5 octombrie, de la ora 11, Facultatea de Teologie din Sibiu îl are ca invitat pe pe profesorul Herman Tristram Engelhardt, Jr., unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai bioeticii crestine, care va sustine de la ora 11.00 conferinta „Origins and Foundations of Bioethics Critically Re-examined”.

ANUNT – FELINARUL COPIILOR
Ne face deosebita placere sa va anuntam ca luminita Felinarului copiilor lumineaza din nou. Dupa 33 de numere expediate gratuit, ne-am vazut nevoiti sa oprim publicarea revistei la nr. 4/2011 din lipsa de fonduri. De-a lungul acestor ani de aparitie, mii de copii, dar ?i parintii ?i bunicii lor, s-au bucurat de un cadou deosebit. Din partea lor am primit la redactie numeroase mesaje in care i?i exprimau regretul, dar totodata speranta ca revista i?i va relua aparitia. Prin intermediul contributiilor venite din partea unor oameni dedicati lucrarii lui Dumnezeu, putem relua publicarea revistei incepand cu sarbatoarea de Craciun a anului 2012, ca un cadou binevenit pentru cei mici, dar nu numai. Revista va avea tot sase numere pe an a cate 32 de pagini, fiind editata si produsa in continuare de Editura Lumina Lumii si distribuita de Editura Scriptum din Oradea. Numerele aparute pana in 2011 pot fi accesate si citite pe internet la adresa http://www.felinarul.ro. Daca nu ati vazut revista pana acum, va invitam sa rasfoiti revistele anterioare, pline de culoare, voiosie si valoare. Bineinteles ca asteptam si pe mai departe articolele, desenele, poeziile sau scrisorile voastre. Ne bucuram sa va putem oferi din nou aceasta revista crestina pentru copii, insa distribuirea ei nu se mai poate face complet gratuit, ci doar pe baza de abonament pe un an sau pe doi ani. Costul unui abonament este de 18 lei pe an sau de 36 de lei pe doi ani. Pretul reprezinta doar cheltuielile de ambalare ?i expediere, revista fiind in continuare gratuita. Disponibilitatea voastra de a achita costul abonamentului anual decide ?i sprijina aparitia in continuare a revistei ?i pastreaza aprinsa luminita Felinarului copiilor. Ii incurajam pe liderii bisericilor, pe invatatorii de la ?colile primare sau pe cei de la grupele de copii sa promoveze ?i sa utilizeze revista Felinarul copiilor in cercurile lor, ei avand in felul acesta un impact decisiv la aparitia ulterioara a revistei. Pentru mai mult de zece abonamente pe an la aceea?i adresa va rugam sa luati legatura cu noi pentru a va comunica pretul abonamentului, care in acest caz va fi mai avantajos. Va rugam sa ne confirmati cat se poate de repede daca doriti sa va abonati la revista Felinarul copiilor si care este numarul de abonamente pe care doriti sa le faceti. Ne puteti contacta pe http://www.scriptum.ro sau la adresa: Revista Felinarul copiilor, O.P.9, C.P.33, 410690 Oradea, jud. Bihor, prin e-mail la contact@felinarul.ro, sau la numerele de telefon/fax0259-457.428, 0359-412.765 sau 0740-270.730. Veti achita costul intregului abonament la oficiul postal, urmand ca urmatoarele reviste sa le primiti direct la adresa mentionata la abonare. Va multumim si asteptam cu nerabdare raspunsul vostru. Fiti binecuvantati!

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA
http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php
Haideti, haideti! Semnati, semnati! Nu mai avem mult sa ajungem la cele 10.000 de semnaturi pe care le dorim in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am trecut de 9.700 si mai avem nevoie de mai putin de 300 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.700 mai intra 300! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central dreptului copilului de a creste cu mama si tata lui si de a-i cunoaste.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape.

Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

DESPRE TOLERANTA

                                    “Dragostea înseamna îngaduinta
.Marc Levy

Cuvântul toleranta vine din latinescul tolerare care înseamna a suporta. Notiunea de toleranta a aparut în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsa legatura cu gândirea umanista, întruchipata în mai multe personalitati, ca de exemplu cea a olandezului renascentist umanist, preot catolic, critic social, profesor Erasmus din Rotterdam (1469-1536) care a adoptat o atitudine împotriva ignorantei, superstitiilor si structurilor autoritare traditionale; a filozofului britanic John Locke (1632-1704) care a combatut absolutismul si tirania, aparând libertatea si dreptul si a vazut în puterea legislativa forta suprema careia trebuia sa i se supuna puterea executiva si cea federativa, având menirea sa apere comunitatea împotriva primejdiilor din afara; a poetului, romancierului, filozofului Voltaire (1694-1778) care a scris pamflete politice, lansând o adevarata cruciada intelectuala împotriva fanatismului religios si nu numai. Amintesc o fraza din scrierile sale: „Soarta natiunilor a depins adesea de buna sau proasta digestie a primului ministru”. De asemeni scriitorul, filozoful german Gotthold Lessing (1729-1781) a pledat si el pentru toleranta fata de alte religii ale lumii, aparând în acest mod, libertatea religioasa. Alfred Fouillée (1838-1912) considera ca evolutia nu poate fi obtinuta fara psihic, adica sentimentul, dorinta, gândirea în libertate, ca libertatea nu poate fi câstigata decât progresiv si nu poate fi conceputa izolat, fiinta perfecta în sine fiind aceea care este buna pentru ceilalti, oamenii trebuind sa lucreze împreuna pentru „triumful bunatatii morale”.

Adevarata toleranta, în spirit umanist, înseamna însa mai mult decât o simpla „suportare”, ea presupune respectul opiniei contrare si este strâns legata de libertatea persoanei. Prin toleranta se respecta deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire si puncte de vedere, alte stiluri si moduri de viata. Astfel, garantarea necesitatii spiritului de toleranta este valabila în politica, dar depaseste acest domeniu. Petre Tutea arata ca „burghezul umanist al Renasterii, burghezul si proletarul vremii noastre, continuatori ai spiritului lui, sunt straini de ordinea reala întemeiata pe gândire, societate si natura”, specificând totodata calea pavata pentru zilele noastre: „…gratuitatea, ratacirea, desfrâul, pierderea libertatii reale si mântuirii sub imperiul haosului, absurdului, al venirii de nicaieri si mersului spre nicaieri”.

În lumea moderna, toleranta este fara tagada necesara. Ea reprezinta armonia în diferente. Toleranta înseamna bun simt, înseamna a renunta la egoism si a întelege ca ceea ce pentru tine este poate lipsit de importanta, pentru altul poate fi semnificativ. Lipsa tolerantei înseamna egoism, iar egoismul este sursa raului în aceasta lume. Trist este sa constatam ca el sporeste o data cu civilizatia ce pare sa-l stimuleze si sa-l întretina. Egoismul va descreste, afirma unii, doar atunci când viata morala va predomina asupra vietii materiale. Când se va întelege ca egoismul este cauza care naste orgoliul, ambitia, lacomia, invidia, ura, gelozia, comportamente care ranesc puternic si produc tulburari în relatiile sociale, provocând permanente disensiuni, distrugând încrederea, facând din prieten un adversar, atunci si numai atunci se va întelege ca acest viciu este incompatibil cu fericirea, cu siguranta propriei noastre vieti.  Egoismul este considerat ca o actiune al carei rezultat este dorit numai de persoana respectiva, opusa fiindu-i  actiunea altruista, rezultatul careia este dorit de mai multi.

Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, se face acasa în cadrul familiei, în scoli si la locul de munca, mijloacele de informare în masa având si ele un rol constructiv, favorizând dialogul si dezbaterile libere si deschise, evidentiind pericolul intolerantei.

Toleranta înseamna pâna la urma armonie. Ea este virtutea care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la înlocuirea învrajbirii cu pacea, lumina si armonia. Empedocle spunea: „Armonia este produsa din mai multe lucruri. Discordia produce mai multe lucruri dintr-unul singur.”

Esenta armoniei consta în a aduna sunetele într-o simfonie, iar a discordiei în a dezbina, a auzi sunete false. Toleranta nu poate fi conceputa numai ca o concesie, ci omul tolerant este cel care adopta o atitudine de recunoastere si respect a persoanei umane si libertatilor ei fundamentale. De aceea ea trebuie practicata de catre indivizi, grupuri si state.

Înainte de aparitia notiunii de toleranta, se vorbea despre „bunul simt” ca fiind cel ce facea de multe ori regulile, atunci când parerile erau contradictorii. Nicolae Steinhardt amintea ca Biserica întotdeauna a mers pe drumul echilibrului si al bunului simt, iar „pe cararile sofisticate au mers ereziile”. În ce consta bunul-simt? „Într-un lucru foarte simplu, anume ca poti sa ceri dovada tuturor lucrurilor si tuturor afirmatiilor”, afirma cineva; este în mod sigur un continut interior al nostru, pe care unii îl au, altii au nevoie sa-l aiba. Istoricul Neagu Djuvara a vorbit de curând despre cinste, educatie, punctualitate, încredere, bun simt, onoare, despre energiile neamului nostru, despre importanta si pastrarea cuvântului dat si respectarea promisiunilor, despre speranta, cât si despre schimbarea dramatica pe care comunismul a produs-o în acest sens, distrugând spiritul puternic înradacinat al neamului nostru.

Îmi povesteau batrânii ca pe vremea lor, când cineva promitea un lucru, cuvântul lui era sfânt si nu aveai nevoie de consimtamântul în scris. Acea expresie „pe cuvânt de onoare” nu era luata în derâdere. Astazi oamenii si-au pierdut onoarea, parca si-au pierdut propria busola, multi sunt dezorientati, nu stiu cum sa actioneze, ce viclesug sa foloseasca, nu stiu care este calea cea dreapta pe care trebuie sa mearga.

Biblia nu ne vorbeste de toleranta, dar ne vorbeste de dragoste, despre respectul ?i consideratia pe care trebuie sa o ai fata de cel de lânga tine, despre o schimbare a omului, despre renuntarea la egoism, la pacate, acele negatii ale virtutilor care nu sunt placute Divinitatii. Oamenii au crezut ca au ajuns la altruismul suprem iubindu-se între ei, dar a trebuit ca cineva sa le deschida ochii si sa-i învete, ca întreaga realitate a lumii trebuie iubita, îmbratisata, facuta sa retraiasca prin constiinta noastra. „La un astfel de altruism nu se ajunge decât prin etape”, ne spune filozoful Giovanni Gentile.

Toleranta nu ne va duce spre o societate mai buna, ea poate duce spre anarhie, sustin unii, si va implica statul politienesc în rezolvare. Asa sa fie oare? Care ar fi explicatia logica? Poate ca toleranta nu rodeste pentru toti, putini fiind cei care îi înteleg binefacerea si în acest caz va fi necesara implicarea mai multor factori? Thomas Mann scria despre cele doua principii disputate în lumea noastra: „Forta si Dreptul, Tirania si Libertatea”, ori cel de al doilea principiu, numai el poate înlesni toleranta, dragostea. Noi românii avem si un proverb: „Dragoste cu de-a sila nu se poate”, ea se propaga doar în starea de libertate, integrata si ea în bunul simt omenesc. În acest mod toleranta devine un factor civilizator, tinzând catre o umanitate evoluata.

Ajungem cu gândirea la respectul necesar care trebuie sa îmbrace toleranta cu haina sa. El priveste totdeauna numai persoanele si nu lucrurile pentru care am putea avea admiratie, chiar iubire sau teama. De fapt si omul poate fi iubit, temut sau admirat, dar respectul este numai al omului pentru om. Scriitorul francez Bernard Le Bouyer Fontenelle (1657-1757) spunea: „Înaintea unui nobil eu ma plec, dar spiritul meu nu se pleaca, dar înaintea unui om simplu la care remarcam cinstea, caracterul frumos, poate superior noua uneori, spiritul se pleaca.” Cine nu a întâlnit în viata sa astfel de oameni? Respectul este un atribut pe care nu-l putem refuza; chiar daca în afara nu-l manifestam întotdeauna, îl simtim în interiorul nostru. Asa ar fi normal, sa acordam respect celor din jurul nostru! ?i ar mai fi normal sa întâlnim cât mai multi oameni care sa fie demni de respect. Rar se întâmpla astazi! Oamenii intuiesc starea jalnica din jurul lor, dar nu se straduiesc sa-i depisteze cauza adevarata, aducând învinuiri false sau directionându-le fals, netinând seama de respect, toleranta, armonie, dragoste, neconstientizând faptul ca vinovata este „starea necontrolata, neadevarata a plonjonului nostru”, a fiecaruia dintre noi, în viata noua, schimbata, cu politici sociale capricioase si de multe ori imprevizibile. Dar, dupa cum în viata lucrurile se desfasoara având la baza principiul luptei contrariilor, dupa aceasta perioada de manifestare a egoismului, lipsei de respect, ura si vanitate, se spera ca va veni si vremea când oamenii vor manifesta altruismul, respectul, dragostea si modestia. Nu „cu de-a sila” ci din convingere! Meditând asupra vietii, simtul realitatii îi va ajuta la vindecarea marilor dezamagiri, vor deveni mai întelepti, mai putin orgoliosi, mai împacati cu sinele si cu semenii lor.

Vavila Popovici
Raleigh, Carolina de Nord

 

Antrenorul de hochei pe gheata Cristi Munteanu în Enciclopedia Personalitatilor din România (editia a VII-a)

Cu o traditie de peste 150 de ani, Enciclopedia Who is Who pune la dispozitie biografiile contemporanilor de succes din 10 tari europene. Personalitati de seama din cele mai diverse domenii, ale caror performante si-au gasit recunoasterea pe plan local, national sau international, sunt incluse anual în aceasta lucrare de proportii.

Antrenorul de hochei pe gheata Cristi Munteanu este unul dintre oamenii din sportul galatean care îsi pune sufletul, munca, încrederea si dorinta de schimbare în slujba sanatatii, a performantei, a binelui si a frumosului. Cu o cariera de exceptie de aproape 20 de ani ca profesor si antrenor, Cristi Munteanu a dat dovada în permanenta de profesionalism, verticalitate, inteligenta, maiestrie si afectivitate în cresterea si pregatirea sportivilor.

Angajat al Clubului Dunarea Galati din 2003, Cristi se face remarcat prin sociabilitate si relatii de colaborare la nivel national si international, participând cu echipele sale de juniori la competitii regionale, nationale sau europene, cum ar fi turneele organizate în Olanda, Anglia, Moldova, Austria si Letonia. Mai mult, Cristi se dovedeste a fi atât un bun pedagog si tehnician al echipei, cât si un remarcabil manager al acesteia, fiind deschis inovatiilor si perfectionarii.

De-a lungul carierei sale de antrenor, Cristi Munteanu a obtinut rezultate notabile care au ajutat la resuscitarea hocheiului galatean, iar mai nou, la înfiintarea unui centru hocheistic la Braila. Fiind printre putinii antrenori din România selectati pentru a participa la cursuri internationale de hochei, a acumulat experienta si cunostinte necesare în acest domeniu. Personalitate complexa, care îsi pune amprenta pe numele echipe sale, pe emblema acesteia, pe echipamentul sportiv al echipei si programul exceptional de antrenament, venind de la un an la altul cu îmbunatatiri în ceea ce priveste pregatirea si imaginea sportivilor, Cristi Munteanu îsi foloseste toate armele pentru a creste viitori campioni si oameni demni.

Cu modestie, antrenorul din Galati marturiseste ca nu face decât ceea ce-i place si nimic deosebit pentru a i se oferi onoarea de a fi printre românii remarcabili din paginile Enciclopediei Who is Who. Însa toate realizarile sale de pâna acum, nenumaratele aparitii în presa locala, nationala si chiar cea de peste ocean dovedesc contrariul, având o cariera frumoasa si o familie minunata. Suntem absolut siguri ca reusitele sale ca antrenor si ale echipei Gladiators Dunarea Galati vor fi nenumarate si de acum încolo.

Editia din 2012 a Enciclopediei Who is Who România va aparea în luna noiembrie. Suntem mândri sa-l gasim în cele peste 1000 de pagini si pe Cristi, ca model de conduita, rabdare, si perseverenta generatiei tinere de antrenori si hocheisti.

Tatiana Scurtu-Munteanu

VERTIGO

                  Alta pagina a Festivalului de Dans American – 2012

.

Respiratia este începutul si sfârsitul vietii”.

                                                                                                              Noa Wertheim

.
Fondata în Ierusalim de catre Director artistic si coregraf Noa Wertheim împreuna cu partenerul ei, Adi Sha’al, în 1992, trupa israeliana Vertigo Dance Company si-a facut debutul în cadrul Festivalului de Dans American (ADF), cu frumosul si dinamicul dans, Mana. De-a lungul anilor, Compania a primit numeroase premii, inclusiv cel al Ministerul Educatiei din 1998 acordat pentru Coregrafie, iar în 2003 – Premiul Landau pentru Arte Performante (Performing Arts)..

Cuvântul Mana este tradus din aramaica ca nava de lumina. „Corpul omului este ca o nava care poseda o lumina interioara”, a spus Noa Wertheim. În acest dans creat cu trei ani în urma, ea exploreaza dualitati: masculin / feminin, lumina / întuneric, interior / exterior, unghiular / circular. Mai explicit, Mana urmareste lupta individului de a restabili echilibrul, în primul rând cu el însusi. „Adevaratul învingator este acela care se învinge pe sine însusi”, a spus-o Confucius. Voltaire avea convingerea ca lupta cu noi însine este cea mai înversunata lupta, fiindca: „te afli în ambele tabere”.

Cu alte cuvinte, este necesar a afla adevarul din noi ca sa putem ajunge a întelege pe semenii nostri si a putea trai în armonie.
În acest dans se urmareste transformarea interioara a fiintei, nava de lumina existând în fiecare suflet, ea salvând în final omul de întunericul amenintator.

Spectacolul din data de 14 iulie 2012, sustinut în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center) din Carolina de Nord, a fost o surpriza placuta; interesant si provocator, având o simbolistica care te pune pe gânduri. Fiecare a fost liber sa-si dezvolte imaginatia dupa fantezia trezita de simturi. Se cunoaste ca pe lânga omul zilelor noastre ramas religios, mai exista si acel om modern, care se simte si se pretinde în general areligios, dar care dispune înca de o întreaga mitologie ascunsa, care lucreaza în sufletul sau.

O ora de dans continuu, în care miscarile dansatorilor sunt pline de energie, impuls si fluiditate. Individul – dansatorul – lupta în primul rând pentru propriul sau echilibru, fizic si existential. O continua zbatere în scopul deslusirii liniei de cerc, construirii apoi a unei spirale de energie si intensificarii ei. Ritualul fizic evolueaza de la partea osaturii aflata la baza trunchiului – pelvisul -, spre centrul corpului – axul în jurul caruia, simbolic vorbind, se învârteste întreaga lume. Gândul te poate duce si la Arborele simbolizând viata, tineretea, nemurirea, întelepciunea. De exemplu, Arborele Nemuririi din Vechiul Testament, al întelepciunii tot din Vechiul Testament, arborele putând exprima tot ceea ce omul religios socoteste real si sacru prin excelenta si care leaga pamântul de cer. Dansul exprima libertatea si echilibrul dorit de catre trup cu bratele sale în lupta cu contrariile acestei lumi si existenta piciorului puternic fixat în pamânt (pardoseala scenei). Exista continua iluzie ca dansatorii pot zbura în aer.

Costumele dansatorilor lungi, de culoare neagra, cu volane ca niste aripi par a avea rolul de a ajuta – usura zborul dar si de a îngreuna aterizarea care se face totusi, precum ai apasa surdina unui pian. Par niste lilieci – mamifere zburatoare ale caror aripi sunt de fapt niste mâini. Este o lupta între libertate si lantul cu care este omul pironit. Am avut, pentru o clipa, senzatia ca vad barci ancorate la mal, pe care le misca valurile, dar ele nu se pot avânta în larg, fiindca sunt ancorate de tarm; si altele plecând în larg, luptându-se cu valurile… Si mi-au venit în minte versurile poetului Mihail Eminescu: „Dintre sute de catarge/ Care lasa malurile,/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile…” Vânturile, valurile fiind metafora destinului iar catargele – lupta omului în viata-i trecatoare; vesnice ramânând doar: vânturile, valurile… Gând schopenhauerian care m-a parasit repede!

Piesele muzicale ale compozitorului Ran Bagno au corespuns perfect liniei narative a spectacolului.   Coregrafia mai exploreaza casa si vecinatatea ei, lumea interioara si cea din afara, o usa care desparte cele doua lumi, cea a libertatii si cea a înlantuirii, aceeasi dorinta si aici, de a zbura si obstacolul de a fi tintuit. Dansatorii intra si ies pe usa casei.

Mircea Eliade vorbea despre pragul din locuintele omenesti: „Trecerea pragului casei este însotita de numeroase rituri: oamenii se închina ori îngenuncheaza dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna… Pragul are „paznici”: zei si spirite care apara intrarea atât de rautatea oamenilor, cât si de puterile diavolesti ori de boli. Jertfele catre „paznici” erau facute pe prag, si tot aici se faceau si judecatile, în unele culturi paleo-orientale (Babilon, Egipt, Israel). Pragul, usa arata în chip nemijlocit si concret continuitatea spatiului; de aici decurge marea lor importanta religioasa, care se explica prin faptul ca reprezinta simboluri si vehicule ale trecerii… Nu se poate trai fara o „deschidere” spre transcendent; altfel spus, nu se poate trai în „Haos”. În clipa în care contactul cu transcendentul s-a întrerupt, existenta în lume nu mai este posibila…” De aceea, poate, exista acel simtamânt sfânt al proprietatii, „nimeni nu–si schimba locuinta fara o strângere de inima, pentru ca nu este usor sa–ti parasesti lumea…” Nici cea interioara, nici cea exterioara!

Casa dispusa pe fundalul scenei sub forma de pentagon, cu o usa mare în mijlocul ei, se deplaseaza înainte – înapoi si pe lateral, sunt efecte cinematografice care te fac sa poti privi din diferite unghiuri, dansul celor opt dansatori. Un balon mare, negru lucios, umplut cu heliu se ridica de pe umerii unei dansatoare îmbracata în costum negru, tragându-i usor bratele, genunchii, în sus. Miscarile ei gratioase, usor robotizate, atrag un dansator. Tragerea în sus  a trupului dansatoarei de catre balon se produce din când în când, ea nu este suficient de puternica si, dansatoarea se prabuseste pe pamânt, semn al chemarii partenerului. Timid la început, el se apropie ezitant. Ea danseaza, el se clatina, nu stie înca sa raspunda chemarii ei. Acest duet constituie tema centrala a compozitiei. Dansatoarea se afla în bratele barbatului pentru putin timp si din nou miscarea se repeta ca un leit motiv. Eliberati de balon, acesta pluteste peste acoperisul casei ca un astru prevestitor, sugerând o calatorie mistica prin lumina si întuneric, între cer si pamânt, între libertate si constrângere, în asteptarea acelei navei de lumina – Mana… Nava de lumina nu poate fi altceva decât iubirea care prin imensa ei putere face acceptabila dualitatea, transforma, creeaza echilibrul si armonia pentru care lupta fiintele în viata. Lupta contrariilor, între Yin si Yang, atractia dintre ele, echilibrul perfect obtinut, iata semnificatia acestui dans! Yin fiind reprezentat prin elementul feminin asociat noptii, apei si pamântului, Yang reprezentând elementul masculin asociat luminozitatii, focului si vântului – exprimarea fortei ceresti. Energia este în continua curgere si transformare, iar în decursul acestui proces ea îmbraca aspectul Yin sau Yang, în functie de conditiile în care se manifesta. Yin si Yang pot fi recunoscute, dar nu pot fi întru totul separate, nimic nu este în întregime Yin sau Yang. Chiar în fiecare fiinta exista si opusul sau. În general, cunoasterea principiului Yin-Yang si recunoasterea lui în natura si în interactiunile dintre oameni ne aduce o mai buna întelegere a vietii si a posibilitatilor pe care le avem în crearea unei atmosfere armonioase atât în exteriorul, cât si în interiorul nostru. Pe de alta parte, în Univers, echilibrul este mentinut prin aceasta lege a contrariilor, legea actiunii si reactiunii. Se spune ca daca lupta dintre ele s-ar încheia, nu ar mai fi posibila existenta Universului.

Alternanta dintre lumina si întuneric, miscarile precise ale unor dansatori executate pe lateral, în acelasi timp ce alti dansatori se misca pe vertical, miscari lente si rapide, sariturile, aruncarile, prinderile, rasucirile trupurilor dansatorilor, creeaza un joc coregrafic fascinant.

Un dans cu adevarat ametitor! Un Vertij! O ora fermecatoare de dans! Si nava de lumina mult asteptata, care va salva sufletele!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord.

Ura – sentimentul vietii neîmplinite

                                                            „Nu uita niciodata ca unii te pot urî,
                                              dar cei care te urasc nu te înving decât daca
                                            îi urasti si tu. Si când o faci, te distrugi.”                                                                                            R.M. Nixon

Am gasit pe internet scris despre ura: „Eu zic ca vine din educatie. Cel putin eu pâna la vârsta de 18 ani nu am facut altceva decât sa învat cum sa urasc cu adevarat… iar acum sunt un guru la treaba asta, pot purta ura pentru orice… si nu oricum.. acum o fac cu profesionalism.” Poate a glumit, m-am gândit pentru o clipa! Dar daca a vorbit serios? Într-un ziar citesc titlul: „Vremea razbunarilor”. Asa sa fie oare? Asta ne dorim?

Ura fiind un sentiment al vietii neîmplinite, dupa cum spunea un psiholog, filozof umanist german, nascut la începutul secolului XX-lea, poate duce chiar la moarte si aceasta deoarece starile sufletesti sunt cele care ne îmbolnavesc trupul. De ce sa nu ne traim viata în iubire, în daruire desavârsita, asa cum ne învata Hristos? De ce nu-i urmam sfaturile si de ce lasam ca raul sa ne distruga încetul cu încetul; de ce ne alegem drumul spre o moarte vesnica? Religia cuprinde aceste învataturi, dar pe buna dreptate se întreba Benjamin Franklin: „Daca oamenii sunt atât de rai având o religie, cum ar fi daca nu ar avea-o?” Raul trebuie evitat în viata, nicidecum „învatat”, întrucât el se opune binelui; natura noastra umana intra în contradictie cu raul care nu face altceva decât sa ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revolta si chiar moarte.

Carl Gustav Jung, în cartea sa „Puterea sufletului”, ne avertizeaza asupra faptului ca privelistea urâtului suscita urâtul în suflet: „E netagaduit faptul ca rautatea celuilalt devine neîntârziat propria ta rautate, caci raul trezeste raul din propriul tau suflet”. Dar, este tot atât de adevarat ca ura îsi gaseste uneori motivatii, asa zise rationale, fara sa ne dam seama ca ea ajunge în „imediata vecinatate a raului”.

Adusa problema în vremurile pe care le traim, ura a cuprins cu fervoare societatea româneasca înca de pe vremea comunismului; cei care am trait în acea perioada am cunoscut „ura de clasa”, considerata de comunisti „combustibilul motorului progresului”. Ura ne-a fost inoculata si de atunci sufletele unora a fost schilodite. Prin diferite metode sadice a fost ucisa intelectualitatea româneasca, au fost ucisi oamenii deveniti incomozi societatii instaurate; se spalau creiere, se dorea un om nou care, de fapt, a aparut ceva mai târziu, în vremurile post-comuniste, nascut din ura si razbunare, mostenitor al certificatului de om al urii si al razbunarii. Nimic nu-i mai face placere, îl deranjeaza totul, i se pare ca toti se opun idealurilor sale de pura materialitate, pentru el vointa înseamna în primul rând dorinta de putere si lupta cu arme care ranesc si ucid oamenii corecti, blânzi, sensibili, nevinovati. Lev Tolstoi considera ca raul vine din faptul ca oamenii îsi închipuie ca sunt împrejurari în care se pot purta cu semenii lor fara iubire. Foarte adevarat!

Întrebat Parintele Galeriu în ce consta mai precis raul?, acesta a raspuns: „S-a spus ca este o stare si nu un principiu sau substanta. O stare a vointei pervertite. Sfântul Vasile cel Mare defineste raul ca o înstrainare de Dumnezeu. Cum s-a produs înstrainarea? Prin ispita adorarii de sine, prin stralucirea eului. Fiecare când gândim acum parca intuim ceva din aceasta constiinta de sine a existentei proprii, un fel de a fi al încântarii. Deci Lucifer cade în aceasta adorare de sine, facând din eul lui o realitate existenta prin sine…” Întelegem cum ideologia marxista, straina de Dumnezeu a dorit sa produca acel om nou!

Cred ca lumea de astazi, are nevoie de un idealism care sa-i redestepte constiinta legaturilor sale profunde cu universul, cu Lumea superioara a spiritelor, cea care conduce destinele realitatii vazute si nevazute. Prea ne-am obisnuit a privi numai pe orizontala si a nu ridica ochii spre cer! Materialismul a ignorat viata spirituala, a aruncat, dupa spusele lui Alexis Carrel – chirurg si biolog francez –, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie si Medicina în 1912, o „cortina” între fenomenele materiale si cele spirituale, între vizibil si invizibil, între om si Dumnezeu. Caci, stiut este, ca tot ce se petrece în mintile noastre vine din sufletele noastre, de aceea trebuie sa îngrijim de suflet, daca vrem sa ne fie în buna stare trupul.

Apartinem cu totii societatii în care traim, dar gândim diferit si ne manifestam diferit, fiecare dupa pornirile naturale ale sufletului sau, si atunci este normal sa existe si oameni carora orice nedreptate sa le trezeasca în suflete nemultumirea, revolta, sa fie înclinati spre a lua o atitudine morala sau imorala. Sinele lor nu se afla în deplin acord cu ceva, cu cineva, încep sa urasca pentru ca acesta este impulsul inimii, un impuls puternic si care poate fi la fel de puternic ca cel pe care-l pot avea pentru iubire. Ura poate începe lent cu blazare, dispret, judecata strâmba, bârfa, invidie, gelozie sau chiar discriminare. Uneori toate aceste stari trec neobservate, ca „boli mai usoare, dar netratate” (spune frumos cineva), cu timpul ele se agraveaza, se cronicizeaza si omul nu mai poate fi vindecat; el este stapânit de orgoliu, lacomie, de rautate si ura, contaminând pe cei din jurul sau. Iata de ce aceste „mici pacate” nu trebuie trecute cu vederea, ci trebuie luate în seama dintr-un început si aflata cauza care le provoaca. Efect-cauza, cauza-efect!

Marcu Ascetul, admirator al Sfântului Ioan Gura de Aur, ne  îndemna: „Lupta-te cu raul în prima faza, si nu-ti zice: el nu va birui în mine! Pe masura ce tu te antrenezi, esti deja învins.”

Începi sa urasti de cele mai multe ori atunci când ti se face o nedreptate, pentru ca ura este produsul unei vieti ranite. Când ne sunt tradate sperantele, începem sa urâm tradarea si tradatorii. Iar când se face dreptate din timp, ura dispare. Este binele care îi ia locul si odata cu dreptatea dobândita, iubirea si speranta lumineaza sufletul nostru, întunericul dispare. Dar pentru a se face dreptate, este nevoie de curaj, de lupta. Aceasta lupta se da în interiorul nostru, apoi în exterior. Cel mai nobil mijloc de lupta în exterior este cel al dialogului dus cu bun simt, gasirea unui factor comun al discutiei, ratiunea în felul acesta stapânind pornirile salbatice, animalice. La ce ne poate folosi agresivitatea animalica? Socrate spunea: „Între a face rau cuiva si a-i face o nedreptate, nu e nici o deosebire. Nu trebuie sa raspunzi la o nedreptate cu alta, nici la rau cu rau, orice ti-ar face cineva.” Da, dar pe cel care a gresit nu trebuie sa-l ajutam sa vada greseala? Oare nu trebuie sa cautam radacina greselii lui care ne afecteaza si pe noi, pentru a aplana o nedreptate, un rau? Pentru ca raul sa nu continue a exista, ar trebui sa se tina seama de legile dumnezeiesti si cele omenesti, adica de cele morale si cele juridice, iar acestea din urma ar trebui bine întocmite, bine cunoscute si respectate, pentru ca societatea sa functioneze pe principii sanatoase. Pentru filozoful Spinoza, a avea acces la ele, trebuie folosita ratiunea, care „ne conduce inevitabil la perceperea adevarului si a greselii”.

În legile bisericesti sunt cuprinse Poruncile, iar Porunca dragostei cere crestinului sa dezradacineze din suflet sau orice urma de mânie si de ura fata de semen si sa rasplateasca raul cu binele. Apostolul Pavel spunea ca legea morala e înscrisa în inima omului; Dumnezeu ne-a înzestrat cu constiinta, lasându-ne libertatea învatarii cunoasterii a ceea ce-i bine si a ceea ce este rau. Psihologii merg pe caile lor de investigare: Carl Gustav Jung ajunge la concluzia ca anumite categorii ale gândirii ne sunt date aprioric, adica înaintea oricarei experiente de viata, ele ivindu-se simultan cu primul act de gândire.

Ca în orice activitate din aceasta viata, este necesar a se actiona cu curaj si demnitate în cautarea greselilor si îndepartarea raului. Lipsa curajului duce la suferinta si la întretinerea ei; se stie doar ca oamenii lipsiti de curaj, oamenii lasi, se târasc toata viata, ca viermii pe pamânt; iar când actionam, sa ne ferim de a ne folosi de legea Talionului (dinte pentru dinte) care este, cu siguranta, dreptatea celor nedrepti, razbunarea care fericeste doar pentru o clipa. Unii spun ca suntem oameni si trebuie sa admitem ca suntem imperfecti, deci ar trebui sa fim toleranti… Da, dar cât de imperfecti suntem si cum ne afecteaza aceste imperfectiuni, conteaza! Chiar daca nu am facut nici o fapta rea, ne putem simti responsabili de raul din jurul nostru. Si cu cât suntem mai indiferenti în fata raului, cu atât suntem mai departe de prezenta binelui în viata noastra.

De multe ori tergiversam interventiile, deciziile, lamentam sau chiar nu luam în seama oamenii care aduc nepasarea, golania, mârlania, necinstea în viata noastra de toate zilele si nu luam în seama nici pericolul declinului societatii în care traim sau, începem sa-i judecam târziu, de multe ori în lipsa, atunci când ei nu mai sunt printre noi, spre a ne aduce argumentele lor, a-si ispasi pacatele. Si resemnati, spunem: „Dumnezeu sa-i ierte!” Este bine ca invocam aceasta iertare crestineasca pentru cei care ne-au facut si ne fac viata un iad, dar de ce sa nu luam atitudine atunci când ei sunt printre noi si când se mai pot mântui, iar noi sa îndreptam lucrurile, sa putem rasufla usurati ca s-a facut dreptate la timp si sa mergem cu curaj si speranta înainte în aceasta viata? Unii cred ca sentimentul acesta al urii apara uneori societatea de distrugere prin exacerbarea anumitor instincte, ura fiind considerata în acest caz, ca o lupta pentru dreptate, pentru apararea celor „sfinte” dobândite de-a lungul generatiilor. Poate au dreptate!? Dar aceasta lupta nu o putem duce cu armele binelui? Cu siguranta nu avem dreptul sa dormim! „Desteapta-te române!” sa ne fie mereu în minte.

În cartea: „România încotro” Gheorghe Popa ne vorbeste despre inegalitati, contradictii si nedreptati, sugerându-ne a le limita prin dreptate sociala, prin legi bine stabilite. Dar pentru aceasta  trebuie sa existe, ne spune, „un anumit nivel general de spirit civic si responsabilitate sociala”, adica sa existe procesul educativ, si propune ca „în fruntea organismelor sociale centrale de decizie, actiune si comanda, sa fie oameni de calitate din punct de vedere moral, profesional si politic”, în mod contrar, deteriorarea sociala poate sa înceapa si sa se dezvolte „de la cap” si da exemplu coruptia. Heinrich Heine spunea clar si fara echivoc: „O natiune nu poate fi regenerata daca regimul ei nu dovedeste o înalta forta morala”.

Si ne mai întrebam cum a ajuns omenirea la atâta ura? De ce ura pare sa domine astazi societatea româneasca? Trebuie sa remarcam ca Alegerile recente din România si Criza economica au la baza criza morala prin care trece Romania si motivul principal este acela ca nu am judecat suficient, nu ne-am limpezit mintile si am neglijat trecutul. Unora le-a fost teama ca îsi pierd posturile, altii averile dobândite ilicit si astfel au facut tot posibilul sa ignore sau chiar sa îngroape trecutul. Noroc de scriitorii, istoricii si jurnalistii care nu s-au lasat intimidati si cu mult curaj au facut dezvaluiri (dar nu suficiente!), pentru a lasa o fresca a vietii în comunism, si a celei post comuniste. Si în al doilea rând, ne-am obisnuit sa dam în cap elitelor, de la care am putea învata ce fel de atitudine sa adoptam în fata unor situatii, de criza morala.

Este tot atât de adevarat ca pentru unii, ura constituie o adevarata placere, o hrana a sufletului. Romanticul poet englez George Gordon Byron spunea ca „oamenii iubesc în pripa, dar urasc linistit pâna la moarte”. Si-atunci, sa fim buni, iubitori sau sa urâm? Sa alegem a trai cu iubire, sau cu ura si razbunare? Pitagora, considerat unul dintre cei mai mari legiuitori ai antichitatii grecesti spunea de pe atunci ca viata cumpatata, în slujba binelui si a dreptatii, trebuie sa stea la baza alcatuirii politice a unui stat.

Din Scriptura aflam ca Dumnezeu este plin de bunatate, Dumnezeu este iubire! El fiind sursa bunatatii, bunatatea Lui ajunge la noi prin rodirea Duhului, prin comunicarea si împartasirea caracterului lui Hristos în noi, pe care o face Duhul Sfânt. „Cine se scalda în sfera bunatatii, a iubirii macar pentru câteva clipe, simte o stare de fericire, de multumire, de linistire…” Cu totii am simtit bunatatea, iubirea, am simtit cum aceste stari înalta spiritul uman. Dar pentru a atinge acest punct, este necesar sa ducem o lupta cu noi însine si cu cei care ne violeaza comportamentul moral cu un tupeu nemaipomenit si cu ignorarea normelor religios-morale dar si a celor juridice; sa avem în vedere totodata armonia care exista între bunatate, iubire si dreptate, din gesturile lui Iisus Hristos care a plâns pentru oameni, a murit pentru noi, dar tot El a luat biciul în Templu si nu a ezitat sa-i numeasca pe unii ,,morminte varuite”. Si… sa acceptam lipsa contradictiei între bunatate si pedepsirea onesta a raului, pentru ca ,,Domnul este bun si drept”, iar acestea doua se gasesc într-o perfecta armonie în natura divina: ,,Dreptatea si pacea se saruta” (Psalm 85.10b).

Pr. Prof. dr. Nicolae V. Dura vorbind despre Normele juridice si Normele religios-morale într-o carte a sa, arata ca „legatura osmotica între drept si morala, între ce este drept si ce este bine (bun), între drept si religie etc. este adeverita nu numai de realitatea istorica a vietii umane, de ieri si de azi, cât si de unii teoreticieni ai dreptului, de unde deci si concluzia fireasca: nu trebuie sa existe drept fara morala, fara afirmarea principiilor unei morale umaniste, sanatoase, care sa aiba întotdeauna în vedere binele, dreptatea si echitatea, valori scumpe umanismului…

Îmi amintesc, da, mergeam pe drum… Fusese ultimul drum facut în tara mea… Era seara unui anotimp care-si dezbracase frumusetea, aratându-si goliciunea stranie… Strada avea trotuarele înguste, masinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând si mai mult aspectul strazii, arborii desfrunziti, cu crengile ciunge, trunchiurile rasucite, totul dând impresia de boala, de sfârsit de viata… Si fulgii albi cadeau din cer ca o compensatie a urâtului din preajma… Ningea în acea luna a iernii… Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar dupa acest haos se poate asterne un strat minunat, unitar de zapada, îmi spuneam… Comuniunea fulgilor, a inimilor noastre… Dreptatea, binele, armonia în care trebuie sa ajungem sa traim, caci stiut este ca numai ea aduna, pe când discordia, ura, nu fac altceva decât sa dezbine. O lumina se aprindea în mintea mea obosita: Un crestin nu trebuie sa-si piarda speranta… Emil Cioran o numea „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei”, Constantin Noica exprima poematic: „În mitul Pandorei ramâne speranta, ca ultim demers uman, cel mai adânc. În fundul cutiei Pandorei este tresarirea la viata, o pâlpâire, o palpitatie.” Si-n fata ochilor îmi aparea figura severa si totodata blânda, privirea patrunzatoare a lui Octavian Paler, rostind convingator: „Speranta se organizeaza, nu se asteapta!

Vavila Popovici – „Articole si eseuri” – vol. I, ed. 2010

De vanzare cumparare – familii la comanda

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

26 iulie 2012

DE VANZARE CUMPARARE – FAMILII LA COMANDA
La inceputul Mileniului III, ca nici odata in istorie, familia e de vinzare si cumparare. Se poate face la comanda. Se vorbeste, scrie, si dezbate mult despre redefinirea ei. Ce defineste familia? Aspectul ei biologic, aspectul relational, sau o combinatie a acestor doi factori? Mai sunt si alti agenti care o definesc? Ne aflam, se pare, intr-un context in care tendinte sinistre graviteaza parca inevitabil spre redefinirea familiei naturale, definita in mod traditional ca fiind constituita dintr-un barbat si o femeie casatoriti si cu copii. Aspectul biologic a fost, de la inceputul speciei umane, trasatura definitorie fundamentala si aproape exclusiva a familiei naturale. Factori care acum o generatie nici macar nu aparusera pe orizont incep, insa, sa infuenteze tot mai mult definirea familiei. Pe linga aspectul biologic, se reliefeaza tot mai agresiv si aspectul intentional, relational si tehnologia moderna. Acesti factori exercita presiuni asupra societatii sa elimine definitia biologica a familiei si sa o inlocuiasca cu factori noi.

Despre acest subiect vorbim astazi. E vorba de familia “moderna”, facuta la comanda, asemenea unor pantofi sau a unei rochii de mireasa. E vorba de ceea ce sociologii din ultimii 10-15 ani denumesc tot mai frecvent “familia intentionala”, (in literatura de specialitatea “intentional family”) adica familia planificata, proiectata dinainte asemenea unui tunel, si nu cea spontana izvorita din sentimentele de dragoste reciproca a tinerilor casatoriti ori din instinctul natural spre procreare a fintei umane. Stiri despre acest fenomen apar si au aparut des in ultimii 10-15 ani fara insa ca cititorul de rind sa le priceapa sau sa le poata asimila ori sa le dea sens. In toamna, Institute for American Values a publicat un studiu comprehensiv privind redefinirea familiei, identificind mai multe variante ale “familiei intentionale” si factorii care tind spre redefinirea ei.

Intitulat One Parent or Five, A Global Look at Today’s New Intentional Families (“Unul sau cinci parinti, a privire de ansamblu asupra noilor familii intentionale”), studiul a fost facut de Elizabeth Marquardt, sociolog si autor prolific privind familia ca fenomen uman si institutie sociala. In acest studiu, ea reliefeaza trendurile actuale in familiile intentionale: ce defineste un parinte, biologia sau intentia? Mamele sau tatii mai au vreun rost?  Ce e mai imprtant pentru cresterea unui copil, structura familiei ori factorii biologici? Pot copiii creste normal chiar daca au parinti “multipli”? Le lipsesc copiilor parintii naturali? Sunt poligamia si poliamoria daunatoare sau sanatoase pentru copii? Este posibil ca crearea de familii la comanda sa insemne de fapt insasi mercantilizarea familiei? La aceste intrebari raspunde autoarea in cele 72 de pagini ale studiului ei.

Intilnim tot mai des in rezolutiile si studiile Parlamentului European si ale Consiliului Europei notiunea de familii intentionale, cu toate ca inca nu sub acest nume. In toamna a aparut in proiectul de tratat al drepturilor copilului editat de Consiliul Europei si impotriva caruia am scris si v-am informat atunci. E vorba de parintii sociali, adica de “familii” fundamentate nu pe legaturi biologice intre parinti si copii ci pe relatii de convietuire intre adulti.

Notiunea  de “familie intentionala” a aparut in anii 90, dar sub terminologii diferite. A aparut in deciziile judecatoresti privind mamele surogat. Apoi a devenit o tema favorita de cercetare si publicatii pentru sociologi. Adeptii “familiei intentionale” sustin ca “planificarea si pregatirea pentru nasterea copilului, nu casatoria, constituie elementele esentiale in determinarea celui care este sau nu este parintele intentional” al noului nascut. Tatal copilului nu este neaparat fiinta biologica care i-a dat viata ci persoana care in mod intentionat ii acorda asistenta si ii poarta de grija. Dupa ei, familia naturala e irelevanta, asa cum sunt si relatiile biologice si de singe. Conteaza mai mult “familiile constituite prin alegere”, alegerile facute de adultii care se asociaza sa traiasca impreuna.

Studiul lui Elizabeth Marquardt identifica patru tipologii sau tipuri de familii: (1) familia monoparentala (unde exista doar un singur parinte); (2) familia constituita din doua persoane adulte; (3) familia constituita din trei persoane (poligamia si poliamoria); si (4) familia constituita din patru sau cinci persoane.

Familia Monoparentala
 
 
Exista mai multe tipuri de familii monoparentale: (1) mama intentionat necasatorita; (2) tatal intentionat necasatorit; si (3) conceptia post-mortem.

Emanciparea sociala a anilor 60 a generat familia manoparentala, in special in rindul tinerelor care doreau cariera si copii dar nu casatorie. Tinerele care prefereau sa traiasca singure, cu un copil sau doi pe care sa-i creasca singure. Gindeau ca micutii se pot dezvolta bine si fara un tata sau barbat in casa. Au conceput prin inseminare artificiala. Barbatii au profitat de noua moda pentru a-si vinde materialul genetic, facilitind astfel familia monoparentala, numita in studiile sociologice single mother by choice. Media de elita a promovat aceasta familie, portretizind-o ca una cool si preferabila casatoriei si familiei traditionale. Asa incit copiii au primit de la mamele lor alti frati si surori, dar nu tati. De citiva ani incoace, insa, trendurile au inceput sa se inverseze. Dupa o generatie, tinerele devenite mame isi sfatuiesc propriile ficele, ele la rindul lor ajunse la virsta casatoriei, sa opteze pentru casatoria traditionala, cu sot si tata in camin. A creste singura un copil sau doi este dificil, spun ele.

Un alt tip de familie monoparentala e tinarului necasatorit care traieste singur cu copilul sau copiii lui. Astfel de barbati isi fac si ei familii la comanda, folosind mame surogat. Fenomenul acesta e intilnit mai des in America de Nord, Marea Britanie si India. Barbatii cumpara ovule, le incubeaza in pintecele unei mame surogat contra cost, iar cind copilul se naste, devin, legal, tati. Cum era de asteptat, traficul in ovule si servicii de surogat s-a intensificat mult in ultimii ani.

Conceptia post-mortem se intilneste mai rar si consista in conceptia unui copil din sperma unui barbat decedat. Dupa moartea fizica a barbatului, sperma mai supravietuieste 36 de ore, ingaduind medicilor sa o preleveze si sa o inghete. Cazuri bizare au aparut in Dallas si Rusia unde parintii si prietenele barbatului decedat s-au dat reciproc in instanta pretinzind sa fie “proprietari” ai spermei decedatului cu scopul de a-si concepe un nepot sau o fica.

Familia cu doi parinti

In aceasta categorie intra, pe linga familia naturala si traditionala barbat-femeie, asa numitele familii constituite din persoane de acelasi sex. Acest ultim tip de familie e tipul clasic de familie unde legaturile biologice intre parinti si copii sunt eliminate. Copiii cresc intr-un context relational nebiologic, intr-un cadru ales de adulti. Doar unul dintre parteneri e parintele biologic al copilului sau al copiilor, iar celalat nu. Copiii crescuti in astfel de camine tind sa se dezvolte diferit si mai anevoios decit copiii crescuti in familii binare (barbat-femeie), si multi dintre ei sunt confuzi privind propria identitate sexuala. In majoritatea cazurile ei provin din relatii pe care parintii biologici si nebiologici le-au avut in trecut cu alte persoane de acelasi sex. In consecinta, copiii nu sunt legati intre ei biologic (frate si sora) ci trec prin structuri de familii diverse de-a alungul anilor in masura in care parintii lor isi schimba partenerii de viata de acelasi sex. In ultimii ani tot mai multi adolescenti, care au fost crescuti din copilarie de cupluri homosexuale sau lesbiene, incep sa-si exprime in public experientele de viata. Si nu sunt placute. Multi dintre ei nu se pot relationa cu partenerul de viata de sex opus, fiind crescuti si obisnuiti cu modele sexuale de acelasi sex, barbat-barbat si femeie-femeie.

O alta varianta a familiei cu doi parinti este aceea de co-parinti (in literatura de specialitate “co-parenting pre-conception arrangements”) Este o varianta aparuta recent in care doua persoane de sex opus sau de acelasi sex stabilesc prin contract (1) aducerea pe lume a unui copil (de obicei prin inseminare artificiala); si (2) cresterea lui. Cele doua persoane adulte nu sunt casatorite, nici nu locuiesc impreuna. Cheltuielile pentru inseminare si surogat sunt impartite egal sau stabilite prin contract. Aici copilul devine o comoditate, e mercantilizat. Un exemplu tipic este femeia care solicita (online) sperma, se insemineaza si se intelege cu vinzatorul sa fie co-parintii copilului prin contract. Deja incep sa se iveasca copii care in loc de “parinti” au “co-parinti”. Reclamele sugestive pentru acest fel de “familie” sunt de genul: “find your co-parent or sperm donor”, iar serviciile de facilitare incep sa devina tot mai numeroase.

O alta varianta, tot recenta, este numita “same-sex procreation” (“procrearea unisex”). Este o varianta cit se poate de bizara, dar deocamdata doar in faza de cercetare in laboratoare. In 2004 oameni de stiinta japnozei au creat un cobai exclusiv cu materialul genetic a doua femele, fara implicarea materialul genetic masculin. Aceasi notiune se incearca si la nivel uman, universitatea Sheffield din Marea Britanie fiind un “pionier” al acestor teste in fiintele umane.

 
Familia cu Trei Parinti

“Familia” cu trei parinti a fost legal inaugurata in aprilie 30, 2007 cind un judecator american a decis, pentru prima data, ca un copil poate avea trei (3) parinti legali, doua femei (ca si co-parinti) si un tata, adica barbatul care si-a vindut sperma cu care una dintre femei a fost inseminata. Cei trei adulti sunt declarati parinti “egali” ai aceluiasi copil si au obligatii egale sa-l intretina. Cazuri similare incep sa apara si in Canada, Australia si Noua Zeelanda. Iar recent, in California a fost introdus un proiect de lege care, in caz ca va fi adoptat, va permite fiecarui copil sa aibe trei parinti mentionati in certificatul de nastere. Intrebarea inevitabila este: daca un singur parinte nu e bun pentru un copil dar doi sunt, cu atit mai mult trei? De ce nu chiar patru sau mai multi?

A alta familie cu trei parinti este poliamoria. Poliamoria este o relatie intre mai mult de doua persoane, necasatorite, dar care traiesc impreuna, o relatie ne-monogama, dar care inevitabil produce copii. In contrast, poligamia este familia unde un barbat si cele doua sau mai multe sotii sunt casatoriti. In ultimii ani, in special dupa legalizarea casatoriilor unisex, practicantii poliamoriei si a poligamiei au lansat si ei actiuni agresive in tribunale pentru a  li se recunoaste si lor tipurile de familii pe care si le constituie pe baze relationale, nu exclusiv biologice. Pentru ei monogamia e o notiune demodata. Au aparut reviste poliamoroase, printre ele Loving More, cu 15.000 de abonati. Iar showurile TV de avantgarda incep si ele sa lansese programe speciale despre familiile poliamoroase si poligame, proclamindu-le mai fericite si sanatoase decit familia naturala si traditionala binara barbat-femeie. Parintii care constituie aceste familii se numesc “poli-parinti”. Titlul unei bine cunoscute carti care promoveaza poliamoria? Heather Has Two Moms and Three Dads (“Heather are doua mamici si trei tatici”) Pina in prezent nici familiile poliamorice nici cele poligame nu au fost recunoscute legal, dar exista.

O alta varianta, si mai bizara, de familii din trei persoane este numita “three-person reproduction”, unde copilul e produsul unui embrion conceput de trei parinti, de exemplu materialul genetic a doua femei si al unui barbat. Primul proiect de acest gen a fost lansat de Newcastle University din Marea Britanie in 2005. Acest tip de “familie” e probabil cea mai clara dovada ca copiii au devenit o comoditate pentru adulti, o comoditate pentru satisfacerea vanitatii lor. Copii nascuti in modul acesta sunt prea putini si insuficient de maturi pentru a fi intrebati ce simt ori ce opinie au despre aceasta nebunie a adultilor. In citiva ani vom afla.

 
Familii cu Patru si Cinci Parinti

Familia cu patru sau cinci parinti se constituie dintr-o femeie, un barbat, un donator (a se citi “vinzator”) de sperma, o mama surogat, si o donatoare (a se citi “vinzatoare”) de ovule. Tribunalele sunt presate tot mai mult sa accepte si aceste aranjamente contractuale si sa le declare “familii” legale si “egale” cu familia traditionala. In cuvintele celor care promoveaza astfel de familii, “definitia familiei traditionale dispare in mod treptat. Am avut ingrijorari acum citiva ani cu familiile de acelasi sex. Dar preocuparile acelea s-au dovedit a fi nefondate. Familiile viitorului vor putea combina pina la cinci parinti. In oricare cultura sau civilizatie, evidenta indica ca copiii se adapteaza bine si ce e important e calitatea vietii oferite copilului in astfel de structuri.” Oare asa sa fie?

Ultima moda sau varianta de familie, poate cea mai bizara dintre toate, tocmai si-a facut aparitia in San Francisco. Sociologii o numesc “co-parenting bothies”, un termen mai greu de tradus in romaneste, dar care poate fi inteles usor din modul in care e structurata. Acest tip de “familie” se constituie din doua cupluri, un cuplu lesbian si altul homosexual, adica doi barbati si doua femei. In alte cuvinte, copilul are patru (4) parinti homosexuali. Prin contract, cei patru se inteleg care dintre barbati isi va dona sperma, care dintre femei va fi inseminata artificial cu ea, si toti cad de acord sa fie “co-parinti” ai noului nascut. Cei patru nu traiesc toti impreuna, iar copilul trece periodic in custodia fiecarui cuplu. Contractul deasemenea decide cine va avea grija de copil in vacante, cind e bolnav, cine i-i va plati scoala, unde va locui, cu cine si cit timp. In aceasta structura copilul e asemenea unei suveici aruncate dintr-un loc in altul. Copiii acestia nu vor trai nici o data impreuna cu ambii parinti biologici. In permanenta vor trebui sa se ajusteze unor noi si stranii structuri sociale.

 
Concluzie

Aceasta e o scurta prezentare a “familiei intentionale”, adica planificata, facuta la comanda. Pretul? Costurile uneori sunt astronomice. Unele cupluri unisex au cheltuit pina la 200.000 de dolari pentru a-si atinge scopul. Un cuplu homosexual din Tel Aviv a cheltuit aceasta suma sa afle o donatoare de ovule in California si o mama surogat in Mexic sa le implineasca visul. Cu adevart un cost exorbitant pentru a-ti intemeia o familie. Ce am scris astazi e un scenariu periculos dar real. Nu mai e doar pe orizont. Deja e o realitate. Intrebarea este, ca societate e bine sa acceptam si sa legiferam aceste trenduri periculoase? Daca credem ca am ajuns la finalul variantelor “familiilor” ne inselam. Tehnologia si vanitatea adultilor se impletesc in variante inca de negindit, dar care vor impinge frontierele antivalorilor spre orizonturi si mai bizare si periculoase. De aceea asteptam, cu ingrijorare, anul 2014 cind Uniunea Europeana va celebra “Anul European al Familiilor” (la plural). Da, tot ce se face la comanda e scump. Inclusiv “familiile intentionale.”

 
AFR Va Recomanda: Textul integral in engleza al studiului discutat astazi il aflati aici: http://familyscholars.org/one-parent-or-five/

Noul Cod Penal: Dezlegare la incest si prostitutie
Pe 24 iulie colegii de la Pro-Vita Bucuresti au postat un material oarecare legat de ceea ce noi publicam astazi. El priveste dezincriminalizarea prostitutiei in Romania. Socotim lucrul acesta o eroare grava si un prim pas spre legalizarea ei si stabilirea in Romania de retele legale de prostitutie.

Articol aparut în publicatia constanteana „Liderul de opinie”. Remarcabila este în special schimbarea opiniei dlui Valentin Cioclei, unul din cei mai cunoscuti profesori de drept penal din România.

Vesti bune pentru practicantele celei mai vechi meserii din lume. Mult asteptatul si trâmbitatul Cod Penal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2013, nu mai incrimineaza prostitutia. Altfel spus, în codul ce va intra în vigoare de la anul, prostitutia va fi pe picior de egalitate cu trecerea unui pieton pe culoarea rosie a semaforului. Mai mult decât atât, prostitutia nu este nici interzisa, nici admisa, aceasta activitate fiind catalogata doar o contraventie si se pedepseste cu amenda. Cu toate ca mai multi politicieni au cerut legalizarea prostitutiei, cei care au lucrat la elaborarea Noului Cod Penal (NCP) nu au vrut nici în ruptul capului acest lucru, drept pentru care fetele care doresc sa-si vânda trupul pentru o bucata de pâine o pot face linistite. Silviu Prigoana s-a aratat cel mai intrigat de faptul ca în conditiile în care prostitutia nu mai e infractiune, parlamentarii i-au respins proiectul de lege privind legalizarea acestei activitati. „Eu doream ca statul sa aiba un control medical si fiscal asupra fenomenului, însa nimeni nu a fost de acord. Dar acum nu mai înteleg nimic. Nici nu le controlam sanitar, sa nu raspândeasca boli, nici nu le taxam ca sa aducem bani la buget. În schimb, le lasam în voia lor pe strada si ne multumim sa le mai dam o amenda, pe care oricum nu o platesc”, a spus deputatul.

Prostituata Auris poate scapa de puscarie

Conform actualului Cod Penal, femeile sau barbatii prinsi ca practica prostitutia risca pedepse cu închisoarea între trei luni si trei ani. În câteva saptamâni, o veche clienta a politistilor, Auris, care se încalzea prestând un sex oral unui barbat înfrigurat, a fost prinsa în flagrant de politisti care i-au întocmit dosar penal. Oferta tinerei a fost de nerefuzat, tinând cont de tariful de iarna pe care-l practica: 30 de lei oralul. În afara faptului ca oamenii legii i-au întrerupt partida de sex, prostituata s-a ales si cu dosar penal si risca sa ajunga dupa gratii pentru urmatorii trei ani, mai ales ca nu este la prima abatere, pe numele ei fiind emise, de-a lungul anilor, sute de amenzi.

Proxenetii – la racoare, fetele – pe centura

În Codul Penal, prostitutia nu mai este pedepsita cu închisoare, ci doar cu amenzi. Sigur, proxenetii nu scapa de închisoare, acestia riscând sa primeasca pâna la 10 ani. Este foarte interesant câti „pesti” vor ajunge la închisoare din 2013, si cum vor dovedi oamenii legii ca acestia le-au fortat pe fete sa se prostitueze, când cele mai multe dintre ele stau la cheremul „pestilor” de placere! Articolul 211, din Codul Penal la alin. 1 si la alin. 2, prevede „determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”, cât si „în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”.

Prea putine fetite la puscarie

Pentru a justifica scoaterea din codul penal a prostitutiei ca infractiune, unul dintre expertii care au contribuit la redactarea Codului Penal, profesorul universitar, Valerian Cioclei, a explicat faptul ca în închisori, în fiecare an, întrau pentru prostitutie, în medie, 15 femei, ceea ce este în contradictie totala cu ceea ce se întâmpla în realitate, deoarece pe strazi sunt mult mai multe femei care practica prostitutia. Din acesta cauza, pentru a da o sansa femeilor de a putea sa ceara ajutor, prostituatele nu mai ajung la închisoare. „Nu severitatea pedepselor, ci siguranta aplicarii lor are un efect preventiv”, a spus Cioclei. La scurt timp dupa aceste declaratii, profesorul universitar revine cu alte declaratii pe un site specializat în drept si declara ca a gresit: „ca membru înjurat al imoralei comisii ma grabesc sa îmi fac autocritica si sa admit, înca de la început, ca am gresit. Prostitutia nu trebuia sa fie dezincriminata, ci pedepsita mai aspru, incriminata mai cuprinzator si mai moralizator. În primul rând, trebuia sa incriminam si cumparatorul de favoruri sexuale. Cu ce este mai moral clientul fata de vânzator, atunci când tranzactia în sine este socotita imorala. De ce sa ne abatem mânia proletara numai asupra amarâtei care, poate se vinde doar pentru ca nu are ce mânca, nu si asupra „generosului” care îi ofera „mijloacele de existenta”, cum spune actualul Cod. Foamea propriu-zisa este oare mai condamnabila decât foamea de sex? Daca vrem sa fim morali, hai sa fim pâna la capat. Sau macar sa gândim economic: fara cerere oferta moare de la sine”.

Din 2013, incestul va fi legal

Surprizele cu care vine Noul Cod Penal sunt incredibile. O alta infractiune care scapa nepedepsita de la 1 ianuarie 2013 este incestul. Pe motiv ca nimeni în România nu a fost pedepsit pentru incest, gânditorii NCP au hotarât ca incestul între doua persoane majore sa nu mai fie pedepsit. „Ramân incriminate violul incestuos si actul sexual incestuos cu un minor. Noul text nu mai pedepseste relatia incestuoasa între doua persoane majore, deoarece incestul este o practica imorala, dar nu ilegala si are legatura cu patologia medicala”, a spus profesorul Cioclei . El a adaugat ca nu a auzit de persoane care sa fie pedepsite pentru incest în România si ca, la redactarea Codului Penal, expertii s-au gândit si la un potential ajutor pe care aceste persoane l-ar putea primi. Larghetea NCP merge pâna acolo, încât, femeia care îsi întrerupe singura sarcina, de peste 17 saptamâni, nu va mai fi pedepsita. Acest fapt este stipulat expres în noul Cod Penal, articolul 199, la alin. 9: „Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii”.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA
 
 
http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  

Ne continuam pledoaria de a semna Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 
PENTRU ROMANII DIN AMERICA
Dragi romani din America: boicotati in lunile viitoare Office Depot. Luna viitoare incepe scoala si, ca in fiecare an, multi dintre dtra veti merge la Office Depot sa cumparati rechizite scolare pentru copiii vostri. Va rugam nu o faceti anul acesta. American Family Association ne informeaza ca Office Depot s-a aliat cu Lady Gaga intr-o campanie pro-homosexualitate care va dura citeva luni. Office Depot a facut o intelegere cu fundatia lui Lady Gaga, Born This Way, sa doneze 25% din vinzarile de rechizite scolare fundatiei pina la 1 milion de dolari. Va rugam nu va faceti complici acestei abominatii. Cumparati rechizite de la competitorii lui Office Depot, printre ei Staples sau OfficeMax. Va multumim si va rugam dati anuntul acesta mai departe prin comunitatile si bisericile dtre.

Tot pe romanii din America ii incurajm sa treaca mai des pe la Chick Fil-A, o companie de fast food din Georgia, rivala lui McDonald’s, dar care se specializeaza pe preparate de pui. Spre deosebire de Office Depot, Chick Fil-A promoveaza valorile crestine, si de multi ani si-a anuntat opozitia fata de casatoriile homosexuale si a finantat actiuni de protejare a casatoriei traditionale. Recent, comunitatea homosexuala americana a lansat un boicot impotriva lui Chick Fil-A. Crestin romani – duceti-va copiii la Chick Fil-A si contracarati boicotul homosexualilor. Chick Fil-A e inchisa duminica. In fiecare luni, Chick Fil-A da cite un sandwich gratuit fiecarui copil si adolescent care duce dovada ca duminica precedenta a fost la biserica.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Astazi facem ultimul apel de a semna petitia de solidaritate cu crestinii din Nigeria. S-a ajuns la peste 850 de semnaturi dintre care majoritatea au fost date de dtra. Suntem mindri de dtra si va multumim de mii de ori. Ati facut cinste Romaniei cu semnaturile dtre. Au fost date pentru o cauza buna. Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Petitia a fost lansata pe 22 iunie de europarlamentarul italian crestin Mario Mauro. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

 
DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Acum trei saptamini am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

A message for the Alliance of Romanian Families by Mario Mauro: My dear friends in Romania, I cannot begin to express to you the full extent of my gratitude for your support for my petition of solidarity with the Christians in Nigeria.  Your response has been truly overwhelming; Romania is well represented by all of your signatures, and those of you who have left comments demonstrate an untiring passion for human rights and religious liberties that is so important in these times. Any attack on human life is a grave violation of nature and the dignity of the human person.  The attacks we are seeing in Nigeria are all the more lamentable because they arise out of intolerance for religious differences – certain people have decided that those differences are more important than the dignity of the life and the choice of the individual.  We cannot simply watch in silence, because our silence merely condones these acts.  I am so grateful to all of you who have in any way supported this cause, especially those of you who have signed the petition.  Please continue to pass it on, as we must be ever persistent in our efforts. In humility and gratitude, Mario Mauro

LOCURI DE MUNCA
Ieri am primit mesajul alaturat si in urma unor discutii telefonice cu solicitantii am decis sa le publicam anuntul. Cei interesati si in cautare de venit sunt rugati sa contacteleze persoanele desemnate mai jos.

Buna ziua: In urma discutei telefonice cu colega mea, Simona Sofrone referitor la propunerea pentru colaborare , a ramas sa va trimitem un e-mail detaliat referitor la activitatea noastra. Compania noastra, CIDP Biotechnology S.R.L. efectueaza studii dermato-cosmetice pe produse cosmetice (creme, parfumuri, lotiuni, pudre) si cautam voluntari care ar fi dispusi sa ia parte la aceste studii, beneficiind astfel de oremuneratie atractiva. Acest lucru poate fi interesant pentru Alianta dumneavoastra pentru ca da posibilitatea celor ce beneficiaza de aceasta, sa castige bani in plus.

Durata studiilor poate fi de la 1 zi pana la 7 saptamani, cu vizite zilnice sau saptamanale. La centru, pentru un test cosmetic se sta in jur de 3-4 ore, in intervalul 9-17. Deasemenea indemnizatia incepe de la 100 lei  pentru teste scurte de 1 zi sau 2 zile si poate ajunge pana la 2000 lei pentru testele de 7 saptamani. Avand  in vedere cele comunicate mai sus, daca este in interesul aliantei din care faceti parte, al dumneavoastra sau oricarei alte persoane care ar fi interesata de acesta oferta, putem fi contactati la numarul: 0317 181 182 / 183  unde un membru al echipei noastre va oferi toate detaliile necesare. De asemenea, va rog sa aveti in vedere urmatoarele: (1) Toate studiile sunt realizate sub atenta supraveghere a unui medic specialist dermatolog; (2) Inainte de a participa la un studii, voluntarul beneficiaza de o vizita gratuita la medicul nostru dermatolog; (3) Toate studiile sunt efectuate conform Legislatiei Romane in vigoare, Protocoalelor Internationale si Bunei Practici Medicale (Good Clinical Practice); (4) In ceea ce priveste desfasurarea studiilor, costurile sunt suportate integral de catre compania noastra. Asteptam cu interes raspunsul dumneavoastra! Cu stima, Maria Elena Stan, Recruitment Responsible, CIDP Biotechnology S.R.L, Tel: +40 317 181 182 / 83; Fax:  +40 317 181 184; Address:   Albac Street, No.15, Floor 1, Bucarest 011607, Romania; Email: mstan@cidp-cro.com; Web: http://www.cidp-cro.com

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

Declaratia de la Madrid

            ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

19 iulie 2012

DECLARATIA DE LA MADRID
Declaratiile sunt importante. Ele proclama, afirma, si promoveaza idei si pozitii valoroase. Reprezinta vocea si pozitiile unanime ale celor care le initiaza sau adopta. Exprima deziderate comune. Atrag atentia si sunt luate in seama, chiar daca ideile care le contin nu sunt deseori acceptate. Isi au rostul si reprezinta puncte de reper pentru indivizi, organizatii sau natiuni. Declaratia de Independenta a Americii, Declaratia Drepturilor Omului proclamata de Revolutia Franceza, si Declaratia Universala a Drepturilor Omului dovedesc acest lucru. Acestea sunt documente in jurul carora s-au raliat indivizi, natiuni si chiar o lume intreaga.

In zilele noastre declaratiile isi mentin aceasi importanta si viabilitate si in conflictul valorilor. Organizatiile care li se opun emit declaratii frecvente care promoveaza nonvalorile. Iar organizatiile care le promoveaza fac la fel. Dintre declaratiile profamilie internationale mai bine cunoscute sunt Declaratia de la Kuala Lumpur si Declaratia de la Doha. Declaratia de la Doha privind Familia a fost adoptata la 10 ani dupa ce  ONU a celebrat, in 1994, Anul International al Familiei. A fost adoptata, in unanimitate, pe 6 decembrie 2004 in Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, adica de reprezentantii statelor membre. Iar Declaratia de la Kuala Lumpur a fost adoptata cu citeva luni mai devreme, in octombri 2004. Spre deosebire de Declaratia de la Doha, cea de la Kuala Lumpur a fost adoptata de oficialitati de stat, academicieni, organizatii neguvernamentale, sociologi si alti demnitari intruniti intr-o conferinta axata pe importanta si relevanta familiei in societatea contemporana si necesitatea protejarii ei.

Astazi mentionam o alta declaratie, Declaratia de la Madrid, adoptata cu prilejul Congresului VI al Congresului International al Familiilor. Congresul a fost tinut la Madrid intre 25 si 27 mai si a intrunit 3.100 delegati reprezentind un numar record de organizatii profamilie si pro-vita. Au conferentiat peste 125 de lideri pro-familie, activisti, legiuitori, oameni de stiinta, si sociologi din 80 de tari.

Redam astazi traducerea romaneasca a Declaratiei, mentionind importanta si relevanta ei in contextul actual. In ultima generatie, academicienii, sociologii, politicienii, si “marile puteri” si-au dat mina si si-au unit eforturile pentru distrugerea celei mai vechi si vitale institutii sociale care a existat vreodata – familia. Publicatiile de specialitate, in special de sociologie si drept, au corupt notiunea de familie, au submit demnitatea si sanctitatea casatoriei, si au declarat-o irelevanta pentru societatea contemporana. Intelegi lucrul acesta doar citind copertile sau titlurile studiilor si cartilor care apar tot mai des privind familia. Unul care ne-a frapat recent este What Happens When Marriage Disappears? (“Ce se intimpla cinf familia dispare”?) publicat de Institute for American Values din New York. Consecintele pentru societate a destramarii familiei merg doar intr-o singura directie, din rau in si mai rau. Actualmente 41% din copiii nascuti in America se nasc in afara casatoriei, in comparatie cu 17% acum 30 de ani. Iar in ultimii ani doar 58% din liceenii care nu merg la facultate se mai casatoresc legal. Concubinajul devine regula de convietuire nu casatoria.

In acest context ostil familiei, cei 3.100 de delegati intruniti la Madrid si-au unit vocile sa-si exprime opozitia fata de aceste manifestari irationale. In 2014 Uniunea Europeana va celebra Anul International al Familiilor (la plural). AFR pregateste un document care va fi inregistrat in UE la vremea potrivita prin care intentioneaza sa isi exprime opozitia fata de asaltul occidentului asupra familei, eliminarea familiei naturale si creearea de familii artificiale. Experienta ultimilor ani arata ca atacurile impotriva familiei naturale barbat-femeie deja au un impact devastator asupra societatii: generatia tinara este tot mai putin interesata in casatorie, rata concubinajului creste vertiginos, un numar tot mai mare de copii se nasc in familii din care lipsesc tatii, responsabilitatea de parinte e in declin. Si lista efectelor negative continua,  culminind in declinul social la care toti suntem martori.

DECLARATIA DE LA MADRID IN ROMANESTE
Intruniti la Madrid, in aceasta zi de 27 mai 2012, noi delegatii la Congresul Mondial al Familiilor VI reafirmam adevarul ca “familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. (Articolul 16, Declaratia Universala a Drepturilor Omului) Impulsul familiei naturale este innascut in natura umana si se centralizeaza pe uniunea voluntara a unui barbat si a unei femei intr-un legamint de casatorie pe viata. Institutia casatoriei acorda in primul rind dragoste si bucurie cuplului si este deasemenea indreptata spre proceeare si cresterea copiilor. Uniunea conjugala deasemenea ofera sotilor siguranta in vremuri dificile, este fundamentul social care stabileste echilibru intre ordine si libertate, si leaga generatiile.

Iata insa, ca in vremea noastra, asalturile impotriva familiei naturale cresc in numar si intensitate. Ideologiile statismului, individualismului si revolutia sexuala ataca insasi esenta casatoriei si a familiei. Schimbarile recente legale si de politica publica au corupt intelesul si deminitatea casatoriei, au devalorizat rolul parintilor, au incurajat si facilitat divortul si procrearea in afara casatoriei, au creat confuzie privind identitatea sexuala, au promovat promiscuitatea, au creat conditii care faciliteaza abuzul copiilor, au izolat pe cei in varsta, au stimulat depopularea. In particular, aceste schimbari au fost acute in Europa in ultimele decenii, si, in mod specific, in Spania anilor 2004-2011, cind un guvern radical a facut eforturi sustinute sa submineze familia naturala.

Ca raspuns, Congresul Mondial al Familiilor VI sustine un set de principii pentru crearea unui mediu politic si cultural care e compatibil cu viata, libertatea si speranta pentru viitor:

*          Afirmam ca familia naturala, nu individual, este unitatea fundamentala a societatii.

*          Afirmam ca familia naturala este uniunea dintre un barbat si o femeie prin casatorie cu scopul de a impartasi dragoste si bucurie, procreare, asigurarea educatiei morale a copiilor, constituirea unei economii viabile, siguranta in vremuri dificile, si conectarea generatiilor.

*          Afirmam ca familia naturala reprezinta un aspect fix al ordinii create, si ca este innascuta in natura umana.

*          Afirmam ca familia naturala este sistemul familial cel mai ideal si optim. Admitem ca exista diverse moduri de convietuire, dar toate celelalte “forme de familie” nu sunt complete si sunt doar inventii artificiale ale statului.

*          Afirmam uniunea conjugala intre un barbat si o femeie ca formind unica legatura sexuala autentica, si singura propice procrearii responsabile si naturale.

*          Afirmam sanctitatea vietii de la conceptie pina la moartea naturala; ca fiecare noua fiinta umana conceputa detine drepturile la viata, nastere, dezvoltare, si sa traiasca intr-un camin cu parintii lui naturali uniti in casatorie. Avortul, eutanasia si alte forme de manipulare a fiintelor umane in starea lor embrionala constituie atacuri asupra vietii umane.

*          Afirmam ca familia naturala exista inaintea statului si ca guvernele legitime exista pentru a proteja si incuraja familia naturala.

*          Afirmam ca planeta este bogata in resurse. Colapsul familiei naturale si falimentul moral si politic, nu “suprapopularea”, sunt cauzele saraciei, a foametei si a distrugerii mediului.

*          Afirmam ca imbatrinirea populatiei si depopularea constituie adevaratul pericol demografic cu care se confrunta planeta in noul secol. Societatea are nevoie de mai multi, nu de mai putini, oameni.

*          Afirmam ca familia naturala este sursa principala a prosperitatii economice si sociale si pivotul principal pentru depasirea crizei economice mondiale de astazi.

*          Afirmam ca femeile si barbatii sunt egali in demnitate si drepturi umane innascute, dar diferiti in roluri. Cu toate ca rolurile uneori sunt determinate de aspecte dincolo de controlul individului (sau dictate de vocatia religioasa a individului), vocatia fiecarui baiat este sa devina sot si tata; si  vocatia fiecarei fete este sa devina sotie si mama. Cultura, politica si legile trebuie sa ia in considerare aceste diferente.

*          Afirmam ca complementaritatea dintre sexe este o sursa de putere. Barbatii si femeile dispun de profunde diferente biologice si psihologice. Dar cind sunt casatoriti, unitatea lor este mai puternica decit diferentele lor.

*          Afirmam dreptul parintilor de a-si educa copiii pentru binele lor fara imixtiunea statului.

*          Afirmam ca fiecare fiinta umana are dreptul la libertate religioasa si ca comunitatea politica trebuie sa respecte libertatea fiecaruia de a-si exprima propria credinta, sa o transmita copiilor, si sa-si creasca copiii in ea.

*          Afirmam idealul egalitatii intre barbat si femeie pentru o munca egala cu responsabilitati egale. Compensatia pentru munca, sistemul de taxe si planurile de asigurare sociala trebuie sa intareasca legaturile familiale.

*          Afirmam rolul necesar al proprietatii private in pamint, locuinte, si capital productiv ca fundament al bunastarii familiei si garantia democratiei. Intr-o societate dreapta si buna, e important ca toate familiile sa detina proprietati.

*          Afirmam ca solutiile de lunga durata a problemelor umane, inclusiv a crizei economice contemporane, izvorasc din familii si comunitatile mici. Solutiile nu pot fi impuse din exterior prin constringeri birocratice sau prin forta.

Resurse: Textul oficial, in engleza, al Declaratiei, poate fi cititi aici:  http://congresomundial.es/wcf-vi-madrid/the-madrid-declaration/

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Declaratiile sunt importante, asa cum afirmam mai sus. E important ca ele sa fie semnate de cit mai multi pentru a avea un efect cit mai mare. De aceea va rugam din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

FAMILIA ORTODOXA
Colegii de la Familia Ortodoxa ne informeaza ca au scos numarul 42 al revistei online Familia Ortodoxa. Va rugam intrati in acest link sa o cititi. http://www.familiaortodoxa.ro/2012/07/16/familia-ortodoxa-numarul-42/ Va invitam sa va si abonati. Este o revista exceptionala. Materialele si informatiile privind familia, valorile si contextul social in care ele se manifesta sunt numeroase. Familia Ortodoxa face un aport simnificativ la efortul comun de a informa familia romana privind pericolele cu care toti ne confruntam.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Ultimele stiri din Nigeria sunt cit se poate de ingrijoratoare. Media internationala tocmai a anuntat ca recent 50 de crestini au fost arsi de vii in casa unui pastor in nordul Nigeriei. http://www.wnd.com/2012/07/50-christians-burned-to-death-in-pastors-home/?cat_orig=world

Astfel de stiri nu sunt izolate chiar daca par ireale si de necrezut. Parca nu ne mai aflam la inceputul Mileniului III. Cu trei saptamini in urma am anuntat o petitie de solidaritate cu crestinii din Nigeria. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 800 de semnaturi la nivel european, dintre care mai mult de jumatate au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre sa o semnati si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor din Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Cum am mai amintit, miscat de aceste evenimente tragice, europarlamentarul italian crestin Mario Mauro, a lansat, pe 22 iunie, o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Saptamina trecuta marti am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

A message for the Alliance of Romanian Families by Mario Mauro: My dear friends in Romania, I cannot begin to express to you the full extent of my gratitude for your support for my petition of solidarity with the Christians in Nigeria.  Your response has been truly overwhelming; Romania is well represented by all of your signatures, and those of you who have left comments demonstrate an untiring passion for human rights and religious liberties that is so important in these times. Any attack on human life is a grave violation of nature and the dignity of the human person.  The attacks we are seeing in Nigeria are all the more lamentable because they arise out of intolerance for religious differences – certain people have decided that those differences are more important than the dignity of the life and the choice of the individual.  We cannot simply watch in silence, because our silence merely condones these acts.  I am so grateful to all of you who have in any way supported this cause, especially those of you who have signed the petition.  Please continue to pass it on, as we must be ever persistent in our efforts. In humility and gratitude, Mario Mauro

ZI DE POST SI RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
In ultima saptamina am primit zeci de mesaje din partea dtra si a altor organizatii care ne informeaza ca intentioneaza sa posteasca si sa se roage pentru Romania azi, 19 iulie, si mai departe pina dupa referendul din 29 iulie. Ne facem datoria sa va informam despre asta si va multumim pentru aceasta initiativa. Dumnezeu sa se indure da tara noastra! Din multele mesaje care le-am primit pe acest subiect ne-a cazut la inima acest paragraf care ne aminteste ca poate Romania se afla in situatia jalnica pe care o cunoastem cu totii si datorita faptului ca nu ne-am rugat destul pentru clasa politica a tarii: “Conducatorii pe care ii avem sunt de cea mai proasta calitate si datorita noua care nu ne-am rugat pt ei iertandu-i. Sa-i iertam sincer pe toti ca micsoram rautatea si sa putem merge cu bine mai departe. Da, sa ne rugam si sa tinem post pt ca Dumnezeu sa ne ierte (ca nu ne-am rugat pentru conducatorii nostri, sigur nu constient si sincer!), sa ne miluiesca si sa ne scape de cei intunecati (sau sa le lumineze sufletele si inimile). Iar la final sa nu uitam sa spunem: DAR FACA-SE VOIA TA, DOAMNE!!!) (Nicoleta C.)

Iar chiar inainte de inchiderea editiei am primit acest email: “Doamne ajuta! Cu durere fata de cele ce se petrec si cu nadejde in mila lui Dumnezeu raspundem si noi apelului dvs la post si rugaciune, cu gandul si la inaintasii nostrii, mai apropiati sau mai indepartati de noi in timp, care s-au jertfit pentru neamul nostru, martiri si marturisitori din temnitele comuniste, conducatori si voievozi de inalta tinuta….cu ale caror rugaciuni bunul Dumnezeu sa ne miluiasca si pe noi!” (Nicoleta F.)

VA INFORMAM – RENATE WEBER
De citiva ani scriem din cind in cind despre dna Renate Weber din Sibiu, europarlamentara. Afirmam ca este cea mai antivalori dintre toti europarlamentarii Romaniei. De multi ani promoveaza cu agresivitate avortul si dreptul homosexualilor, fiind o simpatizanta a lui International Planned Parenthood Federation (o organizatie mondiala care promoveaza avortul si controlul populatiei) si a lui International Lesbian and Gay Association (o organizatie cu sediul la Bruxelles care promoveaza homosexualitatea si drepturile homosexualilor). Este o europarlamentara nu doar necrestina ci si anticrestina. Saptamian aceasta ne-a parvenit un document oficial emis in mai 2010 de un grup de europarlamentarii, printre care si dna Renate Weber, care critica Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale pentru ca a acceptat ca membra organizatia crestina din Viena, Observatory of Intolerance and Discrimination against Christians. Aceasta organizatie, condusa de colegii nostri din Viena, monitorizeaza incidente de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Atacul impotriva colegilor din Viena este nejustificata si dovedeste intoleranta fata de noi toti, crestinii Europei. Ne exprimam din nou profunda ingrijorare ca un partid politic din Romania include in listele ei electorale o persoana care nu are nimic nici in clin nici in mineca cu Romania, crestinismul sau valorile noastre. In mai 2009 dna Weber a candidat pe listele PNL.

MULTUMIRI COLEGILOR DIN BULGARIA
Luna trecuta aproape 20 de ambasadori straini au emis o Declaratie Comuna in sprijinul marsului homosexual de la Bucuresti. Printre ei s-a aflat si ambasadorul Bulgariei la Bucuresti. La rugamintea noastra, colegii din Bulgaria au emis, saptamina aceasta, o nota de protest catre Ministerul de Externe al Bulgariei prin care condamna implicarea ambasadorului bulgar in mars.

FELICITARI ROMANIEI!
Felicitari echipei Romaniei (constituita din liceeni) care s-a clasat pe primul loc in Uniunea Europeana la Olimpiada de Matematica tinuta tocmai in Argentina! Suntem mindri de copiii nostri!

 
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

 
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

Le retour à Saint Gervais

Traduit par Prof. Carmen Margan

“Toutes les choses pleines de souvenirs dégagent un rêve qui nous enivre et nous fait flâner longtemps…”  (Victor Hugo)

Le rêve américain de Dumitru Sinu est devenu réalité plusieurs années après son départ de Roumanie. De longs pèlerinages, en commençant par les camps des réfugiés de Yougoslavie et d’Italie, ensuite l’aventure française, qui a eu son impact le plus puissant, le Canada avec ses leçons de vie et ensuite les États-Unis ont réuni dans son âme des souvenirs que les ailes du temps n’ont jamais réussi à effacer. Il raconte tous ces souvenirs avec plaisir si on a l’occasion de lui en parler. Moi, chaque fois que j’ai eu le privilège de l’écouter, j’ai eu le sentiment d’être le spectateur fidèle en train de regarder un feuilleton inédit, le feuilleton d’une vie tumultueuse où la réalité, l’aventure et l’esprit s’ harmonisaient parfaitement.

J’ai eu mes raisons d’utiliser la phrase de Victor Hugo en guise de sous-titre, car tout ce que je vais révéler ici est dû au souvenir, un souvenir sans égal resté dans l’âme de mon ami sur un endroit, sur un pays qui avait été pour la plupart de sa vie de réfugié sa seconde patrie : la France!

Il a toujours invoqué les bons temps passés en France dans ses conversations avec ses amis et les personnes qu’il connaissait. En plus, il a eu la chance extraordinaire de connaître tant de gens interressants, de jouir de la présence de quelques personalités culturelles connues, de nourir son esprit selon les caprices de son âme, ce qui rendait le téméraire octogénaire vraiment chanceux encore une fois.

Le voilà aux États-Unis, marié à une femme distinguée d’origine française, avec une fille superbe née à Montréal et un fils né à Los Angeles, tout ça pour achever son rêve et pourtant, souvent, dans les conversations avec ses amis, (ses amitiés avaient toujours été nombreuses et de qualité), Dumitru Sinu vivait avec la nostalgie des années passées en France, particulièrement à Paris, la ville unique au monde, de son point de vue et de beaucoup d’autres qui ont goûté pleinement à sa générosité.

L’idée de revenir en France se précisait petit à petit. Il désirait tant que le pays de Voltaire ouvrît les horizons de la connaissance à ses enfants et que ceux-ci eût la chance de bien apprendre le français et de découvrir la culture du peuple français justement en France. Animé par de nobles intentions, avec de beaux souvenirs dans son âme et sans trop réflechir à d’autres aspects qui auraient pu mettre enéévidence les eventuelles inconveniences  de cette nouvelle aventure, mon vieux Mitica prend un jour sa famille et part pour Paris.

Mitica, tu n’es pas venu en France, tu as quitté l’Amérique!

Le retour à Paris lui a donné l’occasion de revoir ses chers amis et d’inspirer paisiblement le parfum des souvenirs…Il y avait joui de la présence, du soin et de l’amitié de la famille Bunescu, il avait participé à de nombreuses actions culturelles où il avait entendu les voix de quelques intellectuels importants, écrivains et philosophes de la diaspora et d’autres encore. Tous les acquis du passé dont il se souvenait toujours avec plaisir, lui avaient été très utiles dans son expérience ultérieure canadiano-américaine, experiences qu’ il gardait comme des trésors.

La rencontre avec Cornel Crisan, l’un de ses amis avec lequel il a passé la frontière Serbe, va changer son chemin, en attirant son attention sur Saint Gervais, la localité que son ami lui avait conseillé de choisir et où il allait rester pendant huit ans avec sa femme et ses deux enfants.

Quand ils se sont revus, Cornel s’est réjoui mais il n’a pas hésité de lui demander étonné: “Mais qu’est-ce que tu as fait, Mitica?” “Je suis revenu en France!” a t il répondu. “Mitica, tu n’es pas venu en France, tu as quitté l’Amérique!”- a répliqué  Crisan d’un ton affirmatif, pareil à un professeur qui annonçait d’une manière inébranlable une vérité absolue, poussant son étudiant vers la réflexion.

“C’est une grande chose que de quitter l’Amérique” m’expliquait cette fois Mitica. “L’Amérique, c’est l’Amérique! Si tu vas dans n’importe quel pays du monde et tu demandes aux gens où ils voudraient habiter, la plupart vont te dire en Amérique! Je n’ai pas quitté l’Amérique si facilement!” Pourtant il a renoncé, mais pas pour toujours, il a accompli son désir d’éduquer ses enfants à l’esprit de la culture française, et encore de revoir la France et les gens merveilleux qu’il a rencontré là-bas.

Saint Gervais: un nouveau commencement ?

Cornel Crisan avait fini ses études universitaires en France et à cet époque était ingénieur à Paris. Il était content que Mitica soit revenu et il lui a conseillé de rester à Saint Gervais, une superbe petite station, nichée au coeur des Alpes, au pied du Mont Blanc, où l’ on peut entendre les voix des trois civilisations voisines: la France, la Suisse et l’Italie. Rapidemment, Cornel va suivre Mitica et va déménager à Saint Gervais avec sa femme et leurs cinq garcons.

Village coquet, aux bâtiments construits dans le style architectural particulier du début du XXe siècle, avec de petites rues pavées propres et un air de bourg Suisse, le tout ayant l’ arome du parfum français et la gaité propre aux italiens du voisinage, la petite ville des Alpes a été particulièrement accueillante avec Dumitru Sinu et sa famille.

Dès son arrivée à Saint Gervais, la chance sourit à mon vieux Mitica: la première personne qu’ il rencontra était un citoyen français qui se trouvait devant sa maison et…fauchait l’herbe. Poussé par la nostalgie des étés de chez lui, à Sebesul de Sus, quand il allait faucher avec sa famille, Mitica s’est approché du Français, et lui demanda la permission d’écouter sa faux. Avec une précision formidable et un plaisir qu’il n’avait plus senti depuis longtemps, il ondoya la pierre à aiguiser sur le tranchant qui allait couper le soupir de l’herbe, tout en continuant à discuter avec le Français resté bouche-bée: il n’avait jamais vu quelqu’un aiguiser une faux sans au moins regarder le tranchant d’acier. Ensuite il lui a demandé la permission de faucher et en la maniant avec beaucoup de finesse, il a vite gagné la sympathie et l’amitié du vieillard.

En lui confiant qu’il désirait s’établir à Saint Gervais avec sa femme et ses deux enfants, mon vieux Mitica reçoit sur place l’invitation d’habiter dans la maison du Français. Il s’y installa et resta huit ans.  “ Je ne payais que 200 dolars par mois”- dit Mitica. Toute cette période il s’est très bien entendu avec le Français qui dînait tous les jours avec eux; Madame Nicole cuisinait très bien, c’etait un vrai cordon-bleu.

Le propriétaire était un veritable communiste et disait à Dumitru Sinu: “nous sommes des communistes depuis longtemps! Nous avons créé la Chambres des Communes!”  Mon ami l’écoutait sans le contredire, (trés diplomate !), et après quelques années il lui offrit en cadeau une excursion en Russie. Le Français en est revenue déçu; il avait voulu voir comment vivaient les ouvriers soviétiques et l’image qu’il avait sur le communisme semblait pâlir. Il avait raconté beaucoup de choses à Mitica. Chaque histoire avait une ombre qui couvrait petit à petit ce qu’il avait idéalisé. Sympathique et aimable, le Français récompensa Mitica pour son cadeau (l’excursion en Russie) avec un cadeau inédit: un pot de caviar.

“ Je veux que mes héritiers apprennent la langue de Voltaire!”

Pour legaliser sa presence en France, dès son installation à Saint Gervais, Dumitru Sinu  contacta les autorités locales. Il sollicita auprès de la mairie un visa. “Pourquoi voulez-vous habiter ici “? fut la question méfiante du maire de Saint Gervais. “Je désire que mes héritiers apprennent la langue de Voltaire. Notre séjour ici vous rend un grand service!” répliqua du tac au tac le Roumain . Le maire, un homme drôle, n’a pas hésité à plaisanter: Il y a quelqu’un ici qui balaye…il s’appelle Voltaire! Et il le montra du doigt à Mitica à travers la fenêtre. Mais il a été aimable, approuva leur demande de visa, et ensuite, durant tout leur séjour à Saint Gervais, leur facilita chaque année, l’obtention dudit visa, en évitant de les faire aller à Paris.

A Saint Gervais, les habitants étaient plus accueillants qu’à Paris.  Ils se connaissaient tous, et une fois leur sympathie gagnée, on était l’un d’eux. La plupart des gens avaient des propriétés à la montagne et à la plaine aussi. Ils coupaient du bois, travaillaient beaucoup, mais savaient se distraire  aussi et, Dieu merci, il avaient les moyens de le faire!

Saint Gervais : une oasis de calme, fraîcheur et tranquilité!

Tout au long de l’année, dans la ville touristique de Saint Gervais arrivaient beaucoup de visiteurs qui, en hiver, jouissaient du privillège de skier ou patiner, et, en été, profitaient pleinement de l’air frais de la montagne et de la possibilité de pratiquer en pleine liberté l’alpinisme ou d’autres sports extrêmes.

La proximité du Mont Blanc, (le plus haut sommet des Alpes et de l’Europe  avec une altitude de 4810 m.,) et l’emplacement de la ville à une altitude de 850 m., offrait à ses visiteurs des opportunités illimitées de repos et de pratique des sports blancs, sur les pistes aménagées pour le ski. Ce milieu était à peu près familier à mon vieux Mitica car il était né au pied de la montagne et avait vécu la première partie de sa vie dans son village natal, situé presqu’à la même altitude que celle de cette petite ville où il s’était installé en pleine maturité.

Des bâtiments élégants d’où parviennent les chuchotements d’une époque pleine de charme et romantisme, des rues où l’on rencontre tous les jours des gens aux visages sereins, le panorama inégalable du Mont Blanc et les beautés montagneuses des alentours, produisait pour cette  ville-station une fascination spéciale. Paradis blanc en hiver, véritable paysage féérique, avec des forêts séculaires et des prés fleuris en été, ce coin de paradis semble  délivrer l’homme des ténèbres des pensées et le transposer dans un monde pure, tranquille, patriarcal, qui semble avoir été créé par Dieu justement pour purifier l’âme et l’esprit.

St Gervais aujourd’hui est connue comme étant l’une des station préférée des célébrité (acteurs, écrivains, hommes politiques): c’ est un endroit parfait pour les vacances puisqu’ elle offre des activités ludiques et sportives multiples, remplissant toutes les conditions pour la nommer la perle des Alpes.  Les pistes de ski et les patinoires, les installations de transport  câblé qui lient les stations de cette région, le snowparc aménagé, attirent en hiver de nombreux touristes qui certainement reviennent en été jouir des beautés du site et des possibilités de loisirs qui abondent  partout. L’eau termale utilisée à des fins médicales puis esthétique depuis plus de 200 ans, les dizaines de sentiers de montagne et les endroits non atteints par la civilisation (où l’on oublie qu’on vit dans le siècle de la vitesse, en se retrouvant dans l’ondoiement des fleurs ou le chant des dizaines d’espèces d’oiseaux qui vivent dans les forêts), des terrains de golf ou de tennis, des manèges, la possibilité de pratiquer des sports extrêmes) tout ça fait partie des merveilles offertes par la ville de Saint Gervais d’aujourd’hui, ville qui a adopté pendant huit ans mon vieux Mitica…Ce n’est pas une petite ville isolée de la civilisation, au contraire, elle se trouve à une heure de l’aéroport de Genève, et au pied de la montagne les trains a grande vitesse s’arrêtent en gare du Fayet.

A cause de son esprit toujours vif, n’importe où il se trouve, Dumitru Sinu trouve chaque fois quelque chose qui raisonne avec son milieu; c’est ce qu’il a fait à Saint Gervais, en jouant avec les mots il a composé un court poème amusant au sujet de la passion pour les sports d’hiver:  “Ah! Qu’il fait bon patiner/ Si tu savais qu’il fait bon/ J’aimerais toujours patiner/ Jamais étudier/ Ah! Qu’il fait bon patiner!”. Après avoir réfléchi ensuite aux implications sur le choix entre les études ou leur renoncement en faveur des distractions, le poème continue: “ Ah! Qu’il fait bon près du tableau noir/ Savoir toutes les bonnes réponses/ On te donne un 8 en te disant: va à ta place / Ça va mal près du tableau noir/ Quand on ne sait pas les réponses/ On te donne un 3 et on te giffle/ Ça va mal près du tableau noir!”.  C’était lorsque ses enfants avaient déjà commencé à étudier en France.

Il n’y avait pas beaucoup d’immigrants à Saint Gervais. Mon vieux Mitica ne se rappelle que d’un Australien et d’un Anglais qui vivaient là-bas. Ils se connaissaient tous, c’était une petite communauté, tranquille, armonieuse et il était impossible de ne pas observer chaque nouvelle personne arrivée à Saint Gervais.

Quelques Roumains de valeur au pied des Alpes

Saint Gervais était aussi la ville d’adoption pour d’autres familles roumaines. Après l’arrivée de Dumitru Sinu, ce fut Cornel Crisan qui le suivit, celui qui lui avait indiqué cet endroit. La femme de Cornel était française, née à Paris; ils avaient cinq beaux garcons, un mariage heureux mais parfois, quand il entendait Madame Nicole Sinu parler roumain très aisément, il grondait son épouse en lui montrant la femme de Mitica: Mais elle, comment a- -t elle appris le roumain?, car sa Française ne savait que quelques mots en roumain. Malheureusement, Madame Crisan est morte assez jeune…

Cornel Crisan était un brillant ingénieur chimiste. Grâce à ses brevets d’invention il est devenu très connu dans le monde de la science  parce qu’il a réussi à breveter quelques types de médicaments. Il a reçu une bonne pension de l’État français. Mon vieux Mitica se souvient qu’il recevait environ 5000 francs, ce qui était beaucoup! Il est mort il y a peu de temps, là-bas, à Saint Gervais, la ville  des souvenirs de mon vieux Mitica…

Il n’a jamais pu oublier ces gens, parce qu’ils étaient tous d’une qualité irréprochable, il les a toujours aimés et estimés.

Comment est-il possible d’oublier une personne comme Vasile târa, originaire de la ville de Bistrita et qui aimait tant les livres, comme je vous l’ai déjà exliqué dans un précédent chapitre? Excelent en classe, licencié à la Sorbonne, il travaillait dans l’enseignement et jouissait d’une reconnaissance spéciale de la part de la société culturelle française. Il était marié à une femme asiatique, dans les veines de laquelle coulait le sang bleu d’une dynastie de la lointaine Indochine.  Ils ont toujours entretenu des relations d’amitié. N’oublions pas le fait que Vasile lui avait envoyé le croquis du passage de la frontière française, quant il se trouvait encore en Italie. Et voilà comment, après de nombreuses années, le destin permet leur rencontre à Saint Gervais.

Un autre cher ami dont Dumitru Sinu se souvient avec plaisir est l’architecte roumain Elian. Neveu de l’illustre Gheorghe T?t?r?scu, ex-premier ministre de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, Elian a été le plus heureux quand mon vieux Mitica est venu à Saint Gervais. Ils se rencontraient presque chaque jour et il n’oubliait jamais de lui dire: Mon vieux Mitica, je suis tellement heureux de te voir ici, car je ne parle plus roumain avec personne!

Un homme beau, grand, costaud et très intelligent, Elian était marié et il avait deux enfants: un garçon et une fille. Sa femme non plus n’était pas roumaine. Mon vieux Mitica ne se rappelle plus son pays d’origine, l’Estonie ou un autre petit pays du continent, mais il sait qu’elle avait étudié à la faculté de médecine de Roumanie et avait à Saint Gervais son propre cabinet médical. Madame Eliane est morte elle aussi, assez jeune, tout comme la femme de Cornel Crisan. Le fameux architecte vit encore aujourd’hui et Sandra, la fille de mon vieux Mitica lui rend souvent visite pour ainsi continuer ce que son père avait commencé longtemps auparavant, à savoir converser avec Elian dans la langue douce d’Eminescu.

Au diner avec la famille Tatarascu

Mon vieux Mitica se trouvait encore dans la station de Saint Gervais, quand la mère d’Elian visita son fils. Madame Elian était l’une des soeurs de Gheorghe Tatarascu.

Le libéral Tatar?s a eu des fonctions importantes dans les gouvernements de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, à plusieurs reprises: premier-ministre de janvier 1934 à  décembre 1937 puis de novembre 1939 à juillet 1940 et ministre des affaires étrangères d’ octobre 1934 à février 1938 et encore de 29 mars 1938 à décembre 1947.

Gheorghe Tatarascu venait d’une famille de boyards de la region de Gorj. Il a étudié le droit et l’économie à Paris, et a eu une activité politique prodigieuse. On peut dire beaucoup de choses  sur cette personnalité, sur laquelle beaucoup d’entre vous avez certainement lu, son nom étant resté écrit en majuscules dans l’histoire du peuple…En 1950, il y avait 11 membres de la famille T?t?r?scu dans les prisons communistes: Gheorghe T?t?r?scu et ses quatre frères, Sandra – la fille du haut fonctionnaire, trois cousins et deux tantes de l’homme politique roumain. Ces deux dernières n’ont pas resistées et se sont suicidées pendant leur détention. A Paris, où le frère de Sanda T?t?r?scu étudiait le droit, un autre malheur est arrivé:  après avoir entendu que son père avait été arrêté, le fils de Tatarascu a eu une crise de schizophrénie. Il est mort en 1969, dans un asile Parisien…

Mon vieux Mitica, le voilà maintenant à table avec la soeur d’une illustre personnalité de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, la mère de l’architecte Elian. Les membres de la famille Sinu étaient invités souvent à dîner chez Elian et ils passaient ensemble beaucoup de temps. Madame Elian, très distinguée, délicate, éduquée et très amicale était fascinée par les histoires de vie de refugié de mon vieux Mitica et lui disait souvent: “Vous avez eu une vie si palpitante, personne ne l’ a écrite ?”

Mon vieux Mitica avait souvent dit à Vasile târa, qui était souvent présent aux rencontres avec la famille Elian, “Moi, je t’ai dit de commencer à écrire quelque chose! “mais il répondait avec le même calme impassible : “Mitica, moi aussi je t’ai dit que ceux qui écrivent sont  plus nombreux que ceux qui lisent.”

Est-ce que c’est Madame Eliane qui a stimulé mon vieux Mitica à rassembler ses souvenirs dans ses notes? A part d’autres choses, l’intérêt de cette dame cultivée pour la connaissance de sa vie de réfugié l’a convaincu qu’un jour il allait écrire ses souvenirs dans un livre..

Parfois, mon vieux Mitica invitait Madame Elian à la promenade car il avait beaucoup de temps libre et lui parlait indéfiniment des secrets, joies et pièges de l’exil, des gens et des endroits, de l’histoire et la culture. A son tour, il était étonné par la culture vaste de Madame Eliane et par la facilité avec laquelle elle parlait le français et l’allemand. Sa curiosité impétueuse l’a poussé un jour à lui demander comment elle avait réussi cette performance ? “Mon ambition a été de parler aussi bien qu’eux !” a été la réponse simple et claire de la dame distinguée.  Madame Elian n’est pas restée longtemps à Saint Gervais, elle a déménagé chez sa fille qui habitait Paris.

“Tout le monde s’embrasse à Saint Gervais!”

Un cadre familial s’est instauré à Saint Gervais car ils se connaissaient tous. “Nicole embrassait toutes les femmes quand on entrait dans un magasin. Je devais attendre jusqu’à ce qu’elle les embrassait toutes, en France tout le monde s’embrasse”- me clarifie tout en riant mon vieux Mitica. C’était une communauté qui vivait en pleine harmonie et dans une ambiance amicale.

Les Roumains de Saint Gervais et Mitica dînaient souvent avec le maire, le chef policier, les médecins et les professeurs. “Les policiers étaient aimables, il n’y avait pas de problèmes dans les villages”, soutenait Mitica et les intellectuels étaient unis. Il y avait des amis français aussi, et, bien qu’il adorât parler avec des personnes intelligentes, cultivés, Dumitru Sinu ne faisait pas de discrimination: s’il était à table avec des hommes politiques, des intellectuels connus ou toute autre personnalité et apparaissait un homme simple qu’il connaissait, il n’hésitait pas à l’inviter à leur table et le traitait avec  respect en  le faisant se sentir aussi important que les autres. Mais il avait quatre amis français, un médecin, un journaliste et un professeur avec lesquels il aimait sortir et rester des heures dans un café, en abordant des thèmes vastes et variés de sa vie, de la politique, de la culture ou de tout autre domaine.

Quand mon vieux Mitica entrait dans un restaurant tout le monde se levait, y compris les pesonnes âgées- “Comme chez nous dans les villages!”- précise Mitica Sinu. Il se rappelle qu’une fois un de ses amis des Etats-Unis, Aurel Lungu est venu en visite à Saint Gervais.  Celui-ci fut très étonné par l’intégration de mon vieux Mitica là-bas et lui a demandé: Mais comment est-il possible que tous ces gens te connaissent? Simplement: il a toujours su être agréable, respecter et c’est pourquoi il a toujours été respecté, il a aimé les livres et leur auteurs et il a partagé la joie de la connaissance avec ses amis.

Parce que j’ai réussi à très bien connaître Dumitru Sinu, je ne pose pas de telles questions, parce que sa manière d’être est unique, et il est impossible que quelqu’un qui le connaît ne l’aime pas.

Les fêtes traditionnelles françaises et réligieuses constituaient d’autre occasion pour un plus grand rapprochement des habitants de la ville de Saint Gervais. Ils savaient se distraire d’une manière originale, ils chantaient tous, dansaient, s’embrassaient tous en sortant dans les rues.

Parce que Saint Gervais est près de la frontière de la Suisse, mon vieux Mitica emmenait sa famille assez souvent dans le pays des cantons et ses enfants adoraient les hamburgers suisses! “ Ils étaient plus chers mais ils étaient très bons!”- m’expliquait mon vieux MItica en souriant.

“Viendra un temps où l’on boira du champagne chaque jour!”

La vie de la famille Sinu n’a pas été toujours heureuse. Il y a eu aussi des périodes difficiles quand ils ont dû se soutenir l’un l’autre, avoir de la patience et de l’espoir pour des temps meilleurs. Mon vieux Mitica se rappelle que durant les périodes difficiles il avait promis à Nicole que viendrait le jour où ils pourront boire du champagne tous les jours! A Saint Gervais le rêve des deux époux qui ont traversé des périodes difficiles et des périodes de prospérité, semblait devenir réalité.

Un jour, Madame Nicole fut surprise par son mari qui lui apporta 14 bouteilles de champagne. Il avait tenu sa promesse et durant 7 jours ils ont bu du champagne chaque jour. Le temps promis à sa chère femme est venu et les voilà avec leurs enfants jouir d’une vie plus sûre, plus tranquille et meilleure. Mais, après les premieres sept bouteilles de champagne, ils ont decidé de garder les autres et les ont savourées, une par une, quand ils recevaient la visite d’ amis chers. Ils étaient heureux à Saint Gervais, ils étaient vraiment heureux!

“L’Amérique, c’est l’Amérique!”

Le contact avec les Étas-Unis n’a jamais été interrompu par Dumitru Sinu durant tout son séjour à Saint Gervais: il y revenait pout acquitter ses taxes à l’État américain. Il y avait une affaire qui devait être managée et surveillée et il devait surtout remplir les déclarations d’impôts sur le revenu au début de chaque année, pour l’année précédente.

Bien que Saint Gervais ait constitué pour lui et sa famille une période de vie merveilleuse, avec des souvenirs inoubliables, un endroit où il s’ est senti à l’aise, où il a eu des amis d’élite qui l’ont apprécié et aimé, il parraît que l’Amérique, la force qui y attire des gens du monde entier, y compris des États avec un puissant moteur de développement économique, l’ont determiné à revenir au Nouveau Monde. “L’Amérique, c’est l’Amérique!” c’est l’endroit qui l’a toujours attiré, où il a vu son rêve s’accomplir dès son arrivée.

Après huit ans à Saint Gervais, mon vieux Mitica décide de revenir aux États- Unis. Il s’établit cette fois à Reno, Nevada. Quitter Saint Gervais n’a pas été facile, parce que Sandra et Nicolae sont restés là-bas pour finir leurs études, mais il a pris cette décision sans hésiter. L’Amérique lui manquait et il ne pouvait pas ne pas répondre à ce désir de son âme. Nicole est revenue aux États-Unis après quelques années, après avoir fini ses études au lycée, et Sandra s’est mariée avec un Français et est restée là-bas.

Des enfants qui reussissent, des parents contents…. une famille heureuse!

Sandra et Philippe, son mari, habitent aujourd’hui encore à Saint Gervais. Ils ont deux enfants, un garçon et une fille. Ils visitent périodiquement leurs parents, mais ce sont les petits-enfants qui arrivent le plus souvent à Phoenix. Mon vieux Mitica en est fier et très content, surtout parce qu’ il les voit satisfaits et qu’ils n’oublient aucun instant leur racines roumaines.

Philippe est le propriétaire d’une compagnie de façonnements métaliques où l’on réalise d’une manière très artistique des objets de menuiserie, des objets pour l’intérieur, des palissades, des balustrades, des accessoires ornamentaux pour l’intérieur ou l’extérieur, le tout exécuté d’une manière speciale, qui les distinguent des autres produits similaires de Saint Gervais et des alentours. Mon vieux Mitica me parlait des outillages performants que son beau-fils avait acquis et de la qualité élévé de son travail. Il est content et fier en même temps de savoir sa fille à l’ abris et heureuse à côté de son mari qui l’aime. Et pour que la satisfaction et la joie de Dumitru Sinu soient plus grandes, Sandra et Philippe ont racheté la maison paternelle à Sebes, la ville roumaine de son enfance. Ils l’ont renovée, équipée avec tout ce qui est necessaire pout être une maison confortable, pour se sentir à l’aise et ils vont chaque année en Roumanie. Leurs enfants aiment la montagne, adorent les sentiers des alentours du village de Sebesul de Sus, en réussissant à parcourir les tracés des montagnes Suru et Negoiu, mais aussi ont-ils parcouru une grande partie des montagnes Fagaras.

Les petits-enfants nés et élevés à Saint Gervais, mais aussi avec cette petite partie-là de sang roumain qui coulait dans leurs veines, sont arrêtés dans les rues du village par des autochtones qui leur disent: “Je sais qui vous êtes! Voue êtes de la famille du vieux Niculita!” ( le grand-père de mon vieux Mitica)

Ils ne savent que quelques mots de roumain mais ils ont une  forte relation  avec Sebesul de Sus; c’est ici que leur grand-père est né et par eux, par leur présence ici, chaque année, avec l’amour pour les gens et les lieux, le coeur de mon vieux Mitica sera toujours chez lui et va battre  à la roumaine.

“Tout ce que l’homme possède n’a plus de valeur à un certain moment”- me disait mon vieux Mitica, en faisant reference à la période de Saint Gervais! Les années passées dans cette ville ont eu leur charme, les enfants se sont formés dans les écoles françaises, comme il l’ avait désiré, il a été heureux, tranquil, il a eu des amis, mais il avait commencé à en avoir assez et est alors revenu aux États-Unis. Cela avait été bien, mais la vie de la famille Sinu devait suivre une nouvelle trajectoire.

Plein de vie comme d’habitude, mon vieux Mitica me disait en souriant à la fin de cette rencontre: “On ne peut pas tout avoir, car il est impossible de faire face!”

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arziona
Juillet, 2012

“Sunt fericita acum!”

                          Declaratia uimitoare a femeii careia sotul taliban i-a taiat nasul si urechile

                                             de  Daniela Delibas

Sub titlul “O fotografie socheaza intreaga lume” v-am scris in urma cu ceva timp un articol despre povestea incredibila a unei femei tinere afgane Bibi Aisha, careia, printr-un verdict judecatoresc,  i-au fost taiate nasul si urechile pentru ca a parasit casa sotului ei. Am fost adanc miscata de povestea ei!  Astazi, ma bucur sa aflu ca e mult mai bine! Iata continuarea povestii ei:

La varsta de 18 ani era desfigurata de sotul ei taliban, dupa ce a incercat sa scape de casatoria cu el. Acum, la patru ani de la teribila trauma suferita, tanara spune “DA” operatiei care ii va schimba viata. Imaginea femeii afgane careia i-a fost taiat nasul si urechile de catre sotul ei a revoltat opinia publica, dupa ce o poza a ei a fost publicata pe coperta revistei Time. Imaginea ei a fost semnalul de alarma tras asupra brutalitatii la care sunt supuse femeile din Afganistan.

La patru ani de la evenimente, Aesha incearca si acum sa lase in urma trauma prin care a trecut si sa se adapteze la viata din Statele Unite, unde a primit azil politic. A ajuns in America fara sa stie engleza, dar a reusit sa se adapteze la tot ce era strain de mediul ei.Cei care au cunoscut-o povestesc ca tanara este si azi marcata de cele intamplate. Trece de la accese de furie la manifestari de afectiune exagerata extrem de repede. Psihologul Shiphra Bakhchi, care a ajutat-o pe Aesha sa treaca peste stresul post-traumatic, crede ca desfigurarea ei i-a produs cicatrice mai mari la nivel mental decat fizic.

“Sper ca la un moment dat sa fie o tanara domnisoara normala care a trecut printr-o trauma teribila“, a spus psihologul. Aesha avea 12 ani cand tatal ei i-a promis unui luptator taliban ca i-o va da de sotie. Familia acestuia din urma a abuzat-o si a fortat-o sa doarma cu animalele. Cand fata a incercat sa fuga, sotul a pedepsit-o taiandu-i nasul si urechile.

Cand mi-au taiat nasul am lesinat. Eram acolo, in mijlocul noptii, si simteam ca si cum aveam ceva cald in nas. Am deschis ochii si nu puteam sa vad nimic din cauza sangelui”, a povestit Aesha.

Lasata sa moara in munti, copila s-a tarat pana la casa bunicului ei, iar tatal a reusit sa o duca la o clinica medicala americana, unde medicii i-au acordat ingrijiri timp de 10 saptamani.A fost dusa apoi la un adapost secret din Kabul, iar in 2010 a ajuns in SUA la initiativa Fundatiei Grossman Burn. A fost preluata de o organizatie de caritate din New York, “Femei pentru Femeile Afgane”.Comportamentul ei a trezit semne de ingrijorare. Intr-un acces de furie, s-a aruncat la podea si s-a dat cu capul de parchet, tragandu-se de par si muscandu-si degetele.

Persoana care avea grija de ea la centru, Esther Hyneman, martora la furia Aeshei, a spus ca nu avea cum sa o opreasca din a-si face rau si a sunat la serviciile de urgenta pentru ajutor. Aesha a fost internat? in spital pentru zece zile.

In decembrie 2011, Aesha a plecat sa locuiasca cu Mati Arsla si Jami Rasouli-Arsala, rude ale unei membre din organizatia care a gazduit-o. Aici, ea se pare ca s-a adaptat mai bine.

Aeshei i s-a implantat o proteza pentru nas, dar doctorul Peter Grossman spera sa-i ofere “o solutie permanenta”, ceea ce inseamna reconstructia nasului si a urechilor folosind oase, tesut si cartilaj din alte parti ale corpului.

Nu imi este frica. Sunt fericita acum. Am suferit atat de mult. Acum simt ca in viata mea a aparut lumina“, marturiseste Aesha. Fata va trece prin grele incercari si de acum incolo. Operatia care va urma va fi una dureroasa.

Aesha isi aduce aminte de tot de fiecare data cand se uita in oglinda. Si cu toate astea sunt momente in care zambeste. In acele momente putem vedea adolescenta care reuseste sa evadeze dintr-un trup mutilat, un trup supus umilintei”, a declarat sotia medicului care se ocupa de Aesha.

Sursa: Daniela Delibas