Category: Culture

PRESA LUI…PANTALONE

On By nelursIn Culture, Essays, literatureLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

 

…Exista, în Commedia dell’arte, restaurata si adusa pâna la stralucirea celei mai înalte arte, de catre venetianul Carlo Goldoni – un personaj interesant: PANTALONE. Criticul Alexandru Balaci, definind spectacolul improvizatiilor burlesti italiene, îl defineste si pe Pantalone:

“Asa cum se stie, commedia dell’arte era bazata îndeosebi pe arta actorului, mai mult decât pe arta autorului, pentru ca în realitate în commedia dell’arte nu exista textul scris, exista numai un scenariu cu o serie de indicatii regizorale în legatura cu aparitia, cu iesirea din scena a actorilor care improvizau pe baza unor date foarte cunoscute, dar în acelasi timp si actualizau, uneori chiar comentau fenomene ale realitatii venetiene. Existau atunci asa-numitele maschere (mastile), deci caractere fixe. Una, caracteristica pentru Venetia acelui timp, PANTALONE, ERA TIPUL DE NEGUSTOR DE O ANUMITA VÂRSTA, NU FOARTE INTELIGENT (s.mea), de obicei victima unei alte categorii din commedia dell’arte, servitorii, care, prin contrast social, erau inteligenti, imaginativi, precum Arlecchino, Brighella etc. Commedia dell’arte a fost un fenomen care a depasit granitele Italiei, pentru ca si la Paris, în Teatrul italian, aveau loc asemenea spectacole. La un moment dat commedia dell’arte nu mai reprezenta decât imaginatia, fictiunea, nu era legata strict de realitate. Si atunci a aparut Carlo Goldoni, reformatorul teatrului italian.” (Alexandru Balaci, în emisiunea Clasicii dramaturgiei universale, Radio România Cultural, 14 decembrie 1997)”.

În DEX, exista definita “pantalonada”: “PANTALONÁDAs.f. Scena burlesca; (p. ext.) bufonerie; discurs ipocrit. [< fr. pantalonnade, cf. Pantalone – personaj tipic din comedia italiana]” – cu o eventuala completare, din partea unui amator anonim de etimologii : “Pantalonul a fost inventat de venetieni si, oriunde mergeau în lume si deschideau un magazin de pantaloni. îsi afisau simbolul Venetiei, leul. Astfel, de la „pianta” plus „leone”, adica „locul cu leu” – se naste „pantaloni”. Revine apoi si ca un personaj al Commedia dell’árte, PANTALONE, caracter tipic venetian – NEGUSTOR, AMOREZ, LUXOS – îmbracat într-un fel de costum întreg rosu mulat pe corp, ce recita poezii în piete. Deci si el un <<pantalonar>>”.

…De aici, vine si depreciativul, pentru “târgovet smecher”, la români: “PANTALONÁR, pantalonari, s.m. 1. Denumire depreciativa data de catre boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresisti care adoptasera îmbracamintea occidentala.  (Pop.) Nume depreciativ dat de tarani celor îmbracati oraseneste; spec. orasean, târgovet. 2. (Rar) Croitor specializat în confectionarea pantalonilor. – Pantalon + suf. –ar” – cf. Dictionarul explicativ al limbii române, Academia Româna, Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 – si:

“PANTALONÁR s. nadragar “– cf. Dictionar de sinonime, Mircea si Luiza Seche, Editura Litera International, 2002 – sau: “PANTALONÁR s. v. orasean, târgovet” – cf. Dictionar de sinonime, Mircea si Luiza Seche, Editura Litera International, 2002

…Într-o cronica la o piesa în limba maghiara, cronicarul ei (Bogdan Zenko) subliniaza: “Pantalone dei Bisognosi, interpretat de György Molnár, prin faptul ca a reu?it sa construiasca UN PERSONAJ ATÂT DE ZGÂRCIT SI AVAR” – cf. teatroblog.wordpress.com.

…Ei bine, presa româneasca, scrisa si, mai cu seama, audio-vizuala (urmând modelul cel mai nociv, al celei americane!), în majoritatea ei îngrijoratoare, a devenit atât o presa de “pantalonari”, în sensul de “smecheri manipulatori”/”nadragaride Ferentari”, ipocriti si ticalosi – cât si, de multe ori, una de imbecili. O presa extrem de zgârcita si oculta, în ce priveste informatiile esentiale – si o “peltea nesfârsita”, în ce priveste fleacurile …”de senzatie”. În niciun caz, o astfel de presa nu serveste publicului audio-vizual, ci pierderii inutile a timpului si energiilor telespectatorilor – si, nu mai putin, manipularii grosolane, cu scopul prostirii…prostilor!

…Evident, presa aceasta despre care facem vorbire este, vorba lui Al. Balaci, “victima unei alte categorii din commedia dell’arte, servitorii…” – servitorii unor stapâni grozav de TICALOSI si BOGATI (credem ca, deja, am comis un cvasi-pleonasm!) – …pentru ca, nu-i asa, doar nu va închipuiti ca, în lumea Vitelului de Aur, ar putea subzista ceva, fara un scop lucrativ, foc de rentabil! Presa “mare”( cel putin asa se socoteste…ea însasi!) este, precum se stie, în mâna negustorilor (“ATÂT DE ZGÂRCITI SI AVARI”!)…”mondialisti”, ai trusturilor lui Rothschild, Rockefeller, Morgan…Deci, în cazul României (sluga Marelui Licurici si a…Licuricilor Oculti), presa, pe zi ce trece, este tot mai apropiata de idealul…”Sfinxului din Canaan” si, fireste, al servitorilor sai “valahi” (?!): Basescu si PDL-ul (aripa CURAT iudaica/iudaizata a PSD-ului/FSN-ului!).

…Iata ca azi, 21 octombrie 2011, asa-zisul “post independento-anti-basist” al lui Dan Voiculescu, Antena 3, anunta intrarea în parteneriat cu…CNN! Postul de televiziune american care a “servit” lumii terestre cele mai cinice minciuni, tip “atacurile teroriste din 11 septembrie 2001”, “arme biologice irakiano-saddamiste”, “odiosul criminal Gaddafi” etc. etc.

…Doar câteva “monstre” de asa-zis “profesionalism” jurnalistic audio-vizual (audio-vizualul, prin capacitatea sa infinita de manipulare, “bate” chiar Internetul!):

1-între orele 15 si 15,30, pe 20 octombrie 2011, o prezentatoare “pantalonarda” de la Antena 3 s-a straduit, din rasputeri, sa-si convinga publicul telespectator, precum ca, la Grupul Industrial din Teleajen, ar fi avut loc un masacru, mai ceva decât la Hiroshima si Nagasaki, dimpreuna…!: un elev si-a “înjunghiat” (sic!) prietenul, cu… o unghiera! Ex-tra-or-din-nar! Pai, o astfel de stire, te lasa paralizat cel putin o saptamâna, din viata…zau daca nu!

…Maestrul Tudor Gheorghe îi întreba pe rectorii de la universitatile englezesti, de la Oxford si Cambridge, acum câtiva ani: “Cum ati reusit sa obtineti generatiile astea de tineri atât de inteligenti si de harnici si responsabili?” Raspunsul a fost unul teribil de ciudat, pentru adeptii imbecilitatii contemporane, zisa “copilul-rege”: “PAI, AM BATUT LA EI 150 DE ANI…!” Evident ca nu asta este rezolvarea, azi, în mediul scolar si studios, din România… – cu actualul corp profesoral, nu doar “copii saraci si sceptici”, ci aflat în plina dezintegrare intelectual-morala, degradat (majoritar!) pâna la ultima treapta de servilism si coruptie (morala si fizica!) – dar, pentru un viitor imprevizibil…cine stie? – poate ca nu este DELOC desuet/inutil sa retinem vorbele de mai sus, ale rectorilor “conservatori” (dar nu numai!), de mai sus…!

2-Tot la Antena 3, “pantalonarzii” retardati au dat, azi, 21 octombrie, o stire-bomba: ajuns, cu avocat cu tot, în casa uneia dintre victimele sale (din arhi-mediatizatul accident rutier, de la Timisul de Sus…!), Serban Huidu ar fi …”PLÂNS”!

Ma-ntreb (si cred ca NU eu sunt caraghiosul!), cum ar fi reactionat familia mortului daca Huidu ar fi…RÂS!

…Nu ajunge ca televiziunile au facut un spectacol penibil si cinic (de aproape o saptamâna!), dintr-o tragedie!!! – …nu ajunge ca nicio televiziune n-a clamat, sus si tare, ca POLITIA ROMÂNA TREBUIE DATA ÎN JUDECATA, DIMPREUNA CU MEDICII…(cei care l-au avut, sub supraveghere, pe Serban Huidu!) – pentru ca nici medicii n-au raportat Politiei ca Serban Huidu, urmare a gravului accident din Austria, de anul trecut, are, în continuare, afectati atât centrii vorbirii, cât si pe cei motrici-locomotorii, dar nici Grasana si Marlaneasca noastra Politie Româna (fireste, nu ma refer, aici, la întreg corpul politienesc, dar la o mare parte a lui, DA!) nu s-a autosesizat, vis-à-vis de un caz atât de mediatizat, si …”nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”! – … pentru ca, lui Serban Huidu, NU I S-A SUSPENDAT NICIO CLIPA PERMISUL DE CONDUCERE AUTO, în perioada dintre accidentul sau personal, din Austria (“Pe 29 decembrie 2010, realizatorul TV Serban Huidu a fost internat în stare grava la Spitalul Universitar din Innsbruck, dupa ce a suferit un accident pe o pârtie de schi din apropierea statiunii austriece. În timp ce cobora pe pârtie, a încercat sa evite un grup de copii ?i s-a izbit cu capul într-un copac, intrând în coma pentru câteva zile” – cf. evz.ro, 16 octombrie 2011) – si tragedia rutiera de la Timisul de Sus (16 octombrie 2011), în care au murit trei oameni – DIN PRICINA TOTALEI INDIFERENTE (ATÂT A MINISTERULUI DE INTERNE, CÂT SI A SISTEMULUI SANITAR DIN ROMÂNIA!), FATA DE SECURITATEA SI SANATATEA CETATENILOR DIN TARA NOASTRA!!! NU! Mai era nevoie si de aruncarea tragediei (produse la Timisul de Sus) într-un ridicol imbecil si blasfemic!

3-…În fine, la Realitatea TV, ieri, 20 octombrie 2011:

a) -nu doar ca au fost proferate tot felul de tâmpenii si blasfemii “în serie”, legate de modul cum ar fi murit Muammar Gaddafi (tâmpenii si manipulari lipsite de orice dram de imaginatie, urmând un tipar instituit de presa iudeo-americana, mondialista, referitoare la asasinarea mârsava si ritualica a oricarui asa-zis ”dictator” – …tip Ceausescu, Milosevici, Saddam Hussein etc.), împotrivitor la “democratizarea corporatist-globalista”, facuta cu bombardierele, mitralierele, cu tunul si bazooka…deci, fireste: “pentru binele poporului si reformarea tarilor”…de ne-reformat! – …când, de fapt, mondialistii se loveau de eroi nationalisti “insuportabili”, pentru gustul rafinat al “preacurviile lor” masonice, dornice de “liniste în front” si de sclavie mondiala!) – afirmând ba ca Gaddafi a fost gasit într-o groapa, implorând crutarea vietii…, ba ca a fost luat de o ambulanta…ba ca e mort, ba ca…e tocmai pe punctul de a muri (de parca era vorba despre o galinacee pusa pe “treaba” si aflata “în pozitie”, gata sa oua… – iar nu de un genocid, de care sunt vinovati toti plutocratii Terrei!),

b) -dar, în plus, au fost prezentate, pe micul ecran, niste zvârcoliri suspecte, un soi de furtuni de umbre si lumini, absolut informe, sub indicatia grijulie: “imagini nerecomandate pentru minori, ale prinderii si uciderii dictatorului Gaddafi”…Într-adevar, cât de uimitor de vagi erau asa-zisele “imagini”, ele puteau sa reprezinte, foarte bine, si…UN ACT SEXUAL, PETRECUT SUB PLAPUMA! Deci…bulina rosie: “COMPLET nerecomandat pentru minori”!

…Câta ipocrizie! Câta ticalosie mediatica! Ti-e si scârba sa mai deschizi televizorul…dar ti-e teama ca, vreun neofit din vreo televiziune, va “scapa”, totusi, cândva (nu se stie când, dar, cu siguranta, CÂNDVA!), pe post, vreo imagine cenzurata (sau… prea târziu decisa a fi cenzurata!) despre…PANTALONE, “UN PERSONAJ ATÂT DE ZGÂRCIT SI AVAR” …si tu nu vei fi fiind “la post”! – …precum au si fost, în anii acestia din urma, vreo doua imagini, cu totul interesante: cea de la Antena 3, din toamna lui 2010, cu Isarescu Mugurel, în fata caruia se aplecau, pâna la pamânt, ca-n fata sultanului, indivizii “fracuiti” ai GRUPULUI BILDERBERG (“In ceea ce priveste România, BANCILE SUNT TOATE PRIVATIZATE, CEDATE CATRE STRUCTURI CONDUSE DE OLIGARHIA EVREIASCA, iar tara noastra are cea mai mare datorie catre FMI si Uniunea Europeana, ce se ridica la aproape 70 de miliarde de euro, dintre care numai 19,95 de miliarde se vor totaliza în urma ultimului acord stand-by “ – cf. ALTERMEDIA.INFO, 4 ianuarie 2010)…dar si cea cu declaratia televizata (tot la Antena 3 si la Realitatea TV), a ex-premierului israelian, Shimon Perez, din 10 octombrie 2007, de la Hotelul Hilton, din Tel Aviv:“Israel cumpara Manhattan, cumpara Ungaria, cumpara România, cumpara Polonia…Dupa cum vad eu, nu avem probleme! Cu talentul, relatiile personale si dinamismul nostru, ajungem apoape peste tot” – cf. ALTERMEDIA.INFO, 4 ianuarie 2010.

“Talentul” vostru de hingheri…

…Cu ajutorul Lui Dumnezeu (si în pofida “pantalonarilor” presei, care nu cred, de data aceasta, ca…”au scapat” discursul lui Shimon Perez, ci au primit ordin, chiar de la “ipochimenul” cu pricina!, sa faca, SI prin intermediul presei audio-vizuale – …ajunsa atât de groaznic identificabila cu imbecilul de Pantalone!… – , o propaganda extuziasta si destul de hiperbolizanta, DE INTIMIDARE A LUMII!, prin clamarea “pantalonarda” a puterii – brutale si versatile! – si a “talentului” iudaic…) – …deci, având noi ajutorul Lui Dumnezeu-Hristos, Excelenta Voastra, stimate domnule (ex) Premier al Israelului, tragem nadejde ca, totusi, ati intuit bine: “cu talentul, relatiile personale si dinamismul” vostru, de PANTALONE-IPOCRITUL LUMII, ajungeti…”APROAPE peste tot”! Adica, NU CHIAR PESTE TOT! – … cu toti banii vostri “curgatori-sunatori”, prin toate cotloanele spatiului terestru… – si cu toate ispitirile voastre fantasmagorico-burlesti – si, mai ales, cu întreg arsenalul vostru de “crime strategice” si de TERORISM INTERNATIONAL (inclusiv MEDIATIC!)…

…Adica, nu si în sufletele noastre, care nu-s de vânzare, si, cu atât mai putin, în Duhul nostru, pe care va trebui sa-l trudim, mult mai mult, spre LUMINA, cu mult mai putina lene si cu mult mai mult spor dumnezeiesc! – spre a scapa de IPOCRITUL SI REPTILIANUL PANTALONE si… a da de Cel Rastignit (tocmai de catre “pantalonarii” Lumii!): HRISTOS–MÂNTUITORUL OMENIRII, CEL CARE, SINGURUL, NE POATE SALVA DE…”PANTALONARII/NEGUSTORII”, TRANSFORMATI ÎN CALAI AI OMENIRII SI AI LUMII!!!

…Priviti, oameni buni, totusi, mizeria asta, tot mai cinica, cruda si penibila, oferita de catre presa audio-vizuala, tocmai pentru ca sa nu uitati sa urâti tot ceea ce-i urât si ticalos si…”pantalonard” – …SI, ÎN SCHIMB, SA TÂNJITI, CU TOT MAI MULTA FERVOARE SI CREDINTA, SPRE CEEA CE ESTE AUTENTIC ÎNTRU ADEVAR, FRUMUSETE SI BINE/VIATA – CALEA SPRE DUHUL VOSTRU HRISTIC, DE LUMINA ÎNVIATA!!!

 

Un roman cu cheie initiatica

On By nelursIn Culture, Essays, literatureLeave a comment

PREAPLINUL TACERILOR                            de Vavila Popovici

– prezentare de Eugen EVU –

Restaurat ca un sit al Memoriei nu mult trans – figurative, cât realist scrutator, sit-ul – carte, din care inteligenta senectutii, înnobilata si decantata de arderile suferintelor – din perioada dictaturii, dinainte de exilul în U.S.A., romanul „Preaplinul tacerilor” – este, unul al despresurarii marilor tensiuni suferite într-o viata, prin marturisiri si marturii de dinainte de emigrare, de ceea ce  pentru multi români pare a fi un Canaan, dupa exodul peste ocean. Cartea a aparut româneste, în California sa rezidentiala, înteleg dupa alte câteva – eseuri, proze, poezii,- si desigur este una parabolic – evangheliara, as spune cumva profetica, daca întelegem ca istoria se repeta, dupa comunismul evocat de Vavila Popovici , milioane de români  sunt siliti la un nou exod spre „ canaanurile” occidentale.

   Cartea fiind a regresiunii si evocarii, a fost desigur si a descarcarii acelui „ preaplin” – adica a traumaticelor, frustrantelor reprimari – din frica, din oroare, din instinctul auto-apararii Fiintei feminine – familiale…de sotie ajunsa în vaduvie… Povestea curge fluent, cu un stil alert si în spirit crestin traditional, al Originii bucovinene…. Cred ca în acutele schimbari de paradigme în literatura actuala, cel putin în România unei culturi implozive si deviationista altfel, critica  unui roman biografic  mai ales,  pe fond clasic, NU ARE ROST sa re-povesteasca „ sfatuitor” si cum se-ntâmpla „ scolareste”, didacticist, cartea distinsei doamne… Asadar calea buna ar fi sa ÎL CITEASCA direct, sau prin internet, cei ce vor sa înteleaga ce a fost nu demult cu „ noi”, ca popor –experiment – mai ales dupa ultimul razboi, si, sa extraga din cartea-initiatica a autoarei, iluminare si har – spre a le fi pilduitor. Romanul este de profunda morala crestina, prin sinceritatea marturiei si prin buna lectie a  descrierii fara tinte estetizante, asadar este un roman – neo – testamentar în sensul teologic.  Cum autoarea  a avut primele  încercari  literare înca  din tara, dinainte de  exil,  este greu pentru mine sa  disting carui  public anume  îi este adresat – atât celor de „acasa”, cât si diasporei, desigur… Meritul d-sale este – consider – ca „grupul – tinta” al scrierilor suntem noi, ceilalti care scriem, de pretutindeni!

Vavila Popovici scrie într-un stil alert, captivant si cu nerv narativ aproape telenovelistic, iar zona unde îl situez, este cea a cartii crestine, unde gestul cartii este gestul preotesei, al Mamei Dolores, cumva… Am citit si cunosc multe carti de marturie – marturisitoare ale unor români din diaspore… Diverse ca stil, dar cu aceeasi tinta în fond teologica sau teosofica, indiferent de apartenenta confesionala. La urma urmei, romanul de acest tip este 1) catarsic, decantator de „ preaplinul” memoriei  reprimate – subliminate, sa-i spunem memoriei FREATICE.  2) demn a fi comunicat – cuminecat cu scop de învatatura si adevar istoric restaurat…

   Este ora marturiilor si a marturisirilor impregnate de empatia inconfundabila a unei vieti traite dramatic dar DEMN, exemplar, asadar modelator pentru sufletele deschise si sinergice, într-o lume accelerat a coruptiei, asadar a unei NOI STRICACIUNI.

  Concluzie: Poate ca „preaplinul” este nu atât cel al memoriei rationale, agitându-se în zonele subconstientului si prin scriere, evocare, autoarea, aflata la o vârsta venerabila,  ni se  confeseaza din irepresibila impulsie psihica  de aparare, de luciditate: nu doar celor personale, ci in extenso, ale unei memorii colective frustrate bestial de Monstrul Istoriei.

Povestea – parabola romanului este astfel nu doar a cuiva, ci a mai multora…

Iar monstrul istoriei este monstrul perpetuat divers, disimulat, camuflat sau explodând hidos la rascruci, monstru Puterilor manipulatoare, „ secret – serviciile” – care fac si desfac…lumea.

EUGEN EVU

NOTA:

Recomand cui primeste aceasta carte.

Cititorilor nostri, le recomandam si excelentele eseuri ale Vavilei Popovici, în care vom distinge axiomatic ceea ce domnia –sa practica literara în roman, sau în poezie: un sens al devenirii umane întru divinitate.

Preaplinul tacerilor

( viata în comunism)

Fragment

„Daca se va întâmpla acum, nu va veni pe urma.

Daca nu va veni pe urma, se va întâmpla acum.

De nu se va întâmpla acum, totusi va veni pe urma.

Totul e sa fii pregatit.”

William Shakespeare

Stii, dragule, nu-mi venea sa cred ca vei intra în acel somn adânc, din care nu te vei mai putea trezi. A MURI, ce înseamna a muri? Nu vazusem nici o persoana dându-si sufletul si cu-atât mai tare ma înspaimântam… Zarisem pâna atunci, pe strazi, trecând câte un cortegiu de înmormântare si întorceam privirea în alta parte, soptind: „Dumnezeu sa-l ierte!” Mi-era teama, o teama nemotivata si grabeam pasul… Mai târziu mi-am dat seama ca moartea se-nvata precum viata…

Stând la marginea patului tau, îmi ascundeam cu palmele fata plina de lacrimi, ascultam spovedania ta: „Omul în fata primejdiei si în fata mortii îl cauta si îl gaseste pe Dumnezeu. Si oricât de nedezvaluit ar fi Dumnezeu în omul ascuns în putregai si ruina morala, el apare ca o raza, licareste într-un colt, începe sa radieze lumina în jurul lui si tu începi sa descoperi încaperile sufletesti pe care le ai; oricât de mici ar fi, ele pot fi încalzite, pot sa lumineze întreaga-ti fiinta. În momente de entuziasm, atunci începe cunoasterea propriei tale fiinte, începe lupta între binele care exista în tine si care era neglijat, dispretuit poate, si mizeria morala, raul care tindea sa acopere în cele din urma, sa distruga totul din om… Dumnezeu te-ar fi putut lasa, dar în marea Sa bunatate te-a înteles! A înteles ca aceasta fiinta trebuie ajutata si a început sa te ajute… Ne nastem din lumina si ne-ntoarcem în lumina…” La un moment dat ai obosit. Vorbeai prea încet si nu-ti mai întelegeam cuvintele. Ca o strafulgerare mi-a venit în minte destainuirea lui Vlahuta la vizitarea lui Eminescu în ospiciu: „Mi-aduc aminte ca doua vorbe – foc si aur – reveneau mereu. N-am putut retine decât aceste patru versuri: Atâta foc, atâta aur/ Si-atâtea lucruri sfinte/ Peste întunericul vietii/ Ai revarsat, Parinte!”

Mai târziu mi-ai spus ca vezi o cladire frumoasa, luminata în interior de o lumina puternica, stralucitoare si în acea lumina, un barbat îmbracat în frac te cheama, îti face semn sa vii spre el… M-au trecut fiori de spaima… Voiam sa strig dupa ajutor, dar acesta nu mai putea veni de nicaieri. Citisem cartea „Viata de dupa viata” a medicului, psihiatrului Raymond Moody, cel care culesese marturii cu privire la moarte, ajungând la concluzia ca toate marile religii aduc acelasi adevar, uneori într-n mod mai restrâns, alteori mai detaliat. Marturiile culese de el erau cu privire la moartea temporara, date de persoane scoase din moarte clinica prin reanimare, persoane accidentate grav care au fost aproape de moarte. Una din declaratiile comune era cea a aparitiei „fiintei de lumina”. Fiecare relata oarecum diferit aceasta fiinta, chiar modul plecarii, dar exista o similitudine. Probabil si moartea difera de la om la om, asa precum viata noastra este unica pentru fiecare individ.

Despre acea fiinta spirituala, calda, duioasa, plina de iubire si întrajutorare, citisem ca poate aparea înainte sau chiar în momentul parasirii trupului fizic, si iata, tu îmi relatai întâlnirea cu acea fiinta. Se vorbea, în cartea pomenita, de o perceptie extracorporala pe care o au cei ce trec prin aceasta moarte clinica, cum li se pare ca trec printr-un tunel întunecat si simt ceva ca o adiere de vânt… Se crede ca tunelul de lumina se datoreaza unei cresteri temporare a activitatii partii scoartei cerebrale care priveste interpretarea perceptiilor vizuale, în conditiile în care lipsa de oxigen reduce inhibitia fiziologica operata de unele celule asupra altora. Gândeam ca deseori omul nu se multumeste cu învatatura religioasa si cauta explicatii rationale, stiintifice care duc în final la aceeasi concluzie… Aceasta activitate, mai ridicata decât cea normala a celulelor din cortexul vizual, ar produce efectul de tunel luminos. Iar la capatul tunelului omul vede figuri cunoscute ale prietenilor, rudelor, figuri stralucitoare. Apoi vede gradini, flori, râuri, insule, lumini si urmareste filmul propriei vieti. Exista, da, o similitudine în perceptia vizuala pe care mi-o relatai. Si dupa acea marturisire privirea ta a plecat undeva departe… Ti-am respectat tacerea. Stiam ca nu fabulezi! Nu ti se administrasera droguri. Ai refuzat morfina adusa, ai rabdat chinurile, în dorinta de a trai lucid ziua intrarii fiicei celei mici în facultate. Trebuia sa sustina examenul peste câteva saptamâni. „Vreau sa te stiu o luptatoare…” i-ai spus si ea îsi freca mânutele, lacrimile cadeau ca niste perle transparente, pe obrajii ei frumosi de adolescenta si îti promitea ca va intra la facultatea de medicina. Asistam, dopata cu calmante, la acea scena…

Într-o zi când medicii – colegii tai – mi-au spus ca nu mai simti nimic si au plecat fiindca era ora prânzului, se schimba si tura personalului mediu, atunci am simtit ca ramasesem numai noi doi, neputinciosi în fata sortii… Stiind ca nu ma mai poate auzi nimeni, am strigat, nu din egoism, ci din disperare: „Cui ma lasi?” Si din ochiul tau drept s-au prelins lacrimi. Ramânerea mea pe pamânt, era în acea clipa tot atât de incerta ca si vindecarea ta. Stateam la capatâiul tau si retraiam realizarile, zbuciumul, clipele dragostei noastre si-mi dadeam pentru prima oara seama ca viata ne-a fost atât de scurta, totul a fost atât de putin, cu un sfârsit pe care nu l-as fi putut banui niciodata. Poate viata noastra de pâna atunci fusese doar câteva clipe?

Înainte de a pleca m-ai întrebat: „Cum ai sa te descurci în lumea asta plina de rechini?”

Si consolându-te si încurajându-ma ai adaugat: „Esti un amestec de ratiune si pasiune, sper sa pastrezi acest echilibru!” Era o recunoastere, o pretuire a momentelor cruciale ale vietii în care am fost alaturi de tine, luând decizii corecte… Ultimele clipe, chinuitoare, nespus de chinuitoare pentru tine si pentru mine, parca nu se mai sfârseau.

Tacerea mea în momentele de despartire a fost tipatul interior de durere si deznadejde. Constientizam plecarea din viata aceasta a unei stele ce se departa trista, dar poate, în acelasi timp fericita… Mi-am dat seama ca m-ai parasit cu adevarat, când ti-am auzit ultima suflare pe care am simtit-o ca pe un cutremur…

Si nu stiam ce trebuie sa fac, durerea pusese stapânire pe întreaga mea fiinta, dar oamenii cu care ai lucrat si cei carora o parte din viata ta le-ai dat, mi-au sarit în ajutor. Prietenii, în acele clipe, m-au smuls mortii. Trebuia sa rezist, sa dovedesc copiilor ca le-a mai ramas… o mama.

Am plâns în toate zilele dupa disparitia ta, scrâsneam din dinti, noptile te visam: te pierdeam, te cautam si te gaseam… Uneori parca plecai de acasa pentru o scurta vreme, la niste cursuri, ori la specializare, ori în garzile de noapte, nu mai stiu… Mereu plecai si când te gaseam, îmi spuneai ca esti ocupat; îmi aruncai priviri blânde si eu speram, de fiecare data speram, ca te vei întoarce… În vis erai asa cum ai fost în viata noastra: mereu plecat la datorie… Ce mult ti-ai iubit profesia! Când deschideam ochii si constientizam realitatea, doream sa ma întorc în vis…

Ai plecat! Moartea a fost o trecere la viata vesnica, cea fara de sfârsit. Tacerea se asternuse definitiv între noi. A urmat acea apasare a pleoapelor reci, pentru a-ti pregati somnul lung, linistit, pâna dupa sfârsitul acestei lumi, mâinile pe piept în semn de rugaciune, sa te poti ruga încet pentru iertarea pacatelor si pentru odihna ta vesnica…

De câte ori ma duceam la Biserica, una dintre cele sase ectenii, ma emotiona profund, aceea în care cerem „sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos.” Ne rugam, ne rugam, dar suferinta nu ne ocoleste, ea este esenta conditiei umane; suferim la nastere, traim si murim în suferinta.

Surorile s-au grabit sa-ti aprinda o lumânare, lumina din lumina lui Hristos, simbolul vietii crestinesti pe care ai dus-o. Lumina ai fost pentru bolnavii tai, pentru colegii tai, pentru familia ta… Erau orele noua ale serii zilei de 29 mai 1987. Am plecat singura. Era noapte, orasul era mort, doar mizeria lui întâlnita la tot pasul, era poleita de cuvintele politicienilor optimisti ai vremii, în ziarele pregatite pentru dimineata zilei urmatoare…

Strabateam strada întunecata, trotuarul acela îngust, marginit de un gard de beton, batrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata sa se naruiasca… Peste gard se aplecau salcâmii, îsi scuturau florile albe, împrastiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ… Mi se parea ca aveau parfumul mortii si calcam florile în picioare ca si cum as fi vrut sa lovesc moartea, sa ma razbun… Dincolo de gard lasasem spitalul, rezerva în care zacea trupul tau nemiscat si rece. Pasii ma duceau spre casa si ma obsedau gemetele tale, chemarile vietii în lupta cu boala, agonia care se prelungise atât de mult… Moartea intrase în viata, iar viata, ca un copil naiv, se încapatâna sa o accepte…

Asteptam sa-mi strâng copiii la piept si sa plâng în bratele lor… Ajunsa acasa am scos hainele din dulap. Aveau, parca, mirosul trupului tau. Erau haine curate, cu care trebuia sa fii îmbracat; asa se obisnuieste, pentru ca Mântuitorul a fost înfasurat cu giulgiu nou, curat. Le-am dus la spital, te-au îmbracat. Nu puteam crede ca pleoapele tale s-au închis pentru totdeauna, ca s-a sfârsit pentru noi tot ce existase pâna în acea clipa.

A doua zi dimineata mi te-au adus acasa în sicriu. Si te-au asezat în casa cu fata la rasarit, întrucât de la rasarit a venit Hristos. Dormeai în sicriu, pluteai în odaie… Simteam atunci ca omul nu este numai corp fizic ci si spirit, o existenta aparte, partea cea mai usoara a creatiei care nu mai comunica cu lumea materiala. Iesirea din corp a spiritului tau a fost, probabil, o usurare. Ochii mei nu-l vedeau, mi-l închipuiau doar, dar „el” ma vedea si-mi cunostea gândurile. Îmi aminteam de cele stiute, patruzeci si doua de zile necesare spiritului de a se desprinde definitiv de lumea pamânteasca, dupa care se înalta, pleaca în lumea astrala, într-un loc corespunzator gradului sau de evolutie. De aceea, în aceasta viata pamânteasca trudim, evoluam spiritualiceste, încercam o firava îndumnezeire…

Ma plimbam prin odai, în lungul si latul lor, cu pasi din ce în ce mai iuti, cu bataile inimii din ce în ce mai repezi; nu puteam privi în oglinzi sa ma linistesc, ele erau acoperite cu pânza, sa nu pot privi în ele, în acele momente triste sa privesc doar chipul tau… Ma cuprindea câte un tremur, dupa care ma simteam vlaguita de puteri… Îti priveam trupul neînsufletit în acele zile si nopti, rosteam rugaciuni, uneori cu glas soptit, alteori în gând. Mai venea preotul si savârsea slujba de toata noaptea… Sufletul tau mai era lânga mine, plutea usor prin casa. Devenise un simplu spectator; privea totul în liniste, eliberat de stresul vietii… Si Doamne, „Vesnica pomenire” acea cântare care îmi producea fiori si lacrimi… În acele clipe constientizam, mai mult ca oricând, despartirea… Si ma rugam ca tu, ramânând în amintirea noastra, sa nu fi uitat de Dumnezeu… Si sarutul, ultimul sarut pe care l-am asternut pe chipul tau, a fost sarutul promitator al iubirii vesnice… Si mai stiam ca locul unei vaduve, de aici înainte, este lânga Dumnezeu! Copiii ma priveau si nu stiu daca-mi mai suportau plânsul.

MA-NTREABA STRAMOSII

On By nelursIn Culture, poetryLeave a comment

Adrian Botez

 

 MA-NTREABA STRAMOSII

 

ma-ntreaba stramosii daca-i mai cunosc

ma-ntreaba din icoane – sângerând!

mai stau – falosi – în butce si-n parfum de mosc

si capetele lor cazura – coborând…

 

poporul martirilor ma-urmeaza

oricare clopote ating în viata:

ei sunt vârtutea care ma-narmeaza

si fruntea-n mir de foc mi-e mai semeata!

 

altarele din munti îmi sunt deschise

Hristos întâmpina – de-acum – credinta mea:

sunt marturisitor – si ranile sunt scrise

 

pisanie-mi fu viata – slova grea:

ard catre ei – cu fiecare ger

si ma sfintesc prin ei – din cer în cer!

***

 

ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE

 

un înger îmi toarna sa beau: e un înger!

de ce sa nu-mi toarne – când lumea-i nebuna?

sa beau si sa uit – nu vreau sa mai sânger

sa beau si sa trec spre lumina cea buna…

 

e seara târzie – si greieri scânteie

din cântecul lor patimas ori tihnit:

aici – pe pamântul nebunilor lumii

o lume-pereche Hristosu-a zidit!

 

…si florile-n umbra danseaza învoalte

descântecul razei se cerne-n vedenii

cei vii si cei sfinti blând tânjesc spre departe

 

în hora ma duc si în dor si spre genii

…neguri regine se-nchina si-s foarte

atente: la frunzele vii – la frunzele moarte…

***

 

SERI ÎN CETATE

 

în seri prelinse – tainic – din havuzuri

tragici nebuni – înfrânti – gesticuleaza

ar vrea sa-si smulga corbii din obraza:

în loc – s-aseze îngerii – taluzuri!

 

parfum de lumânari si ceri varsate

îmbie orbii din paduri sa plânga…

cine mai vrea turniruri în Cetate

sa-nfiga lancea-n visul cel de lânga!

 

…nebuni si orbi – razboinici si domnite

veniti la Sarbatoarea Nimicirii:

noaptea – arzând în strugurii din vite

 

aduce jertfa Mortii si Uimirii!

…Craiul danseaza-n ritmul desfrânarii

Regina Ciuma – un vals mut – uitarii…

***

 

SIHASTRIA VORONETULUI

 

unde stelele-si coboara – lin – lumina din Cuvânt

între munti – paduri si vânt

atingând pamânt c-un gând:

îngere de colilie

rasarit-a sihastrie!

 

cât o iesle – cât un prunc

cât pe vale – cât pe runc

sta-ntre apele ceresti – rugaciuni dumnezeiesti

luminând pustia:

sihastria

 

papadie – primavara

cu urgia se masoara

dintre ierni razbate-n vara –

lacrimi – zâmbet de fecioara

slavind zarii maiestria:

sihastria

 

miez de noapte ce rodeste

când Hristos spre ea priveste:

nu sufla prea tare – Doamne

n-o clinti nici dintre toamne –

vei învârteji-o-n vânt

si pe-o pala de lumina

iar în raiuri o sa vina!

vis de floare de sulfina

sfios arde vesnicia –

sihastria

 

e atât amar pe lume –

o – Iisuse împarate!

doar nadejdea sihastriei

doar icoana Sân’ Mariei

dulce rugaciune-n strune

zaboveste de pacate!

*

Dumnezeul de lumina – preotilor stâncii mute

printre cetine le tese

fir de patrafir:

dinspre-amiaza catre munte

întristând poieni de aer

se cladesc altar si frunte

cetelor de îngeri

 

ce-ti ramâne – suflet singur?

sa culegi lanul de frângeri

sa te rogi

sa sângeri

*

ars de stele – scris de fluturi

ma desprind din luturi

si spre Tine vin – Iisuse

de gând sa ma scuturi!

***

 

VALEA PUTNEI

 

calugari brazi – cu rantii lungi

sirag – tacuti se furiseaza

spre catedrala dintre stele

 

calugari brazi – cu rantii negre

astern urechea peste munti

pândind un dangat în desert

la catedrala din adâncuri

la staretia pietrei arse

 

calugari brazi – scandând în vânt

o rugaciune a vâltorii

îsi smulg din sân un legamânt –

si dintr-odata pe pamânt

se-aprind luminile de glorii!

*

corbu-si cauta focul în vatra padurii: cra-cra

nu-l urmari pe corb – când o apuca

fâlfâind fierbinte – spre cuib: în mijlocul întunericului

te va-ncinge vapai

*

la poarta raiului – de-o parte si alta

strajuiesc doi brazi – cu barbile-atârnând

printre ei – departe – un cal – pascând

blajin – lumina

***

 

POIANA

 

a împietrit lumina – sub vraja dumnezee:

un fluture – pe pajisti – a scris o odisee

***

 

BRADULUI

 

nu te vreau în casa – bradule – împodobit de

mâini vestede

 

stai între vânturi – cu bratele cruce

si pe bratele tale – piroane

aprinse – stelele

*

 

LA CATEDRALA ARSA MUNTE

 

la catedrala arsa munte talangile sunt clopot

argintul si tamâia apei se tot petrec în sopot

slujesc vecernia barbosii cu patrafir de cetini –

un boier greier dascaleste cum timpul sa-l încetini

 

aici se savârseste taina vadirii nuntii sfinte

când ursi arata-ntelepciune în jocuri si vesminte

iar lupii veghii se înclina în calea viu-minunii

când Soare-si pleaca-adânc genunchiul în fata Fetei Lunii

 

veniti voi pasari ale strunei din slavile meree

sa curga alta vlaga-a firii în ape si-n idee

veniti maririi sa-i fiti martori când Dumnezeu slujeste

odajdiile de luceferi arzând împarateste…

*

muntii s-au smerit din vârfuri – martori dupa o minune

sub cadelnita din soare – codrii stau în rugaciune

jur prejur ies dintre raze si miresele poiene

si descânta-n aer basmul cu Ilene Cosânzene

 

vis de vânt – ceresc Cuvântul se rasfata în miresme

trecând gânduri peste chipul curgatoarelor aghesme

dintre tufe de macese – Pan buhosul se iteste

murmurând cu desfatare vorba care îl orbeste

 

cât va tine vraja asta? – când sortirea de fantasme

ne va-ntuneca Edenul si Frumosii Feti din basme?

stau ostirile de cetini pregatite de-nfruntare

pogorâti – arhangheli-codri se-mbrac în strafulgerare:

piei Satan! – smaraldu-ti cade la un semn si o-ncruntare…

***

 

INSTANTANEE

 

îsi da drumul soarele – din vârf de cetini – tot mai

repede – din creanga în creanga – de-a rostogolul – pâna în

ochii mei si-ai apelor: rusinat – se da dupa munti

ca o fiara luminata

peste fire – sfioasa

*

ard rasini în catuia de noapte a brazilor

e o vreme – o-nlesnire spre tainita cerului

corbi orbi se rotesc spre salbaticul cuib din

misterul înalt

un ou a cazut si s-a spart: cerul s-a-ncleiat de

astri – dar Dumnezeu a suflat peste cenusile

albe – si noua trepte de cer au tresaltat

senin cristal – înghetat-au tarie

*

în fiece brad se înalta castelul de duhuri

spaime – extaze strapung armura de cetini

din piatra-n piatra – din ramura-n

ramura – serpuieste – zguduind cu lumina

galaxia minunii

*

deasupra mea – îndelunga binecuvântare a

batrânului brad: încep sa-ntrevad freamatul tainic

al fratiilor astrilor

întâi însa nu uit sa fur – cu palma din zbor

maramele albe-ale fecioarelor – tresaltând de

înspumate spaime – strapungând pretutindeni lumina: fiicele

de apa-ale muntelui

*

pe foaia alba-a mestecenilor – pasarea

vazduhului – în zbor bine stilat – scrie

batrâna legenda a lumii

*

coboara cirezile din munte – de la Fântâna Tineretii:

între coarne – pe frunte – fiece bour

poarta povara stelei de zeu

*

din tihna mareata de cetini

se isca-o vestire a firii:

prin aer – prin apa si vânturi

încinse-n cutremur pamânturi

stârnesc vremea greu-asfintirii

 

în hori de priveghi si mânie

s-au prins tainic duh si stihie:

vibrând ca un preot blestemul

îi strâng lumii-n tainite semnul

dezleg razbunarii îndemnul

spre-o lume ce nu va sa fie

 

ce-i strâmb si raznit de pe osii

beteagul de rost – prag spre bezne

si-si vrea prabusiri spre mai lesne

acum – prin sentinta padurii

îsi scurge otravile gurii

în rug noitor al fapturii

în dans si arginturi de glezne

***

 

INITIERE

drumu-n munte cine-l stie

la el îngeri or sa vie

si-i vor sta la cap faclie

 

drumu-n munte cine-l suie

dezlega-va-n cer catuie

auzi-va aleluie

 

cine-n pisc nu se opreste

spada sub picioare-i creste

de lumini se-ntuneceste

 

nici în cer nu-l mai vesteste

totu-n urma-i se cumpleste

dar paseste el regeste

*

au coborât ostile brazilor – cu soarele pe umeri

si-au ajuns – de partea astlalta – la poale:

ma privesc – încoifatii si barbosii

pe mine din poiana – senini

drept în ochi

 

au umplut vai – au ascuns (sub mantii si-armuri – verzi si de aur)

ale nelinistii râpi – si-au luat cu ei

– zavozi si cai de argint – pâraiele

alamuri ale marsului lor catre mine – cel acum judecat în poiana

“-de ce crezi c-am venit – atâta zare si cai – pâna la tine

omule?” – si-a zuruit spre mine

un staroste-al luptei cu muntii

fumurii – conurile – medalii

îndelungi

“-nu stiu – maritilor voievozi” – ma sfiesc – vazând plecate

spre mine – atâtea cruci de catedrale

“-am brazdat atâtea ceruri pâna la tine – sa-ti

amintim cine esti” – a sopotit vânturi line si cetini – raspunsul

“-oare nu stiu eu cine sunt?” – m-am mirat în surdina

“-nu stii – nu stii!” – au împuns spre mine mustrare – zboruri de umbre si

pasari

“-bine – sa zicem – atunci cine voi fi fiind – lamuriti

lucrul acesta cu mine” – ma-nvoii

cu oarecare necaz

“-rânduit ai fost ochiul

slavirii sa fii – trâmbita de

vestire: Întoarcerea

din razboiul coclaurilor uitarii – Întoarcerea

noastra – dimpreuna cu stele – pâraie

ceruri si munti – în împaratia maririi – s-o afli

biruitor sa le-o spui tuturor” – plutira

maret catre mine silabele ritmice – precum

oceanul cel verde-al Cuvântului

“-trâmbita privirii – glorie Facerii Dumnezeiesti

Buna Vestire – Evanghelistul Muntilor

asta fii – si ramâi…” – vuira – din spatele soarelui – îngerii – umbre

sfioase-ale brazilor – pe pamânt

si lumea se facu zâmbet: un greier se scarpina

cu spatele de aer – încuviintând

*

frate bradule – doborâtule

nemilosii te-au prabusit din falnica-ti tinerete

 

voinicule – fala povestilor poienii

sângele din vine ti s-a scurs – si-a luat-o

pe urma pâraielor umbroase – tresaltând

spre asfintit

 

a mai ramas spuza puterii tale arse

peste care cadelniteaza rasinile

tâmpla jos – lânga tine – o pun – frate

sa ma-ncununi cu raza

ultimelor tale soapte – cetina legamânt

*

peste vrajbe si urgii

fierbând negre si pustii

dinspre poale spre mijloc

biruie în flacari Crist

vârf de brad – cruce de foc

blând si trist

 

si la nunta mortii lui

vin stârnite si haihui

pasarile vâlvatai

de pe vai

 

lasa tainite de cuib

si cu raze se îmbuib

pâna suna toaca-n cer

si le-ngheata-n cununii

stele vii

*

scrobit banut – ametist trifoi

lânceda galbenea – paienjenis de constelatii: traista

ciobanului

soacra mare – patlagina – spin galant – crai lunatic

conte salbatic

lumânarica – scântei

punte de cruci – feriga – încotro duci

si ce vrei?

*

te uiti prin cetini – spre soare

ca-ntr-o fântâna-a comorii

*

câta bunatate are copacul si-n toata ma-nvaluieste – când

stau – adânc – la umbra lui – precum în uterul lumii

cuminte

 

pe deasupra nasterii mele

nevazut – doar înalt vuitor

trece – imperial – vulturul

cascadele vremii se sparg înafara-mi

în valuri de cetini – în

valuri de valuri:

eu sunt corabia – eu sunt refuzul

prorei – de a parasi tarmul

de a spinteca placenta timpului

***

 

VINA OBSCURA

 

schilodita lume

schilodit popor

vina ta începe

de la vânt si nor

 

de ti-e rau în luna

de ti-e bine-n soare

vin pe urma-ti îngeri

umbra sa-ti masoare

 

pasarea nu-ti cânta

soarta-ti sângereaza:

nu stie nici sfinxul

care parte-i treaza

 

inorog din luna

salamandra-n soare

ascultati din lacrimi

cum se scurge sare

***

 

PEISAJ

 

crucea turlei bradului binecuvânteaza

întinsa peste sângele cerului

glas de pasare cade-n farâme

muntii s-au spalat pe ochii orbi: tot

nu vad – nimic

afara de rai

*

zeii din brazi au iesit pe pajiste – sa se

soreasca si sa ofteze – de dorul

tacerilor – pline de miez –

de-altadata

 

câte-o caruta – trosnind din încheieturi

trece pe lânga plaurii brazilor : carutasul îi vede – si zice

catre tovarasul sau de pe loitre:”lasa-i – saracii

vai de capul lor – mai au putin

si…”

 

dar pasarile – care toata ziua au strâns

cu ciocurile – raze de soare – acum

spre seara – astern – printre crengi

împaratesc culcus – tesut cu fir de

paianjen – Luminatilor

 

carutele trec – toate – pierzându-se în

propriul praf : pe jos

ramâne un con – dizident al padurii

 

cu zgomot sec – cad si altii

în cuibul ierbii

***

 

AMURG

 

brazii – catarati pe vârfurile picioarelor – disperati de-atâta

verticala – sunt gata sa cada cu

nasul în soare: dictatura

fastidioasa a

oblicului

 

ma doare spinarea de aceasta nefireasca

încordare a copacilor – prea

demonstrativi

 

în definitiv – lumina e o femeie la

îndemâna tuturor: nu stiu de ce ne-am

frânge amurg – pentru ea

 

uite – spre exemplu – cum se întinde

ea – lumina – prin iarba – precum continutul

vomat vinovat – al

Potirului

*

calea laptelui se însira

seara – în praful spre

sat

 

umbra apelor se-asterne

peste strabuni

desertul vadeste

smintitii pauni

*

încurcat în strune – lirele brazilor

vântul adoarme amurg : nu înainte de a transmite

furis – cutitul de raza – sfântului înaltat

doar cu-aureola – peste piscuri

*

crima împotriva vântului: lipsa de

tacere smerita

trasneste-i – Doamne – pe guresii

desertului – iar nu pe – umili – muncitorii

soarelui – apelor – pamântului – adânc

rastignitului

***

 

TERTINE

 

vânt de soare – brazi de roua

pasari egiptene – doua

slujesc la Potir

 

din poienele viclene

doldora de Cosânzene

cade-un fir de mir

***

 

PASTEL

 

peste coastele si suferintele dulci ale

pamântului verde(gânditoare vaioage – severe

ponoare) – trec obosite carute

 

trec si se-odihnesc – turma cuminte

clipe – în fata mustrarii din deal:

sihastria

 

apoi îsi urmeaza – smerite – blestemul

de praf si

galben zadar

***

 

CLASICA

 

în poiana dintre brazi – si-a parasit

la apus – Helios

caii: gratioase

vise – pascând

valuri de verde

***

 

LA FOC DE RASINI DE BRAD

 

la foc de rasini de brad

unde ploi de stele cad

sed în tronuri de stejar

domnii vechi cu trup de jar

 

voievozii în armuri

lati în spete – la par suri

voievozi cu chivara

si la suflet lamura

 

stau roata la masa mortii

strajuind padurea sortii

pajuri se rotesc coroana

oastea brazilor e-n zvoana

 

stau batrânii sfinti – se-ncrunta

de ce vad în lumea scurta…

 

pregatesc junghiuri de fulger

aranesc furtuni de spulber

prigonind demonii-n spume –

sa-nceapa o noua lume

 

magi de stele rotitori

mândri stapâni rugatori

frângeti rau-n dumicati

si pe corbi cuminecati

 

cerurile luminati

pe vicleni sa nu-i iertati

faceti dreapta judecata

sa vedem soarele-odata

*

sfinti arzând – hristosi jertfiti

tara-i Crucea – voi – parinti:

nu m-alungati de pe Cruce

lasati moartea sa ma culce…

 

decât viata în genunchi

mai bine tintit pe trunchi!

decât rob la miselie

carnea mi-o zdrobesc de vie!

 

daca nu ma-ngaduiti

voi – fierbinti între fierbinti –

voi cladi Golgota mea

pe-orisicare colt de stea

 

nu sunt print în piei de porc –

între diavoli nu ma-ntorc!

***

 

 

VILLON ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE SI CU ÎNGERII

 

ferchesa domnita – sloboda la gura

ai pornit turnirul dintr-un zvon de zgura

se bat cavalerii – fara de masura

pentru boiu-ti oaches – si sparta-ti centura

 

dezmatati calugari – împanati cu bârfe

poloboace pline cu lipici la târfe

va vomati pomana de la verzii printi

muscati craci de iepe cu-antrenatii dinti

 

sa va ierte dracul – Domnul e la mine

învata sa cânte pe strunele line

hai târâs – jigodii – se pravale focul:

cât credeati ca rabda Domnul sa-mi luati locul?

 

Doamne-al meu Hristoase – în vin iarasi sângeri

stau s-adorm – în poala îmi picura plângeri:

lacrimi prearegale – din harfe de îngeri

dar si roua târfei – simtind sfinte-atingeri

 

ev de rugaciune – de sfinti si de ciuma

gâlgâit de sânge si de vin cu spuma

Fecioara minunii arde pe altare

Sarpele lincheste pocal si-ostiare

 

ev bizar – fantastic – nu ma lua în seama:

Poet – storc cuvântul pâna iese zeama

hoinarind – în dansuri – din crama în crama

saruta-ma – târfo – sa plâng fara teama…

***

 

 

 

 

VILLON – LA DESPARTIRE

 

printre posirci si târfe – scapai câte un vers:

deci – fericit sa fie cel care l-a cules!

golan ori print – s-asculte cum curge Seina-n rime :

de mine toti sa uite – sunt doar o voce-n mers –

calic pierdut în stele si-n vuiet de multime

 

c-am gaurit un pântec? c-am odraslit prin hanuri?

c-am chiotit în noapte – în toiul de chiolhanuri?

nu uite nimeni schimbul ce l-am facut sub streang:

“Hristoase – -ti dau viata – dar nu-mi da nici un rang

afara de stiutul : Secerator de Lanuri

 

decât sa cânt în moarte si – trist – sa plâng de viata

decât sa fiu bufonul milogilor din piata –

lui Charon îi dau nastur – în loc de gologan…

platescu-ti – Sfinte – clipa – cu pretul pe un an

Hristoase – bate palma: Poetul e Paiata!”

 

si-asa mi-a luat viata – s-o faca joc la îngeri

nimeni – de-atunci – în lume nu-mi mai însira plângeri

cuviincios în zdrente – dau numai dintr-un stih

nu mai îmbat pe fufe – si nu mai joc zarif

decât în agonie – când scriu pe fila frângeri

 

cam asta – lume buna – am vrut sa amintesc

pentru când crugul lunii de tot am sa-l smintesc –

e drum de seara ‘nalta – si focuri de calif

acopar rana coastei : pe drumul pamântesc

o pana mai pluteste – pesemne e de grif

 

e sânge-n zorii zilei – o luati de la-nceput:

eu nu-nsotesc pe nimeni – vad doar ce n-am vazut

v-am spus ce meritarati si numai ce am vrut

când rima am gasit-o – dispar – necunoscut…

vedeti-va de viata – n-ascultati de-un pierdut

***

 

ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON

 

Sarac precum Villon – ramân tot gures

Împart cu darnicie – zdravan – coate

În carnavalul crud – si luat de iures

Ma iau la harta cu-mparati si gloate

 

Pe-al mortii streang îl onorez cu tifle

Si-aduc în pieti o noua terezie

Pe care sa masor iubiri – nu chifle

Sa-i dibuiesc pe popi de erezie

 

Nu veti scapa în veci de veci de mine

Sub zdrentele enorme – SPADA scapar

Cu care VORBA v-o retez spre BINE –

Burta v-o-ntep – de RAU ca sa va apar

 

Din han în han – hoinar – v-arat minunea

Ce-a fost cândva la Cana Galileii:

Posirca o prefac în sângerare

Sub testul broastei – asmutesc toti leii

 

Va par la toti nebun si hahalera

Dar nu vedeti hârjoana mea cu moartea:

Când toti tradeaza – eu sunt cel ce spera

Când toti va-ncaierati – îmi darui partea

 

Si daca peste ani – un oarecine

Gasi-va-mi hârca si va vrea s-o-nfrunte

Eu – dezgropatul din atâtea vine

Sterge-i-voi lui gând rau si fapte crunte

 

Caci versul meu e muzica la îngeri

Si ce-a fost rana – e acum lumina

Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri

Caci si Hristos pe stihul meu suspina

 

Când se framânta la liman sa traga

Pe rasfiratu-ADAM din lumea-ntreaga

***

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboara sfânt

Dintre paduri

De dumnezei

 

E tot flamând

De duh si cânt

Si trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tacut

Coboara scut

Peste virginul

Print din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scutura pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din luna

Arme suna:

Iubiri – razboi

Suie în mit

 

Îngenuncheati

Frati cruciati:

Ati fost alesi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteti tustrei

Chemati la cer:

E-ospat de zei

 

Licorn de paza

Ia în vaza

Pe cei ce-ajung

Prin rastigniri

La Sfântul Duh

***

 

IOSIF DE-ARIMATEEA

 

Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii

Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs

Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns

Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

 

L-am tras de sub osânda – L-am îmbracat în taina

Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:

Nimeni nu stie însa – Iosif de-Arimateea

Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea

***

 

O SARBATOARE DOMNEASCA

On By nelursIn CultureLeave a comment

Duminica, 28 august 2011, în holul Casei de Cultura din Domnesti s-a desfasurat festivitatea de premiere a câstigatorilor CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE, PROZA, ESEU, EPIGRAMA, PICTURA, FOTOGRAFIE ARTISTICA, HERALDICA si VEXILOLOGIE

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”, EDITIA a IV-a.

Organizat de catre Fundatia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redactie al revistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Cultura Domnesti, Liga Scriitorilor din România – filiala Arges, Asociatia Nationala „Cultul Eroilor” – filiala Arges, Asociatia Nationala de Vexilologie „Tricolorul”, Primaria Domnesti, Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Arges si Biblioteca Municipala din Curtea de Arges, concursul a avut ca tema UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC.

Peste 70 de participanti la toate sectiunile au luptat strâns pentru a câstiga un loc pe podium, fapt ce a îngreunat misiunea juriului format din Dr. Sorin Mazilescu, director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges – presedinte (locul sau la festivitate a fost tinut de prof. Constantin Cârstoiu, unul dintre marii cunoscatori ai traditiei populare argesene), prof. Ion C. Hiru, scriitor – vicepresedinte, Denisa Popescu, poeta, membra a USR,  asist.univ. dr. Denisa Oprea, SNSPA Cluj, prof. Daniel Dejanu, Nicolae Cucu Ureche, artist plastic, membru al UAP, Marian Ghita, director Biblioteca Municipala Curtea de Arges si prof. George Baciu, scriitor – secretar.

Manifestarea a debutat cu lansarea celor doua volume din cartea CELEBRITATI DIN NEGURA UITARII, scrisa de profesorul Ion C. Hiru. Directorul editorial al Editurii Tiparg – cea care a dat viata cartii –, lect.univ.dr. Adrian Samarescu a subliniat faptul ca „acest abecedar de personalitati face cinste culturii românesti, aratându-ne ca dincolo de preocuparile zilnice nu trebuie sa uitam pe cei care au trudit la identitatea neamului românesc”. Profesorii Constantin Voiculescu si Daniel Dejanu au vorbit despre cele doua volume subliniind faptul ca trebuie citite la lumina sufletului si cu multa luare aminte.

Actorul Puiu Margescu, de la teatrul „Al. Davila” din Pitesti a încântat publicul prezent cu superbele sale recitari „În vestiarul inimii” (poeme din cartea cu acelasi titlu semnata de George Baciu).
Primarul Nicolae Smadu – mereu prezent la actiunile culturale ale celor doi domnisani – prof. Hiru si Baciu – a precizat ca „Domnestiul este o cetate a culturii si a faptelor spirituale marete, o localitate care face cinste Argesului si României”. Zicerea sa are relevanta în multitudinea manifestarilor culturale desfasurate de vreo cinci ani încoace, în cea mai frumoasa comuna de pe valea râului Doamnei, de catre Fundatia „Petre Ionescu-Muscel”. Amintim numai revista „Pietrele Doamnei” – o publicatie lunara ce concureaza marile reviste culturale ale tarii.
Partea a doua a festivitatii a cuprins decernarea premiilor Concursului National „Pe aripi de dor domnesc”, câstigatorii fiind din toate colturile tarii, chiar si din Republica Moldova.
Academicianul Gheorghe Paun – cea mai importanta personalitate stiintifica a judetului în prezent – a fost distins de catre Consiliul director al Fundatiei – prin vicepresedintele acesteia, istoricul George Rotaru –  cu Diploma OPERA OMNIA (în fapt o placheta si o medalie) pentru activitatea de pastrare, conservare si promovare  a culturii românesti si pentru întreaga activitate stiintifica.

Au mai primit distinctia OPERA OMNIA prof. Costin Alexandrescu (director vreme de 41 de ani al Centrului pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges), ambasadorul Radu Boroianu (personalitate importanta a culturii si diplomatiei românesti), Mihail Diaconescu (romanicer, critic si istoric literar, cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitatii românesti contemporane), Gheorghe Mencinicopschi (unul dintre cercetatorii români prezent în multe tratate de pe mapamond referitoare la alimentatie), Constantin Voiculescu (dascalul din Cetatea Basarabilor pentru care limba româna si traditia populara sunt doua mari valori pe care le-a promovat în cei peste 50 de ani de activitate intelectuala si profesionala) si Marin Toma (scriitorul din Dor Marunt, Calarasi, un promotor, prin revista pe care o conduce – „Dor de Dor” –  al  culturii traditionale românesti).
Prezenta mesterului popular Ion Rodos de la Nucsoara, îmbracat în costum popular,  însotit de doi dintre tinerii sai ucenici, a înnobilat atmosfera de mare încarcatura spirituala, iar publicul a putut vedea „pe viu” cum se nasc diverse obiecte populare.

Nu au lipsit nici momentele vesele. Epigramistul Gheorghe Popescu-Ger, nascut la Retevoiesti, dar traitor la Bucuresti, a descretit la maximum fruntile auditoriului, facându-l sa râda în hohote.
George Rotaru – presedinte al Asociatiei Nationale de Vexilologie „Tricolorul”, a medaliat câteva personalitati ale judetului care militeaza pentru reintroducerea stemei pe drapelul national: senatorul Serban Valeca, Ioan Georgescu – primarul orasului Mioveni, Cornel Popescu – asistent univ. La Universitatea din Pitesti si Nicolae Smadu – primarul comunei Domnesti.

O delegatie de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea, condusa de Petre Petria, a fost prezenta la acest act de cultura, au donat carti pentru biblioteca fundatiei si au initiat un parteneriat cultural cu domnisanii.
La sfârsitul manifestarii de la Domnesti profesorii Ion C. Hiru si George Baciu au fost onorati de catre George Rotaru – un mare sustinator moral si material al culturii românesti – cu DIPLOMA OMNIA pentru laborioasa activitate în domeniul creatiei si pentru pastrarea si conservarea culturii traditionale argesene.
O sarbatoare domneasca pe potriva sufletului românesc.

George Baciu

 

SCRISOAREA A 15-A „LA UN PRIETIN”

On By nelursIn CultureLeave a comment

SCRISOAREA A 15-A „LA UN PRIETIN”: RICCARDO MUTI SI …TIRANIA!

 

…Pentru prima oara, dupa zeci de ani, primind un e-mail de la amicul meu, dl. M.D. (pe care e-mail, apoi, l-am identificat pe Internet, la zeci de adrese electronice, ceea ce înseamna ca i-a “miscat” si pe altii!) – am simtit ca omenirea nu numai ca nu e moarta, ci, mai ales, ca…ARE DE GÂND SA ÎNVIE, DE PE UNDE CU GÂNDUL NU GÂNDESTI (sau, ai uitat de ROSTUL SACRU al acelor locuri)!!! În cazul de fata – din Italia tiranului Sylvio Berlusconi:

 

“MOMENT MAGIC LA OPERA DIN ROMA

 

 Silvio Berlusconi – lovit de Giuseppe Verdi 

 

12 martie 2011. Italia a sarbatorit aniversarea a 150 de ani de la unire si, cu acest prilej, a fost organizat, la Opera din Roma, un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco, de Giuseppe Verdi. Dirijor: RICCARDO MUTI. 

Nabucco, de Verdi, este o lucrare muzicala politica: ea evoca povestea de înrobire a evreilor în Babilon, si celebra piesa “Va pensiero” este cântata de corul sclavilor oprimati. În Italia, acest cântec este simbol al cautarii libertatii poporului, care, în 1840 – anul în care opera a fost scrisa – era asuprit de catre Imperiul habsburgic, luptând pâna la crearea  Italiei unificate.

Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru  un discurs ce denunta REDUCERILE DIN BUGETUL CULTURII, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernamânt si fost ministru în guvernul Berlusconi.

Aceasta interventie politica, într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neasteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol …

În The Times –

Riccardo Muti, dirijor, spune ca a fost o reactie de revolutie: “La început, am fost ovationat de public. Apoi, am început spectacolul de opera. Totul mergea foarte bine, dar când am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionata, în audienta. Exista lucruri pe care nu le poti descrie, dar le simti. Anterior, tacerea publicului era preponderenta. Dar, atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero  va începe, tacerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simti reactia viscerala a publicului, la lamento-ul sclavilor, cântând <<OH TARA, ATÂT DE FRUMOASA SI DE PIERDUTA!>>“.

În timp ce corul se apropia de sfârsit, audienta deja striga “Bis! “Publicul a început sa strige:” TRAIASCA ITALIA!” Si “VIVE VERDI!” Oamenii din balcoane au început sa arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: “MUTI, SENATOR PE VIATA”!

Desi acesta a mai acordat doar o singura data, la La Scala din Milano, în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda “a doua oara un bis” . “O opera ar trebui cântata de la început pâna la sfârsit si nu am vrut sa se interpreteze un bis“, a declarat Muti.

Dar în public se trezise, deja, sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confrunta, atât cu publicul, cât si cu Berlusconi, aflat în sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[Dupa ce apelul pentru un “bis” din “Va Pensiero” s-a oprit, s-a auzit în public: “Traiasca Italia!”]
Dirijorul Riccardo Muti: „Da, sunt de acord cu <<Traiasca Italia>>, dar …” [Aplauze]
Muti: “Am peste 30 de ani de cariera si am trait ca un italian care a calatorit în întreaga lume, de multe ori. Mi-e rusine de ceea ce se întâmpla în tara mea. Asa ca voi aproba cererea dvs. de bis, pentru “Va Pensiero“. Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care îl încerc, ci pentru ca în seara asta, dirijând corul cântând “O, TARA MEA, FRUMOASA SI PIERDUTA,” m-am gândit ca, daca vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, tara noastra – am deveni, cu adevarat <<O, TARA MEA, FRUMOASA SI PIERDUTA,>>[Aplauze, inclusiv ale artistilor, pe scena]
Muti: “- Eu, Muti, am tacut prea multi ani. Permiteti-mi, acum … ar trebui sa dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastra, pe scena capitalei, împreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, daca nu va suparati, va invit sa va alaturati, pentru a cânta, împreuna, cu acest cor.

“Am vazut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Si, de asemenea, corul. A fost un moment magic de opera“. 

 

…În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaratie dura la adresa politicienilor” – cf. scmdmedia.blogspot.com, www.ovidan.ro, www.portalulrevolutiei.ro.


***

Stimate domnule M. D.-

Va multumesc, cu tot sufletul, pentru aceasta trimitere internetistica!!!
…Ei, vedeti, asta înseamna sa pastrezi elitele unui popor – si asta înseamna sa aiba, un popor, elite:

a-“a pastra elitele“- înseamna a pastra potentialul de reactivitate vitala, al unui popor, la/fata de rau, de ticalosie, de tiranie… – …a tine treaza si activa, în stare incandescenta, constiinta poporului, prin “Vicarii Lui Dumnezeu pe Pamânt” – elitele!; nu stiu daca s-a sxchimbat ceva în structura bugetului culturii, din Italia – DAR ACESTE ELITE AU TRAS SEMNALUL DE ALARMA: “N-am disparut, n-am murit – suntem aici, vii si la posturile noastre de veghetori ai Duhului! Daca veti continua cu tirania si cu dispretul fata de Duhul Italiei, se vor gasi oameni vii, care sa va pedepseasca, exemplar, pentru atitudinea voastra de sfidare mârsava, la adresa unei tari care a devenit, în lume, de secole, port-stindardul CULTURII MUZICALE!!!”;

b-iar “a avea elite” înseamna a avea oameni de mare si autentica autoritate spirituala, precum dirijorul acesta fascinant si patriot, Riccardo Muti…Multimea din sala de Opera din Roma – ca si “multimile“, în general! – are/au încredere în AUTENTICELE elite si le urmeaza, prin foc si sânge… – …ba chiar multimile sunt cele care impulsioneaza elitele, pentru ca simt ca elitele îi pot calauzi sa duca la capat, acea lucrare pe care ele doar o întrevad!

…Da, uneori (de cele mai multe ori!), elitele sunt “Vicarul Lui Dumnezeu”, pe Pamânt – mai importante chiar decât…Papa!!!
…“Oh tara, atât de frumoasa si de pierduta! ” – cât de potrivit  este, acest stih, si pentru România! Dar România nu mai are elite autentice…”intelighentia” noastra, într-o majoritate zdrobitoare, este falsa, artificiala, prefabricata si chiar “inventata”, la televizor – o “elita de carton”!!! Asa-zisii nostri “elitisti” sunt niste lingai si yesmani gretosi si, deseori, tâmpiti! …de tipul acelui Traian Ungurenu, “frate mai mic” al patapievicilor si liicenilor si plesilor: “Gândirea politica a presedintelui Traian Basescu a de depasit granitele Galaxiei“…Ptiu!!! – …dar sa stiti, stimate domnule profesor, ca avem si printre noi, “intelighentia” cea din Moldova, “oameni” (?!), de fapt, niste struto-camile, care afirma (citez): “Singura tara din Europa care a luat masurile cele mai oportune, care sa evite criza, este România, gratie lui Basescu, pe care tu îl  tratezi cu tot felul de cuvinte grosiere (…). Basescu e deasupra oricaror interese personale. Nu va mai candida si nu mai are nevoie de ademeniri electorale. PESTE 20 DE ANI NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI“.


…Poate ca avem undeva, ascunsa, prin colturi de tara, AUTENTICA ELITA, “in status nascendi“… – iar nu momâile astea slugarnice si oligofrene! Dar cei de la putere fac totul s-o sufoce! – s-o faca uitata sau s-o alunge din tara (desi, adevaratii “reactanti/reactionari” refuza, cu obstinatie, sa paraseasca Locul Sacru al Patriei!).
…Comunismul bolsevic s-a dovedit infinit mai periculos si distructiv si demoniac, decât însusi fascismul italian, cu toate greselile, exagerarile si chiar crimele lui! Fascismul italian nu numai ca a prezervat aristocratia italiana (si, prin ea, o mare parte dintre elitele Italiei!), ci ÎNSASI aristocratia italiana a sprijinit si a facut posibila ideologia fascista…! Nu stiu daca e bine sau rau (fascismul nu este chiar atât de demonic, pe cât îl prezinta propaganda iudeo-masonica: Riccardo Muti este (dupa câte-mi amintesc eu) nepotul lui Claudio Mutti, un scriitor fascist, care admira nu fascismul italian, ci…legionarismul codrenist („Ramîne admirabila, dincolo de controversata latura ideologica, extraordinara acuitate cu care Claudio Mutti – ca si pagânizantul Evola odinioara – intuieste elementul spi­ritual al legionarismului, de o puternica si declarata tenta ortodoxa; faptul pare cu atît mai curios cu cît avem de-a face cu un om nascut si format în traditia catolicismului roman, iar ulterior reorientat [dupa modelul Guénon] spre islamism [chiar daca nu într-un spirit radicalist, ci mai degraba pe linia acelei “unitati transcendente a religiilor” propovaduite de un Frithjof Schuon]. Desigur, si aici, în aceasta perceptie spirituala a <<aven­turii legionare>>, se simte influenta catalizatoare a autorului Crizei lumii moderne, dar si a celui al Revoltei împotriva lumii moderne; totusi, cel putin în egala masura, se simte întîl­nirea cu duhul lui Codreanu sau al lui Mota, cu vizionarismul lor jertfelnic si cu febra lor eschatologica, în care respira Traditia ignorata a Rasaritului [pe care Guénon însusi a murit cu regretul de a nu o fi cunoscut la vreme]”– cf. Razvan Codrescu, Cine esti dumnata, dle Claudio Mutti?) – tocmai pentru ca vedea cum fascismul italian elimina elementale spiritualiste, din ideologia sa aplicata, pe când legionarismul lui Corneliu Zelea Codreanu dezvolta, catre sublim, TOCMAI spiritualismul românesc: „Într-o natie de slugi, el a introdus onoarea si într-o turma fara vertebre, orgoliul”   spune Emil Cioran, în 1940, despre Misiunea Mihaelica, asupra poporului român, a lui CZC…Si avea perfecta dreptate, atunci, Cioran, pentru ca, de la CZC încoace, nu s-a mai vorbit de ONOARE, în astfel de termeni, precum în Porunca a 5-a: „Mergi numai pe caile indicate de onoare. Lupta, si nu fi niciodata misel. Lasa pentru altii caile infamiei. Decât sa învingi printr-o infamie, mai bine sa cazi luptând pe drumul onoarei” .

…Niciodata nu vei gresi, mergând pe CALEA ONOAREI. Chiar daca, pe moment, vei pierde totul, chiar viata!

Iata cum Ungaria, onorând o alianta (buna-rea, n-are importanta: CUVÂNTUL DAT are importanta, SA TI-L TII!), pâna la capat (cea cu Hitler!) este, azi, dupa 70 de ani, respectata! (si doar ungurii n-au nici a mia parte din calitatile spirituale si talentele Neamului Românilor!) – …iar România, care înfige cutitul, prin spate, aliatului german (în noaptea de 23 spre 24 august 1944, prin Ordin REGAL! – …tatal meu a fost la un pas de a-si urma sute de camarazi-ofiteri, care si-au tras un glonte în cap!…ca si Klapka, al lui Rebreanu, tatal meu si-a amintit, în ultima clipa, ca are, acasa, trei copii si…ca este crestin!) – da, România este, azi, dispretuita (nu i se iarta si, deci, nu i se uita TRADAREA, de acum 70 de ani!) si nimeni nu o ia în serios, si nimeni n-o respecta (desi, istoriceste si tinând cont de factorul etnic, este cea mai demna de respect, pentru ca numai prin Neamul nostru, al Românilor, de la Nord si de la Sud de Dunare – au capatat identitate actualele state europene…si nu ma refer numai la Thraci, ci si la actiunea aromânilor/Românilor din Sudul Dunarii, scapati de macelul din Voshopole, din veacul al XVIII-lea! – …prin ei exista, azi, un stat modern, numit Ungaria, sau alt stat modern, numit Grecia, sau Serbia, sau Albania etc. etc.!). Dar pedeapsa i-a venit României aproape imediat, prin invazia sovietica si dezastrul (unic în Europa de Est!) DE A-SI PIERDE, ÎN ÎNTREGIME, PRIN EXTERMINARE CONCENTRATIONARA, AUTENTICA “ELITA” (pentru ca cei din “intelighentia” tradatoare nu pot fi socotiti, cu tot respectul pentru talentul lor [tip Sadoveanu…] – “elita/elite”! N-a avut nimeni încredere în ei, nu i-ar fi urmat, nimeni, în iuresul Cântecului Robilor – din Nabucco – Va piensero…: “Oh tara, atât de frumoasa si de pierduta! “
…Azi, la noi, în România cea Vaduva de Elite – este valabila a doua “solutie”, oferita de panseurile amar-glumete, pe care mi le-ati trimis, în e-mail: “Daca toata lumea este de acord cu tine, probabil ca esti foarte inteligent… Sau s-ar putea sa fii… seful“. Valoare de Duh, meritocratie? Aiurea! “Sa crape!!!” – suiera unii/majoritatea guvernantilor tradatori de Duh Românesc – precum Basescu, Boc, EBA si toti complicii lor becisnici… – …dar nu mi-e rusine nici ci asa-zisa “Opozitie”, plina de hiene!!!
…Mâine dimineata voi pleca…”în Nord” – conotatia poate fi, la rigoare, si sacra: în Bucovina mea cu sihastri si mânastiri voievodal-musatine, dar si la mama mea, care are aproape 90 de ani. Sunt locuri, acolo, unde nu se “prinde” celularul, d-apoi sa se foloseasca “scula” asta internetistica. Deci, regretând mult conversatiile noastre internetistice, schimburile noastre prietenesti de idei si opinii…trei saptamâni ma voi “debransa” de la lumea asta…poate pentru unele “strafulgerari” ale celeilalte…mai bune si, în orice caz, mai luminate!!!

La buna si curânda re-vedere! – si:
Doamne,-ajuta!


Cu, mereu, aceeasi pretuire si calda prietenie,
Adrian Botez

ZESTREA DE MOTIVE FLORALE A ROMANIEI

On By nelursIn CultureLeave a comment

 

Colectia “Olimpia TINCU”


Mihaela si Sorin Tincu

 

TINCU OLIMPIA (VIORICA) –

nascuta la 2 martie 1905 în Boureni, jud Iasi –

 

A absolvit scoala de învatatori la Cernauti. Profeseaza ca învatatoare, mai întâi la Cernauti, apoi la Pascani.

Se casatoreste cu Teodor Tincu  care a fost  învatator si primar în orasul Pascani.  Din cauza persecutiilor ideologice ale vremii, sotul ei a fost  deportat de regimul totalitar la Poarta Alba (23 km de Constanta) unde a  si murit. Impreuna au avut un fiu. Dupa casatoria fiului sau, l-a urmat la Brasov si apoi la Ploiesti, pentru a fi lânga familie. A murit la 11.04.1983 la Ploiesti. 

1a- Vatra Dornei

Olimpia Tincu a fost o mare iubitoare de folclor si aproape toata viata si-a dedicat-o culegerii de motive florale (de pe costume populare, tesaturi pentru  pat si pereti, stergare, perne, perdele etc) din diferite zone ale Bucovinei si nordul Moldovei, pentru ca aceste modele – adevarat teazaur –  sa nu se piarda in negura vremii. Nu a apucat sa le faca cunoscute pretudindeni în România prin publicare.

 

1b- Putna

 

Astazi noi avem cinstea de a oferi aceste modele tuturor iubitorilor de folclor, îndeplinind astel dorinta bunicii ca aceste valori, marturii ale creatiei poulare românesti, sa se transmita generatiilor urmatoare.

 

 

Nota redactiei: Am primit aproximativ 100 de motive florale. Le puteti vedea mai jos.

 

%%wppa%%

%%slide=1%%

A patrusprezecea scrisoare "La un prietin"…

On By nelursIn CultureLeave a comment

A PATRUSPREZECEA SCRISOARE “LA UN PRIETIN”: DESPRE “DUBLAJUL” VOCAL LA FILME, DESPRE ACADEMIA ROMÂNA, DESPRE CULTURA ROMÂNA CONTEMPORANA, DESPRE “CE-O FI DEMOCRATIA”… – SI DESPRE CÂTE ALTE NECAZURI ALE DUHULUI ROMÂNESC SI TERESTRU…

 

Stimate domnule G. L. T. –

 

…Eu stiu foarte bine ca, pe dvs., va anima si va impulsioneaza numai “vointe de bine”, cu totul oneste si patriotice… – …dar conteaza, enorm, si ce alegem sa aparam, ÎN RÂNDUL DINTÂI, din chipurile Duhului Românesc, si în ce forma, si cu ce fond ideatic chibzuim noi sa exprimam încercarile prin care trece, azi, Duhul Neamului Românesc – si toate acestea, în mod convingator, curat si drept…!

…Si, în cazul românilor, nu …”dublarea”, în româneste, a vocilor actorilor filmelor straine, va rezolva grava problema a pierderii autoritatii moral-spirituale românesti, de catre acest Neam Imperial, la OBÂRSIILE SALE – …iar nu, cum apare azi, un biet neam histrionic (…pierdere teribila, suferita prin TRADATORII LUI CONTINUI !!!).

1-În primul rând, întru confirmarea dreptatii Sfântului Apostol Pavel, în predicile sale despre Afirmarea Neamurilor – voi zice ca LIMBA ROMÂNA trebuie sa fie afirmata de un stat numit România, prin decizii care sa faca sa fuzioneze LIMBA cu ENERGIA DECIZIEI EFICIENTE, prin limba: în primul rând, sa stim a spune “NU” jafului din partea bancilor mondiale (banilor “bagati pe gât” de FMI / FMI/ul-cauza a nenorocirii Argentinei, de foarte curând!).

De asemenea, un “NU” ferm trebuia spus, LA TIMP, intrarii României în structurile militare SUA/ISRAEL, cunoscute sub numele fals de “N.A.T.O.”!!!; tot un “NU ” ferm trebuia spus, LA TIMP, intrarii în UE, unde doar “darea/birul” de 1% din PIB-ul României este sigura… (din U.E., odata intrat, nu se mai poate iesi!!! – cf. jurnalista elvetianã Silvia Cattori, care îi atrage atentia, asupra acestei situatii perverse, dnei Le Pourhiet, la Reuniunea Comitetului National pentru Referendum, de la Paris: “E vorba de un act foarte grav, care probeaza foarte bine ca referirile neîncetate ale tratatelor europene la valorile democratice sunt o mare ipocrizie/”tartufferie”, pe care aceasta Europa tehnocratica si confiscatorie nu poate s-o realizeze decât contra vointei popoarelor. Europa este con-substantial anti-democratica, vrea sa ne impuna cu voia ori fara voia noastra. Noi nu suntem primul popor caruia i-a fost siluita vointa, irlandezii si danezii au fost, de asemenea, constrânsi sa re-voteze, PÂNA AU ZIS, SI EI , DA!” – cf. Réseau Voltaire); un “NU“, foarte românesc, întru Duh (nu doar din gura!), tuturor jefuitorilor de aur, petrol, gaze naturale…PAMÂNT ROMÂNESC SFÂNT (nu doar baze militare straine, care ne transforma într-o colonie de mâna a saptea! – dar, în primul rând, distrugerea agriculturii românesti si blocarea si abandonarea tuturor pietelor de desfacere, din Europa, Asia, Africa – dar si din America de Nord –adica, din Canada si SUA! – suntem pusi “pe chituci”, de niste “români” (?!) care nu vor sa stie româneste, când e vorba de interesele patriei/poporului, dar se orienteaza “pe româneste”, la comisioanele Marii Tradari Nationale!!!);

2-Daca o piesa de teatru, precum “Blonda, Chiorul si Piticul” nu se poate juca/este interzisa, spre promovarea Artei si LIMBII ROMÂNESTI, la Sala Dalles, DIN ROMÂNIA!!! – …atunci cum este/sa poata fi promovata Limba Românesca, prin teatru/ARTA, în strainatate?! O tiranie, de tip balcanic, este cel mai hidos lucru, în lumea de azi…
…Da, tot ce este creatie ROMÂNEASCA ARTISTICA, toate valorile vii-dinamice si de vârf, ale geniului românesc, înseamna si se constituie în OPTIMII AMBASADORI AI LIMBII ROMANILOR!!! Dar câti traducatori CREDIBILI SI HARNICI avem,oare, la ora actuala, pentru ca Eminescu, Caragiale, Nichita Stanescu, Blaga, Arghezi, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Eugen Barbu (Cu Princepele si Saptamâna Nebunilor), Stefan Banulescu (cu Iarna barbatilor si cu geniala “Cartea Milionarului“! – adevaratii sciitori-artisti nu scriu/scriau…”cu TIR-ul“, ci aveau [si ar trebui sa mai aiba!] constienta dreptei masuri si a Divinitatii ARTEI!), Fanus Neagu, Tudor Musatescu, George Kiritescu, George Ciprian (care, în perioada interbelica, a fost pretuit enorm, în Franta, prin Georges Pitoëf! – iar azi mai ca nu-l mai tine minte nimeni, în România lui!), Mircea Eliade (proza lui genialoida!), Emil Cioran, Eugen Ionescu etc. etc.  –  aproape ca nu sunt cunoscuti în strainatate???!!!Ce face I.C.R.-ul, patronat de H.R. Patapievici si avându-l, ca Director de Onoare – pe Traian Basescu/Braunovici? Face dl Patapievici ponei cu zwastika pe fund si penisuri în erectie (la New York) si NUMAI  penisuri în erectie (la Bochum/Germania) , spunând, cu o imbecilitate senina, ca… “ASTA E DUHUL NEAMULUI ROMÂNESC”…!!!

…Eu stau si ma întreb ce-o însemna, oare, pentru domnii astia masoni – “democratia”?! Daca tu, stat masono-“democrat”, esti în stare sa-i persuadezi pe membrii tai, sa se duca sa moara ca ultimii prosti, în razboaie absurde si fara nicio legatura cu tara si Neamul lor… – …de ce nu esti în stare, tu, stat masono-“democrat”, sa-i persuadezi pe membrii tai sa respecte si sa cunoasca si “consume” civilizatia si cultura autentice, de înaltatoare spiritualitate? Înseamna ca nu vrei…si, daca nu vrei, înseamna ca nu-ti convine…si daca nu-ti convine sa fie statul tau unul civilizat si cu cât mai multi si autentici oameni culti, înseamna ca-ti convine sa “te sui” si “sa existi” si “sa prosperi” pe spinarea unor… “dobitoace mute si fara minte”, cum zice cronicarul moldovean, pe la 1640…: “Gligorie Uréchece au fost vornic mare, cu multanevointa cetind cartile si izvoadele si ale noastre si cele striine, auaflat capsi începatura mosilor, de unde au izvorât în tara si s-au înmultit si s-au latit, ca sanu saînnéce a toate tarile anii trecuti si sanu sastie ce s-au lucrat, sasa asémene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte! – care va sa zica, “domnul” stat masonic-“democrat” vrea (nu la …1600, ci chiar la 2011!), vorba lui Grigore Ureche, doar “fiara si dobitoace, mute si fara minte”, pe care le poate “mâna” si “manevra” cum vrea!!! Eu nu zic sa fie obligatorii liceul sau facultatea… – …SI NU CRED, PENTRU NIMIC ÎN LUME, CA TREBUIE DEZVOLTATA ASA-ZISA “CIVILIZATIE A CALCULATORULUI”, PRIN CARE OMUL ESTE ÎNDOBITOCIT SI ROBOTIZAT SI ÎNDEPARATAT DE REALITATE, PENTRU A DEVENI SCLAVUL ILUZIEI VIRTUALE (nu degeaba lui Satana i se zice “Marele Iluzionist”!!!)… – …dar sa fie obligatoriu sa stii sa vorbesti, limpede, frumos si viu, limba parintilor si mosilor tai, datorita carora tu (mai) existi, pe Terra, ca fiinta cu identitate, sa te iscalesti si sa-ti socotesti pomii din livada si…banii din buzunar, si sa fie obligatoriu sa respecti ceea ce merita si, deci, TREBUIE respectat… – … si sa te speli pe dinti si…sa te speli, în general… – … si sa fii creator, iar nu trântor…da, eu cred ca este obligatoriu, pentru un stat cu adevarat DEMOCRAT!!! – adica, pentru un stat care nu încurajeaza dezvoltarea si înmultirea handicapatilor mental – ci un stat normal, cu cetateni normali si treji, în care omul îsi poate dezvolta si este stimulat sa-si dezvolte cele mai înalte calitati de Duh, pentru folosul sau, dar si al CETATII ! Nu însemni nimic, daca faci ce faci numai pentru tine – si, dimpotriva, însemni ceva numai în masura în care faci, macar câtusi de cât, cât te tin puterile si stiinta, pentru ALTII/CEILALTI!!! (fie si un fund de mamaliga, pentru vecinul cel batrân si neputincios!) .

…Ceea ce arata, mai limpede ca apa de izvor de munte, ca, niciunde în lumea terestra de azi, nu avem state autentic democratice, ci NUMAI tiranii masonice, emergento-dinamico-cinetice sau imergento-“perverso”-potentiale!

3-Câta vreme cultura româna este condusa de un maghiar, Kelemen Hunor, noi nu avem dreptul moral sa zicem ca am facut “ceva” pentru CULTURA/LITERATURA ROMÂNA si TEATRUL ROMÂNESC – deci nici pentru “organul” care o exprima optim, LIMBA ROMÂNA!!! Chiar nu exista un român, în toata România asta, care sa diriguiasca interesele culturii ROMÂNILOR din România (cum si la Sanatate: n-are Tara Marilor Lecuitori, vreun medic de seama si merituos?!), deci SI ALE LIMBII ROMÂNE?! Eu va zic, caz concret: am scos o carte (inofensiva!) de poezii, în 2010 (care a adunat recenzii în vreo 14-15 reviste literare, din România si strainatate!), si nici pâna la aceasta data Directia de Cultura-Vrancea (“sponsorul” unic al cartii!!! – …aflata cu editorul SUB CONTRACT SEMNAT SI PARAFAT!!!) nu a platit banii editorului, sub motiv ca “nu sunt bani pentru cultura“!!! – …si ca sa vina, omul-editorul, cica prin octombrie-noiembrie-decembrie 2011…la Sfântul Asteapta!!!  Dar pentru a o încalta pe Elena Udrea cu pensiile unui judet si pe Roberta-Hoata si Nesimtita, si pe EBA-lui-Taticu etc. etc. cu pensiile altor judete…se poate, NU?! – … dar pentru toate “privatizarile” si cheltuielile aberante, care se fac pentru distrugerea României…munti cheliti, paduri doborâte ca de Apocalipsa! – …masini schimbate ca izmenele, telegondole si pârtii de ski si parcuri LA SAT!!! – si sali de sport (TOT LA SAT!!!), à la Hitler!!! (paranoice, creând agorafobie!!!) si piscine, în locuri unde nu sunt nici zapada, nici canalizare etc., asta “DA“! … – …Sfinxul si Babele privind, tristi/triste, proprietatile unor hoti bortosi pedelisti…pentru asta sunt bani…”DA-DA!!!“, si limba românesca a sutilor este extrem de eficienta!!!

4-…Academia Româna, de la Eugen Simion încoace (cel cu editia Eminescu, si aia, ca vai de ea!!!), n-a mai scos o singura editie critica, macar, a marilor clasici români!!! Nu, stimate si dragule domn G. L. T. – NU SE VREA PROMOVAREA LIMBII ROMÂNE, PRIN CEL MAI EFICIENT SI NORMAL MOD – ARTA SI EDUCATIA, EDUCATIA SI ARTA!!! Nu e nevoie de bâlciul cacofonic al “dublarii” vocilor, care face ca vocea lui Anthony Hopkins, Anthony Quinn, Humphrey Bogart, Peter Falk, Marcello Mastroianni, Oleg Mensikov, Jean Gabin, Fernandel, Louis de Funès, Gérard Depardieu, a Sophiei Loren, a lui Ingrid Bergman, sau a lui Julianne Moore, Michelle Pfeiffer, Nicole Kidman, ori Sharon Stone… – a lui Gene Hackman, Robert de Niro, Kevin Spacey, Dustin Hoffman, Robert Mitchum, Al Pacino, Tom Cruise sau Brad Pitt – sa fie dublata de…Bendeac, Mândruta si Maruta!!!

5-Nu, dublajul nu este “cea mai elaborata si deplina forma de preluare a culturii universale“, cum ziceti – ci este cea mai  oribila si grotesca forma  de kitsch! Eu, personal, m-as simti teribil de jignit, JIGNIT DE MOARTE, daca mi i-ar “dubla” vocal, alte popoare, în filme (pot fi ele popoare cu oricât “staif” cultural: englezii, francezii, italienii etc.!), pe UNICATELE/”Monstrii Sacri”: Caragiu, Calboreanu, Vraca sau pe Leopoldina Balanuta, Ion Marinescu, Gina Patrichi, Draga Olteanu-Matei, Ilarion Ciobanu, Octavian Cotescu, Emil Botta, Fory Etterle, Horatiu Malaele…, sau  pe Birlic, Rebengiuc, Beligan etc. etc.!!!

6-Eu si milioane ca mine am învatat limbi straine si…de dragul “sonoritatii [promovate politico-economic!) a limbilor”… – …dar, mai ales, de dragul culturii si civilizatiei acelor popoare: deci, din pacate, nu prea mergem, “în vizita”, pe la popoarele, trufase si greu întelegatoare de Duh, ale Vestului, cu “LIMBA/LOGOS NATIONAL“! (pentru ca “subteranele” divine ale LIMBII/LOGOS nu sunt vazute, de lumea asta dementa si desacralizata!!!), ci cu autentica noastra cultura emergenta, cu spectacole de  teatru, cu festivaluri muzicale si literare… – …sa stiti ca multi straini învatau/ar fi învatat româneste, de placere si/sau din snobism (este si asta un motiv, ca oricare altul, probabil…!), poate, daca Festivalul George Enescu ar functiona, precum a functionat, cândva (promovat pe TOATE posturile nationale românesti, pentru ca este UN BUN DE DUH NATIONAL SUPREM!), daca am face si un alt festival/alte festivaluri, închinate unor Duhuri Înalte: Ciprian Porumbescu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Brâncusi-GENIUL (…dar caruia i-am distrus si dat, pe degeaba, statuile…care s-au destramat, ca prin vraja rea…si “au facut picioare“, peste granita, extrem de dubios si rusinos, pentru TOTI prim-ministrii, ministrii de interne si ministrii culturii postdecembristi… !!!), Eminescu, Caragiale, Nichita (…cel înlocuit de H.R.Patapievici cu …”Omagiul lui Iuda“, de la Bochum!) !!! De nevoie, ca sa-si exprime admiratia, ar învata strainii (entuziasmati) – ROMÂNESTE!!! NU – noi, toti, suntem tradatori, prin însasi lenea si nerespectarea valorilor nationale, îl uitam (si gonim din memorie!) pe Eminescu, la comanda dlui N. Manolescu.

Eu sunt singurul profesor din Vrancea, care refuz sa ma conformez obedientului I.S.J.-Vrancea, si utilizez, la predare, manualele “vechi” ( …pentru ca tot ce are “vietuire” de mai mult de un an, în turbarea “reformei apocaliptice” a “învatamântului” – ???!!! – din România… – …Învatamânt condus, în România, de unul cu 11 clase, fara bacalaureat echivalat…“E VECHI!”… – …manualele “vechi”, deci, de…2 ani, ale lui Eugen Simion, de la Ed. Corint, SINGURELE CARE-L PASTREAZA PE EMINESCU, ÎN PLENARITATEA LUI CREATIVA! Dar, fireste, risc sanctiuni, scandaluri, pe linie profesionalo-politica (am fost sever avertizat, indirect, desi i-am…”avertizat”, evident, si eu, în felul meu si cu metodele mele…dar EI SUNT LA PUTERE, EI, DISTRUGATORII NEAMULUI ROMÂNESC…)!!!

…  Dl sef al U.S.R. , N. Manolescu, prin Istoria… lui, TRADATOARE A DUHULUI DE NEAM, îl “alunga” pe Eminescu (“cadavrul din debara“! – cf. H.R. Patapievici!), pentru a-i promova, drept “genii nationale“, pe niste mediocritati si “porno–copro-creatori” – alde Mircea Cartarescu si Mihail Galatanu!!! Sa creada el, dl Manolescu, ca un GENIU se lasa alungat, din Duhul Neamului sau, de orice “lepra ambulanta”, de orice “adus de vânt”!!!

7-Înca ceva: observati, va rog, cât dispret este “secretat”, pentru cei care vor sa demonstreze, cu documente istorice, românesti si din biblioteci straine, Imperialitatea, prin Noblete si Vechime, a Neamului Românesc! Cazul lui Nicolae Densusianu sau MIhai Eminescu, în veacul al XIX-lea, precum si ale lui Vasile Lovinescu, Napoleon Savescu, Adrian Bucurescu, Paul Lazar Tonciulescu, Viorica Enachiuc (care merita un NOBEL!!!), din veacul nostru… – …dar si cazul dvs., care va zbateti, cu atâtea argumente irefutabile, sa demonstrati, pe cai lingvistice, superioritatea, incontetabila, ca expresivitate si “istorie de Duh”, a “cifrului LIMBII ROMÂNE” – care merita, STIINTIFIC VORBIND, sa fie (cum bine ziceti/afirmati dvs.!), “UNICA LIMBA PANEUROPEANA »!!! Nu e nevoie de “dublare filmica“, ci de  buna-credinta MINIMA (de minim bun-simt comun!): SA FIE RECUNOSCUTE EVIDENTELE!!!
…Ar fi înca multe de spus, dar sunt absolut suficiente, pentru edificarea ADEVARATELOR CARENTE ALE PROMOVARII LIMBII ROMÂNE, DE CATRE ROMÂNI (???!!!), cele zise de mine, mai sus! Sa le rezolvam pe acestea, prioritar – si sa vedeti cât de respectati si cunoscuti (chiar temuti… – …de fapt, eu cred ca tocmai de la teama si invidia teribila ale “unora”, carora nu e bine/”sanatos” sa le pronunti numele… – ni se trage NERECUNOASTEREA/IGNORAREA!!!) vom deveni, în lume…Dar…CINE si CUM, când comanda iudeo-masonica este “so pe ei“?! Ca si în celebrul “CAZ EMINESCU“: “Azvârliti-l peste bord!” (îi zice “metrul/maestrul mason “de la Sinaia”, lui Carol I de Hohenzolern-Siegmaringen-masonul, iar Carol I de Hohenzolern-Siegmaringen-masonul “se executa”, prin Titu Maiorescu-masonul…!). Asa, “metrii” de peste tot comanda, azi, “azvârlirea României peste bord“…Chiar ieri, un “metru” i-a zis, “prieteneste”, sotiei mele, cu mult calm (imperturbabil, dar decis si lugubru…), sa ma potoleasca, pentru ca…”e mai sanatos pentru dumnealui… si familia dumnealui o va duce mai bine!”

Nu ma îndoiesc…!
…Si, cu asa o “tratatie amicala” (din partea unor, cica, si ei…”români”!) , dvs. credeti ca “dublarea vocii” devine…”SOLUTIE SALVATOARE DE NEAM SI LIMBA ROMÂNESCA/DUH ROMÂNESC”???!!!!
…Sa nu ne schimonosim, mai mult decât ne-a îndemnat si mânat dracul, pâna acum…, mai mult decât ne schimonosesc faptele noastre de pâna acum, si…canalele TV straine! Nu vom înlatura acel blestemat de fragment de emisiune TV frantuzeasca, cu palma întinsa a “rrromului/românului” (“DONNEZ MOI, S ‘ IL VOUS PLAÎT!”), prin nenorocirea asta de circ, cu…”dublarea filmelor“, în româneste: “Chelului îi lipseste tichia…de tinichea!!!”
Doamne,-ajuta Duhul Românilor sa se lumineze, cu Lumina Cea Vie si Adevarata, din Veac!
Cu, mereu, aceeasi pretuire si calda prietenie,
Adrian Botez

SEMINAR DESPRE CONSTIINTA

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Culture, literatureLeave a comment

Constiinta este busola omului

Vincent Van Gogh

Cugetari si aforisme despre constiinta



Desteptarea constiintei e maretia sufletului. (Victor Hugo)

 Constiinta este ceea ce sufera atunci când celalalte parti ale tale se simt atât de bine. Steven Wright

 Constiinta este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfantul Cadoc)

 Cel ce cauta fericirea altundeva decât în propria constiinta e ca melcul care umbla pentru a-si gasi casa. (Constantio Virgil)

Ironia e un excitant pretios: mai curând decât o învinuire, ne sileste sa ne facem examenul de constiinta. (Georges Duhamel)

[pullquote]Când Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îsi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa  în inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gândurile lor, care sau se învinovatesc sau se dezvinovatesc între ele.

Biblia, Epistola catre romani[/pullquote]

 Este liber cu adevarat omul al carui sef este propria constiinta! (Elena Stan)

 Justitia care judeca dupa “ordin” si nu dupa constiinta, nu exista. (Corneliu Zelea Codreanu, în Însemnari de la Jilava)

 Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om. (Paisie Olaru)

 Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este constiinta. (Immanuel Kant)

 Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea. (Albert Camus)

 Numai Mântuitorul a stiut ca destinul nostru era de a fi singuri — si de aceea mântuirea lui vine prin constiinta, si nu prin turma. (Constantin Noica, 1934)

Constiinta este radacina curajului adevarat; daca un om este curajos, el îsi asculta constiinta. (James Freeman Clarke)

 Constiinta este oglinda sufletelor noastre, care înfatiseaza greselile din vietile noastre în forma lor completa. (George Bancroft)

 Alcatuind pe om, dintru început, Dumnezeu a asezat în el legea fireasca. Ce este aceea lege fireasca? Dumnezeu ne-a înzestrat cu constiinta; a facut asa, fara sa ne învete sa avem cunoasterea a ceea ce-i bine si a ceea ce este rau. N-avem nevoie sa învatam ca destrabalarea este o stricaciune si cumpatarea o virtute. (Ioan Gura de Aur)

 Constiinta este una din formele ascetismului. (Friedrich Nietzsche, Antihristul)

 Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)

 Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi. (Oscar Wilde)

 Costiinta este camera ascunsa a conditiei umane. (Costel Zagan)

 Constiinta – lumina inteligentei pentru a distinge binele de rau. (Confucius)

 Constiinta este vocea interioara care ne avertizeaza ca cineva se uita. (H.L. Mencken)

 Constiinta: Notiune-alunecoasa, Mai labila decât toate, Care are greutate, Doar atunci când te apasa. (Vasile Tacu)

Constiinta este busola omului. (Vincent Van Gogh)

Constiinta este zeu pentru toti muritorii. (Menandru)

Atunci când îti încalci principiile simti nevoia sa te justifici. Daca ai constiinta, o faci fata de tine. Daca n-ai constiinta, e mai simplu: te justifici doar în fata altora.(Emil Dogaru, Oscilograful nocturn,6 iunie 2008)

La început, când eram baietandru, am avut si eu constiinta. Ca sa traiesc, am aruncat într-o zi o halca de constiinta, în alta zi alta halca, pâna când, tot hartanindu-mi constiinta si aruncând halci din ea, ca sa traiesc, m-am pomenit ca nu o mai am. (Zaharia Stancu, Jocul cu moartea)

Nu exista nimic mai silnic decât o constiinta care te acuza si nimic mai îndraznet decât o constiinta care te apara. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

De cele mai multe ori atentia si recunostinta ma fac fericit. Sa intru într-o stare de recunostinta fata de ce mi s-a întâmplat si mi se întâmpla, transforma orice situatie în bucurie. Este o chestiune de constiinta. În acelasi timp însa as vrea sa fiu fericit dincolo de constiinta, sa fiu fericit de undeva de unde nici eu sa nu stiu. Sa fiu pur si simplu fericit. (Claudiu Bleont)

În afara de constiinta, totul e bestialitate. (Camil Petrescu,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi)

O constiinta încarcata este un dusman permanent. (proverb indian)

Constiinta, chin tacut al sufletului! (Publilius Syrus)

Mi-am încercat noua constiinta. Ma cam strânge. (Valeriu Butulescu)

Când ai pierdut razboiul cu propria constiinta, ai câstigat. (proverb romanesc)

Stiinta fara constiinta este ruina sufletului. (Francois Rabelais)

Problemele de constiinta nu le rezolva medicamentele, ci pocainta. (Anonim)

În chestiuni de constiinta, legea majoritatii nu-si are locul. (Mahatma Gandhi)

Sfântul numeste sufletul constiinta. (Cuviosul Agaton)

O constiinta împacata nu tine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)

Morala e o stare de tensiune impusa de constiinta. (Marius Ghilezan, în Hotia la români, 2008)

Adevarata iubire este o stare de constiinta. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Multi oameni încurca lipsa de memorie cu o constiinta curata. (Doug Lars)

O constiinta curata valoreza mai mult decât orice suma de bani. (proverb filipinez)

O stare de constiinta are o existenta absoluta, definitiva, imuabila. (H. Wallon)

Carturarii nostri au dovedit ca e mai usor sa ai stiinta, decât constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Medicina înseamna stiinta si constiinta încalzita de iubire de oameni. (Anonim)

Fara constiinta se poate trai, si chiar foarte bine. (Zaharia Stancu, în Jocul cu moartea)

O constiinta încarcata are drept urmare o viata destramata. (Victor Hugo)

Am mustrari de constiinta. Adica, dusmanul interior nu doarme. (Aleksandar Baljak)

Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

O constiinta rea este adesea în siguranta, dar niciodata linistita. (Publilius Syrus)

Luciditatea este punctul de întâlnire dintre constiinta si senzualitate. (Norman Mailer, în Cei goi si cei morti -1948)

Integritatea este lumina care straluceste dintr-o constiinta disciplinata. (James E. Faust)

Prin credinta omul îsi asculta propria constiinta. (Mihai Enachi)

Omul care nu apeleaza la constiinta, ramâne doar un animal.(Mihai Enachi)

Instinctul este inteligenta incapabila de constiinta de sine. (John Sterling)

Adevar: arma indreptata de filozofi împotriva oamenilor cu constiinta. (Victor Rechitian)

Unicul tiran în lume pe care l-as putea accepta este propria mea constiinta.(Mahatma Gandhi)

Mustrarile de constiinta sunt proportionale cu perceperea reala a greselilor facute. (Valeria Mahok)

Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala.(Mark Twain)

Constiinta e tot mai rara. Nu oricine îsi poate permite luxul unui examen de constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Omul politic renunta la constiinta; singuraticul, la actiune. Unul traieste uitarea (si asta e politica); celalalt o cauta (si asta-i singuratatea). (Emil Cioran, în Amurgul gândurilor)

Banul ramâne cel mai bun detergent. Spala orice constiinta, curata orice mâna. (piesa de teatru, personajul Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu)

Întotdeauna mi-am planuit viata astfel încât sa mor cu trei sute de mii de mustrari de constiinta si cu nici un regret. (Fabrizio De Andre)

De câte ori libertatea se întâmpla într-o constiinta, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire. (Osho, în Revolutia interioara)

Suferinta si durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o constiinta larga si o inima profunda. Dupa mine, oamenii cu adevarat mari încearca o mare tristete pe pamânt… (Dostoievski, în Crima si pedeapsa,1866)

Constiinta si reputatia merg mâna în mâna: de obicei, un om cu o constiinta curata are un nume bun. (Anonim)

Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constrânsi sa lucram, este propria noastra constiinta. (Lucian Blaga)

Treziti-va, treziti-va din nebanuitul vostru somn hipnotic la constiinta si constienta… (George Ivanovitch Gurdjieff)

Eroismul este puterea de a ne învinge pe noi însine pentru a face sa triumfe valorile ideale dictate de propria noastra constiinta. (Ion Gavanescu)

Viata omului se zbate între pacate si remuscari. Ar trebui ca el sa nu aiba pacate sau sa nu aiba constiinta. (Vasile Bancila)

Sunt sapte rele în lume: 1. cunostinta fara caracter; 2. bogatie fara munca; 3. placere fara constiinta; 4. negot fara moralitate; 5. stiinta fara omenie; 6. politica fara principii si 7. închinare fara predare. (Mahatma Gandhi)

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real. Trecutul si viitorul sunt însa iluzii. (Lev Tolstoi)

Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si în acelasi timp sa fii rau cu oamenii din jurul tau. Nu poti sa-L iubesti si totusi în inima ta sa mai existe ura. Modul în care te comporti cu ceilati reflecta starea ta de constiinta si conditionarile tale. (Paramahansa Yogananda)

Lumea are frica de ceva tainuit-în ultima analiza, se teme de constiinta proprie! Aceasta constiinta ne spune ca omenirea nu poate fi mântuita decât printr-o singura frica: frica de Dumnezeu. Nu armele vor izbavi lumea, ci constiintele înarmate cu dreptatea! (Arhimandrit Policarp Morusca, Omenirea în fata crucii- 1929)

Nu sunt judecati de constiinta cei care au ajuns în culmea virtutii si cei care au ajuns în culmea pacatului. (Talasie Libianul)

Prima si cea mai mare carte a lumii

On By nelursIn CultureLeave a comment

O profesiune de credinta-

COMUNICAREA SPIRITUALA

Zoe Dumitrescu-Busulenga

Trebuie sa va spun ca eu traiesc în permanenta cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuza când spun asta, dar eu ma simt o ratata. Cariera mea trebuia sa fie una muzicala. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoza si mi s-a spus ca trei ani nu mai am voie sa cânt, nici la pian, nici la vioara, a fost o prabusire, care, fireste, la acea vârsta, mi s-a parut o catastrofa.

[pullquote]

Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Fatalmente, a trebuit sa merg pe alta cale. Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual. Si cultural, pentru ca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cât mai multe surse de incitatie la lectura si la arte în general.

***

 Pentru mine însa, important era, la început, sa driblez noua doctrina care încerca sa se încuibe la noi… marxismul, dublat, fireste, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnica… Eminescu era facut socialist, toata cultura româneasca se transforma într-o cultura pre-comunista. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se facea la cursuri. Studentii au simtit imediat asta, omul tânar întelege repede aceste lucruri, si atunci toti veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindca el era tinta tuturor. Încercam sa-l arat în lumina adevarata, cât se putea, fiindca eram controlati. Am facut tot felul de acrobatii, de interpretari de text, ca sa ajungem indirect la adevar; acestea s-au spus cu jumatate de gura. Asta a fost o etapa. Dupa ’65, am scapat de chinga sovietica, lucrurile mergeau mai usor. În timpul acela, George Calinescu nu mai era la catedra, ramasese la Institut, dar mai venea la facultate. Îmi amintesc ca într-o zi venise la un curs de-al meu. Nu pot sa va spun ce emotii am avut. Eram si foarte tânara. Inchipuiti-va sa-l ai pe Calinescu în amfiteatru… A intrat si mi-a zis: „Ei, Zoe, haide, sa te aud!“. Aveam un curs despre Gherea. De fapt, nici nu faceam despre Gherea, ci despre Maiorescu. Facând o paralela între cei doi, aveam grija sa iasa Maiorescu deasupra. Când am terminat cursul, Calinescu m-a îmbratisat si mi-a spus „foarte bine!“. A fost impresionat, pentru ca faceam ceea ce încercase si el sa faca. Sa ne strecuram pe sub o doctrina straina de noi.

[pullquote]

Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Apoi, am intrat într-o etapa cu destula libertate de miscare, cu referire la culturi straine. Între timp, Tudor Vianu m-a adus la catedra de literatura comparativa, eu fiind specialista în engleza si germana. Tudor Vianu a fost foarte bun prieten cu tatal meu si ma cunostea de când eram mica. Si în acest mod am putut sa-mi exprim punctele de vedere asa cum am dorit, cu foarte putine concesii. Si am ajuns sa fac literatura comparata a popoarelor orientale. Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura. Asa am facut „formatie de suflete“, nu numai de minti. Am facut carte cu ei, dar le-am trezit si sentimentul religios. Îmi amintesc de un preot care mi-a spus „va sunt recunoscator! Toata viata mea am încercat sa o conving pe fiica mea sa citeasca psalmi, iar dumneavoastra ati reusit acest lucru numai dupa un curs!“.

Zoe Dumitrescu-Busulenga, August 2004

PATRU COPII ROMÂNI PREMIATI DE PRESEDINTELE BARACK OBAMA

On By nelursIn CultureLeave a comment

PRESEDINTELE BARACK OBAMA A PREMIAT PATRU COPII ROMÂNI PENTRU REZULTATE DEOSEBITE LA ÎNVATATURA

  La finalul anului scolar 2010-2011, presedintele Barack Obama a acordat premiul President’s Education Award for Outstanding Academic Excellence elevilor: Stefan Mehedincu, Mary Lungu, Matthew Balinisteanu si Thomas Ion D’Orazio. Cei patru copii români studiaza în Washington DC Metropolitan Area.

 Stefan Mehedincu locuieste la Hagerstown, MD si a obtinut Oustanding Academic Award pentru rezultate exceptionale la matematica, la terminarea clasei a V-a. Stefan este fiul preotului Dan Mehedincu de la Biserica Ortodoxa Româna din Rockville, MD si este în SUA de sapte ani. Deoarece din clasele prescolare si pâna acum a obtinut numai calificativul excelent, i s-a propus sa se mute la o institutie de învatamânt pentru copii supradotati. În sistemul Magnet Schools copiii supradotati au sansa sa avanseze mai repede si sa acumuleze credite pentru liceu si facultate.

 „Odata cu aceasta recomandare, Stefan, pasionat de matematica si de muzica – cânta la pian si la saxofon – a primit si diploma de la Casa Alba”, scrie ziarului Libertatea. Doamna Maria Mehedincu ne-a declarat telefonic: „Premiul obtinut de Stefan este o mândrie si o onoare pentru noi ca familie, dar si pentru comunitatea româneasca de aici. De asemenea, este o responsabilitate deosebita pentru Stefan pe viitor.”

 Dând dovada de modestie si o maturitate uimitoare pentru vârsta lui, Stefan spune ca “este mai usor sa ajungi în vârf decât sa ramâi acolo”. El este constient ca acest premiu îl va obliga sa confirme, sa învete mai mult, sa demonstreze celor din jur ca nu a fost o performanta accidentala si ca merita cu adevarat atentia si aprecierea presedintelui.

 Mary Lungu a obtinut President’s Education Award for Outstanding Academic Excellence la Springfield Middle School din Williamsport, Maryland. Mary Lungu este premiata pentru a doua oara, dupa ce anul 2010 a obtinut acelasi premiu – Outstanding Academic Excellence, ca absolventa a Maugansville Elementary School. Ea a fost cooptata deja în programul Magnet School pentru copii supradotati. La absolvirea clasei a sasea, odata cu premiul Casei Albe, Mary Lungu a primit si o diploma din partea National Junior Honor Society, care a acceptat-o ca membru. Organizatia este formata din copii cu rezultate academice si sociale de exceptie, care, pe lânga rezultatele deosebite la învatatura, în timpul liber voluntariaza în scoli si în sprijinul comunitatii.

 Doamna Clara Lungu, a declarat pentru cititorii nostri: „Când Mary a primit prima data premiul, au fost premiati 16 copii. A doua oara au fost premiati 28 de copii. Dar eu am fost extrem de fericita pentru ca fetita mea era unul din ei. Este o cinste, o bucurie si o mare onoare pentru mine, dar mai ales pentru Mary. Aceasta recunoastere publica o va ajuta sa se dezvolte armonios, sa-si formeze principii sanatoase si un caracter puternic. Sunt foarte mândra ca sunt mama ei! Mary are de dus o munca grea în scoala si în societate, dar merita efortul pentru viitor. As vrea ca toti copiii români sa fie apreciati si recunoscuti în acelasi fel, toti parintii sa simta aceasta bucurie. Sa nu va fie rusine niciodata ca sunteti români! Avem o tara frumoasa. Românii sunt oameni talentati. Avem copii cuminti, frumosi si inteligenti. Ne mândrim cu voi! Voi sunteti oglinda noastra. Acesta este mesajul meu pentru copiii mei (mai am o fetita de 5 ani, Andreea) si pentru toti copiii români. Ei reprezinta neamul românesc, viitorul si sunt mândra ca unul dintre acesti copilasi speciali este Mary a mea.”

 Matthew Balinisteanu are 11 ani si locuieste în Fairfax, VA. A obtinut premiul President’s Education Award for Outstanding Academic Excellence 2011, la absolvirea clasei a cincea. Mama lui Matthew spune ca premiul a sosit prin posta. Anca Balinisteanu este din Suceava, lucreaza ca designer vestimentar si a emigrat în SUA cu multi ani în urma. Initial Matthew a fost elev în SUA. Ulterior, dar nu stia sa scrie si sa citeasca deloc în limba mamei sale. Pentru ca Matthew sa învete limba româna, parintii l-au trimis pentru doi ani la Suceava, la bunci, unde a absolvit clasele a 3-a si a 4-a.

Thomas Ion D’Orazio este cel de-al patrulea premiant român, distins cu Outstanding Academic Excellence în anul 2011. Are doar cinci ani si a absolvit clasa pregatitoare- kindergarten. Thomas provine dintr-o familie mixta. Daniela, mama lui Thomas este din Bucuresti. Thomas studiaza într-o suburbie a capitalei, situata în Maryland. Thomas este unul dintre cei mai mici câstigatori ai prestigioasei distinctii prezidentiale.

 Conditiile de eligibilitate pentru President Award for Education si, respectiv President’s Award for Educational Achievement, sunt disponibile la adresa:

http://www2.ed.gov/programs/presedaward/eligibility.html

 Festivitatile de premiere ale copiilor cu rezultate deosebite la învatatura se desfasoara anual, în lunile mai si iunie. Pentru a fi eligibili, scoala si premiatii trebuie sa îndeplineasca o serie de cerinte. Premiile sunt înmânate de catre directorii scolilor în care învata copiii. Diplomele sunt însotite de o scrisoare, semnata de Presedintele Barack Obama. Se acorda mai întâi premiile President’s Award for Educational Achievement, pentru realizari academice în situatii deosebite. Aceste premii au ca scop recunoasterea valorii unor elevi care si-au îmbunatatit performantele scolare în ciuda unor nevoi speciale. Ele recompenseaza studentii care muncesc din greu pentru a-si mentine performantele, desi o boala, probleme personale, sau faptul ca au nevoi speciale, îi determina sa depuna un efort mai mare decât colegii lor. De asemena, sunt recompensate realizarile deosebite în domeniul artelor.

 Apoi se acorda premiile de excelenta President’s Education Award for Outstanding Academic Excellence. Premiile se acorda pe baza rezultatelor de la testele statale sau nationale, recomandari, eseuri si participarea la activitati extrascolare corelate cu performanta academica. Recomandarile reflecta realizari de exceptie la diferite obiecte de studiu, precum si orice alte rezultate care depasesc programa scolara de baza. Ele trebuie sa fie sustinute de dovezi tangibile, evaluarea portofoliului, sau proiecte speciale. Se pot lua în considerare, de asemenea, ca parte a criteriilor, activitatile în care un student demonstreaza motivatie, initiativa, integritate, profunzime intelectuala, calitati de lider si / sau hotarârea exceptionala.

 Directorul scolii tine o cuvântare în care mentioneaza faptul ca are onoarea de a fi delegat de catre Presedinte pentru a înmâna premiile. Apoi copiii primesc diplomele semnate de presedinte si o moneda de aur, special edition. De asemnea, premiantilor li se înmâneaza câte o scrisoare de felicitare semnata de presedinte. Parintii sunt felicitati si li se înmâneaza embleme (un Pin cu stema USA pe el), pe care copiii le vor purta în piept ca semn al performantelor academice deosebite.

 În 2009 si 2010, în cadrul unor ceremonii organizate la Casa Alba, presedintele Barack Obama a acordat 100 de premii PECASE pentru cercetatorii stiintifici de exceptie. Trei dintre premianti au fost românii: Rada Mihalcea; Emilia Morosanu si Eric Pop. Cei trei români au obtinut finantarea proiectelor lor de cercetare pentru cinci ani. În anul 2011, presedintele Obama l-a premiat pe Ionut Cristea, primul român absolvent al Academiei Navale Americane.

 Simona BOTEZAN

Washington D.C.

21 iulie 2011


ADRIAN PAUNESCU 68 !

On By nelursIn CultureLeave a comment

Viorel VINTILA

 

Azi, 20 iulie, poetul Adrian Paunescu ar fi împlinit 68 de ani. S-a nascut în Basarabia, la Balti, în anul 1943. Adrian Paunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 si fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani, dar si ca organizator al acestui fenomen de masa, de proportii epice din anii ’70-’80 – Cenaclul Flacara.

 Adrian Paunescu este creditat, printre altele, cu sintagmele „generatie în blugi” si „muzica tânara”, pentru a-îi desemna pe tinerii care dadeau buluc pe stadioanele tarii în perioada 1973-1985, cât a durat Cenaclul Flacara.

 Eu, unul, ca participant activ la acele manifestatii epice de pe stadioane, nu am fost un fan al omului Adrian Paunescu care, daca e sa fim corecti si sinceri pâna la capat, a fost un sicofant al epocii Ceausescu, fiind recunoscut pentru osanalele si odele pe care i le cânta „marelui cârmaci”. Este însa de apreciat pozitia sa fata de perioada comunista, fiind unul dintre putinii care nu a renegat complet ideologia socialista. Macar, omul a fost vertical pâna la capat si asta pot aprecia… dar nu înseamna ca sunt de acord cu pozitia sa ideologica.

 Pentru mine ramâne de referinta fenomenul „Cenaclul Flacara”, fenomen care a lasat o amprenta virtuala în timp si spatiu pentru multi din generatia mea. În rândurile urmatoare voi încerca o scurta sinopsa a fenomenului creat de Paunescu-Cenaclul Flacara.

 Pentru cei mai tineri, care pe atunci poate nici nu erau nascuti, dar si pentru cei trecuti de 35 de ani, care sunt sigur ca au fost participanti activi la aceste fenomene de masa, am sa fac o scurta radiografie a ceea ce a fost Cenaclul Flacara în acele vremuri.

 Odiseea Cenaclului Flacara a început în 1973 si s-a sfârsit în anul 1985, perioada în care au avut loc 1.615 spectacole de muzica si poezie. Cenaclul Flacara a fost un fenomen cultural si social de proportii epice la care au participat milioane de românasi care dadeau buzna pe stadioane sau se adunau în sali de spectacol precum sardelele, pentru a savura si respira un moment de libertate – care la acea vreme era muzica folk- dar si sa se defuleze emotional de frustrarile si interdictiile acelor vremuri. Ne calcam pur si simplu pe picioare si cântam si urlam ca niste posedati la auzul unor piese ca „Si totusi exista iubirea”, „Pustoaica”, „Doar o cana cu vin” sau „Caciula”, ca sa enumar doar câteva care îmi vin acum în minte. Era o atmosfera efervescenta, pur si simplu scria pe tine fericire, te bucurai ca un copil mic si participai activ agitându-te din mâini si din picioare sau aprinzând lumânari… dansai pe ritmurile melodiilor care te patrundeau pâna-n maduva oaselor si care te faceau sa uiti de mizeriile acelor vremuri. În acele timpuri aceste evenimente erau o rara-avis si reprezentau ceva unic pentru românasul tinut în întuneric de regimul dictatorial de atunci.

 Aceste manifestari erau organizate la initiativa UTC-ului de atunci sub obladuirea poetului Adrian Paunescu, care a compus multe din piesele de succes de atunci, a faurit destine si a lansat vedete de renume ca: Mircea Vintila, Doru Stanculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivanitchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittis, Anda Calugareanu, Tatiana Stepa, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca si înca multi altii.

Totul s-a terminat brusc în anul 1985, când pe stadionul din Ploiesti, în urma unei busculade care s-a soldat cu noua morti, s-a luat decizia de a nu se mai organiza astfel de spectacole. Dupa 12 ani de descatusare emotionala si sute de spectacole, Cenaclul Flacara, care atinesese cote alarmante de popularitate, precum si persoana poetului Adrian Paunescu, care avea la picioare si la propriu si la figurat milioane de români, devenisera o amenintare la securitatea nationala a lui Ceausescu, astfel încât acest incident a pus capac Cenaclului Flacara.

 S-a încercat o revigorare a Cenaclului Flacara în august 2010 la festivitatea „Zilele Orasului Navodari”, când Paunescu sustinut de unii membrii ai Cenaclului, au facut primii pasi spre reaprinderea acestei flacari a Cenaclului Flacara care apusese acum peste 25 de ani.

 Paunescu nu mai exista, Cenaclul Flacara însa traieste din amintiri si multe din piesele de succes din acele vremuri se mai cânta de vreo 6 ani cu ocazia festivalului „Folk You” care reuneste artisti din vechea garda, dar si nume noi care, din fericire, continua sa duca mai departe stindardul muzicii folk. Eu, unul, nu sunt chiar un big fan al muzicii folk, dar ascult cu placere anumite piese care mi-au ramas întiparite pe cerebel, din perioada de aur a Cenaclului Flacara. Pacat însa ca românasul din ziua de azi are urechea muzicala înclinata mai mult spre manele „salamesti”, „gutesti” sau „copil-minunesti” si ignora muzica folk sau muzica usoara cu adevarat româneasca. Dar vorba „dacului”… „de gustibus non disputandum”! Yahoo!!!

 Adrian Paunescu s-a reîntâlnit, anul trecut când a trecut în nefiinta, în ceruri cu multi dintre cei carora le-a schimbat viata, printre care, Tatiana Stepa, Gil Ionita, Gil Dobrica, Ion Hagiu, Ovidiu Haidu, Florian Pittis (împreuna cu care eu am avut placerea sa comentez la TV un superbowl de fotbal american), Anda Calugareanu, Doina si Ion Aldea Teodorovici… care prin plecarea lor au lasat mult regret în sufletele noastre! Putem zice cu tristete ca se reface în ceruri Cenaclul Flacara! Acolo ei însa sunt nemuritori. Din pacate ne îngropam adevaratii artisti si îi înlocuim cu saltimbanci si „vedete” de carton. Apa trece, pietrele ramân… Cenaclul Flacara nu mai este, dar spiritul ramâne si muzica folk continua sa existe si sa atraga noi fani. Adrian Paunescu va ramâne un nume de referinta în poezia româneasca si numele sau va fi ascociat forever cu ceea ce a fost – Cenaclul Flacara!

 România

20 iulie 2011

PREMIILE PORTUGHEZE

On By nelursIn CultureLeave a comment

GEORGE ROCA prezinta:

PREMIILE PORTUGHEZE RECOMPENSEAZA PROIECTE DE COOPERARE INTERNATIONALA

Lisabona – Madrid – Bucuresti:

La sfârsitul lunii iunie a.c., a avut loc, la Lisabona, decernarea Premiilor de caracter cultural si artistic MAC 2011, oferite anual de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia, si care marcheaza cea de a 17-a aniversare a acestei prestigioase institutii.

Instituite pentru prima oara în anul 1997, premiile MAC au ca obiectiv dinamizarea relatiilor dintre diversi agenti si practici artistice si spatiile asociate lor, atât cele fizice, galerii, institutii cât si cele apartinând mediilor de comunicare, presa scrisa sau televiziune, din mai multe tari.

 Jurnalistul român Fabianni Belemuski, director al Revistei Niram Art din Madrid, a primit Trofeul pentru Presa Scrisa, în numele întregii echipe editoriale, alaturi de fondatorul revistei, pictorul Romeo Niram. Trofeul pentru Promovare Culturala i-a revenit Agentiei Defeses Fine Arts, înfiintata de Eva Defeses, care reprezinta în spatiul iberic mai multe institutii, reviste si artisti plastici români.

 Miscarea de Arta Contemporana a oferit Trofee, Premii si Medalii la numerosi jurnalisti si artisti plastici din Portugalia si Spania, printre care cunoscutul pictor armean Onik Sahakian, maestrul portughez Hilario Teixeira Lopes, jurnalistul de la televiziunea portugheza TVI Joao Paulo Sacadura, scriitorul spaniol Héctor Martínez Sanz, directorul revistei Madrid en Marco, etc.

 Promotorul cultural spaniol António Calderón de Jesús, cunoscut pentru proiectele sale de cooperare culturala româno-spaniola, a fost distins cu Medalia de Recunoastere Internationala. Directorul-fondator al Miscarii de Arta Contemporana, Alvaro Lobato de Faria, i-a înmânat personal distinctia. Calderón de Jesús este fondatorul galeriei Artejescal din Madrid care reprezinta mai multi artisti plastici români si un promotor activ al culturii române. Ultimul sau proiect este seria de filme documentare despre arta din România, pentru care fost intervievati în jur de 1000 de artisti si au fost editate peste nouazeci de DVD-uri care prezinta artisti, ateliere, expozitii din Iasi, Botosani, Suceava, Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Slatina, Dolj, Corabia, Caracal, Bals, Cetate, Craiova, Rosiorii de Vede, Alexandria, Timisoara, Bucuresti, Ploiesti, Targu Jiu, Pitesti si multe alte sate si orase mai mici din toata România.

 Antonio Calderón de Jesús lucreaza, în prezent, la un proiect mai extins care uneste arta din România cu cea din Spania si Portugalia. Se doreste promovarea artistilor români, portughezi si spanioli într-un centru de documentare a artei contemporane din toata lumea, cu obiectivul de a le face cunoscute operele. In acelasi timp, Calderón de Jesús definitiveaza deschiderea a noi spatii expunere la Madrid, care sa faciliteze schimbul de expozitii ale artistilor din România si Portugalia, în colaborare cu institutii internationale.

GR

PORTILE IUBIRII S-AU DESCHIS

On By nelursIn CultureLeave a comment

Camelia TRIPON

 

… DUPA SAPTE ANI


Citeam un articol în memoria unui sportiv; la un moment dat am constatat ca rememoram o întâmplare. Uneori pare greu sa întelegem ce ni se întâmpla, dar poate altii au posibilitatea sa descifreze caile ascunse sub semnul întâmplarii. Înca din copilarie visam ca într-o zi voi scrie – sub semnul unei datorii fata de neamul în care am aparut. Poate dintr-o întâmplare fericita doi oameni din doua colturi de tara s-au întâlnit… întâmplator si si-au unit destinul. Poate din întâmplare amândoi purtau în suflet rana unui razboi care le rapise câte un parinte. Era o cautare; întelegeam ca nu pot comunica profund decât daca ajung sa fiu în comuniune cu toti cei pe care destinul i-a facut sa se nasca în spatiul carpato-dunarean. Stiu, poate pare nelalocul ei expresia aceasta în loc de România sau Dacia. Însa problema este mai complexa.

Nu vreau sa ma delimitez în spatiu si timp. Sunt constienta ca oamenii au o structura mai complexa, o origine mai larga. Nu ne-am nascut între ziduri (mur, cuvântul arhaic folosit de Nicolae Densuseanu). Ne-am nascut în bazinul hidrografic al Dunarii care cuprinde 17 tari si este cel mai mare din Europa. Daca privim din acest unghi avem rude de sânge pe un areal de 817.000 km2, din care 29,9% este pe teritoriul României. Memoria colectiva, explicata de Hasdeu, considera diavolul ca fiind negru pentru ca în trecut ar fi existat confruntari între populatiile din zona noastra si cele africane; pentru unii diavolul, raul era omul alb, iar pentru al?ii dusmanul cel mai de temut a fost negru. Din acest punct de vedere s-ar explica enigma existentei în heraldica româneasca a trei capete de negri. Oare sa însemne învigerea invadatorului negru si preluarea pe scut a acestui simbol ca un trofeu al victoriei?… Poate, izvoarele istorice nu ne vorbesc de confruntarile dintre cele doua civilizatii, poate ca totusi odata am fost aproape.

Întâmplator sau nu, în 26 iunie 2004 eram în Bucuresti la Congresul de Dacologie care avea ca tema principala Civilizatia Dunareana-Radacini. Lucrarea mea se numea „Reîntoarcerea la Europa Unita prin cuvânt”. Dintr-o întâmplare neelucidata, desi m-am înscris si primisem confirmare, nu apaream în program, dar eram prezenta în portalul Dacia Revival cu eseul „Uneori plâng”. A fost cartea de vizita care mi-a înlesnit dreptul de a-mi prezenta lucrarea. Evocarea în acea dimineata a lui Mihai Eminescu si a lui Stefan cel Mare si Sfânt, în încercarea de a-mi pregati o expunere libera, mi-au umplut sufletul de versul „Portile iubirii s-au deschis”; nici azi n-am aflat din ce melodie era. Cu aceste cuvinte, tremurând de emotie, am parcurs drumul din zona Mânastirii Casin pâna în sala de conferinte.

Întarita de aceste cuvinte nu m-am putut stapâni si am rostit câteva cuvinte de îngaduita, apoi mi-am exprimat îndemnul sa ne unim în cuget cu românii de pretutindeni – din Valea Timocului, din toate tarile din jur, dar si din tari îndepartate. Unii termeni ca Adevar, Hotar, Meleag sau Gând, ce apar explicati în eseurile mele, l-au socat pe organizatorul moderator care mi-a întrerupt prezentarea, dar a stârnit simpatia auditorului care a apreciat mult expunerea mea libera. În loc de concluzie am recitat versurile „Potoleste Tu furtuna/ Stinge focul dintre frati”, versuri auzite undeva în Târgu Mures. Abia acum, la sapte ani am aflat ca acel cântec se numeste „Frati români din lumea-ntraga”. Am constientizat ca era si ziua Drapelului; se împlineau 156 de ani de la decretarea steagului tricolor si urma sa se sarbatoreasca, pe 2 iulie, 500 de ani de la trecerea portilor cerului de catre Stefan cel Mare si Sfânt.

În 2002 scrisesem un eseu în care îmi exprimam dorinta de a fi sarbatorit si comemorat marele nostru monarh, care ne ocroteste din umbra veacurilor. Inima mea era împartita între Bucuresti, unde venisem pentru a sus?ine o comunicare, si Vatra Dornei – unde urma sa ma întâlnesc cu români de pretutindeni, a caror întâlnire debuta în aceeasi zi, pe 26 iunie. Da, totul este o simpla întâmplare. La fel cum o doamna avea impresia ca simte, în acel context, miros de mir. Ajunsa la Vatra Dornei am participat pe 29 iunie la o excursie pe la mânastiri. Poate a fost o întâmplare ca o doamna distinsa, nepoata a unui celebru scriitor român a schimbat câteva impresii cu mine si a tinut sa precizeze ca astrologic suntem sub influenta lui Venus*, simbolul iubirii. Poate pentru unii iubirea se manifesta doar între oameni; azi resimt ca a fost mai mult, ca acele „porti ale iubirii care s-au deschis erau pentru ca noi, sa traim iubirea de neam si tara, sa intram în comuniune cu tot ceea ce este sfânt. Pe 29 iunie sunt sarbatori?i Sfântii apostoli Petru si Pavel – un simbol al epocilor: Petru, ucenicul lui Iisus înainte de rastignire si Pavel, ucenicul de dupa Înviere. Asa cum maicuta Nastasia ne-a vorbit înaltator despre credinta reflectata prin frescele ce împodobesc lacasul, dar si despre semnificatia culorilor ce alcatuiesc steagul nostru pe care trebuie sa-l purtam în inimi cu sfintenie. Retraiesc cu o emotie vie si îmbratisarea data de maica Nastasia; e ca un balsam pe sufletul meu. În autocar am schimbat multe impresii cu o persoana mai în vârsta, care mi-a destainuit ca doar de câtiva ani devenise mai credincioasa. N-am îndraznit sa întreb ce confesiune avea; cert nu era ortodoxa. Ceea ce eu afirmam avea corespondent în versete din Pavel. Sincer, era o surpriza, caci eu nu citisem epistolele lui Pavel.

Este poate momentul sa ne reunim într-un efort sustinut pentru a pastra poarta iubirii deschisa, potolind furtuna si stingând focul vrajbei atât de aprig întetit acum.

——————————

* Acum, aproape de sfârsitul pe 6 iunie 2012, a acelui ciclu astronomic (Tranzitul lui Venus) început în 8 iunie 2004, când au fost rupte si zagazurile cerurilor potopidu-ne si distrugând visuri si chiar vieti.