Category: Bible

Nevoia de pâine!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

O stare normala …

„Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”    Matei, 6.11

GÂNDURI PENTRU 2012!

Nevoia de pâine pentru întreaga populatie a lumii, care  se ridica la aproximativ 6,7 miliarde de oameni, e deosebit de importanta.

Pâinea, ca aliment de baza al omului, a fost si este un sortiment strict necesar si nu usor de asigurat.


Suntem în prima zi a Anului 2012!

Orice lucrare, crestinii o încep cu o Rugaciune. Cu atât mai mult intrarea în Anul 2012, an în care pe fiecare om îl asteapta o multitudine de experiente noi!

Fiecare crestin e bine sa aiba rugaciunea sa personala, de cerere cu multumiri, catre Dumnezeu, care se îngrijeste de întreaga Sa creatie.

Modelul Rugaciunii ne este dat de Domnul Isus.

Rugaciunea “Tatal nostru”

„Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Împaratia Ta; faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt.

Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;

si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!” (Matei, 6.9-13)

Crestinismul –  se diferentiaza clar de celelalte religii. Numai crestinismul NU pune eul pe primul loc. Eul nostru – fiecare crestin -, trebuie sa-l rastignim, pentru ca în noi sa traiasca Hristos (Hristos în noi, nadejdea slavei, Coloseni, 1.27).

Rostind Rugaciunea lasata noua ca un model pentru viata de rugaciune, înseamna ca trebuie ca mai întâi sa Îl recunoastem pe Tatal nostru, care e în Ceruri, Maretia Lui, si sa îi aducem închinarea noastra sincera care i se cuvine.

Doar mai pe urma sa ne întoarcem si spre nevoile noastre. Dupa slavirea Numelui Domnului, începem sa venim înaintea Lui si cu nevoile noastre. Trebuie ca mai întâi sa dorim sa se faca voia Lui în noi si în lume, dupa cum se face în Cer, asa si pe pamânt.

Dar sa nu dam mai mare importanta pâinii, decât voii Lui. Apostolul Pavel ne învata sa facem toate lucrurile ca pentru Domnul. Sa nu mâncam o pâine a compromisurilor.

În societatea din lumea aceasta cea mai importanta problema pare a fi … pâinea!

Dar Domnul Isus, atunci când a flamânzit si a fost ispitit de Satana, El a raspuns (Matei, 4.1-11) scriptural:

„Este scris: „Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Într-o împrejurare Isus a stat de vorba cu Femeia samariteanca la fântâna lui Iacov. Ucenicii se dusesera în cetate sa cumpere de-ale mâncarii. Apostolul Ioan consemneaza întâmplarea (Ioan, 4):

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau sa manânce si ziceau: „Învatatorule, manânca!” „Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoasteti.” Ucenicii au început sa-si zica deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva sa manânce?”

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan, 4.31-34).

Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pâna la seceris? Iata, Eu va spun: ridicati-va ochii si priviti holdele care sunt albe acum, gata pentru seceris. Cine secera primeste o plata si strânge rod pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure în acelasi timp.(Ioan, 4.36)

Si le-a zis: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. (Luca, 10.2)

Dumnezeu doreste sa ne dea pâinea de care avem nevoie, tuturor oamenilor, dar trebuie sa punem ordine în prioritati:

“Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va îngrijorati, dar, de ziua de mâine; caci ziua de mâine se va îngrijora de ea însasi. Ajunge zilei necazul ei.”

Sa-L cautam pe Dumnezeu, si sa-L onoram pe El, iar aceasta ne va aduce o adevarata si mare binecuvântare.

Holdele omenirii sunt gata de seceris. Samânta Adevarului depusa în inimile oamenilor a rodit si trebuie sa fie strânsa în „hambare”!

Dar sunt putini lucratorii.Însa Dumnezeu ne va satura cu Pâinea care coboara din Cer (Isus), pentru cei care au credinta:

“Eu sunt Pâinea vietii.

Parintii vostri au mâncat mana în pustiu, si au murit.

Pâinea care Se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manânce din ea si sa nu moara.

Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Daca manânca cineva din pâinea aceasta, va trai în veac; si pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viata lumii.” Ioan, 6

Doamne, ajuta-ma sa lucrez în via Ta în anul 2012!

Glorie Domnului! Amin.

 

SA FIM NEPRIHANITI ÎN 2012!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Cristos cunoaste viitorul


Sorin Sabou

(http://www.sorinsabou.com/)



Ce raspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem si mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împaratia? Cine va vedea pe Dumnezeu? si Cine va mosteni pamântul?

Aceste întrebari cu privire la lucrurile esentiale din viitor ofera liniile de investigare la nivelul Evangheliei dupa Matei. Cristos da raspunsul subliniind bucuria fara margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebari.

Cei saraci în duh, cei cu inima curata, si cei blânzi. Elementele esentiale pe partea oamenilor sunt de ordin launtric, tin de un anumit caracter. Recunoasterea saraciei spirituale, a dependentei de Dumnezeu, ordine si curatie a inimii, folosirea numai spre bine a autoritatii si raspunderilor date de Dumnezeu robilor sai sunt lucrurile esentiale care au un cuvânt greu când se cauta raspuns la întrebarea: Ce va fi?

În mod concret intrarea în Împaratia cerurilor depinde de neprihanirea (dreptatea) oamenilor. Textul esential este cel din Matei, 5.20:

„Daca neprihanirea voastra nu o va întrece pe cea a carturarilor si fariseilor cu nici un chip nu veti intra în Împaratia cerurilor.“

Aceasta afirmatie se întelege contextual cu ajutorul a ceea ce urmeaza sa fie spus. În privinta întrecerii neprihanirii carturarilor, ucenicul lui Cristos în întelegerea Scripturii, trebuie sa treaca dincolo de litera ei la spiritul ei. Ei au auzit ca s-a spus, dar sunt atenti la ce spune Cristos. Modelul lui Cristos de întelegere a textului Scripturilor sta ca exemplu pentru ei. În ce priveste întrecerea neprihanirii fariseilor, ucenicul lui Cristos nu îsi practica neprihanirea sa fie laudat de oameni, nici în privinta milosteniei, nici a rugaciunii si nici a postului. Pe toate acestea le practica înaintea lui Dumnezeu; ele sunt parte integranta a comuniunii sale cu Dumnezeu, si de la acesta îsi va primi rasplata.

Pildele cu cele zece fecioare, cu talantii si cu pastorul, oile si caprele identifica alte detalii la raspunsul la întrebarea: Ce va fi? Nepregatirea pentru ce va fi are consecinte dramatice. Nimeni nu poate însela pe Mirele care vine. Cu cât întârzie mai mult cu atât se vede mai clar daca eu sunt pregatit pentru venirea lui. Este raspunderea mea sa am untdelemn suficient pâna la intrarea în odaia de nunta. Folosirea în folosul stapânului a resurselor încredintate este obligatorie. Îngroparea lor înseamna pierdere. Aici eu sunt doar un ispravnic al averii stapânului. Tot ce mi-a dat trebuie înmultit pentru el.

Apoi raportarea la cei mai neînsemnati dintre frati arata adevarul dragostei fata de oameni. Dar e mai mult de atât, asa se arata dragostea fata de Cristos. Compasiunea fata de cei mai neînsemnati înseamna slujire fata de Cristos. Acest lucru dovedeste caracterul de a fi neprihanit. Asa sunt cei care sunt pusi în partea dreapta a Fiului Omului în ziua judecatii tuturor popoarelor.

MAGII LA IERUSALIM

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”      Evanghelia MATEI, 2. 1-2

Magii – oameni în căutarea adevărului

Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau Continue reading “MAGII LA IERUSALIM” →

Magii – oameni în cautarea adevarului

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

                                               Evanghelia  MATEI, 2. 1-2

.

MAGII LA IERUSALIM


Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau ei cu toata fiinta lor. Si, de fapt, asa i-a învatat Mântuitorul vorbind în Predica de pe Munte:

Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide. (Matei, 7.7-8).

Magii, ca oameni de stiinta, îsi facusera scop al vietii cunoasterea mersului astrelor si al Creatorului care pune totul în  miscare dupa voia Sa!

„Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Orice mare cercetator, în sfera sa de activitate, cautându-L pe Dumnezeu, îl va gasi.

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamântul, si glasul lor merge pâna la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. Legea Domnului este desavârsita si învioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da întelepciune celui nestiutor”. Psalm, 19.1-7

Celebra formula a lui Einstein E=mc2, unde constanta, neschimbatoare, nedeterminata, face referire la … Dumnezeu, care e constant, neschimbator, Acelasi ieri, si azi si în veci,  si imposibil de determinat, de creatia Sa (omul).

Împaratul Irod, care era un edomit (descendent al lui Esau, nu al lui Iacov-Israel), statea pe scaunul lui David si, implicit, pe cel al lui Isus, abuziv, dar nu avea cunostintele istorice si astrologice necesare:

„Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei ...”

Irod s-a tulburat si odata cu el tot Ierusalimul.

Sa observam ca nici chiar oamenii de stiinta, magii, nu ajung prin cercetarile lor asidue decât pâna la paginile Scripturii – Scrierea Lui Dumnezeu (Biblia).

Preotii au gasit din Scripturi raspunsul unde trebuia sa se nasca Domnul Pacii, cum scrisesera prorocii Domnului.

Dar e greu de înteles, de neînteles cum preotii au stat pe loc, atunci, ca si mai târziu si nu s-au dus sa vada daca si cum se împlineste prorocia privind Nasterea Mântuitorului Lumii!

Magilor, steaua le-a aratat drumul, însa Cuvântul vine cu raspunsul exact. Stiinta ne aduce sa stim,  sa cunoastem ca exista un Creator, iar Biblia ni-l înfatiseaza pe Acest Creator.

Si astazi suntem destui farisei si carturari care sunt carturari cu directiile, cunosc în mare ce se întâmpla, dar nu i se închina lui Dumnezeu!

Aceasta e drama crestinismului din zilele de pe urma, când cunostinta va umple Pamântul, dar dragostea celor mai multi se va raci!

Preocuparea magilor ne ajuta sa întelegem ca numai Scripturile ne pot duce pâna la Hristos, iar celelalte carti, îndrumatoare, ne arata ca exista un Creator si, eventual, ne pot îndreapta în directia buna. Cu unele carti putem ajunge chiar foarte aproape, dar atât, nu ajungem la destinatia si scopul omului: Hristos în noi, nadejdea slavei!

Magii, dupa câte stim, n-au mai scris tratate de stiinta, carti de teologie, dar stim ce au facut cu adevarat: ei au ajuns înaintea Pruncului si I s-au închinat.

Ba mai mult, ei i-au adus si daruri; (s-or fi grabit cu zeciuiala care i se cuvine). Si magii nu erau evrei, ci dintre neamuri, dar Îl cautau pe Dumnezeu sa i se închine. Si sutasul Corneliu a fost îndrumat de unul care cunostea Scriptura, de apostolul Petru, care îl cunoastea si pe Domnul Isus (Fapte, 10).

Evreii, dar si mai marii lor preoti, cunoscatori ai Sfintului Cuvânt, se aflau doar la câteva mile si nu s-au deranjat sa vada în acele momente locul în care S-a nascut si pe Mântuitorul lor!

Evreii au dat raspunsul scriptural, dar se vede ca erau orbiti, asta pâna va intra numarul deplin al neamurilor, apoi harul se va lua de la neamuri si va trece la Evrei (Romani, 11.25-26).

Mare pacat de acei  oameni cu Scriptura în mâna si care nu i se închina lui Dumnezeu, îl ignora, Îl ofenseaza si nu se tem de El ca sa-i dea slava …

Sunt multi carturari cu directiile, stiu ce se întâmpla, la rece, dar nu se implica si nu i se închina, nu-L cunosc pe Regele Universului!

Psalmul 46 spune: Opriti-va! Si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu!

Si, meditând, sa ne hotarâm pe ce cale vrem sa apucam:

  • pe calea magilor?

  • pe calea mai marilor preoti?

  • Pe calea lui Irod?

Magii s-au aruncat cu fata la pamânt înaintea Împaratului sosit în lumea noastra si i s-au închinat! Ei nu i s-au închinat Mariei. Darurile au fost pentru rege. Ei au gasit sensul vietii, L-au gasit pe Cel care are Viata în Sine!

„Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna.”

Oameni cu un IQ ridicat, precum cei de la NASA, nu cauta Adevarata Stea sa i se închine, cu credinta; dimpotriva, au ajuns mai mult sa caute „dovezi” împotriva teologiei crestine!

Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit!

Sa venim cu o Rugaciune sincera înaintea Domnului Nevazut, ca El sa ne îndrepte pasii si gândurile spre adevarata cunostinta care sa ne duca la Închinare si mântuire! Amin.

***

Evanghelia dupa Matei, 2: 1-12

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „caci iata ce a fost scris prin prorocul: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neînsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat întocmai de la ei vremea în care se aratase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem si le-a zis: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc: si, când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Dupa ce au ascultat pe împaratul, magii au plecat. Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum.”

Sarbatoarea bucuriei împlinite

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

(din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011, la Biserica din Hickory, NC)

“La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. În El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza în întuneric, si întunericul n-a biruit-o. (…)Si celor cati l-au primit, adica cei care cred in Numele Lui, li s-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu. nascuti nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. –

Ioan a marturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine dupa mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine”. Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.””

                                                                                      Evanghelia dupa Ioan, 1: 1-5; 12-18

 


ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI

Sarbatoarea întruparii lui Dumnezeu în omenire

Moartea presedintelui corean, Kim Jong II, a prilejuit pentru nord-coreeni o isterie în masa, fiind cu totii bulversati. Au decretat 12 zile de doliu, în care se opresc de trei ori pe zi si-l preamaresc pe fostul conducator-dictator, plecat de curând la cele vesnice.

Si, daca cei din Coreea de Sud, mai bine de 5 decenii nu si-au putut vizita rudele apropiate din Coreea de Nord, în aceste zile, de închinare înaintea celui decedat – Kim Jong II -, o pot face, granitele sunt deschise doar pentru acest scop!

Dar ce s-a întâmplat atunci când Împaratul legitim a venit în lumea noastra? El n-a gasit nici loc de poposire, iar împaratul Irod a ordonat, mai apoi, ca toti copiii cu vârsta de pâna la 2 ani sa fie omorâti, apreciind ca asa se va sfârsi cu Acest Împarat!

Multi uita ca asta era atitudinea comunistilor si în România lui Ceausescu, care a învatat lectia cultului personalitatii presedintelui în urma unei vizite la Phenian, în vremea lui Kim Ir Sen, în 1978.

Însa a venit Fiul Cerului si oamenii nu au facut un spectacol grandios, de bucurie si omagiere, dimpotriva, L-au respins.

Si astazi este aceeasi tendinta: accentul cade pe noi, pe oameni, pe eul nostru, care este satisfacut cu ocazia Craciunului (cadouri si fast).

În cotidianul Gândul gasim MESAJUL DE CRACIUN AL PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA. “Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala, ale carei scântei orbitoare ascund taina umilintei lui Dumnezeu“.

Sa evitam a avea doar o închinare formala, închinare care adesea  lipseste cu desavârsire, desi i se cuvine toata atentia si gloria, pe care sa I le acordam din toata inima Creatorului nostru, Marelui Dumnezeu.

***

Daca ceilalti evanghelisti – Matei, Marcu si Luca-, prezinta faptele istorice, evanghelistul Ioan a tras concluziile marete. HRISTOS, Cel fara de început,  era de la început …

Întruparea Cuvântului are o mare însemnatate. Ioan ne deschide ochii sa vedem ca nu un copil, ci Însusi Cuvântul Dumnezeu S-a întrupat. Noi comunicam prin multe cuvinte, dar Dumnezeu ne-a comunicat si ne-a adus nu doar un mesaj, ci însasi Viata (lumina, Adevarul, Pâinea…totul) prin Acest singur Cuvânt facut Trup, pentru noi. E totodata si o mare taina…

Cuvântul S-a facut Trup; nu Maria a facut, El S-a facut pe Sine (a ramas însarcinata prin umbrire de la Duhul Sfânt).

Lucrarea lui Dumnezeu nu o putem întelege decât prin credinta.

Papa Benedict al XVI-lea a vorbit celor peste 1 mld de catolici, cerându-le, sa puna la o parte luxul, sa se smereasca, pentru ca acest pamânt (om) sa-L poata primi pe El, sa poata lua trup în fiecare.

Hristos s-a nascut în umilinta.

Iar Craciunul, azi, nu mai e în lipsuri, în nevoi, e acela al bunastarii si îmbuibarii!

Isus nu poate fi gasit de cei mândri, caci ei, dimpotriva, cauta sa-l omoare!

Cuvântul (…) TRUP,  Acesta e miracolul cel mai mare, nu îngerii sau magii sau pastorii sau Maria sau Iosif! Nu ei, unii ca ei au mai fost si vor mai fi.

Doar Acesta este Unic, un miracol. El e miracolul care ne poate schimba viata, în mod dramatic, dar în sens pozitiv. Trecându-ne, dintr-o moarte spirituala, la o viata spirituala. De la viata imorala, la o viata morala, binefacatoare.

El, Cuvântul Întrupat, Isus, este adevarata Sarbatoare si pricina laudelor noastre si bucuria noastra.

Domnul Isus – prin Întruparea Sa, glorioasa -, intra în istorie, El care era separat de creatia Sa (El fiind din vesnicie Dumnezeu), intra în creatie si totusi ramâne Dumnezeu (si Om).

El, Isus, e Cuvântul ce a ales sa fie Trup si a fost si este mereu în control. La 12 ani era de negasit de catre Iosif si Maria si le-a spus: Oare nu stiati ca trebuia sa fiu în Casa Tatalui Meu?

Cea mai mare minune e ca El poate fi cu fiecare care Îl primeste:

Isus i-a zis: „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el. (Ioan, 14.23)

La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul (Geneza, 1.1)

“La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. (Ioan, 1.1-2)

La început era Hristos …Si toate s-au facut prin El…

Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut … taina … si anume: Hristos în voi, nadejdea slavei. (Coloseni, 1.27)

Hristos a lasat slava Sa, din Cer, a coborât si a luat chip de rob, de om smerit, si a împlinit lucrarea lui Dumnezeu de salvarea a omului din moarte si pacat, facându-se în locul nostru pacat si moarte!

Toata Biblia e plina de prorocii care s-au împlinit:

Geneza 3.15: Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.”

Deut. 18.15: Domnul Dumnezeul tau îti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el!

Ps.2.7: „Eu voi vesti hotarârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut.

Mica 5.2: „Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic între cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Îmi va iesi Cel ce va stapâni peste Israel si a carui obârsie se suie pâna în vremuri stravechi, pâna în zilele vesniciei.”

Dar toate aceste profetii, sunt cumva palide prevestiri, fata de slava extraordinara a Întruparii eterne.

În secolul nostru este un atac fara precedent la realitatea istorica a nasterii din fecioara. Iar Evangheliile (evanghelistii) nu fac interpretari pe aceasta tema, consemnând-o ca atare, istorie si evanghelie. Îns? nu au fost atacuri în prima suta de ani, deoarece era o realitate istorica, se putea pune degetul pe data când s-a întâmplat evenimentul!

Prin nasterea din fecioara, Sarbatorim intrarea Supranaturalului în natural (Luca, 2.32-33). E un nou început pentru omenire. A venit Emanuel (Dumnezeu e cu noi). Prezenta lui Dumnezeu este cu noi si în noi. I se va pune Numele Isus, caci va mântui pe poporul Lui de pacate. A deschis drumul si oportunitatea spre mântuire.

Caci prin har ati fost mântuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni, 2.8)

Se descopera ca Dumnezeu si Om, în acelasi timp.

caci M-am coborât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan, 6.38)

Isus, fiindca stia ca Tatal Îi daduse toate lucrurile în mâini, ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se duce… (Ioan, 13.3)

Dar putea Dumnezeu sa ne aduca si altfel mântuirea (iertarea si salvarea din starea de pacat)? Nu, categoric, nu (Romani, 3), ci a adus-o prin El, Dumnezeu-Om.

Daca Cuvântul nu se întrupeaza în noi, nu avem Craciun!

Iar când se întrupeaza, avem bucurie legitima!

Nu este minune, miracol, fara El. Isus este primul nascut dintre mai multi frati („…asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel întâi nascut dintre mai multi frati.”– Romani, 8.29).

Nasterea din nou este miracolul facut de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt în om.

Aceasta Sarbatoare este una pur omeneasca, daca nu avem Cuvântul Întrupat în noi.(BIBLIA, Ioan, 14.23; Coloseni, 1.27).

Însa despre aceasta Sarbatoare vorbesc majoritatea oamenilor, e pe buzele omenirii! Pacat ca nu e si în inima Sarbatoarea sfintei întrupari!

Dumnezeu face minuni! El ne scoate din ghearele pacatului, al Satanei, si ne aseaza în locurile ceresti, morale si curate.

Sa saltam în sus de bucurie, ca experimentam aceasta întrupare, acest Maret Adevar, aceasta Mare Promisiune!

Fiecare dintre noi trbuie sa fie Maria, pentru a-L putea avea pe El, în fiecare zi cu noi, pe Dumnezeu (Emanuel), Cuvântul care S-a îmbracat în timp…în omenire!

Crezi? El îti va schimba viata.

Asta e Sarbatoarea Biruintei Lui, a Luminii asupra întunerecului (din lume) din inima ta!

Glorie Domnului Nascut, Întrupat! Amin.

 

 

Sărbătoarea bucuriei îndreptățite

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

(din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011, la Biserica din Hickory, NC)

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. (…)Si celor cati l-au primit, adica cei care cred in Numele Lui, li s-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –

Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.””

                                          Evanghelia dupa Ioan, 1: 1-5; 12-18

ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI

Sărbătoarea întrupării Lui Dumnezeu în omenire

Moartea președintelui corean, Kim Jong II, a prilejuit pentru Continue reading “Sărbătoarea bucuriei îndreptățite” →

Iisus s-a nascut!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

S-A NASCUT MÂNTUITORUL!


    

www.alianta-familiilor.ro    office@alianta-familiilor.ro

 

 24 decembrie 2011

 

IISUS SE NASTE! PRIMITI-L IN LUMINA!

Pr. Marcel Radut, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr.1 Craiova


http://vallahianova.blogspot.com

“Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.“

                           Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

Sa marturisesti despre Hristos in fata neamului tau care s-a ratacit este deopotriva o porunca sfanta si o mare incercare dureroasa. Bucuria Nasterii lui Dumnezeu in trup de prunc, minunea de nedescris care simplu si smerit are loc in staulul din Betleem, unirea fara amestec si fara despartire a lui Dumnezeu cu omul in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, toate aceste raze de lumina patrund spre sufletul poporului roman al anului Nasterii 2011. Un popor al sangelui nevinovat varsat prin dulceata pacatului si rautatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost inregistrate intre 1958 si 2008, femeile romance, alaturi de barbatii lor au asasinat inca o Romanie. Un popor cu sufletul cuprins de intuneric…

La ceasul Nasterii lui Hristos, an de an, fiecare crestin, fiecare familie de crestini si fiecare neam crestin aduce daruri inchinandu-se Pruncului dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, romanii, il aducem in fata lui Hristos, este aurul mandriei noastre intunecate. Goana dupa bani a otravit sufletele noastre. Liderii nostri politici sunt rataciti in orgia jafului, iar liderii spirituali sunt incercati de ispita trufiei ridicarii de ziduri impodobite trufas cu nestemate stralucitoare, dar golite de duh. Regele intunericului, stapanul acestei lumi, satana isi cere plata de la sufletele ratacite care L-au tradat pe Hristos, Imparatul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Tamaie – simbolul Spritualitatii. Tamaia romanilor este urat mirositoare. Superstitiile, practicile necrestine, traficul cu cele sfinte au impanzit Biserica. Crestinismul curat, smerit si senin, aducator de pace si impacare cu Dumnezeu si cu oamenii, crestinismul nostru se destrama sub loviturile negustorilor de Hristos. Tamaia noastra se risipeste in negura apostaziilor.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Smirna – simbolul Sacrificiului. Smirna romanilor, popor ce cu mandrie tampa se declara pe la recensaminte a fi crestin, este a iubirii de sine, a egoismului, a rautatii indreptate impotriva semenilor si chiar a propriei familii. In 2011, in Romania au ramas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I in Uniunea Europeana. Fete ratacite, carora familia, scoala, biserica nu le-au daruit intelegerea si urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot in Romania exista 40.000 de copii abandonati, iar peste 300.000 de copii au ramas acasa in grija bunicilor, pentru ca parintii lor au emigrat la munca, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la scoala, desi au varsta intre 3-17 ani, prin satele sarace si mahalalele oraselor abandonul scolar hraneste ignoranta, analfabetismul si obscurantismul.

La ceasul Nasterii lui Hristos ne obisnuisem cu predici despre bucurie, ne obisnuisem asa de mult incat, predicatori si ascultatori, am inceput sa devenim farisei si ipocriti. Nasterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevarat ii urmeaza lui Hristos, prin rugaciune, post, spovedanie, fapte bune si mai ales, cand exista vrednicia, prin Sfanta Impartasanie, gustarea cea sfanta din Trupul si Sangele Mantuitorului. Omul ratacit se bucura doar de sarbatoarea pagana a carnii de porc, caci Lumina el nu a vazut-o, nu a inteles-o, nu a primit-o!

Vine vremea platii si rasplatii. Glasul pruncilor ucisi inainte de vreme striga la scaunul lui Dumnezeu dupa dreptate. Dreptatea se implineste, caci romanii anului Nasterii 2011 sunt cu doua milioane mai putini decat romanii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvantul Tau este Adevarul! (Psalmul 118, 142)

Fratii nostri, uitati de jertfa cea pagana, risipiti intunericul, urmati poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfanta sa fie insotita de lacrimile caintei, caci altfel, neamul nostru se va stinge.

“Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

Vreti sa fiti informati?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare marti si este dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare joi si este dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptamanal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national, cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa de e-mail pe prima pagina a sitului nostru www.alianta-familiilor.ro. 

Faceti-ne cunoscuti!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

Anunturi

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori, va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.  

Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

 

Love Story

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Vladimir Pustan

„şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă…”

                                     Efeseni, 3.19


 

Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Priveam caraghios și holbat ca o bufniță așezată pe hornul unui semn de întrebare. Nimic nu se lega. Stătea mireasă și frumoasă și mă întrebam de ce nu-și pusese voal. Toți priveau la buchetul ținut crispat în mâini și era singura mireasă neprivită de pe fața pământului. Numai eu pusesem câinii privirii s-o muște din partea cealaltă de obraz. Partea ce îi rămăsese întreagă…

Cealaltă parte semăna cu o vază trântită de pământ când Continue reading “Love Story” →

Ce sarbatorim?

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

                  CRACIUNUL

                      sau

      NASTEREA DOMNULUI ISUS?

 


by Pastor David L. Brown, Ph.D.


(Acest articol poate fi reprodus daca se face în întregime, incluzând aceasta nota. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzari. Pamfletul tiparit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)

Craciunul – ce îl face important


Este oare data?

Unii cred în mod gresit ca 25 decembrie a fost ziua când s-a nascut Hristos. Adevarul sincer este ca nimeni nu este exact de sigur când s-a nascut Hristos. Biblia este bizar de tacuta pe acest subiect!
Da-ti voie sa împartasesc câteva note istorice interesante. Stiati ca bisericile, Apostolica si cea timpurie, nici macar nu au sarbatorit ziua de nastere a lui Hristos? Singura recunoastere a nasterii sale pe care am putut sa o descopar a fost la un secol dupa ce Hristos s-a înaltat la ceruri.

Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregatia sa, sa cânte rugaciuni muzicale, laudându-l pe Dumnezeu pentru nasterea Domnului Isus. Nici o data specifica nu era conectata cu încurajarea sa.

Este curios sa notam faptul ca Bisericile Ortodoxe Rasaritene cred ca Isus s-a nascut pe 6 ianuarie si Bisericile Armene sarbatoresc nasterea Sa pe 19 ianuarie.

Un cercetator biblic, Frank R. Klassen, crede ca Hristos s-a nascut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care da socoteala de „Ziua Prostilor din Aprilie”, deoarece aceia care îsi aminteau de ziua de nastere reala a lui Hristos erau pociti drept „Prostii lui Aprilie”.

Este oare aceasta posibil? Va pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil sa determine originea Ziulei Prostilor din Aprilie! ESTE posibil, desi nimeni nu stie sigur.

Cum a început sarbatorirea Craciunului pe 25 decembrie?
Multi Romano-Catolici ar vrea sa indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Craciunul spre a fi sarbatorit pe 25 decembrie. În realitate Împaratul Romei, Constantin, în anul 336 d. Hr, a fost cel care a declarat ca 25 decembrie este data de nastere a lui Hristos. Care a fost motivul sau pentru aceasta? Acesta s-a bazat pe presiunea politica! Multi membrii din biserica, zelosi, au îndemnat decretul.

De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observata ca o sarbatoare pagâna… „SARBATOAREA lui SATURN, NASTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Aceasta sarbatoare pagâna începea cu doua saptamâni de festivitati care includeau banchetul, bautul, absenta de la munca, prezentari muzicale speciale si schimbarea de daruri.

Va veti aminti ca Constantin a fost primul împarat „crestin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni a crucii, înscrisa cu „In hoc signo vinces” care dn latina tradus înseamna, prin aceasta emblema vei cuceri. În 312, Constantin a dat sprijin deplin Crestinismului si l-a proclamat ca fiind religia oficiala a Imperiului. Se spune ca el chiar a ordonat armatei sale sa calareasca pe spatele cailor printr-un râu pentru a-i „boteza” în Crestinism. A fost dorinta lui Constantin de a „crestiniza” 25 decembrie, ca oamenii sa nu piarda o sarbatoare si sa poata sa-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului pagân Saturn si Soarele!

Puteti vedea dar ca 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Craciunul sa fie important!

Cum ramâne cu numele?
De unde provine numele de Craciun [Christmas, în limba engleza, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adica Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sarbatoarea Romano-Catolica cu acelasi nume din anii 100 d. Hr. „Craciun” nu este gasit în Biblie, si nici nu este prescris ca o zi sfânta.
NU este NUMELE care face Craciunul sa fie important! Dar ce îl face important!

Este oare Mos Craciun?
Acest „Vesel Spiridus Batrân” nu a existat niciodata. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare ca este o mare lupta în jurul tufisului. Cam asa stau lucrurile. . . A existat un om de biserica pe nume Nicolae în Myra, în Asia Mica. El a trait în anii 300 d. Hr. Nu se stiu prea multe despre el, decât ca el si-a dat posesiunile sale copiilor saraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt”, probabil pentru ca a adus doi copii înapoi la viata, care au fost ucisi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor si al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi speciala în 6 decembrie, care coincidea cu o Sarbatoare Romana, în care se dadeau daruri în secret. Nu am putut sa descopar nici o informatie care sa spuna data când aceasta traditie romana de daruire de daruri în secret a fost transferata în ziua de Craciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca datatorul. Dar se pare ca tranzitia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.

Stim ca olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat si spus laolalta, format SanteKlas sau Santa Claus (Mos Craciun la români, n. tr.) asa cum o spunem noi astazi. Copiii olandezi asteptau pe acest om prietenos sa-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie si si-ar aranja papucii lor de lemn în fata semineului si aduce noroc casei.
Pâna aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat asa cum îl stim noi. În 1822 un lucrator american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblanit si sania sa cu reni, caci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizita de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul sau numit „Noaptea dinainte de Craciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Mos Craciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, si istoria din jurul lui, NU SANTA face Craciunul important!

Oare traditiile Craciunului îl fac sa fie important?
Exista multe traditii interesante care încercuiesc sezonul de Craciun. Ati putea scrie o carte întreaga despre ele. As dori sa iau în considerare doar câteva dintre ele si sa le explic originea lor.

Pomul de Craciun?
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau ca o sa le aduca noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odata la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau ca spiritele ca dumnezeii locuiau în ei asa ca oamenii si-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite si sa caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au facut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Crestine.

Profetul Vechiului Testament Ieremia mentioneaza de asemenea de pagânii antici care faceau idoli si se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinta la butucii Asera, nu la pomii de „Craciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Craciun” acolo unde este el astazi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Craciun în Lumea Noua.

Teologul german si reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Craciun” asa cum îl stim noi. Cam asa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Craciun, Martin Luther mergea acasa pe sub cerul plin de stele. Era asa de frumos. În timp ce mergea el a încercat sa se gândeasca cum sa prinda frumusetea acelui eveniment si sa o aduca copiilor lui acasa. Deodata s-a gândit la un pom mare verde care stralucea cu lumânari. El a purces sa gaseasca un pom, l-a taiat si l-a dus acasa ca sa-l decoreze. Copiii lui au fost încântati.
De aici avem începutul „Pomului de Craciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant si de frumosi sunt Pomii de Craciun, ei NU sunt motivul pentru care Craciunul este important!

Vâscul?
Nimeni nu stie cum a devenit acesta parte a Craciunului. Original acesta era un simbol pagân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preotii Druid (vrajitoare de sorti) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile pagâne.
Englezii primitivi credeau ca aceasta poseda proprietati de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace si voie buna.
Oarecum din toate acestea a venit si obiceiul nostru modern ca o femeie care trece pe sub el ar trebui sa fie sarutata si daca era nemaritata aceasta era un semn ca trebuia sa se marite curând.
Aceasta cu siguranta ca NU este ceea ce face Craciunul sa fie important!

Butucii Yule?
Obiceiul antic al norvegienilor si al anglo-saxonilor era acela de a arde un bustean de stejar odata pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când acesti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „crestinizat” acest obicei si l-au facut o parte a Craciunului lor, traditiile Yuletide (perioada Craciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Craciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranta!

Felicitarea de Craciun?
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Craciunul special? În acest an americanii vor da circa 1 miliard de dolari pe felicitari si alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu!

Aceasta nu a fost decât din 1865, când Louis Prang din Boston a tiparit si a vândut Felicitari de Craciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Craciunul important?

Este oare spiritul de daruire?
Multi vor agrea asupra faptului ca aceasta practica ne-a cam scapat din mâna. Craciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenta” a devenit regula, cu chitantele de la carti de credit care sa o dovedeasca. Craciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI si DISPERAREA FUNCTIONRULUI, ca sa nu mai mentionam cursa de soareci de dupa Craciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu usurinta cheltuiti în America în acest Craciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu ma mai întrebati de bauturile alcoolice care vor fi cumparate si consumate între Craciun si Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie daca ar fi vazut Craciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sarbatoarea sa „Zdrente Murdare” datorita caracteristicilor de pagânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând tinerea Craciunului, facând placinte maruntite si coacerea de budinca de prune. Putin cam dur? Cred ca da! Însa tot mai ramâne marea întrebare.

CE FACE CRACIUNUL SPECIAL?
Daca dezbracam ziua, numele, Santa si renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitarile si toata comercializarea si ce crezi ca ar mai ramâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Si ei ar fi partial corect, caci atunci când luam lucrurile în fata, pentru multi, 25 decembrie este doar o scuza de a avea o petrecere, sa se îmbete, sa cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în alta parte, se îmbuiba si îsi iau liber de la lucru. Pentru altii este un timp de „Nevroza de Craciun”, singuratate, frica, deznadejde si stres emotional.

De ce sa nu aruncam într-un gunoi toata mizeria?

Simplu, pentru ca Craciunul este mai mult decât o zi de traditionalism, comercialism, materialism si indulgenta.

CRACIUNUL PIVOTEAZA ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRACIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNALTA PE EL SI CEEA CE A FACUT EL PENTRU LUME.

Hristos ESTE CEEA CE FACE CRACIUNUL SPECIAL!
Craciunul din aceste zile a ajuns sa-l includa pe Hristos, macar într-o oarecare masura, în ciuda acelora care ar încerca sa-L izoleze de el. Lumea este cel mai putin constienta de Hristos. Milioane cânta frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oras din Betleem… O vin’ la noi, te nasti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „caci un copil ni s-a nascut. Un fiu ni s-a dat. Si numele lui va fi numit MINUNAT…”

Nu abandona Craciunul si nu fi învins cu relele abuzului sau, mai degraba învinge raul cu bine (Romani 12:21). Priveste la Craciun ca la o oportunitate de a ÎNALTA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel catre credinciosii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteste o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel.

Fiecare sa fie deplin încredintat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în urmatorul verset:

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6.

Daca avem de gând sa sarbatorim Craciunul, trebuie sa-l sarbatorim într-un fel care-L onoreaza pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea crestinilor cu privire la Craciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe pagâni, ei au „crestinizat” traditiile lor si le-au redirectionat sa arate spre Hristos. Nu sunt neaparat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri, însa eu îl cunosc pe Hristos ca înaltat, marit si laudat. Astazi trebuie sa facem la fel… SA-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Sa-L facem proeminent pentru ca EL ESTE CEEA CE FACE CA CRACIUNUL SA FIE IMPORTANT.

Consideratii de ce Hristos face Craciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Craciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim ca el trebuia sa fie numit EMANUEL, care înseamna Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a nascut din fecioara Maria, ca Dumnezeu în forma umana, pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea si în cele din urma de prezenta pacatului.

De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar si apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie mântuitorul lumii … Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), ca a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” 1 Ioan 4:14 si Ioan 3:16.

Luca a scris „Astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor!

În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mântuiti – Fapte 4:12.

Ai nevoie de un Salvator?
Desigur, daca esti o fiinta umana! De ce? „Pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
„Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Craciunul poate însemna iertarea pacatelor TALE si o VIATA NOUA din abundenta pentru tine. Daca înca nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui sa-ti ierte pacatele… de ce sa nu te pocaiesti si sa te întorci la Hristos si sa-i ceri lui sa te salveze chiar acum?

O Rugaciune potrivita:
Draga Doamne Isuse,
Stiu ca sunt un pacatos. Multumesc ca ai murit pe cruce pentru pacatele mele. Aleg acum sa ma întorc de la pacatele mele si îmi deschid inima mea si te primesc ca Domn si Mântuitor al meu. Preia controlul vietii mele si ajuta-ma sa fiu tipul de persoana pe care tu vrei sa fiu. Amin.

Exprima aceasta rugaciune dorinta ta personala? Daca este asa, roaga-te sincer aceasta si Isus Hristos va veni în inima ta asa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de craciun
O, înca ceva. Ce ar fi ca în acest Craciun sa îti iei Biblia si sa citesti relatarea Zilei de Nastere a lui Hristos gasita în Matei 1:18 la 2:23 si Luca 1:26 la 2:20. Citeste-o si întregii familii.

(preluat de pe blogul Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/)

Crăciunul sau Nașterea Domnului Isus?

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, MiracoleLeave a comment

CE SĂRBĂTORIM


by Pastor

David L. Brown, Ph.D.

(Acest articol poate fi reprodus dacă se face în întregime, incluzând această notă. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzări. Pamfletul tipărit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)

Crăciunul – Ce îl face important

Este oare data?

Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos Continue reading “Crăciunul sau Nașterea Domnului Isus?” →

Promisiuni sigure

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

„Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„                                      (Geneza, 12.1-4)

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”                                                                                                                             (Ioan, 3.16)

.


ÎN CALATORIA VIETII


Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

Scurt timp a fost cel mai mare pachebot din lume. Toata lumea care avea tangenta cu el era entuziasmata. Pe data de 10 aprilie 1912 atunci când Titanic a plecat în calatoria sa inaugurala din Southampton-Anglia cu destinatia New York, nimeni nu putea banui cât de scurta îi va fi viata!

Calatorii au platit sume enorme pentru o calatorie unica, dupa cum s-a dovedit, din nefericire.

Atât proiectul cât si executia au dat mari garantii prin mass media cu privire la siguranta sporita a acestui Gigant al transportului maritim!

Dar … la trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg si s-a scufundat la ora 2:20 în dimineata urmatoare, în urma careia si-au pierdut viata 1.517 persoane în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace, din istorie.

Capitanul a ordonat viteza maxima, 21 Nd (42 Km/h), apoi, dupa ce a primit avertizari de iceberg la orizont, a marit-o la 46 Km/h, vaporul putând genera 26.000 de CP.

Cauza catastrofei s-a dovedit a fi aceea ca cel de la cârma, capitanul Smith (dar si proprietarul si constructorul), s-au crezut în siguranta în orice conditii, iar viteza a fost unul din factorii principali ai scufundarii. La acea viteza, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade si a evita impactul cu aisbergul.

Capitanul a luat decizii catastrofale. S-a increzut prea mult in constructia si arhitectura de exceptie ale Titanicului, crezându-sestapân pe situatie. Nu a folosit nici ultima sansa de a reduce viteza de deplasare si, aflat in fata icebergului gigant, impactul puternic a rupt nava, provocând o taietura în carena pe o lungime de 90 m din cei 300 m ai navei, cinci din compartimentele etanse au început sa fie inundate foarte rapid, iar dupa 2 ore si 40 minute, pe 15 Aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în doua parti. S-au salvat 700 de vieti, iar cca 1500 si-au pierdut viata neputinciosi in apele inghetate ale oceanului.

Timpul deciziilor bune si viabile trecuse demult pe lânga capitanul Smith si pentru vasul gigant care-i fusese încredintat, care probabil inca mai spera ca e valabila expresia Niciodata nu e prea târziu! Dar – pentru el, cât si pentru cei peste 1500 de oameni care si-au pierdut viata – a fost mult prea târziu!

***

Avraam – un model de viata

Avraam evreul, cum îl numise Dumnezeu, fusese invitat de catre Acesta la o calatorie urmata de mari promisiuni.

„Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul …”

Sunt oameni care au un fler special, un feel care-i ajuta si îi determina sa ia deciziile cele mai favorabile. Însa acestia au în spate o oarecare pregatire, un caracter, o vigilenta … care le determina actiunile. Au si un anumit scop pe care-l urmaresc, nu navigheaza la întâmplare, evita apele tulburi si învolburate.

Asa se face ca Avraam L-a înteles pe Dumnezeu. El a cântarit bine chemarea. Si-a dat seama ca nu are nimic de pierdut, ci dimpotriva, doar de câstigat. Avraam a fost un om responsabil. Nu a zis Dupa mine, potopul! Datorita deciziilor sale, bune, omenirea are o cu totul alta perspectiva. Binecuvântarea omului, de catre Dumnezeu, îsi are radacina si în promisiunile facute de Dumnezeu lui Avraam.

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

Daca Avraam nu avea credinta în promisiunile lui Dumnezeu, ar fi fost poate un anonim care nu s-ar fi bucurat de multimea binecuvântarilor primite. Avraam l-a ascultat si l-a urmat pe Dumnezeu. Dar viata lui Avraam nu a fost asa de roz cum am putea crede.

Credinta lui a fost supusa la încercari, a fost testata. El a urmat o scoala a credintei predata de însusi Dumnezeu (viata la care suntem chemati fiecare). Prima încercare a fost aceea ca l-a chemat sa iasa din confortul în care se afla împreuna cu rudele sale, din acel loc, si sa mearga unde-i va arata Domnul …

Apoi a venit o foamete, Avraam a coborât în Egipt…

Apoi s-a temut si a zis ca Sara e sora sa, ca sa nu aiba neplaceri în Egipt… Apoi a mai repetat aceeasi greseala, zicând ca e sora sa, când cu împaratul Abimelec…

Sunt multe cazuri de familii care nu pot sa aiba copii pe cale naturala. Dupa îndelungi tratamente sau interventia decisiva a Creatorului, sunt si cazuri de reusita, si li se împlineste dorinta.

Când l-a chemat Dumnezeu pe Avraam, el si Sara nu aveau copii. El avea 75 de ani, iar Sara, sotia sa, de asemeni era în vârsta si nu-i mai venea rânduiala femeilor care puteau sa aiba copii. Iar Dumnezeu i-a promis ca daca are credinta, daca asculta de el, si-L urmeaza, îl va face un neam mare, binecuvântat.

Avraam a pornit pe drumul ales de Dumnezeu si, treptat, treptat, a învatat sa se încreada tot mai mult în El, crezând ca Dumnezeu ce promite si face… Si copilul (Isaac) l-a primit târziu, dupa 25 de ani, când el era în vârsta de 100 de ani, iar Sara avea 91 de ani!

La Scoala de credinta, Dumnezeu îi pregateste lui Avraam un Test Final!

Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire (Geneza 15.6).

În Geneza 22 gasim istoria “Jertfirea lui Isaac“.

Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

Marea încercare a credintei!

Sa observam si sa întelegem ca ispitirile pe care le avem, deseori, ne apar ca rezonabile, chiar daca contravin moralei pretinse de Dumnezeu. Ce e asa de grav daca vorbesc mânios, daca vorbesc neelegant, vai, poate trivial, ce e asa grav daca râvnesc ceea ce Dumnezeu zice ca nu e bine, ca-mi dauneaza? Cum poate sa-mi dauneze ceva care-mi place? Manânc ce-mi place, dar medicul îmi va zice ca-mi va face rau! Si asa e. Îmi place sa fiu mândru, dar Dumnezeu zice ca-mi va aduce necaz. Si asa e.

Acum sa întelegem ca testarile ni se par adesea ca nerezonabile!

Ba chiar ilogice! Cum, sa-i ceara lui Avraam asa ceva?!

Gândirea noastra, superficiala, nedocumentata, neîncercata, nu pricepe multe, fiind lipsiti de aceste exercitii atât de necesare pe calea credintei.

Avraam s-a încrezut total în Dumnezeu si L-a ascultat. Chiar daca noi, ceilalti, zicem ca pretentia lui Dumnezeu este ilogica si nerezonabila.

Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! El caruia i se spusese: „În Isaac vei avea o samânta care-ti va purta numele!” Caci se gândea ca Dumnezeu poate sa învie chiar si din morti; si, drept vorbind, ca înviat din morti l-a primit înapoi. (Evrei, 11.17-19)

Lui Avraam, i l-a cerut pe Isaac, ca pe o jertfa,  cu ce cuvinte …

„Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

… singurul tau fiu, pe care-l iubesti …

Doua chestiuni care pe orice om rational îl va opri sa înfaptuiasca cererea Domnului!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad.(Evrei, 11.1)

O definitie a credintei, neoficiala, care ne poate ajuta sa pricepem mai mult, ar fi aceasta: Credinta se bazeaza pe ratiune si e superioara acesteia!

Singurul fiu, pe care-l iubeste. Ce drama e în inima oricarui tata! Între ei (tata si fiu) a fost o comunicare atât de normala, s-au încrezut unul într-altul (mai ales fiul în tata, care nu i-a împiedecat credinta tatalui). Ei, îi preînchipuie pe Dumnezeu si Fiul Isus, care au fost întotdeauna una, Fiul S-a încrezut pe deplin în Tatal, i-a împlinit voia Sa.

Trebuie sa ne concentram pe promisiuni, nu pe explicatii.

Prima lectie, e aceea ca trebuie sa ne asteptam la testari.

Dumnezeu, când a vazut ca voia sa împlineasca cerinta (exagerat de grea si ilogica, pentru oricine), Dumnezeu l-a oprit si i-a pus la îndemâna un berbece, un animal curat si nevinovat.

Însa, Dumnezeu va da la momentul potrivit pe unicul Sau Fiu, pe care-L iubeste, pe Isus, pe acelas deal;  care si-a dat cu adevarat viata pentru pacatele noastre, ca Jertfa de ispasire.

Fiul Sau – Isus Hristos, Mielul fara cusur -, va înlocui pe fiecare om care are credinta, în moarte, ca plata a pacatelor fiecaruia. Dar darul fara plata, pentru credincios, este viata vesnica. Glorie Domnului!

„Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani, 6.23)

„Pentru ca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan, 3.16)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.


***

Geneza 22. 7-18

Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau, Avraam, a zis: „Tata!” „Ce este, fiule?”, i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: „Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Fiule”, a raspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreuna înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau, Isaac si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mâna si a luat cutitul ca sa înjunghie pe fiul sau. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri si a zis: „Avraame! Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Îngerul a zis: „Sa nu pui mâna pe baiat si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii si a vazut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot în locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grija”. De aceea se zice si azi: „La muntele unde Domnul va purta de grija”. Îngerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam si a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”

EXPERIENȚĂ CU DOMNUL

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, MantuireLeave a comment

Silvia Tărniceriu

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!

                 Filipeni, 4.4

Scumpii mei de departe şi de-aproape!

(Mărturia din http://www.peginduri.com/search/label/Silvia%20Tarniceriu; Rodica Boțan, http://www.peginduri.com/)

Am fost rugată să împărtăşesc această experienţă cu Domnul şi, prin aceste rânduri, vă spun la toţi Continue reading “EXPERIENȚĂ CU DOMNUL” →

Lumina sau întunerecul

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. (Ioan, 6.43-45)

Ce ne atrage mai mult?

Dumnezeu, ca și Tata si Creator al omului, are o mare responsabilitate – plină de o sfântă și îndreptățită autoritate -, de care, fără nici o îndoială, se achită de ea cu prisosință.

Odată, un om cucernic al lui Dumnezeu din zilele noastre, retrăgându-se pentru un timp de meditație și rugăciune, în părtășie cu Cuvântul și cu Dumnezeu (prin Duhul Sfânt), a ridicat o întrebare Continue reading “Lumina sau întunerecul” →