Author: nelurs

Interviu cu scriitoarea Ana Tatar Andras la RVE Oradea!!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Muzica crestina, Natura UmanaLeave a comment

Interviu la Radio Vocea Evangheliei Oradea cu Ana Tătar-Andraș

21 Septembrie 2011


Reporter: Nicoleta Burtic, RVE Oradea

Emisiunea ,,Mai aproape de cei ce ne sunt aproape”

Ascultătorii RVE vă cunosc în special prin intermediul melodiilor pe care le-aţi înregistrat cu ani în urmă în România. Sunteţi originară din Cluj şi acum locuiţi în America. Povestiţi-ne în câteva cuvinte despre dumneavoastră şi parcursul vieţii şi a lucrării dumneavoastră!

ANA: Vă mulţumesc mult pentru ocazia pe care mi-o oferiţi ca să împărtăşesc câteva din învăţăturile şi experienţele din viaţa mea. Continue reading “Interviu cu scriitoarea Ana Tatar Andras la RVE Oradea!!” →

Satul Dumbraveni (BN)

On By nelursIn Life and Health, TheologyLeave a comment

George Danciu

.

Câteva repere de istorie si geografie –

Biserica Baptista din Dumbraveni

.

 „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”                    Evanghelia lui Ioan, 17.3


 

 

Pregateste-te pentru întâlnirea cu Împaratul tau!

 

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca sa se împlineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice:

„Spuneti fiicei Sionului: „Iata, Împaratul tau vine la tine, blând si calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.”

 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus si cele ce veneau în urma, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”                                                                                                                                                                                      Evanghelia lui  Matei, 21.1-9

 

A. DUMBRAVENI (BN) – date istorice si geografice

Comuna Ciceu-Giurgesti are în componenta doua sate: Ciceu-Giurgesti, satul de resedinta, si Dumbraveni. Se învecineaza la nord cu comuna Negrilesti si comuna Târlisua, la nord-vest cu judetul Maramures, la est cu comuna Caianu Mic, la sud-est cu comuna Uriu, iar la sud si sud-est cu comuna Petru Rares.

Satele Negrilesti, Breaza si Purcalete au trecut în anul 2002 în administratia comunei Negrilesti.

Prima atestare documentara pentru Ciceu Giurgesti, ar fi din 1405, într-un act de danie al regelui Sigismund. Actul nu este unul fundational, asezarea fiind întemeiata cu mult înainte de aceasta data. Când Stefan cel Mare a intrat în posesia cetatii si domeniului Ciceu, Ciceu Giurgesti exista cu mai bine de un veac în urma, cu numele pe care îl are si astazi. Prima mentiune documentara privind organizarea satului si apartenenta la o structura teritorial administrativa dateaza din 1553. Atunci satul era condus de cneazul Simion si facea parte din voievodatul Negrilesti, condus de voievodul Andreica.

Relieful comunei are aspectul unui amfiteatru circular, fragmentat în trei segmente de culoarele vailor Caprioara, Broastelor, Valea Podului si Meia. Sunt dominante dealurile care ocupa doua treimi din suprafata comunei. Vegetatia lemnoasa este formata din paduri de fag (70%) si gorun, tufarisuri de alun, paducel, carpen, macies, soc, salcii. Suprafetele mari de pasuni si paduri au permis dezvoltarea unei faune bogate: capriori, mistreti, jderi, iepuri, vulpi, râsi, rozatoare marunte. Braconajul din ultimii ani a împutinat exemplarele acestor specii. De-a lungul timpului oamenii priceputi si îndemânatici ai locului au deprins multe mestesuguri. În perioada celor doua razboaie mondiale în localitate erau caramidari, cizmari, cojocari, comercianti, croitori, dogari, dulgheri, fierari, horincari, lingurari, macelari, mecanici si morari.

La Ciceu Giurgesti au fost folosite vreme de doua secole 6 mori, dintre care una a mai functionat pâna în toamna anului 2001. La mijlocul secolului al XIX lea, 50-60 de localnici se ocupau cu cioplirea pietrelor de moara, pe care le transportau în centrele orasanesti ale Transilvaniei. De mare trebuinta în lumea satului, rotarii faceau care zdravene, de dus pietre de moara. Sobarii faceau sobe pentru încalzirea caselor iarna si cuptoarele în care fiecare gospodarie cocea pâinea. Mai târziu au aparut tâmplarii si zidarii.

Satul Dumbraveni, atestat la 1467 s-a numit Canci (Canciu) si a facut parte dintre acele localitati oferite de Matei Corvin lui Stefan cel Mare în cadrul domeniului cetatii Ciceului, apartinând Episcopiei de la Vad, înfiintata de domnul Moldovei. De la est de Carpati erau aduse “… carti de invatatura, aceasta vatra spirituala fiind sprijinita de protopopiatele de la Chiuesti, Ciceu-Poieni, Ciceu-Giurgesti, Muncel sau Targu-Lapus.” La 1798, biserica ortodoxa din Canci a devenit greco-catolica dupa mersul acelor vremi, situatie care s-a reglementat din nou dupa 1989.

B. Biserica Baptista din Dumbraveni (BN) – AZI

„Si Eu îti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”(Matei, 16.18)

Sunt cuvintele vii ale Domnului Isus care a zis Eu voi zidi Biserica Mea!

De aceea ea e o mireasa frumoasa si fara nici o pata sau zbârcitura. O asemenea Mireasa, a Domnului, am vazut în DUMINICA FLORIILOR din 2012 în Biserica Baptista din Dumbraveni (BN).

Acum, în 2012, ea e împodobita cu frati si surori ai Domnului, cu copii ai lui Dumnezeu, majoritatea lor fiind trecuti de 60 de ani, dar nascuti din nou pentru Noua Împaratie a Împaratului Vesniciei care a intrat în ovatiile multimii – acum mai bine de 2.000 de ani, triumfal, în Ierusalim, blând si smerit, calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.

Regele Universului a intrat în Ierusalim aclamat de multime deoarece toate manifestarile Mântuitorului îl prezentau ca El este Mesia.

Daca pâna atunci Isus zisese ca înca nu-i sosise ceasul, si a cautat sa pastreze cât mai bine ascuns secretul mesianic, în Aceasta mareata zi tot ce s-a întâmplat a încununat si ni s-a descoperit în toata splendoarea ca Isus este Mesia, Mântuitorul poporului lui Dumnezeu. El este Împaratul care vine în Numele Domnului! Glorie Domnului!

„Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19.38-40)

Ati observat ca astazi nici de pe buze nu mai este înaltat Isus-Dumnezeu? Nu mai este ovationat-aclamat Numele Lui, dimpotriva, oamenilor le place ca ei sa fie înaltati.

Sunt certati cei care striga lauda Domnului. Nu mai e voie sa-L onorezi pe Isus Creatorul si Mântuitorul în Scoli si Institutii. Însa Isus a zis: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

Tacem noi – oamenii – dar vorbesc pietrele, cutremurelor si ale ploilor cu ghiata (piatra), vorbesc copiii inocenti ai lui Dumnezeu, caci El n-a ramas fara marturie!

„De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

C.  Biserica Baptista din Dumbraveni (BN)– date istorice

Biserica din Dumbraveni ia fiinta în anul 1928. Si exista o potrivire de date, deoarece e anul în care se naste si responsabilul bisericii, de acumi, Clapa Gheorghe (n.1928).

Cronologic, împreuna cu Pastorul cel bun, au lucrat aici si pastorii: Precup Gheorghe, Poienar Constantin, Mânzat Ioan, Mecea Augustin, Mânzat Petre.

Dintre primii membri mai amintim pe Precup Iosif, Valea Constantin, Clapa Costan (dirijor de cor).

Noua cladire – spatioasa si luminoasa, cu statie de amplificare a sunetului si încalzire centrala pe lemne – este ridicata în anul 1955.

Veteranul crestin Gheorghe Clapa, împreuna cu pastorul Petrica Mânzat si ceilalti frati seniori, calauziti de Sfântul Duh, îl preamaresc pe Mântuitorul lor, cum zice psalmistul: cu glasul meu strig catre Domnul si zic „Lucrarea mea de lauda este pentru Împaratul!”

Glorie-i fie adusa, în veci, lui Isus Mântuitorul!

"FAMILIA ROMÂNA" reunita la Baia Mare

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Mai bine de jumatate din spatiul primului numar pe acest an (44 în total) al revistei pentru solidaritatea românilor de pretutindeni este consacrat relatarilor de la Reuniunea “Familiei Române” la Baia Mare, desfasurata în zilele de 17-19 noiembrie 2011. Grupajul, coordonat de Ioana DRAGOTA si întins pe 85 de pagini, reda în cuvinte, imagini, carti si evenimente cele întîmplate în municipiul resedinta de judet si în cîteva deplasari ale participantilor la Casa Olarului Daniel Les din Baia Sprie, Biserica de lemn din Surdesti si Manastirea Sfînta Ana din Rohia. Au fost prezenti multi români de vaza din tara si strainatate, primiti cum se cuvine de înalte oficialitati ale Maramuresului. Sînt reproduse apoi ecourile reuniunii în presa scrisa si audio-vizuala din tara.
Capitolul nelipsit din sumarul fiecarui numar este “Românii în lume.” Retinem cîteva titluri: “Exilul românesc la mijloc de secol XX” de Gabriela CaLUTIU SONNENBERG, “O candela în îndepartatul Nord” de Adelina ULICI, “Românul … la nevoie se cunoaste!” de Mihai NAE. În “Cununa de Aur a României” s-au prins cu doua materiale Iurie LEVCIC si Elena TAMAZLÂCARU.
Un colaborator constant al revistei, Corneliu FLOREA din Canada, scrie despre Milton G. Lehrer si al sau volum de peste 500 de pagini “Ardealul, pamînt românesc”. Nu este uitata nici Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român la 150 de ani de la înfiintare. Conf. univ. dr. Stefan VISOVAN scrie trei texte despre ASTRA maramureseana, ASTRA blajeana si ASTRA clujeana.
Sînt trecute în revista si file din cronica “Familiei Române” din anul care a trecut, publicatia trimestriala de cultura si credinta româneasca fiind cea mai raspîndita în lume la ora actuala.

GHEORGHE PETER

Acasă

Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Florille, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”               Ioan, 17.3

Fii gata pentru întâlnirea cu Împăratul tău!

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:

„Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Continue reading “Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)” →

Tristete si speranta

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Vavila POPOVICI

 .

„Din Eul rastignit de iubirea pentru celalalt, curge viata vesnica.”

M.-A. Costa de Beauregard

 .

Trist poti fi atunci când esti singur, când ai nevoie de sprijin, de cuvinte mângâietoare sau când alaturi de altul fiind, suferi pentru suferinta celui de lânga tine, suferi împreuna cu el si încerci sa-i usurezi tristetea cu ajutorul cuvintelor, gesturilor… Tristi suntem când ne amintim de momentele dureroase ale vietii noastre, sau ale celor pe care îi iubim. Tristi suntem în aceasta Saptamâna a Patimilor lui Hristos, amintindu-ne de durerea si suferintele Sale: umilinta de a cara propria-I cruce si a fi scuipat, piroanele batute în membre, coroana de spini de pe cap, sabia împunsa în coaste… Si toate îndurate pentru ca noi sa avem drum liber spre Dumnezeu. Dar, la capatul celalalt sta speranta care face ca sufletele noastre sa poata primi bucuria Învierii. Prin cunoastere înlaturam tristetea din sufletele noastre. Avem nevoie de evadarea gândurilor catre trecut si viitor. Iar trecutul înseamna Traditie si Nicolae Iorga spunea ca „Traditia poate fi uitata, dar ucisa, nu!” Si generatia mea a trait vremurile uitarii… Omenirea s-a putut dezvolta, evolua, prospera datorita unui cod al valorilor, a unei traditii culturale si spirituale. În momentul când sunt negate traditiile culturale, oamenii se neaga de fapt pe sine, iar natiunea se poate confrunta cu o criza de identitate. Comunismul s-a opus cu vehementa oricarei traditii. În Manifestul Comunist al lui Marx – documentul principal al partidelor comuniste – se recunoaste pe fata rolul malefic al doctrinei: „Revolutia comunista reprezinta ruptura cea mai radicala cu relatiile traditionale; nu este de mirare ca dezvoltarea sa implica ruptura cea mai radicala cu ideile traditionale”. Dar iata ca roata vietii nu s-a blocat, ea ne-a readus traditiile, sarbatorile… si ele nu au putut fi ucise!

Traditie, înseamna trecut, o suma de valori, conceptii, obiceiuri sau credinte care se pastreaza la un popor sau chiar la nivelul întregii umanitati, concentrate fiind în jurul unui Adevar. Exista o traditie Sfânta si o traditie a poporului. Este bine sa ne dam seama de diferenta lor, cu toate ca amândoua slujesc Binele, frumosul si Adevarul. Traditia populara s-a transmis de-a lungul secolelor prin viu grai, inspirata din întâmplarile, observatiile, experientele acelor zile de demult, prin obiceiuri perpetuate (transmise de la o generatie la alta), iar Sfânta Traditie se refera strict la învataturile lui Hristos, transmise Apostolilor si continute în Sfânta Scriptura.

Iata ca intram în Saptamâna Patimilor si fiecare zi este marcata de Biserica prin slujbe minunate, numite Denii, numele lor venind de la slavonescul „vdenie”, însemnând priveghere sau slujba nocturna. Prima dintre Denii se tine chiar în seara Duminicii Floriilor si este Denia pentru Lunea Mare. Ultima are loc în Vinerea Mare si este cutremuratoarea Denie a Prohodului Domnului, dupa care urmeaza Noaptea Învierii.

Niciodata nu trebuie sa ramânem în bratele tristetii, „sa nu plantam copacul tristetii în inimile noastre”, dupa cum ne sfatuia un poet, ci sa avem în spate trecutul si în fata „cartea bucuriei”, pentru a putea duce lupta pe mai departe, în aceasta viata. Sa întrevedem, sa gândim un scop, cel mai mare fiind cel al mântuirii noastre, speranta sa ne umple sufletul! A spera este ca si cum ti-ai construi o barca, te-ai urca în ea si ti-ai propune sa ajungi la malul celalalt. Poate sa nu ajungi, sa se rastoarne barca, sa pierzi cârma, sa întâmpini valuri mai mari sau mai mici, dar daca stii sa eviti pe cât posibil toate obstacolele si sa lupti pentru înlaturarea lor, o data ajuns la celalalt mal, vei stii ca viata pe acest pamânt nu a fost zadarnica, ca ai avut o menire si te-ai straduit s-o îndeplinesti. Speranta care ne calauzeste, ne presara-n drum flori si ne daruieste energii dumnezeiesti.

În aceste zile triste, de sarbatoare religioasa crestina asteptam Învierea Domnului, ne pregatim sufletele pentru bucuria trairii ei. Sarbatoarea Învierii lui Hristos este numita si Paste sau Pasti, interpretarea duhovniceasca a cuvântului fiind acela de trecere. Ea a devenit o traditie în viata noastra, a crestinilor, în viata Bisericii, fiind cea mai veche sarbatoare crestina, sarbatorita înca din epoca apostolica.

Dupa credinta noastra crestina, în aceasta zi – Vinerea Patimilor – a avut loc moartea lui Iisus care a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pacatului stramosesc. Acestei zile i-am dedicat poemul:

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos./ Se-aude toaca./ Credinciosii se-ndreapta spre biserici./ Încep slujbele religioase./ Îngerii coboara blând din cer,/ întind aripile deasupra capetelor noastre./ Îsi pregatesc glasurile,/ Preotii-nalta rugaciuni./ Se-aud cântari de cinstire, se – nfioreaza întreaga fire./ Se-aprind lumânari,/ se lumineaza inimile si gândurile noastre./ Se cânta Prohodul…/ Îngerii tristi cânta cu noi! Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungati de vânt./ Pasari tresar din somn speriate./ Printre fosnet de aripi si unde sonore,/ lumânarile noastre,/ unite-ntr-o singura lumina mare./ Învaluiti în propria lor lumina/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjuram biserica împreuna cu preotii,/ purtatori ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ si ne hranim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf…/ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plina./ În jur roiesc enoriasii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!/ Îngerii se afla printre noi!

De secole rememoram tristetea acelor zile, acelui timp, Patimile lui Hristos, Cel venit sa ne lumineze, sa ne dezvaluie sensul vietii, iar Învierea Domnului este un moment încarcat de lumina, de bucurie, seninatate, dragoste si speranta. Biserica, asezata si înaltata pe Traditia Apostolilor, propovaduieste aceasta sfânta sarbatoare prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora.

Ouale rosii pe care le pregatim simbolizeaza mormântul purtator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morti. De aceea, când se aprinde Lumina Învierii, când se sparg ouale prin ciocnire la masa, când se întâlnesc oamenii pe strazi, crestinii îsi spun: Hristos a înviat! – Adevarat a înviat!

 

Din „Articole si eseuri – vol.II” 

Cateva notiuni de baza despre venirea pe lume

On By nelursIn Interview, Life and HealthLeave a comment

Interviu cu Dr. Adrian Sângeorzan, medic specialist OB/GYN in New York

Exista semeni de-ai nostri care si-au ales in viata profesii generoase, in care satisfactia de a-ti fi dus la bun sfarsit munca vine in mod firesc, simplu. O astfel de profesie, unde invitata de onoare este insasi existenta, in care ai impresia ca asisti la facerea unui destin, ca zilnic participi la o aniversare, ca dragostea fata de omul nou nascut si respectul fata de puritate aduc culoare, ca nimic nu este in alb si negru, ca raul nu s-a inventat inca, a fost si ramane si cea de medic specialist in obstretica si ginecologie. Printre cei ce o practica de ani buni, dovedind daruire si pricepere se numara si Adrian Sangeorzan, absolvent al Facultatii de Medicina a Universitatii din Cluj, ce alege sa se mute din 1990, pe pamantul fagaduintei. Stabilit in prezent, la New York, Sangeorzan isi indeplineste in continuare, cu pasiune si interes, dublate de anii de experienta acumulata, indeletnicirea pentru care s-a pregatit. La fel de total insa, se dedica si ocupatiei sale de suflet, aceea de a mestesugi cuvantul, de a aduce pe lume viata si sub alta forma decat in carne si oase. Marturie ca lucrurile ii reusesc la fel de bine si aici, stau volumele de poezie si de proza ce ii poarta semnatura: „Pe viu” (2001), „Intre doua lumi- Povestirile unui doctor de femei” (pentru care ii va fi decerant Premiul Gib Mihaescu, in 2004), „Circul din fata casei” (2006), „Vitali” (2008). Impreuna cu sotia sa, scriitoarea Carmen Firan, publica in 2003, volumul de poeme exquisite corpse, „Voci pe muchie de cutit”, editie bilingva romano-engleza. Adrian Sangeorzan face parte din Uniunea Scriitorilor din Romania si are calitatea de membru al International Library of Poets din SUA, unde obtine locul al treilea la concursul de poezie din 2003. Stihurile sale au fost selectionate in antologia „The best poems and poets of 2002”. Sangeorzan s-a nascut in 1954, in Bistrita-Nasaud.
– Care sunt complicatiile ce pot aparea in timpul sarcinii? Dar la nastere?

– Intrebarea e prea generala si face subiectul unei vaste specialitati medicale: OBSTETRICA. In mare, voi mentiona doar cele mai comune complicatii, care sper sa nu sperie si sa nu puna prea tare pe ganduri pe cei din tanara generatie. Generatie responsabila cu stafeta reproducerii umane si a carei mentalitate pare a fi tot mai diferita de cea a parintilor si bunicilor lor. Cu cat reproducerea umana a devenit un proces mai “safe” si mai controlat, cu cat cresterea si sanatatea copiilor s-au imbunatatit, cu atat mai putin sunt dispusi oamenii sa se reproduca. S-ar putea ca cel mai eficent ”contraceptiv” sa fie civilizatia – cel putin in Europa (vestul si estul ei sunt egale in privinta asta), in Rusia sau Japonia, unde populatia pare a fi intrat intr-o greva silentioasa a reproducerii.

Sa incep cu fecundatia, acest miracol “stiintifico-fantastic”, al carui rezultat suntem cu totii. Un singur spermatozoid din milioane, nu neaparat cel mai merituos, dar cel mai norocos cu siguranta, va ajunge la destinatie fecundand unicul ovul, care in fiecare luna asteapta rabdator, pana in ultima clipa, marea intalnire. O intalnire de viata si de moarte. Fiecare vine cu cate 23 de cromozomi, adica cu exact jumatate din cat e nevoie ca din aceasta intalnire sa rezulte o fiinta umana intreaga. Daca lipseste ceva din acest material genetic sau combinatia lui nu e adecvata, rezultatul va fi anormal. Stiinta a ajuns destul de departe pentru a despista, elimina sau chiar trata unele din aceste anomalii, dar nu pe toate. Multe din aceste combinatii genetice nereusite si absolut intimplatoare se autoelimina rezultand in acele avorturi spontane inexplicabile din primele saptamani de gestatie si pentru care nu exista niciun remediu.

Daca reusesti sa treci cu mintea dincolo de evidentele stiintifice, nu poti sa nu te gandesti putin si la acea ceasca de cafea care intoarsa pentru ghicit isi va lasa zatul sa se scurga dupa niste principii pe care le vom intelege la fel de putin.

In prima saptamana de viata, cand cele doua celule contopite incep sa se divida, suntem un fel de ghemotoc celular (zigotul) care pluteste nelegat de nimic prin acea trompa care duce in uter, unde e ipotetic asteptat in fiecare luna, in a doua partea a ciclului. E o perioada ciudata si unica de “independenta” a fiinitei umane, in care zigotul, timp de o saptamana, nu se afla “niciunde” si se hraneste din “nimic”. Dupa o saptamana de calatorie, suspans si continua diviziune celulara, se va implata in cavitatea uterina, unde isi va arunca rapid radacinile (numite trofoblast, viitoare placenta) si se va fi hrani apoi cu lacomie direct din sangele mamei.

Complicatii posibile in aceasta perioada: neimplantarea zigotului sau eliminarea lui imediat dupa implantare odata cu sangle menstrual, in cazul in care ajunge prea tirziu la destinatie. Se numeste ‘avort menstrual” si se intampla foarte frecvent. De cele mai multe ori, femeia nici nu stie c-a fost gravida. Exista doar banuiala unei sarcini, datorita ciclului intarziat si al unui test de sacrcina discret pozitiv, care remarca efemera trecere a unei potentiale fiinte care n-a avut norocul sa depasesca faza embrionara. Sunt de multe ori intrebat de catre pacientele care trec prin astfel de situatii, care cred ca e cauza acestui esec? Binenteles ca nu stiu, nimeni nu cred ca poate sti cu exactitate, asa cum nu stim de ce urmele din doua cesti de cafea intoarse, nu arata la fel.

O situatie mult mai grava e atunci cind zigotul se implanteaza din greseala in trompa sau chiar mau rau, undeva in cavitatea abdominala. Rezultatul: o sarcina extrauterina sau ectopica, ce va trebui intr-un fel sau altul eliminata imediat dupa depistare, fie chirurgical, fie printr-o chemoterapie de scurta durata, menita sa distruga sarcina anormal implantata. Din pacate, numarul sarcinilor extrauterine este in crestere, datorita mai ales asa numitelor “anexite” cauzate de inflamatii ale trompelor. Clamidia, gonoreea si mai ales infectiile nespecifice transmisibile sexual sunt principalii vinovati ai sarcinilor extrauterine si-ai infertilitatii, datorita obstructiei tubare pe care-o provoaca .

Mortatlitatea datorata hemoragiilor interne cauzate de aceste sarcini ectopice continua sa ramana ridicata in lume, iar depisatrea lor in faza incipienta, asimptomatica, poate fi un “challenge” pentru orice ginecolog. Sunt destul de rare garzile mele in care sa nu fie o ”suspecta de extrauterina” la camera de urgenta! Au existat cazuri extrem de rare de sarcini extrauterine (abdominale majoritatea) care au ajuns intamplator, la termen. Vazusem candva o lista cu cateva nume celebre venite pe lume in felul acesta, o lista demult incheiata, pentru ca astazi, orice extrauterina depistata trebuie intrerupta cat mai repede.

Atunci cand sarcina se implanteaza prea jos in uter, placenta poate deveni previa. La primele sonograme, pe la 18-20 de saptamani, multe din placente sunt localizate previa, speriind pacienta, insa ulterior, placenta va migra “nord” spre fundul uterului, eliberand colul uterin, adica viitoarea “usa” prin care va iesi la termen copilul. Daca placenta continua sa ramana in dezvoltare, asezata peste colul cervical, atunci pot aparea sangerari, unele masive si neasteptate, care pot pune viata pacientei si a copilului in pericol. O placenta previa completa impune observare atenta , evitarea sexului, a oricarui examen genital si nasterea obligatorie prin cezariana, ininte de-a incepe durerile de nastere.

Cazurile de placenta previa sunt tot mai frecvente datorita chiuretajelor, a cezarienelor repetate si pot duce la codittii dramatice inainte, dar si in timpul cezarienei. Dupa nasterea copilului si eliminarea placentei, hemoragia poate continua. Pe langa situatia previa, placenta poate fi si “acreta” sau ”percreta”, atunci cand creste agresiv in peretele uterului sau al vezicii urinare (situatie aproape imposibil de diagnosticat inainte de nastere si care pe multi ginecologi neexprimentati poate sa-i ia complet prin surprindere). Recomand oricarei femei diagnosticata cu placenta previa completa sa-si aleaga pentru cezariana un obstretician cu experienta, unul care sa poata face fata unor potentiale situatii grave, care atunci cand apar intraoperator se deruleaza foarte rapid. Hemoragiile care apar in timpul acestor cezariene pot fi masive si necesita o hemostaza riguroasa, transfuzii mari de singe, o echipa buna si, uneori, masuri dramatice care trebuie luate rapid: histerectomie, ligatura unor vase mari in pelvis, etc.

Sangererea vaginala ramane cea mai frecventa complicatie in primul trimestru (primele 12 saptamani). Pierderea de sânge nu înseamna deloc pierderea sarcinii. La început, placenta creste spectaculos de la o zi la alta, uneori, erodand agresiv endometrul. Atata timp cat sangerarea e mica, iar sonograma arata in mijlocul acelui ghem de celule o inima care bate, nu sunt motive mari de ingrijorare. Inima embrionului, din fericire, e vizibila de la cinci saptamani de sarcina si in jurul acestui organ pulsatil se dezvolta mai apoi embrionul si fetusul. E valabil si “in utero” ceea ce-i valabil in afara lui: atita timp cat inima bate, exista speranta. Cu ea se incepe si se termina totul.

Pe vremuri, in Romania, puteam cel mult asculta inima celui nenascut cu o palnie metalica dupa patru-cinci luni. Astazi, primul lucru pe care-l fac cand intru in cabinet deschid ecograful (sonograma). Nu e indicat sa faci o sonograma de fiecare data (desi e absolut inofensiva), dar prefer sa le arat gravidelor la fiecare vizita embrionul, fetusul, apoi copilul care-si suge degetul, se misca sau sughite linistit pe ecran. Cred ca e o bucurie, de cateva secunde, pe care medicul poate sa i-o ofere femeii, fara a lungi cu nimic timpul consultatiei. Am si avut astfel, ocazia de-a descoperi intamplator, situatii care altfel ar fi trecut pentru moment neobservate si “momentul” poate insemna mult cand e vorba de o sarcina. Poti astfel, depista ca inima unui embrion sau fetus a incetat sa bata, ca a inceput sa se deschida prematur colul uterin, ca sunt doi sau trei inauntrul uterului si ca la vizita urmatoare unul a disparut (“vanished twin”) resorbindu-se pur si simplu, etc. intarind teoria generica a unui batran profesor care spunea ca in medicina, “unul plus unul nu fac totdeauna doi”. In primul trimestru de sarcina, in cazul acestor “amenintari de avort”, cand femeia are dureri si mici sangerari, posibilitatile de interventie sunt minime. In Europa, se prescriu asa zisele medicamente “progestative”, care in America sunt rar folosite, fiind considerate in general, ineficiente.

Oricarei femei care ramane gravida ar trebui sa i se spuna de la primele vizite ca in general, sansa de-a avea o sarcina cu probleme genetice e de 3%, iar cea de-a o pierde e de 15%. E foarte greu, daca nu imposibil, sa previi un avort spontan in primele trei luni pentru ca multe din aceste sarcini care se pierd sunt “sortite” genetic la autoeliminare. E vorba fie de-o combinare genetica defectuoasa si intimplatoare a celor 46 de cromozomi sau de un alt accident al naturii (o mutatie genetica). Sunt accidente genetice care duc la sarcini ce pot merge la termen cu fetusi care au Down syndrom, trizomii grave, anenecefalii, etc. Conditii grave, care din fericire pot fi depistate la timp, in primul trimestru de sarcina. Acest tip de mutatii genetice nu sunt ereditare. Bineinteles, atunci cand un cuplu are cateva pierderi inexplicabile de sarcina la rand, se fac investigatii speciale pentru a depista posibile boli autoimmune care ataca sarcina ca pe un “corp strain” sau mutatii-translocatii rare cromozomiale tramsmise de la parinti. Oricum, o sarcina normala intr-un corp sanatos e in general, “planificata” sa mearga inainte si dovedit stiintific, foarte rezistenta la posibilii factori teratogeni (medicamente, toxine, radiatii). Nu pot sa nu-mi amintesc de perioada sinistra a avorturilor provocate din Romania. Am vazut foarte multe femei care-au incercat fara success sa-si termine sarcina in fel si chip si care au sfarsit nascand copii sanatosi. Cea mai critica perioada in dezvoltarea sarcinii este cea dintre primele patru si noua saptamani de dezvoltare embrionara. Atunci se formeaza toate tesuturile si organele si atunci un potential teratogen ar putea strica jocul normal al naturii.

Prematuritatea ramane una din cele mai cele mai frecvente complicatii, cel putin in America. Cauzele sunt multiple, iar consecintele prematuritatii sunt cu atat mai grave cu cat fetusul e mai mic. Sectia de terapie intensiva neonatologica a spitalului meu se poate lauda cu salvarea unui fetus prematur de 496 de grame (23 de saptamani), dar o face cum se spune, cu ”jumatate de gura”. E desigur, o mare performanta la care s-a ajuns in medicina, dar multi din cei recuperati pot ramane sever handicapati pentru toata viata.

Nasterea prematura poate fi cauzata si de erodarea si ruperea membranelor datorita unor banale infectii vaginale (bacterial vaginosis) sau datorita deschiderii premature a colului uterin (incompetenta cervicala) conditie cauzata de cele mai multe ori, de avorturile repetate prin dilatare si chiuretaj. De aceea, le recomand femeilor care vin pentru terminarea sarcinii pana la opt saptamani sa aleaga varianta medicala, cu pastila (Mifeprex sau RU-486). In aceste cazuri, avortul se produce oarecum ” spontan”, acasa si se evita dilatarea mecanica a colului care poate fi astfel afectat, cat si instrumentarea uterului prin chiuretaj. Intr-un foarte mare numar de nasteri premature cauza nu se cunoaste.

Preeclampsia e o conditie speciala care apare dupa 21-22 de saptamani (mai ales ultimul trimestru), si care odata instalata, poate pune in pericol atat viata mamei, cat si a copilului. In formele grave de eclampsie, mama poate avea brusc comvulsii, poate intra in coma, iar copilul poate sucomba. Cauzele nu se cunosc si nici tratament nu exista. Odata conditia diagnosticata, nasterea trebuie indusa, copilul trebuie scos, chiar in conditii de prematuritate. Primele semene clinice de preeclampsie pot fi umflarea exagerata a picioarelor (desi in multe sarcini normale exista edeme), dureri de cap, tulburari de vedere si ridicarea tensiunii arteriale. Analizele de sange contribuie mult la lamurirea lucrurilor si stabilirea gravitatii.

Diabetul de sarcina apare dupa 24 de saptamani si se datoreaza unor toxine produse de placenta, care afecteaza pancreasul mamei, reducand astfel cantitatea de insulina. Glucoza (zaharul) crescuta din sangele mamei trece la fetus care poate deveni macrosomic, adica prea mare si mai mare nu inseamna deloc mai bun cand e vorba de un diabet gestational. Organele copilului pot fi afectate. Nasterea naturala poate fi problematica, uneori foarte riscanta. Capul copilului poate iesi, dar umerii care sunt largi pot ramane blocati. Complicatia, numita shoulder distocia (distocie a umerilor) devine brusc o urgenta obstetricala care se poate incheia dramatic, mai ales pentru copil.

Complicatiile la nastere in general, fac un capitol la fel de larg. Din fericire (dar in acelasi timp si din nefericire), numarul complicatiilor pe care astazi un stagiar in formare le vede intr-o sala de nastere din America sunt din ce in ce mai putine. Nota de ambiguitate pe care am strecurat-o in remarca de mai sus voi incerca s-o explic cum pot mai bine. Spun ”din fericire” pentru ca nimeni nu mai vrea si nici nu mai tolereaza complicatii la nastere si ”din nefericire” pentru ca ele totusi vor continua sa apara, iar noua generatie de doctori va fi intr-un fel nepregatita in a face fata acestor neasteptate complicatii. Motivul? Cresterea enorma a nasterilor prin cezariana. Am invatat si profesat obstetrica in Romania anilor 80, unde procentul de nasteri prin cezariana era de 5-6% si era impus ca si interzicerea avorturilor. Astazi, lucrurile s-au schimbat si acolo si aici (unde am ajuns la 40-50% rata de cezarianaa). In Romania acelor vremuri nu puteai face o cezariana fara aprobarea sefului de sectie. In acea perioada am vazut aproape toate complicatiile posibile, unele perfect evitabile, multe soldate cu rezultate dezastruoase, greu de uitat. Am si invatat multe in acea perioada!

– Exista cazuri in care lichidul amniotic este prea scazut sau prea ridicat. Care este nivelul optim al acestui fluid pentru ca fetusul sa fie in afara oricarui pericol?

– Fetusul nu poate supravietui fara o cantitate adecvata de lichid amniotic in jurul lui. Viata in general, provine din apa si nu se poate sustine fara ea. Lichidul din jurul copiluilui e produs de fetus insusi (care inghite fluid si-l urineaza inauntrul uterului reciclandu-l intr-un fel), de catre placenta si membranele amniotice. Cand ceva nu functioneaza bine, “lacul” din uter fie ca seaca, fie ca da pe dinafara. Cand e prea putin se numeste oligohidramnios, iar cand e prea mult fluid, polihidramnios. Amandoua situatiile pot deveni periculoase atunci cand se trece peste o anumita limita. Important e sa urmaresti la sonograma aceasta “cota a apelor” din uter, mai ales in ultima parte a sarcinii, cand poate scadea. Exista un index stabilit al fluidului (AFI-amniotic fluid index) care masoara pungile vizibile de fluid din jurul copilului. Cind acest AFI este sub patru centimetri, sarcina ar trebui indusa cat mai repede.

Exista pericolul compresiei cordonului ombilical care poate sufoca fetusul. In cazul multor copii care sucomba in apropierea nasterii, lichidul amniotic s-a resorbit, iar femeia vine la spital pentru ca nu mai simte miscand copilul si atunci nu se mai poate face nimic. Recomand inducerea nasterii cand lichidul scade sub cota admisa, mai ales aproape de termen. Uneori, lichidul dispare mai devreme si atunci cauza poate fi o lipsa congenitala a rinichilor la fetus sau obstructtia uretrei de catre o valva anormala care blocheaza eliminarea urinei (se intimpla doar la baieti).

Oligohidramniosul e una din cele mai frecevente cauze de inducere a nasterii. Totdeauna trebuie sa te intrebi daca nu cumva femeii i s-a rupt apa si pierde acest lichid silentios, fara sa-si dea seama. Cazurile de polihidramnios sunt mai rare si e greu de depistat care din cele trei “izvoare” produce prea mult. Sunt situatii acute (rare) cand lichidul trebuie evacuat, pentru ca uterul supreadestins sta gata sa plesnesca sau trebuie indusa nasterea aproape de termen (cezariana e preferabila pentru ca atunci cand apa se va rupe va fi o adevarata ‘inundatie” care poate antrena cu ea cordonul ombilical, iar fatul poate fi prins intr-o pozitie anormala).
– In ce situatii se recurge la “inducement” (in engleza “LABOR INDUCTION”, in romana “inducerea nasterii”) si ce riscuri sunt asociate cu nasterea provocata?

– O nastere se induce ori de cate ori continuarea sarcinii pune in pericol copilul sau mama. Numarul si situatiile in care sarcina e indusa e in plina crestere (ca si numarul nasterilor prin cezariana). Ideea de a te abtine si de a nu interfera cu mersul NATURAL al sarcinii nu mai corespunde cu obstetrica moderna. Cel putin nu cu cea practicata in America, unde nu se mai toleraza niciun fel de esec legat de nastere si unde medicul e tarat in procese si pedepsit pentru cea mai mica greseala (cel putin in New York). In principiu, cand se induce o nastere trebuie luati in consideratie cativa factori: in primul rand, cat de imperioasa e aceasta inducere, apoi alti parametri legati de deschiderea si orientarea colului (care daca nu se va deschide nu se va intampla nimic bun), de prezentatie, orientarea capului fetal, marimea pelvisului matern, etc.

Am enumerat deja cateva dintre complicatiile sarcinii care necesita inducerea (provocarea) nasterii. Preeeclampsia este una din cele mai comune probleme si din pacate, poate apare oricand dupa 22 de saptamani. Scaderea periculoasa a lichidului amniotic e o alta indicatie curenta. Din fericire, se intampla aproape de termen. Sarcinile care depasec termenul merita o urmarire deosebita, iar nivelul de lichid amniotic trebuie controlat la doua-trei zile. In teorie, orice sarcina care depaseste 42 de saptamini trebuie indusa. Lichidul se poate resorbi de la o zi la alta si din cauza aceasta inca se pierd multi copii pe ultima suta de metri, chiar si aici, in Statele Unite.

Sarcinile cu diabet gestational asociate cu fetusi mari (macrosomici) e bine sa fie induse la 38-39 de saptamani. Daca fetusul e considerat mai mare de 4.500 g e preferabil sa se recurga direct la cezariana. Uneori, hotararile se iau pe “muchie de cutit” asa cum se intampla de multe ori, in obstetrica. In general vorbind, in timpul evolutiei unei sarcini lucrurile se pot schimba surprinzator de la ozi la alta, iar in timpul unei nasteri, de la un minut la altul. In afara marimii fetusului trebuie totdeauna apreciata corect marimea si forma pelvisului femeii. In obstretica de azi, medicii tineri nu mai sunt invatati sa evalueze pelvisul femeii, ci doar conflictul dintre capul copilului si pelvisul matern prin care trebuie sa treaca. Capul copiilor macrosomici reuseste de multe ori sa treaca prin pelvisul mamei (incalecandu-si oasele, modelandu-se, schimbandu-si forma) si se naste complet, insa umerii, prea largi, pot ramane blocati deasupra pelvisului. Am vazut mult mai rar aceasta complicatie in Romania anilor 80, poate datorita faptului ca nou nascutii erau mai mici in greutate. In America, obstreticienii sunt mai ingrijorati de nasterea umerilor decat de cea a capului. Copilul, in cazul in care e scos la timp, poate ramane cu o pareza a unei maini (care se poate sau nu rezolva prin terapie) sau cu traume serioase. E nevoie de-o anumita experienta, viteza de reactie si o echipa buna in jur, pentru a rezolva o astfel de situatie. Pentru avocatii din America aceasta complicatie e “bread and butter” pentru ca reusesc sa stoarca bani chiar daca copiii sunt complet recuperati. E unul din motivele pentru care rata nasterii prin cezariana a crescut enorm. In principiu, inducerea nasterii, mai ales daca e facuta mult inainte de termen si in conditii nefavorabile, creste sansa de cezariana, dar de multe ori nu ai de ales.

Am in fiecare an femei care vin din Romania doar sa nasca in America si nu neaparat doar pentru a le oferi nou nascutilor cetatenia americana. Daca ajung la timp, cu o luna sau doua inainte de nastere, primesc automat asigurare de stat Medicaid care acopera totul. Oricum, chiar si fara asigurare sunt primite in orice spital si tratate ca toate celelelte gravide. Femeia gravida este efectiv protejata in America.

Nu vreau sa fac propaganda sistemului americam de sanatate (care are foarte multe probleme) si nu sunt in nici un caz, partizanul acestei rate imense a nasterii prin cezariana. In cazul in care se ajunge la cezariana, si numai atunci, le explic femeilor avantajele cezarienei, comparativ cu nasterea naturala. Legat de evitarea durerii prin cezariana: de multe ori, femeia nici macar nu fost scutita de toate chinurile unei nasteri vaginale, pentru ca inainte de-a le duce in sala de operatii au trecut deja fara succes prin tot calvarul, adica s-au dilatat complet si s-au scremut, unele una-doua ore. Avantajul indepartat si de durata al cezarienei e ca pelvisul si vaginul femeii ramin neschimbate, prevenind astfel, prolapsul genital si largirea vaginului. Pe langa asta, se evita toate posibilele complicatii si riscuri legate de nasterea vaginala, care sunt incomparabil mai numeroase si mai dramatice decat cele ale nasterii prin cezariana. Avantajul major al nasterii naturale este refacerea rapida si posibilitatea de-a avea fara riscuri, multi alti copii. Exista insa multe femei astazi care au trei-patru sau chiar cinci nasteri prin cezariana care se programeaza sa nasca la 38-39 de saptamani, intr-o sambata sau intr-o joi sau intr-o zi care poate corespunde cu ziua de nastere a tatalui, a altui copil, etc. E desigur ciudat, cum intervenim astazi cu totii in destinul unui copil care poate fi sau nu Capricorn, Balanta sau Sagetator, femeie sau barbat sau a nu fi deloc. Continuu sa observ cu curiozitate si pasiune tendintele si preferintele femeilor legate de modul de nastere. Unele iîmi spun de la inceput ca nu concep sa nasca altfel decat prin cezariana, chiar daca au nascut un copil natural. Multe au avut o experienta proasta la prima nastere. Astazi cezariana la cerere e acceptabila. Altele nu concep sa nasca decat natural, din pacate situatie mai putin garantabila astazi.

Pe vremuri, in Romania femeile, chinuite si asa peste masura, te implorau sa le faci cezariana. In Brazilia si Porto Rico rata de cezariana a ajuns la 60%, si acolo se considera ca doar femeile sarace mai nasc pe jos. In SUA datorita abuzarii nasterii prin cezariana tot mai multe vor sa nasca natural si unele chiar isi iau riscuri mari incercand sa nasca acasa cu o moasa, in timp ce multe romance vin aici tocmai pentru siguranta pe care le-o da nasterea intr-un spital american. Si intr-un caz si in altul, femeile au ajuns sa fie speriate de propriul sistem. In Romania, si in alte locuri le e frica de neglijenta si nepasarea doctorilor si a personalului din spitale. In America, de excesul lor de zel.

– Cand se aseaza fatul in pozitia normala de nastere? In cazul in care fetusul este in pozitia “breech”, considerati oportun ca medicul sa incerce sa intoarca copilul sau in acest caz pledati pentru cezariana? (C-section).

-Copilul de obicei, se intoarce cu capul in jos pina la 33-36 de saptamani, pe principul “hopa mitica”, adica partea mai grea a corpului se va intoarce in jos,gravitational. Aproximativ 4% din copii raman cu pelvisul in jos (asezare pelviana sau ‘breech”) din motine diverse (utere arcuate, placenta inserata defectuos, fibroame, etc). O asezare si mai defectuoasa e cea transversa sau oblica, incompatibila cu nasterea normala. Totul e sa le diagnostichezi la timp, inainte de-a incepe durerile pentru a nu expune femeia si copilul unor riscuri. Atat asezarea pelviana cat si transversa pot fi reversate in prezentatie cefalica printr-o manevra care se numeste versiune externa. Cazurile in care se face trebuie foarte bine selectate, utere normale fara cicatrici, inainte de 38 de saptamani, lichid amniotic adecvat, o femeie care sa nu fie supraponderala (ca sa nu rostesc cuvantul “obez” considerat ofensiv in America, desi adecvat in atatea cazuri). E o manevra relativ ofensiva fizic si cu riscuri in care sansa de reusita e 40-50%, asta dupa cele mai optimiste statistici. De fapt, este doar o “incercare” pe care trebuie sa stii cind s-o opresti. Rata de insucces e foarte mare si sunt posibile complicatii ca dezlipirea placentei (complicatie grava care necesita cezariana imediata) sau ruperea membranelor. Chiar daca pe moment reuseste, sansa de-a regasi curand copilul asa cum a fost, e mare. Copilul e intr-o pozitie anormala pentru un anumit motiv pe care de multe ori nu-l stim si nici n-avem cum sa-l corectam. Personal, nu sunt un partizan infocat al versiunilor externe, metode care intra totusi in trainingul stagiarilor. In America aproape orice pelviana ajunsa la termen se naste prin cezariana. In Romania am nascut in pelviana foarte multe femei, asa c-am vazut si complicatiile posibile ale acestor nasteri. Pelvisul copilului se poate naste usor, insa capul poate ramane blocat si uneori e greu sau chiar imposibil de scos afara. E un “sah mat” mult mai periculos decat cel din distocia umerilor. Cu toate acestea, inca mai vad nasteri in pelviana. Sunt cele care vin intr-o faza avansata a nasterii in care pelvisul e aproape afara si trebuie s-o nasti asa cum e. Colegii mei americani raman surprinsi de simplitatea cu care se produce o astfel de nastere, dar cine ar avea curajul sa programeze intentionat o nastere în pelviana.

Anul trecut intr-o garda, ambulanta a dus o femeie care a dorit sa nasca acasa cu moasa, (erau chiar doua moase) al doilea copil. Nu si-au dat seama ca-i pelviana pana cand un picior a iesit afara. Norocul a fost ca celalalt a ramas inautru, blocand cumva nasterea corpului. Parea evident un copil foarte mare si in ciuda atitudinii acestei femei, care inca nu realiza ce i se intimpla si credea ca va mai putea naste pe jos, i-am facut o cezariana de urgenta, asa zisa “clasica” in care extractia copilului a fost foarte dificila. Fetita avea 5.200 g, si-a revenit rapid si a fost bine. Daca am fi incercat o nastere in pelviana, capul ar fi ramas cu siguranta blocat inauntru (datorita marimii si-a deflectarii), iar nasterea ar fi devenit imposibila. Copilul poate muri in cateva minute pentru ca se sufoca si daca nicio manevra de scoatere a capului nu reuseste, solutia e extrema: gatul trebuie taiat si capul extras separat, printr-o cezariana tragica. In 27 de ani, am vazut trei astfel de cazuri (unul in America). Mama acestei fetite era o femeie educata, care lucra in Manhattan, dar a refuzat orice contact cu un oobstretician sau clinica. N-a avut nicio investigatie , nicio sonograma si a crezut orbeste in cele doua moase care i-au nascut acasa in dormitor, primul copil. Fetita nascuta in pelviana a fost bine, iar mama mi-a fost pacienta doar pentru vizitele postoperator. Au incercat atat ea, cat si sotul sa ma convinga ca moasele au avut dreptate, anume ca copilul s-a “rasucit ” in pelviana si a scos piciorul afara in ultima clipa, dupa ce se scremuse doua ore. O explicatie absurda, imposibila si care a infuriat-o cel mai tare pe moasa sefa din spitalul meu care le-a raportat pe cele doua moase la State Department. Dar ele practica si azi! Am aflat ulterior ca pentru prima nastere facuta acasa, asigurarea pacientei platise moaselor 8.000 $ din cei 8.600 pe care ele ii cerusera, iar ea a platit cash diferenta de 600$. Eu, pentru acea cezariana am fost platit 730 $ si am fost foarte fericit ca totul a iesit bine. Acea femeie nu mi-a spus niciodata un “Thank you” si a continuat sa ma priveasca cu suspiciune, ca pe unul care intr-un fel ii agresasem si invadasem corpul si convingerile nestramutate de “natural” si “organic”, etc. Nenorocirile, accidentele si moartea sunt si ele intr-un fel “naturale”, dar in America nu sunt acceptate.

– Ce parere aveti despre folosirea instrumentelor “forceps” sau “vacuum” la nastere?

– Cu zece ani in urma, profesorul meu din spitalul newyorkez ma ruga sa folosesec forcepsul cat pot mai des, pentru ca manevra intra in curriculum de educatie al stagiarilor si tot mai putini specialisti stiau sa-l folosesca. Invatasem bine manevra in Romania cand folosirea lui insemna efectiv vieti salvate. Daca rata de cezariana era doar de 5% , e usor de imaginat ca multe nasteri ajungeau in faze complicate. De multe ori, capul copilului ramanea blocat in pelvis, cu o inima care abia mai batea, mama era complet epuizata dupa ore de efort si forcepsul era solutia. Vacuumul pe vremea aceea exista doar in teorie, pentru ca e un dispozitiv mai nou si mai special, care nici nu se producea nici nu se importa, ca atatea lucruri folositoare care stiam ca exista, dar nu le vazusem niciodata.

Forcepsul a fost inventat in urma cu sute de ani si e refolosibil. Inventia apartine unui doctor englez, Chamberlain si a fost tinuta ca secret de familie vreo suta de ani. A fost apoi perfectat de-a lungul timpului, existand mai multe variante, care astazi stau toate usor ruginite intr-un colt al salii de nastere. Se resterilizeaza la cateva saptamani, exista in protocol, dar ca atatea lucruri vechi si folositoare, exista mai mult in teorie. Vacuumul practic, a inlocuit forcepsul. E vorba de o cupa elastica sau rigida care se aplica ca un capison pe capul copilului, apoi se creeaza vacuum in el si astfel capul copilului se poate trage afara. Dispozitivele pe care le folosim astazi sunt foarte folositoare, bine reglate, relative atraumatice chiar si in mana unui începator. Cea mai frecventa indicatie este blocarea capului fetal combinat cu epuizarea materna. De multe ori, inima copilului se duce in jos semnaland o suferinta care cere nasterea imediata. Capul trebuie sa fie perfect vizibil, coborat aproape de iesire, altfel se recomanda nasterea prin cezariana. Pe vremuri, forcepsul era folosit in coditii de neconceput astazi, atunci cand capul era inca in pozitii inalte, abia angajat in pelvis. Folosit incorect, forcepsul e categoric un instrument periculos, atat pentru mama cat si pentru fat. Oricum, devine tot mai mult parte din istoria obstreticii si a fricii.
– In cazul unei nasteri normale, recomandati anestezie generala sau epidurala? Dar in cazul unei nasteri cu cezariana?

– As vrea sa precizez ca la nastere avem de-a face cu sedatie, anestezie generala este cand femeia e adormita si intubata pentru operatii mari. Spaima nasterii vaginale e produsa in primul rind, de durerea care o acompaniaza. Astazi, nimeni nu mai tolereaza in America, ideea de “durere la nastere” si asa si trebuie sa fie. Anestezia epidurala e cea care poate face minunea si o recomand cu tarie tuturor femeilor care nasc. Spun “cu tarie”, pentru ca spre marea mea mirare, sunt multe femei care o refuza. Motivul? In general “au auzit” ( multe cunostinte “docte” de medicina incep din pacate, cu “am auzit”) ca n-ar fi buna, ca inseamna o injectie durereoasa in spate, ca vor sa nasca natural, etc. (de multe ori, cele care le sfatuiesc sunt mamele, soacrele care ca nu sunt in dureri si care au uitat prin ce-au trecut, pentru ca nu prea exista o memorie a durerii fizice). Epidurala e bine sa se faca odata ce travaliul e bine instaurat, la o dilatatie de trei-patru cm. Foarte multe femei se razgandesc, odata ce durereile cresc insa e bine s-o faca la inceput pentru ca atunci cînd ajung la opt-noua cm dilatatie, e in general, prea tarziu. În faza finala, cand femeia trebuie sa se screama, epidurala se intrerupe, dar perceptia durerii e oricum, mult redusa. Toleranta la durere variaza enorm de la o persoana la alta, iar pentru cele cu toleranta scazuta, epidurala e o binecuvantare. Sedativele injectabile nu pot nici pe departe inlocui epidurala . Femeia, desi ametita intre contractii, va continua sa le simta, plus ca in timpul nasterii, poti sa pierzi un element important, colaborarea directa cu femeia care poate fi prea ametita ca sa impinga eficient.

Pentru cezariana, anestezia rahidiana ramane anestezia de electie, dar epidurala daca e deja instalata, poate fi foarte bine folosita pentru operatie. Anestezia generala se foloseste in cazurile de mare urgenta sau cand rahidiana e contraindicata.

Durerea fizica trebuie categoric, combatuta la nastere. N-are nimic purificator, “natural”sau “organic” in ea.
– Considerati ca asistarea sotului la nastere ofera un suport emotional substantial?

-Da, cred ca sotul sau “tatal copilului” cum e tot mai des numit aici in America, poate oferi un suport emotional real femeii care naste. Pe langa asta, cred ca unii barbati pot “suferi” aceea transformare care sa le dea (sau redea) resposabilitatea si emotia necesara pentru a se lega prin fire solide de ideea de famile. In cultura noastra si in cea europeana in general, copii vin dintr-o casatorie (si de multe ori, nici de-acolo) Aici in America, situatia e cu totul alta, indiferent de nivelul social sau de grupul etnic. E o societate care fundamental iubeste copiii si care inca are un real avant procreator, chiar daca, uneori, o face la limita responsabilitatii. Am cupluri de elevi care vin pentru vizitele prenatale in pauza mare, in timpul scolii. Ei bine, nu stiu daca acel tata de 16-18 e bine sa asiste la procesul nasterii, desi toti il împing de la spate. Vorbind de cuplurile mature, sudate prin casatorie, incurajez totdeauna prezenta sotului la nastere, dar nu neaparat si participarea lui la tot procesul. Sunt barbati care vor sa vada si sa stie totul, dar nu sunt comvins ca in final a vedea totul e spre binele lor si al viitoarei relatii intime cu sotia. Venirea pe lume, desi nobila si inaltatoare, poate fi in acelasi timp un proces brutal si traumatizant, amestecat cu singe, fecale si urina. Am avut barbati care au lesinat la nastere si care au avut nevoie de ingrijire medicala sau care au fost evident neplacut impresionati sau socati de acest act final al facerii, in care nu erau absolut necesari. In America, nefiind nici o restrictie legata de participarea sotului si-a familiei la nastere, singura regula e cea a bunului simt. Uneori, in sala de nastere, pe linga sot si mama mai sunt si cateva matusi, verisoare, prietene, vecine care urmaresc curioase procesul, in timp se mai uita si la televizor, comanda mancare chinezesca si înca dezbat cine va fi nasa copilului si cine va taia cordonul ombilical. In una din ultimele garzi, am avut la o nastere o asistenta de douasprezece femei, care voiau cu toate sa vada nasterea. Le-am rugat sa ramaina doar trei sau patru. Soacra a fost tot timul pe telefon si mi-a explicat ca transmite “in direct” nasterea. La celalalt capat al firului era sotul, soldat amertican care servea al doilea tur in Irak. Personalul medical de garda poate fi uneori coplesit de asistenta prea numeroasa dintr-un bloc obstretical. In spitalul meu sunt douasprezece sali de nastere, care cand sunt pline pot crea iluzia unei gari inutil aglomerate, in care toate trenurile sunt in intarziere sau vin deodata. In principiu, personalul medical dintr-un asemenea loc se selecteaza cu timpul si e antrenat sa lucreze in conditii de normalitate chiar si in situatii extreme.

In America, sotii sunt incurajati sa participe si la nasterea prin cezariana. Din fericire, in sala de operatii e admis doar un singur membru al familiei. Am observat ca prezenta lor in sala de operatie e mai dorita si mai necesara decit in cazul nasterii vaginale. Sotul va sta asezat la capul sotiei, in imediata apropiere a anestezistului, putand comunica direct cu sotia, care fiind sub anestezie epidurala sau rahidiana va fi total prezenta si in afara oricarei dureri. E o perioada de liniste si de incordare binecuvantata, in care fiecare din echipa isi vede de treaba lui. Femeia care cu putin in urma poate se scremea in dureri nu mai trebuie sa faca nimic. Imi amintesc multe din conversatiile celor doi soti, pe care inevitabil, le-am auzit in timp ce operam si care cred ca spun mult despre ralatia dintre ei. Dupa nasterea copilului, atentia se muta pe el. Unii barbati aproape uita de cea care e inca operata, se reped la aparatul de fotografiat, imortalizand primele imagini ale nou nascutului, altii isi amana aceasta curiozitate normala si raman la capul sotiei pana e scoasa din sala de operatii. Imediat dupa nastere, copilul curatat si infasat le este adus parintilor si lasat in bratele tatalui. O cezariana poate dura intre o jumatate de ora si doua ore, in functie de caz si de experienta celui care-o face. Cand s-a nascut fata mea (Romania, anii comunismului), eram stagiar de ginecologie si astfel am putut participa la nasterea ei. A fost o experienta unica, m-a marcat profund, desi vazusem atatea nasteri. Sper ca astazi tatii din Romania nu mai trebuie sa ramana la poarta spitalului sau sa astepte acasa vesti despre sotie si copil.

– Aici, in Statele Unite pacientii sunt sfatuiti sa “se educe” cat mai mult despre tratamentul medical care li se administreaza. Care sunt elementele pe care un cuplu trebuie sa le tina sub observare la nastere?

– Problema e cum se educa, cat inteleg si de unde preiau informatia. Exista prea mult ”junk science” astazi propagat de media, de studii false, de-o literatura medicala indoielnica . Incerc sa le dau femeilor cat mai mult material explicit de citit sau surse bune de informatie. Internetul ajuta mult desigur, dar inca observ ca informatia cea mai credibila incepe, cum am mai spus, cu ”am auzit de la cineva ca…”. E greu de multe ori sa te lupti cu ideile preconcepute, cu informatiile rau intelese si cu generalizarile . Asa cum multor femei gravide le e greu sa inteleaga si pe buna dreptate, de ce rata nasterii prin cezariana a crescut atat de mult. Important e sa aiba incredere in cel sau cei care asista procesul nasterii. Nu cred ca trebuie tinut ceva in particular ”sub observatie” pentru ca lucrurile se petrec in dinamica la nastere si de multe ori, lucrurile se pot schimba de la un minut la altul. E important ca sa i se exlice cuplului clar si laic tot ce se intampla in timpul nasterii, iar daca asta nu se intampla, sotii trebuie sa puna intrebari. In principiu, dilatatia trebuie sa progreseze normal, iar capul copilului sa se angajeze in pelvis si sa coboare. Aplicarea unor reguli rigide, matematice nu functioneaza . Exista o diagrama a progresului nasterii, numita curba (sau diagrama) lui Friedman, invatata si folosita mai mult sau mai putin in toate spitalele din America. Friedman e un faimos profesor care a practicat in New Yok si care a studiat toata viata dinamica nasterii. Inca traieste (are spre 90 de ani) si am asistat pe viu la cateva din conferintele lui. Cu ani in urma, spitalul meu l-a invitat doi ani la rand sa tina conferinte. Unul din stagiari i-a adus in al doilea an aceeasi diagrama a unei nasteri care n-a mers bine. Profesorul Friedman a venit cu o cu toul alta interpretare si solutie decat o facuse in anul precedent. Nu exista reguli absolute in obstretica, a spus-o chiar el.
– Ati asistat nasteri sub apa?

– In spitalul meu nu exista o instalatie pentru asa ceva si nici nu ”am auzit” vorbindu-se prea mult in cadrul academic despre beneficiile acestui tip de nastere, asa ca nu pot sa ma pronunt. Am avut doua pacienete care si-au dorit sa nasca acvatic si le-am recomandat unul din spitalele din Manhattan. Nu s-au intors cu impresii prea bune. Au fost amandoua socate de imaginea apei amestecata cu sange. Nu de mult, am citit in Wall Street Journal ca un club de belly dancers din Manhattan a ”descoperit”? si ”dovedit”? ca dansul din burta (sau din buric cum cred ca se spune in romaneste) in timpul nasterii (sic) ar avea mari beneficii pentru dilatatia colului si coborarea capului fetal. Asa o fi! As vrea, dar nu prea tare, sa apuc sa vad si asa ceva. M-am gandit ca poate risc sa raman un obstetrician de moda veche.

Octavian D. Curpas

Interviu realizat in 2009

MAMALIGA CU GOGONELE

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Drama Caliciei consta in faptul ca muncitorii muncesc, nu gandesc, iar intelectualii gandesc, nu muncesc.

*

Cand nu ai bani de un pahar de vin, cauta adevarul in paharul gol.

*

Optimistul vede numai partea plina a paharului, si o bea. Pesimistul vede numai partea goala a paharului, si o arunca.

*

O femeie usoara este mai usor de intretinut decat o nevasta grea.

*

Dorinta pescarului insomniac: Sa traga un pui de somn, macar.

*

Minciuna merge pe tocuri, adevarul – descult.

*

Barbatul este capul familiei. Nevasta lui – creierul.

*

A fost suficient ca un singur om sa inventeze roata, pentru ca miliarde sa o schimbe.

*

Dupa ce miliarde de oameni au facut ceva pe luna, a ajuns pe ea si primul om.

*

Este adevarat ca nu se stie de unde sare iepurele, dar se stie ca fuge si repede…

*

Filozofia groparului: Grabeste-te incet. Tot acolo ajungi.

*

Filozofia altui gropar ( sau a politicianului): Decat sa ma ingroape ei pe mine, mai bine ii ingrop eu pe toti.

*

A fost prost de da in gropi. Acum e destept de-i baga pe toti, in groapa.

*

Sa nu sapi niciodata groapa altuia. Sa-l convingi sa si-o sape singur…

*

Alta drama a Caliciei: toti isi fac datoria. Putini isi platesc si creditul…

*

Cu o singura nada iti poti atrage cea mai teribila ura, sau cea mai deplina dragoste: cu limba.

*

De la spiritul laic, la cel religios: Salariul cel de toate zilele – este al fiecaruia. Painea cea de toate zilele – este a noastra.

*

Dumnezeu iti da. Iti baga si in sac. Iti baga si in gura. Dar de inghitit ce primesti, trebuie sa inghiti singur…

*

Culmea politicii: Datoria externa a Caliciei se datoreaza falimentului zilnic al saracilor.

De ce doresc românii sa plece din tara?

On By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

Emigrarea înseamna plecarea din tara ta, înseamna o schimbare a vietii cu  repercusiuni în plan psihologic.

Este un proces care rupe într-un fel linia  vietii. Unii cred ca este o “boala”, un curent ce rastoarna si modifica valorile  existente pâna în acel moment al vietii si “ne usuca radacinile”. Putem spune  totusi ca este o provocare, putini având curajul s-o  încerce, ca o proba de atletism – saritura în lungime sau înaltime, de exemplu -, de teama unei dezamagiri, dar putem vorbi si de radacinile adânci care îi tin pe unii legati  de  pamântul din care s-au nascut, au crescut, s-au format. Aceasta desprindere  pentru unii este usoara, pentru altii este grea, pentru altii chiar imposibila.

Schimbarile locului de trai, locuintei, serviciului, chiar daca se fac în conditii mai  avantajoase, ele impun “reajustari psihologice” foarte dificile, afirma Toffler în cartea sa “Socul viitorului”. Omul trece prin diferite stari: de anxietate si depresie chiar, de  framântare, comparatie sau nemultumire si numai dupa aceste stari începe adaptarea, la unii realizându-se mai curând, la altii mai târziu, la altii poate niciodata. Oricum, omul fara radacini se pare ca traieste în nesiguranta, ca “ printre dune miscatoare”.

El se poate consola cu cuvintele unui critic: „Nici unul dintre noi nu are un locas sigur, un adevarat camin. Toti suntem la fel, oameni în camere de închiriat de pretutindeni,  încercând cu disperare si înfrigurare sa stabilim  relatii sufletesti cu vecinii nostri”.
În data de 25 iunie, 2010, a avut loc emisiunea „Adevar sau baliverne” la ANTENA 2, invitatii realizatoarei Irina Cordoneanu fiind: Ioan Carmazan – regizor, si Ilie Marinescu – psiholog. Emisiunea a fost motivata de Hotarârea Curtii Constitutionale referitor la  cuantumul pensiei care este un drept câstigat si nu poate fi diminuat, deci legea propusa este neconstitutionala. Imediat, a sustinut realizatoarea, a urmat suita de informatii referitor la ce ne asteapta: Cresterea taxei pe valoare adaugata, cresterea impozitelor, devalorizarea  leului, marirea preturilor, scaderea consumului, concluzia fiind ca oamenii vor fi afectati la fel de rau sau chiar mai rau dupa aceasta Hotarâre, iar românii au început sa-si pune problema emigrarii.

Subiectul discutiei a fost deci EMIGRAREA, întrebarile esentiale fiind: cum sa te pregatesti pentru emigrare, daca este bine sau nu sa emigrezi, ce sfaturi pot fi date oamenilor?

Regizorul a vorbit despre impresia sa în urma vizitei facute cândva în Franta, spunând ca a constatat o înstrainare a oamenilor, o lipsa de comunicare, mentionând, printre altele, cuvintele lui Buda: “Cea mai mare suferinta este sa nu fii alaturi de cei dragi”. Românul din tara, spunea dumnealui, se conduce dupa zicala: ”Când construiesti o casa, tu însuti devii o fereastra si atunci te desprinzi mai greu, nu pleci, nu o poti lasa”. În general când ajungi în strainatate, toti asteapta sa fii docil, cu capul plecat si sa accepti o leafa mica. Ori, sunt tineri care se uita în ochii tai si spun adevarul si nu accepta orice. Românii au o inteligenta nativa, sunt si smecheri multi; caruta oricum este trasa de cei capabili, „pe un tâmpit îl treci o data strada, dar nu merge la infinit”, apropo de pilele si relatiile existente, de promovarile care se fac. Dar, mai spunea dumnealui, în România parintii au învatat un lucru bun, ca singura investitie reala sunt copiii. Dureros i se pare ca nu a reîntâlnit oameni plecati, pe fata carora sa citeasca fericirea. În timpul discutiilor, la un moment dat, realizatoarea a fost întrebata câti prieteni si-a facut în ultimii 5 ani? Dovada ca si la noi s-au schimbat mentalitatile: “Ai un grup de prieteni pe care i-ai format într-o perioada a vietii tale, când exista o anumita disponibilitate si aceia îti ramân ca un Patrimoniu.” “Oricum, în tara ta calci pe toata talpa, într-o tara straina calci pe vârfuri”. La întrebarea ce trebuie sa-si ia romanul care pleaca, regizorul, scriitorul a spus ca este suficient sa se uite la cele 10 porunci…

Psihologul , la întrebarea: “Vremurile pe care le traim va înteapa catre a pleca în  strainatate?”, a dat un raspuns negativ, ca si regizorul de altfel, argumentând ca are o stabilitate emotionala, psihica, are o familie, o vârsta, dar pentru copilul sau gândeste altfel, fiindca în tara la noi daca încerci sa faci ceva, nu poti din cauza nonvalorilor. Îsi face un Masterat aici în Statele Unite, colaboreaza la revistele : MIORITA USA (Sacramento, California) si Phoenix Mission Magazine (Arizona), a scris un articol despre Psihologia emigrarii; a adus vorba despre cei doi jurnalisti de seama “oameni admirabili, fiind vorba de jurnalistii Octavian Curpas si Viorel Nicula”.

La întrebarea realizatoarei: “Poti fi acasa si sa-ti manânci pâinea cu lacrimi pentru ca sunt promovati prostii si puturosii; ce sfat le dati oamenilor?” acesta a vorbit despre emigrarea definitiva care implica mai multi factori:


Adaptarea, asimilarea, alienarea (opusa asimilarii), stratificarea (daca ma voi adapta la alt sistem de referinte), sindromul strainului (nu ai pe nimeni, apar frustrari, nu-ti gasesti imediat servici, cu un cuvânt cumul de frustrari); omul când pleaca din tara îsi ia  problemele pe care si le transfera, si acolo ele nu se mai caleaza pe cele întâlnite; vor pleca oamenii cu spirit de aventura, ei vor fi cei care vor lua o decizie sub impulsuri. Munca în afara tarii poate genera nevroza: neofobia (teama de nou), anxietatea, depresia si sindromul strainului.

Referitor la raspândirea culturii române în tarile straine, psihologul a exemplificat pe domnul V. Necula care organizeaza spectacole cu actori din Romania, bucurându-se si dumnealui de o astfel de invitatie la Ambasada româna.
A intervenit si regizorul Carmazan, concluzia fiind aceea ca nu reusim sa depasim granitele zidului românesc, adica spectacolele numai pentru românii din strainatate.

11 milioane de români pe diferite perioade de timp au trait, muncesc în strainatate, au emigrat temporar si în aceasta cifra se includ si cei emigrati definitiv. “Ce s-ar cere unui om care se pregateste de emigrare?” – Rigoare,  corectitudine, profesionalism. De ce doresc românii sa plece din tara? –Nu atât  din motive economice, cât din motive morale.

Mesajul venit din partea unei telespectatoare în cursul emisiunii, a ajutat la concluzionarea dezbaterii: “Iubirea de tara si de Dumnezeu exista în inima fiecaruia si cu ajutorul acestor sentimente poti sa te duci oriunde în lume si poti sa gasesti un oarecare echilibru, sa muncesti, sa revii acasa, sa fii aproape de cei dragi”.

http://www.infonews.ro

Despre obiectul credintei

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Ministry, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

Isus zicea:

„S-a împlinit vremea, Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti în Evanghelie.” 

                                                                                                    Marcu, 1.14-15

Credinta într-o realitate istorica, prezenta si viitoare

.

CREDINTA, de care vorbeste Evanghelia,  este în legatura cu cineva.

Când vorbim despre credinta, aceasta implica imediat si o persoana fata de care ne raportam credinta.

În crestinism, ideea centrala si Persoana fata de care ne manifestam credinta este Isus Hristos. Este un singur Dumnezeu, Tatal nostru si Creatorul Universului, care S-a manifestat între oameni prin Isus. Înainte de înaltarea Sa la cer (dupa ce Si-a dat viata ca rascumparare pentru omul pacatos si a înviat) a spus ucenicilor ca e de folos sa mearga la Tatal, unde va mijloci pentru ucenicii Sai, însa nu ne va lasa singuri, caci ne va trimite un Mângâietor, Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu s-a facut de cunoscut prin Cuvântul Bibliei, ca este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) si Dumnezeu Duhul Sfânt, Unul, manifestat în aceste trei Nume.

Isus este Evanghelia la care  S-a referit El Însusi,  apostolii si Biblia,  în contextul ei general si specific.

Ne punem întrebarea, de ce am asculta cutare sau cutare voce…? E o voce demna de încredere? Ce spune e  adevarat?

Câti oameni or fi crezut când Cristofor Columb (1451-1506) care, cautând o ruta noua spre Asia, ajunge prin Oceanului Atlantic în America, le-a vorbit contemporanilor lui despre marele Continent de dincolo de Ocean?

Câti oameni or fi crezut când Galileo Galilei (1564-1642) si-a prezentat celebra sa teorie, cum ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui? Desi a fost persecutat de Biserica Catolica si de Papa Urban al VIII care nu au crezut adevarul promulgat de el în teza sa, adevarul a fost demonstrat si confirmat ulterior de stiinta…

***

Sundar Singh (1889, India -1929, Tibet), povesteste ca mama sa, care era hindusa (o religie cu traditii, obiceiuri si superstitii) ca orice mama care îsi iubea copilul l-a învatat si pe el religia hindusa, în care vaca e un animal sfânt si venerat. Însa, în modul cel mai serios si plin de grija i-a spus fiului ei si aceste marete cuvinte: Daca vreodata te afli în fata unui pericol iminent si nu ai alte solutii, când viata îti este pusa în pericol, sa stii ca mai este o forta, o putere, aceasta este Isus. Sa apelezi la el.

Si, într-o zi, pe când mergea pe o poteca îngusta de munte, dintr-odata i-a închis drumul un sarpe veninos care-l ameninta îndreptându-se direct spre el si, din cauza terenului de munte, nu mai avea unde fugi de sarpe. Paralizat de spaima, aproape inconstient, a strigat sau mai exact inima i-a strigat „Isuse, scapa-ma!” Si a fost scapat, sarpele a plecat într-alta parte deîndata.

Sundar a participat la o scoala primara condusa de Misiunea american prezbiteriana, în care Noul Testament a fost citit zi de zi ca un “manual”. Sundar a refuzat sa citeasca Biblia la scoala. Dar într-o oarecare masura, predarea Evangheliei si dragostea lui Dumnezeu i-a atras atentia, desi el înca nu credea chiar totul.

În mijlocul unei astfel de confuzii, când avea doar paisprezece ani, mama i-a murit si Sundar a suferit o criza de credinta. În furia lui, Sundar a ars o copie a unei Evanghelii în public. Dupa trei zile, într-o noapte târziu, în decembrie 1903, s-a ridicat din pat si s-a rugat ca Dumnezeu sa i se descopere, daca El într-adevar exista si e viu. În caz contrar “am planificat sa ma arunc în fata trenului care trecea aproape de casa noastra.”

Sundar Singh s-a rugat. “O, Dumnezeule, daca exista un Dumnezeu, dezvaluie-mi-Te în seara asta.” Trenul urmator era la ora cinci dimineata. Orele treceau. Dintr-o data camera s-a umplut de o mare stralucire. Un barbat a aparut în fata lui. Sundar Singh a auzit o voce care-i spune: “Eu am murit pentru tine. Mi-am dat viata pentru tine. Cât timp te vei lepada de Mine? ” Sundar a vazut mâinile omului, strapunse de cuie….

Uimit ca viziunea a luat forma neasteptata a lui Isus, Sundar a fost convins în inima lui ca Isus este Mântuitorul adevarat si ca El este viu. Sundar a cazut în genunchi înaintea Lui si a cunoscut o liniste uimitoare pe care niciodata nu osimtise înainte. Viziunea a disparut, dar pacea si bucuria zabovit în el.

În ciuda amenintarilor si ale motivelor familiei sale, Sundar a vrut sa fie botezat în credinta crestina. Dupa ce tatal sau i-a vorbit d oficial si l-a respins, pentru credinta sa, Sundar a devenit un paria pentru poporul lui. Dar împotriva marii opozitii, el a fost botezat în Simla, de ziua sa de nastere, în anul 1905 într-o biserica de limba engleza.

***

Din Cer a coborât fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, si a adus oferta Sa de viata. Câti L-au crezut?

Daca citim Evangheliile vedem ca a fost cercetat de catre Pilat, de catre Irod, de mai marii Evrei, de Ana si Caiafa, dar Pilat a dat verdictul: NEVINOVAT! Cu toate acestea, multimea a strigat la unison Rastigneste-L!  Rastigneste-L! Doar un sutas si un tâlhar, L-au recunoscut ca Dumnezeu, si au crezut. Tâlharul, murind, înca din acea zi a fost cu Domnul ales, în cer. Glorie Domnului! Amin.

Isus a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Adevarat, adevarat va spun ca vine ceasul, si acum a si venit, când cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta vor învia. Caci, dupa cum Tatal are viata în Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata în Sine.” (Ioan, 5.24-26)

Faptele Apostolilor ilustreaza întâlnirea istorica a lui Pavel cu Isus –

Capitolul 9

Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) “sufla înca amenintarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umblând pe Calea credintei, atât barbati, cât si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim.”

Dar însusi Dumnezeul Isus îi iese în întâmpinare:

„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer în jurul lui. El a cazut la pamânt si a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” „Cine esti Tu, Doamne?”, a raspuns el.Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci înapoi cu piciorul într-un tepus.” Tremurând si plin de frica, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” „Scoala-te”, i-a zis Domnul, „intra în cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci.”

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iata-ma Doamne”, a raspuns el. Si Domnul i-a zis: „Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama „Dreapta” si cauta în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; si a vazut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el si punându-si mâinile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea.” „Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel; si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.”

Anania a plecat; si, dupa ce a intrat în casa, a pus mâinile peste Saul si a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat. Dupa ce a mâncat, a prins iarasi putere. Saul a ramas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Si îndata a început sa propovaduiasca în sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (Fapte, 9.1-20)

TRADARE, NESIMTIRE, PROSTIE, TICALOSIE…SAU, DIN TOATE, CÂTE CEVA?

On By nelursIn Essays1 Comment

CEREM PEDEAPSA CU MOARTEA, CEL PUTIN PENTRU TRADAREA DE TARA!

Prof.dr. Adrian Botez

 

…Se aud tot mai des voci, strigând, înabusit (din pacate…): „S-o ia naiba de democratie! Pâna si o dictatura militara ar fi mai buna! Disparem, am disparut, deja! – ca popor, ca stat, ca tara! Tot s-a zis ca vom deveni colonia bogatilor lumii, care-au creat, artificial, CRIZA MONDIALA, pentru a-si împarti ultimele bogatii si energii ale Planetei… – …dar acum, chiar am ajuns SCLAVI!”

…Este Postul Pastelui, ar trebui sa fim ipocriti/fatarnici si sa vorbim despre…”iepuras” (ca mieii cei nevinovati, oricum, sunt masacrati, de turma-gloata nesimtita!) – dar „iepurasul” este un animal daunator padurilor patriei, nu-i asa? Nu la fel ca noi, nu la fel ca politicienii de stânga-dreapta, nu cât invadatorii straini… – dar, oricum, o infima contributie la caderea copacilor (în loc sa-i lase sa moara în picioare!) are si el, sarmanul…!

…Spune Parintele Ilie Cleopa: „Mai-marele sinagogii, invidios ca Iisus a vindecat o femeie de neputinta, mâniat, chipurile, din rîvna pentru cinstirea sîmbetei, si-a ascuns zavistia si fatarnicia sa, striga <<Sase zile sînt în care se cade a lucra. Deci în acele zile venind, vindecati-va, iar nu în ziua sîmbetei>> (Luca 13, 14). Vedeti, fratii mei, ce zavistie si fatarnicie acoperita? Vedeti ce viclenie ascunsa, sub rîvna pentru lege? Oare credea el cele ce zicea? Oare erau în mintea si în inima lui cele ce avea pe buzele lui? Zavistia stapînea pe acest om, nu rîvna pentru cele sfinte. Oare nu stia el ca Dumnezeu a rînduit sîmbata ca încetare de lucrul mîinilor, iar nu încetarea lucrarii faptelor bune si, mai ales, vindecarea unei femei bolnave? <<Fatarnicilor>>, i-a raspuns Domnul, <<oare în ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle si-l duce de-l adapa?Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta în ziua Sabatului?>>”

…Si Însusi Iisus Hristos însusi combate, cu infinita greata, FATARNICIA (Matei, 23/25-38): “Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti, fara ca pe acelea sa le lasati; calauze oarbe, care strecurati tântarul si înghititi camila!

Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, dar înlauntru ele sunt pline de rapire si de ne’nfrânare! Fariseu orb!, curata’ntâi partea dinlauntru a paharului si a blidului, pentru ca si cea din afara sa fie curata!
Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca semanati cu mormintele varuite, care se arata frumoase pe dinafara, dar înlauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si faradelege.
Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca voi claditi mormintele profetilor si le împodobiti pe ale dreptilor si ziceti: Dac’am fi fost noi în zilele parintilor nostri, n’am fi fost partasi cu ei la sângele profetilor!; asa încât voi însiva marturisiti ca sunteti fii ai celor ce i-au ucis pe profeti.
Dar voi ati umplut masura parintilor vostri!
Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osânda gheenei?
De aceea, iata ca Eu trimit la voi profeti si întelepti si carturari; dintre ei veti ucide si veti rastigni, dintre ei veti biciui în sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate’n cetate; ca sa vina asupra voastra tot sângele nevinovat ce s’a varsat pe pamânt, de la sângele dreptului Abel pâna la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ati ucis între templu si altar.
Adevar va graiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!

Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeti si-i ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de câte ori am vrut sa-i adun pe fiii tai asa cum îsi aduna closca puii sub aripi, dar voi n’ati vrut.
Iata, vi se lasa casa pustie!
Ca va spun Eu voua: De acum nu Ma veti mai vedea, pâna când veti zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”

…Noi, cel care scriem cele de mai jos, nu ne îngâmfam si nu ne credem decât ceea ce si suntem: un fir de nisip, dar un nisip provenit dintr-o piatra care striga, în locul multor oameni, carora li-i mai comod sa taca, decât sa marturiseasca, cu glas tare, Adevarul…: “Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci pietrele vor striga» (Teodor Studitul, Epistola II, 81).

…Deci, mai jos nu veti auzi cântari suave de îngeri si nu veti vedea poezii despre pasarele si muguri înfloriti…desi, daca strigatele noastre de alarma vor trezi pe cei multi, probabil ca veti avea si sansa de a mai auzi cântând pasari, precum îngerii, prin copaci ai pamântului românesc, copaci neprefacuti în pulberi si scrum…si veti putea sa rasuflati întru mireasma, iar nu sa fiti chirciti de focurile otravurilor, pe care vi le pregatesc demonii zilelor noastre (demoni sfidatori si care, din pricina egoismului nostru, a lipsei noastre de reactie vital-spirituala si a pasivitatii sinucigase – …poate devenita, între timp, prostie-sadea!… – …da, cum ziceam: din pricina pasivitatii multora dintre noi, tupeistii diavoli cu pricina s-au instalat …drept sub nasul nostru!).

…Ati înteles, ori macar banuiti, ca vom vorbi, mai jos, despre usuratatea vinovata, cu care acceptati (cel putin, pâna acum!) sa dispara pamânt românesc, de sub talpile românilor…

OAMENI CARE VA CREDETI NORMALI SI BUNI – NU SUNTETI DOAR COMPLICII UNUI FURT ORIBIL SI TERIBIL DE GRABIT, AL UNOR SUBSTANTE CHIMICE, AMESTECATE ÎNTRE ELE SI ALCATUIND … “PAMÂNTUL AGRICOL” (?!)… – FURT ORDONAT DE PE LA “MESELE DE PUCIOASA” ALE LOJELOR IUDEO-MASONERIEI UNIUNII EUROPENE – NU!

VOI ATI DEVENIT, PRIN TACERE SI ACCEPTARE TACITA, ACTANTII CRIMEI COSMICE, PRIN CARE I-ATI MAI ÎNJUNGHIAT SI I-ATI MAI RASTIGNIT O DATA PE SFINTII ROMÂNI, PE MARTIRII, PE VOIEVOZII SI PE TOATE OSTIRILE LOR DE RAZESI-CAVALERI – …DE TARANI, CU COASE SI TOPOARE – …OSTIRI CARE SI-AU AMESTECAT SÂNGELE LOR PROPRIU, DE SFINTI MUCENICI, CU ACEST PAMÂNT…!!!

NU, ACEST PAMÂNT NU ESTE INCOLOR, INODOR, INSIPID, NU ESTE “SOL” DE LABORATOR… – …CI ESTE O TEMELIE, AL CAREI TEMEI ESTE URZIT SI ÎNCHEGAT, JERTFELNIC, PRECUM CEL AL MÂNASTIRII MESTERULUI MANOLE, CU/DIN SÂNGELE MARTIRILOR CELOR SFINTI – MUSATINI, BASARABI, BRÂNCOVENI, CRAI SI “CRAISORI”…DAR SI CU ACELA AL GLOATELOR DISPERATE, DAR (CU PIOSENIE!), TERIBIL DE ACTIVE, ILUMINATE DE SFÂNTUL DUH, SA LASE “URMASILOR URMASILOR” LOR, “ÎN VECII VECILOR”, MOSTENIREA SFÂNTA SI LUMINATA A UNEI …PATRII!

…Aici au închegat/urzit pamântul, cu/din propriul lor sânge, osteni trimisi de Hristos-Dumnezeu, din stravechime si pâna la Marasesti-Marasti-Oituz, pâna la Casin, Bogdanesti, Boita, Cârta, Daia primului razboi mondial…pâna la Oarba de Mures, Craciunelu de Jos, Moisei, Prundu Bârgaului, ori Careiul celui de-al doilea razboi, întru apararea de Satanele Lumii, din Est, ca si din Vest…!

…În acest razboi, de sute grele de ani: Voievod Luminat sta, prabusit si rastignit, pe aceeasi Cruce, cu Taranul Aureolat… – …Boier cazut, cu sânge amestecat cu cel al Razesului Ales de Dumnezeu, pentru a da razboi crâncen, amândoi, Satanei!!!

…Iata ce nu se mai vede azi, iata Metafizica Pamântului Românesc – pe care mai bine îl lasi pârloaga, daca, pe pârloaga, cladesti BISERICA DE AMINTIRE A DUMNEZEULUI NEAMULUI ROMÂNESC!!!

Dar nu te rabda Sfântul Dumnezeu sa lasi pârloaga…DEGEABA!!!

…De aceea, acuzam, deopotriva:

1-politicieni, guvernanti de dupa 1989 (CEAUSESCU A FOST UN GOSPODAR DESAVÂRSIT, AL GLIEI!!!),

2-laolata cu “norodul cel prost”/”prostimea” (cum o numesc cronicarii!) – îi acuzam nu doar de nesimtire si de lacomie oarba, ci si de TRADARE FATA DE DUHUL NEAMULUI ROMÂNESC!

Acuzam, pe toti cei care puteau sa NU fie si ramâna ignoranti (slava Domnului, cât e de proasta Scoala Româneasca de azi, pregatita, de Iudeo-Masoneria Internationala si Autohtona – pentru Masacrul Final al Memoriei! – …totusi, înca mai contine, într-însa, oameni cu râvna spre Memorie…din pacate, Slujitorii Credinciosi Altarului Duhului Românesc sunt azvârliti/izgoniti, cu scuipati, din Templul Luminarii Duhului, nu doar de sefii lor ierarhici, ci si de gloata de tineri, “ieniceriti”, de statul masonizat, spre încapatânarea întru ignoranta si libertinism!!!) – DE CIOCOISM GENERALIZAT!!! Nici guvernanti, nici “Opozitie Politica” – dar nici macar taranii MANELIZATI – nu mai vor sa munceasca Pamântul Sfânt!

“Jupânul” iudaic, Basescu (alaturi de co-religionarul sau, provenit de la SIE! – M.R.U.!!!) pot sa comande nu doar sa ne parasim tara-PATRIE – ci si sa ne azvârlim în fântâna! Dar, un neam zdravan la cap, îi azvârle pe EI (pe…“Jupânii”!), în fântâna, si-si continua traiul firesc, trudind si câstigându-si pâinea, cinstit si onorabil, din sudoarea fruntii, sudoare chemata sa se închege, drept TEMEI Sfânt, pamântului muncit…NU! Tatii si mamele “manelizati/manelizate” ale multor români, goliti/golite de orice urma de constiinta a apartenentei la acest PAMÂNT, îsi îndeamna copiii sa paraseasca România, ca sa realizeze…o “viloaca” mai mare decât a vecinului întors din Italia, si un “mertan” mai tare decât al vecinei…

NEO-CIOCOI de SAT!!!

…Cu ce pret? Îmi zice o vecina, care a fost si-n Italia, si-n Israel: “Nu zic, aveam ce mânca, dar nu aveam dreptul sa ma uit în ochii ei (n.n.: proprietara casei), trebuia sa-i zic <<STAPÂNA, sarut mâna!” – si…chiar sa i-o sarut…” Altul, dus la italieni si la greci: “Te platea de patru-cinci ori mai putin decât pe cei de-un neam cu ei. Daca faceai scandal, pe plata – apareau, ca din pamânt, carabinierii, si ti-o cam furai…!”

Renuntarea completa la demnitate, onoare, mândrie, “patriotism” (?!)…CUVINTE FARA NICIUN SENS/DESEMANTIZATE. Pentru acesti “desperados” de România, care au uitat ca “ma-sa” i-a nascut pe lut, nu în BMW, ori în AUDI…

…Doar speranta (deseori, desarta!) ca s-or întoarce, în sat, cu “mertanul”…la mâna a 14-a!!!

…Au uitat istoria? Nu, si-au uitat pe propriii parinti si pe propriii bunici/stramosi!!! Si au devenit niste jalnici “zombies”!!!

…Acum, ce-a zis Cosbuc pe la finele veacului al XIX-lea se potriveste nu doar pentru (vorba Aminului!) “grecotei cu nas subtire”, ori pentru “bulgaroi cu ceafa groasa” – ci pentru 85-90% dintre locuitorii României: AU AJUNS CIOCOI PRIBEGI SI NAUCI SI DISTRUCTIVI (nedrepti cu altii, precum sunt nedrepti si fata de propriul lor statut ontologic!), ÎN PROPRIA LOR TARA!!!

…Altadata, Pamântul Metafizic Românesc (“O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamânt!”sau: “Orfani si cei ce dragi ne sunt/De-ar vrea sa plânga pe-un mormânt, /Ei n-or sti-n care sant zacem, /Caci nici pentr-un mormânt n-avem/Pamânt – si noi crestini suntem!/Si vrem pamânt!) însemna o Obsesie Mistica Imperial-Hristica, însemna Culmea Mistica a Identitatii si a Idealului Taranului Curat CRESTIN!!!

…Azi…vai si-amar!!!

…Nu doar Basescu ne batjocoreste elita de Duh, Autentic Românesca – ci toti ciocoii manelizati si mancurtizati, ai României, de la taran la târgoveata “cocos-neata” si TOAPA (…de ce? – pentru ca…autenticii intelectuali sunt niste “calici nenorociti”, care merg pe jos, nu… în “mertane”!) batjocoresc tot/orice tine de Duh, de Cultura, de Lumina! Toti Ciocoii vor “masina tare”, “gratar americanesco-tiganesc”/”BARBECUE” (de pârjolesc toata iarba câmpiilor si padurilor, de parca ar fi trecut pe-acolo nu …români, ci mongolii lui Timur Lenk! – … si…”vila cu piscina” – CULMEA IDEALULUI…TIGANESCO-ROMÂNESC!!!

…De aceea, se petrece, de ani de zile, înstrainarea pamântului, muntilor, apelor, câmpiilor românesti – iar românii…RÂGÂIE A NEPASARE SI A SATISFACTIE (LA NIVELUIL VISCERELOR…!).

…Doamne, Hristoase-Mântuitorule, ne-ai dat prea multe, unor “slabi de înger”, cum suntem noi, si, plini de binecuvântarea ta nemeritata…RÂGÂIM!!!

…Iata cum se prezinta situatia noastra, vis-à-vis de cei care stiu sa pretuiasca pamântul, pentru ca…ACASA NU-L PREA AU! Olandezii, danezii, israelitii, irlandezii, italienii…

…Mergeam cu trenul, prin 1993, cu un amic neamt, care fusese colegul nostru de banca, la liceul unde învatasem, în Gura Humorului – si numai ce auzim niste strigate cumplite (pareau înjuraturi!), într-un soi de nemteasca: un pasager, pe culoar, gesticula, aratând pe fereastra…”Ce zice, mai, nebunul ala – poate tu-l pricepi…?!” – i-am dat ghes amicului meu, neamtul. Asta, dupa ce a ascultat cu atentie, a zis: “Daca-l pricep eu bine, ca olandeza e un soi de germana sughitata, asta ne înjura ca, cica, am fi nebuni, de lasam pârloaga asa pamânt, sa-l pui pe pâine – …pe când la ei, ca sa câstige fiecare metru de pamânt fertil, pentru poldere – au asudat, din greu, scotând, cu morile de vânt, pamânt nisipos, de pe fundul Marii Nordului…si l-au îngrasat cu propriile lor excremente…”

Olandezul nu exagera cu nimic, avea perfecta dreptate! Nu ne-am aratat si nu ne aratam lumii (în continuare!) ca o natie zdravana la cap, în ce priveste Pazirea si Îngrijirea Gradinii Maicii Domnului…!!!

“România, vânduta strainilor cu hectarul. Terenul arabil, de 50 de ori mai ieftin decât în Olanda – de Mihai Gontiu – pe http://www.incont.ro, din 19 august 2011.

La Bârlad, in judetul Vaslui, niste oameni de afaceri din Israel au investit 3 milioane de euro în 23 de hectare de teren, pe care au ridicat sere pline ochi de legume.

<<Toata suprafata era în paragina. Au investit în ridicarea acestor sere, în diferite utilaje agricole. Au cumparat terenurile de sub sere>>, a declarat Iulian Goldslegher, reprezentantul investitorilor.

Zilnic, pe poarta unitatii ies, acum, zeci de tone de rosii cherry, vinete si fructe. Lesne de înteles ca si profitul e pe masura.

In centrul tarii, la Gârbova de Sebes, un concern germano-olandez vrea sa amenajeze cea mai mare ferma de vaci din Transilvania. Ca sa aiba cum sa hraneasca miile de cornute, strainii au cumparat, în plina criza, 18 hectare de teren.

In vestul tarii, în localitatea Ianosda din Bihor, cât vezi cu ochii sunt numai culturi de porumb, soia, rapita, floarea soarelui si grâu. Le apartin unor olandezi, care au investit în urma cu 4 ani, 2 milioane si jumatate de euro în teren.

Daca în acest moment în Romania pretul unui hectar de pamant arabil variaza între 1.000 si 2.000 de euro, în Olanda ajunge si la 50.000 de euro. Si în Danemarca este scump: 28.000 de euro, iar în Marea Britanie 17.500!

(…)Cei mai mari investitori straini în România sunt italienii si olandezii.

In prezent, România are peste 12,5 milioane de teren agricol, 9,4 de milioane de hectare fiind arabil, iar in jur de un milion de hectar este nelucrat, dupa datele cele mai recente ale Ministerului Agriculturii. (…)

Eduardo Gomej a renuntat la plantatiile de masline de langa Lisabona. In Campia Portugaliei, o ferma nu are mai mult de 2 hectare.

Aici insa a arendat si cumparat zeci de mii de hectare de grau, porumb, orzoaica, rapita sau floarea-soarelui in satele Balaciu, Ciochina, Albesti, Huesti, Luciu, Vladeni si Facaeni.

Portughezul a adunat pana acum 17.500 de hectare numai in judetul Ialomita. A venit in Romania cu 2 tinte clare: sa scoata bani din pamantul romanesc si sa castige toate meciurile cu edilii locali.

Cu 200 de angajati, 100 de cai si 400 de tractoare, Eduardo produce 450 de mii de tone de floarea-soarelui si de rapita. Cu asa productie umple de trei ori pe an silozul de la cea mai mare fabrica de extractie a uleiurilor vegetale din Europa de Sud-Est, deschisa saptamana trecuta. Tot niste portughezi au pus la cale aceasta investitie de 93 de milioane de euro.

Statul castiga din impozite, dar si comunitatile locale au dat de bani. Spre exemplu, primaria din Lehliu Gara se alege cu 1 milion si jumatate de euro din fabrica portughezilor. Bani buni pentru canalizare, apa, gaz, curent.

In prezent, peste 500 de mii de hectare de pamant sunt cultivate de portughezi, francezi, italieni si danezi. Se pregatesc si investitorii din Qatar sa produca in Romania un milion de tone de orz pe an. Agricultorii nostri reusesc deocamdata sa produca doar 600 de mii de tone.

(…)Institutul pentru Cercetarea Politicilor Alimentare (IFPRI) estimeaza ca in ultimii cinci ani tarile sarace au vandut intre 15 si 20 de milioane de hectare de teren arabil, o suprafata egala cu cea pe care Franta o dedica agriculturii, cu o cincime din terenul agricol al Uniunii Europene sau cu intreaga suprafata a statului Uruguay, scrie The Guardian.

In ultimii trei ani, au avut loc 180 de astfel de tranzactii, organizatia non-guvernamentala Oxfam raportand ca cel putin 120 de fonduri de investitii sau de pensii, corporatii multinationale din sectorul agricol si chiar banci de investitii de pe Wall Street sunt interesate de plasamentele in teren agricol in strainatate.

(…)Amenzile pornesc de la 200 de lei pe hectar anual si ajung la 400 de lei. Astfel, pentru primul an, în care proprietarul nu îsi lucreaza terenul, sanctiunea este de 200 de lei pe hectar, în al doilea an de contraventie, suma urca la 300 de lei, iar în al treilea, ajunge la 400 de lei.

Suprafata arabila a tarii este de 8,4 milioane de hectare, potrivit declaratiilor ministrului Agriculturii, Valeriu Tabara, ceea ce înseamna ca 1,26 milioane de hectare (15%) sunt nelucrate.

Si Dacian Ciolos, comisarul european pentru Agricultura, spunea recent ca agricultura este o investitie strategica si ca, pe termen lung, este una mai buna decât un centru comercia, de exemplu”.

…Pai, mai, tradatorilor de tara, traseistule Valeriu Tabara si “rrrromânule” …Ciolos – pe de o parte, va auto-acuzati: stiti ca “agricultura este o investitie strategica” – dar nu faceti ABSOLUT NIMIC, PENTRU OPRIREA HEMORAGIEI PAMÂNTULUI ROMÂNESC, PENTRU APARAREA PAMÂNTULUI METAFIZIC SI A PAMÂNTULUI-CA-IZVOR-DE-VIATA!!!

Deh, FACETI …STRATEGIA DUSMANULUI, DACA N-O FACETI PE-A NOASTRA!!!

…Cu ochii nostri am vazut, înca din anii 1993-1994-1995, pe rampele garilor Pascani, Roman etc. (atunci când ne vizitam parintii…), cum mii de tone de grâu se înnegreau, în ploaie si zloata, ne-preluate (macar spre încurajarea producatorului!), de catre STATUL ROMÂN!

…Domnule “belingher” si hingher (fost “vetrist”, fost “peunerist”, fost “pesedist”, fost…orice, la Comanda Majorarii Comisionului – …din Turcia, din Italia etc. etc. – …acum, ajuns “uneperist”, Salvator al Patriei, ooohhh!) al Agriculturii Românesti, Valeriu Tabara: de ce dai amenzi, în loc de ajutoare?

…Am vazut, cu ochii nostri, înca din februarie 1990, în vitrinele alimentarelor din Adjud, cum se vindea…MAMALIGA LA PACHET, din Italia!!!

Cui? “PATRIEI MONDIALE A MAMALIGII”!

Apoi, PÂINE DIN TURCIA, DIN DESERTUL ANATOLIEI!!!

Pentru un comision modest, orice ministru român si-o vindea (si nu conteneste sa caute cumparatori nici azi!) si pe “ma-sa”, nu doar…”Agricultura Româneasca”!

…DE CE ATI DESFIINTAT C.A.P-URILE, domnule “inginer hidrotehnist” Ion Iliescu? Aceste cooperative exista si în Israel, si se numesc “kibut”-uri (EXTREM DE RENTABILE!!!), exista si în Elvetia, Franta, Canada, SUA etc. etc. “Întovarasirile” nu erau/nu sunt primitive, ci extrem de utile, ca sa nu-l silesti pe (mult pre) batrânul/îmbatrânitul taran, obligat sa-si scoata calul din grajd, la arat, sa se scârbeasca de munca pamântului si sa creeze premizele sclifoselii “noii generatii”, devenita una de paraziti si smecherasi…care nu se spetesc decât sub biciul stapânului strain (ca sa nu moara de foame…ca li-e rusine sa se-ntoarca în tara, “la vatra” – fara “mertan”, fara nimic…)!

Nu toti oamenii sunt facuti pentru CARTE! Atunci, restul – LA MUNCA, pe tractor!!! Pierzi banii statului si pe-ai parintilor, daca nu ai înclinatie spre meditarea înteleapta si cu folos, a paginii de carte…: TRECI, ATUNCI, LA MUNCA (GREA, DAR SFÂNTA!) A CÂMPULUI!!!

Iar Tu, STAT, nu mai da amenzi ticaloase – ci da, escroc batrân ce esti…da subventii, pentru seminte, unelte, tractoare, motorina…!!!

…DE CE, ROMAN-NEULADER PETRE, AI STIMULAT DISTRUGEREA SISTEMULUI DE IRIGATII, DIN ROMÂNIA?! ERA CEL MAI ÎNTINS SI EFICIENT, DIN RASARITUL EUROPEI!!! Ceausescu nu statuse deloc degeaba!!!

…Cu ochii nostri, am vazut camioane întregi încarcate cu tevi de la irigatiile de stat – si aduse, în primavara lui 1990, pentru înlocuirea …tevilor de la bucatarie…!

…SI TOT NEULANDER PETRE A DAT SEMNALUL “PRIVATIZARII PE UN LEU”, A…”MAMUTILOR INDUSTRIALI”!!! – …care produceau enorm (trebuia facuta, pe ici, pe colo, retehnologizarea liniilor de productie!) – iar acum îi îmbogatesc, ENORM, pe straini!!!

CRIMA SI TRADARE DE TARA!

… Daca, dintre straini, se “împamânteneste” vreunul, ca proprietar funciar – E MAI GRAV DECÂT DACA AR CAPATA CETATENIA STATULUI ROMÂN! NU MAI SCAPI DE EL, ÎN VECI!!!

…La Gura Humorului, fraierii de voroneteni si-au vândut, pe nimica toata, MUNTII LOR RAZESESTI, DE LA STEFAN CEL MARE!!!

DECI, CU HRISOV ISCALIT DE UN SFÂNT!!!

Au cumparat acei munti sfinti tot felul de lifte pagâne: olandezi, danezi, norvegieni etc. Iar voronetenii stau pe calea ferata, cu pancarta în gât, parca cersind – pentru…”PENSIUNE”!

Treaba de Pacala…

“… Investitorii arabi vor sa cumpere teren agricol în România sau sa se asocieze cu agricultorii români, ca sa preia cel putin 70-80% din productie, a spus Adrian Radulescu, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, la emisiunea “Dupa 20 de ani”, difuzata duminica, de Pro TV.

 

“Produsele agricole vor fi cumparate de cei care au bani. Gânditi-va ce se va întampla în lumea araba. Pe ei îi intereseaza o asociere cu agricultorii români pe termen lung si o garantie sigura ca vor putea cumpara acel produs”, spune Radulescu. Insa, investitorii se tem ca, în cazul unei crize alimentare, România sau UE va bloca productia în tara.

Radulescu mai spune ca investitorii arabi doresc si sa cumpere terenuri agricole cu suprafete cuprinse, în medie, între 2.000 si 5.000 de hectare” – cf. http://www.incont.ro, din 8 mai 2011.

…Mda. Arabii, deci, asculta, acolo, în desertul lor, radioul, printre dune, si au aflat de “criza mondiala” alimentara (artificiala, si ea, precum toate crizele ultimilor 300 de ani…!) – iar românii, “neam”! Or fi surzit la suflet si la minte, bre…!

…Dar ce dandana este în Ardeal, unde, se stie, maghiarii fiind stapâni, pâna în 1918 (DAR SI DUPA 1918 AU AVUT O INFLUENTA NEFASTA!) – mosiile le apartineau numai familiilor de grofi: alde Banffy, Bethlen, Kemeny, Urany, Wesselenyi…

IMBECILII SI CORUPTII POLITICIENI ROMÂNI, DE LA PUTERE, DE SUB TOTI CEI TREI PRESEDINTI (Iliescu, Constantinescu, Basescu) au dat ungurilor (si interpusilor lor, ca reprezentanti ai familiilor de grofi decedati, între timp…) aproape TOT PAMÂNTUL ARDEALULUI, PRIN…”RESTITUTIO IN INTEGRUM”!!!

…SI, DE MULTE ORI, GUVERNANTII TRADATORI ROMÂNI LE-AU DAT ÎNAPOI MOSIILE URIASE – TOCMAI CRIMINALILOR HOTHYSTI UNGURI …desi legea zice…”sa nu!”

…” In Ardeal s-au intors nobilii unguri. Multi dintre ei traiesc in Ungaria, Austria, SUA. Acestia au introdus notificari pentru recuperarea tuturor bunurilor detinute anterior instalarii regimului comunist – castele, palate, paduri, terenuri agricole. Potrivit unor studii aparute la Budapesta privind retrocedarile din Ardeal, o treime din Transilvania este revendicata de baroni, conti, duci maghiari, detinatori ai unor mari proprietati inainte de 1945, in special in zona centrala a Ardealului. Ei erau concentrati in judetele Cluj, Mures, Salaj, Bistrita, dar si in Maramures. Au aparut insa si numeroase cazuri de falsi mostenitori, cu documente fabricate, bastarzi care dubleaza cererile urmasilor legali sau mostenitori ai unor proprietati vandute inainte de 1945 din diferite motive” – cf. românialibera.ro, din 13 Aprilie 2007 – art. O TREIME DIN ARDEAL ESTE REVENDICATA DE URMASII NOBILILOR MAGHIARI, de COSTEL OPREA.

…Ce bine au facut românilor boierii astia (unguri ori români!), pe care-i cocolosesc guvernantii nostri, prin dementa lege a lui „restitutio in integrum”?!

“Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!/I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!/Si aceasta ciuma-n lume si aceste creature/Nici rusine n-au sa ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,/Îndraznesc ca sa rosteasca pîn’ si numele tau… tara!/La Paris, în lupanare de cinismu si de lene,/Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i obscene,
Acolo v-ati pus averea, tineretele la stos…/Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos?
Ne-ati venit apoi, drept minte o sticluta de pomada,/Cu monoclu-n ochi, drept arma betisor de promenada,/Vestejiti fara de vreme, dar cu creieri de copil,/Drept stiint-avînd în minte vreun valt de Bal-Mabil,/Iar în schimb cu-averea toata vrun papuc de curtezana…/O, te-admir, progenitura de origine romana!” – M. Eminescu, Scrisoarea III.

…Mda. Muuult bine si folos a mai adus României, aceasta clasa degenerata spiritual, deviata crunt, enorm – de la Misiunea Ei de Neam/Nationala!!!

Dar sa-i vedem si pe grofii ardeleni:

“<<Baronul Urany si-a pierdut averea la poker. Avem acte prin care Tribunalul Regal constata juridic ca nobilul si-a jucat domeniul la carti>>, ne-a declarat primarul din Galgau. Mai mult, a adaugat edilul, baronul a fost declarat tradator de tara in 1945, sub acuzatia de colaborare cu Germania hitlerista.
…Cazuri interesante intalnim in judetul Salaj. De exemplu, la Galgau, urmasii baronului Urany, care traiesc in Ungaria, isi cer inapoi proprietatile, adica fabrica de spirt, castelul, o moara, 8 hectare de teren agricol si cateva hectare de padure (…).

… „Simon Bella revendica tot satul Rus din judetul Salaj. Domeniul Simon inseamna 300 hectare de pasune, 100 hectare de padure, o moara, cladiri, grajduri. Comisia locala a respins solicitarea. Motivul: <<Nobilul Simon a vandut tot in 1948, inainte de nationalizare. Cand au venit comunistii, acesta s-a speriat si a dat tot. A obtinut o suma buna si a plecat afara>>, ne-a declarat primarul din localitatea Rus. Mai mult, acesta a afirmat ca urmasul nu avea dreptul legal sa inainteze o notificare pentru ca nu este cetatean roman, ci cetatean german (…)Varul lui Simon Bella, Simon Lajos, a avut insa castig de cauza. El a introdus o cerere de revendicare in localitatea Poiana Blenchii, judetul Salaj. A cerut 400 hectare padure si 50 hectare de teren arabil. Le-a primit, desi primarul s-a opus. Edilul din aceasta localitate a declarat ca Simon Lajos ar fi falsificat acte. <<Asa-zisul mostenitor a prezentat la dosar doua certificate de nastere. Mai intai pe numele de Simon, apoi pe numele de Sabo. O data s-a nascut la Gherta Mica, alta data la Turt, amandoua localitatile din Satu Mare. Extrasul de carte funciara este falsificat. Acest extras este autentificat cu o stampila cu Partidul Micilor Proprietari si al Liberei Initiative>>, a spus primarul” – cf. românialibera.ro, din 13 Aprilie 2007.

…” In curs de solutionare se afla dosarul de retrocedare a domeniului Wesselenyi, care se intinde in judetele Salaj si Satu Mare. Baronul Nicolae Wesselenyi a fost membru al Curtii Aulice Transilvane si membru al Camerei Magnatilor de la Budapesta. Spre sfarsitul vietii a incercat sa se impace cu romanii din Ardeal, dupa ce toata viata a militat impotriva drepturilor acestora (…)Dupa aparitia Legii 247/2005, familia Wesselenyi a introdus o notificare pentru recuperarea tuturor bunurilor. Comisia locala Jibou a decis retrocedarea castelului, unde acum functioneaza Palatul Copiilor. A fost respinsa insa restituirea gradinii botanice (care are o intindere de 4 hectare) ce imprejmuieste castelul deoarece este un domeniu de interes public, unde s-au facut investitii masive, in special in sere si cupole cu tehnologie de ultima generatie. Urmasii lui Wesselenyi si-au mai primit inapoi si castelul de la Mediesu Aurit (Satu Mare), unde interiorul este imbracat in aur, si domeniul din jur, reprezentand 50 de hectare de padure. Au fost retrocedate acestei familii si zeci de hectare de padure la Mirsid (Salaj). Urmasii mai revendica doua strazi din Jibou, pentru care Fondul Proprietatea va acorda despagubiri”- cf. romanialibera.ro,

… Domeniul Teleki este unul dintre cele mai mari din Ardeal. Proprietatea a apartinut contelui Adam Teleki, membru in guvernul Ungariei in perioada hortysta. In 1945, Teleki a fost considerat tradator de tara, insa nu au existat acte care sa demonstreze exproprierea bunurilor sale. Mostenitorii contelui si-au revendicat bunurile, intinse pe mai multe judete: Maramures, Mures, Salaj. Teleki a primit castelul de la Gornesti (Mures) in urma unei decizii judecatoresti, dar si o parte din fostele sale proprietati, reprezentand 100 hectare de padure si 100 hectare de teren arabil. La Gornesti a fost “curia” familiei Teleki, adica unitatea administrativa a domeniului. In castelul Gornesti functioneaza in prezent un spital de copii bolnavi de TBC, spital care se va muta intr-o unitate militara dezafectata. Urmasii contelui si-au recuperat si domeniul Stoiceni (Maramures). Au fost retrocedate si apele minerale din zona (exploatate de pe vremea imparatesei Maria Tereza) unde functioneaza o linie de captare si imbuteliere. Un alt castel al familiei Teleki, impreuna cu 10 hectare de teren se afla la Satulung (Maramures) si a ajuns in proprietatea omului de afaceri baimarean Mircea Maries. Aici vor fi construite un hotel, o piscina, un domeniu de calarie, terenuri de sport. Viceprimarul din Satulung ne-a declarat ca familia Teleki nu si-a revendicat castelul, el fiind vandut de Consiliul Local omului de afaceri. Nici domeniul de la Coltau, reprezentand un castel, dependintele si cateva hectare de teren, nu a fost cerut de Teleki, aici organizandu-se in fiecare an festivalul dedicat poetului Sandor Petofi. In schimb, Teleki solicita retrocedarea bunurilor de la Ardusad (Maramures), unde este vorba despre peste 100 hectare de padure. Pentru recuperarea proprietatilor revendicate (nu toate cele pe care le-a detinut), familia Teleki are pe rol peste 20 de procese.

Domeniul familiei contelui Bethlen se intinde in localitatea Beclean (Bistrita) pe 100 hectare de padure, alte 44 hectare de teren aflandu-se pe terenul hergheliei din aceasta localitate. Comisia judeteana de restituire a proprietatilor a decis retrocedarea bunurilor familiei Bethlen. Cea mai mare retrocedare din judetul Bistrita este a familiei Aurel Milea, care a primit 320 hectare de padure(…)O situatie aparte o reprezinta dosarul retrocedarilor familiilor Banffy, Bethlen si Kemeny din judetul Mures. Comisia judeteana Mures a respins cererea de notificare a celor trei nobili, motivand ca averile acestora au fost confiscate in 1945 de statul roman. Cu putin timp inainte de sfarsitul razboiului, statul roman a dat o lege (Legea CASBI) prin care erau expropriati cei considerati inamici ai Romaniei de catre autoritatile acelor vremuri. Urmasii celor trei familii au dat in judecata comisia judeteana Mures, considerand ca ei au ramas proprietari pe terenurile lor si ca statul doar le-ar fi administrat bunurile dupa votarea Legii CASBI, nicidecum nu le-ar fi expropriat.
Comisia judeteana Mures se apara invocand legislatia statului roman la vremea respectiva. Mai exact, Legea CASBI ar fi luat masuri impotriva celor considerati tradatori de tara, iar fundamentele care au stat atunci la baza acestei legi nu au disparut.
Daca vor castiga procesele, mostenitorii celor trei familii vor primi mai bine de jumatate din padurile muresene” – cf. romanialibera.ro, din 13 Aprilie 2007.

…Ceva/cineva ne sopteste ca familiile ungurilor (asasini/criminali de razboi!) vor câstiga…!!!

…” Contesa Anna Bethlen din Târgu-Mures cere înapoi zeci de mii de hectare de padure, terenuri agricole, conace si castele, confiscate de statul român (…)“Va fi o avalansa inspaimintatoare de procese intre mostenitori, odata improprietarit unul dintre ei, dar si intre acestia si comisiile locale. Daca pe vremuri a fost pasune si acum pe terenul respectiv e padure de 50 de ani, trebuie sa le-o dam fara sa comentam, ca asa spune legea”, considera Adrian Pirlea, purtator de cuvint al Directiei Silvice Mures” – cf. art. Grofii cer Ardealul parcela cu parcela, de Marius Cosmeanu si Mugur Gorea    – în 9AM NEWS, din 13 Octombrie 2005.

… “Ardealul esta hacuit necontenit de 20 de ani de cererile de retrocedari ale grofilor maghiari, ce pretind sute de mii de hectare din pamantul Romaniei, dar nu doar ungurii sunt pusi pe jaf ci mai ales o specie de “romani” – asociati la marea hacuiala generala.

Un caz cu totul iesit din comun a iesit la iveala recent, dupa ce prefectul de Mures, Marius Pascan, a anuntat, joi, intr-o conferinta de presa, ca a depus plangeri penale impotriva avocatului Mihai Bejenaru, care apara interesele Directiei Silvice Mures, si impotriva fostului sef al Ocolului Silvic Rastolita Cotiso Straut, dupa ce a descoperit “cu stupoare” ca acestia figureaza in testamentul unicei mostenitoare a grofului Banffy, care a solicitat retrocedarea a mii de hectare de padure din judet. Deci avocatul platit de Directia Silvica sa reprezinte interesele statului, Mihai Bejenaru, lucra pentru familia grofului Banffy!” – cf. art. Manarie ordinara pe averea grofului Banffy, scris de George Roncea, pe www.curentul.ro, din 10 Iun 2011.

…Dar, de câteva saptamâni, a izbucnit (caci pedelistii sunt disperati sa jefuiasca si sa vânda TOT CE A MAI RAMAS DE JEFUIT SI DE VÂNDUT, DIN TRUPUL BIETEI ROMÂNII (…evident, dupa mintea lor “creata” si dupa cheful lor!):cf.DANIEL IONASCU, art. Ultima afacere a României: un zacamânt de peste 20 MILIARDE de dolari – miza privatizarii de 200 de milioane euro a CupruMin – în jurnalul.ro, 28 martie 2012 – reluat sâmbata, 31 martie 2012.

…Cine-i implicat, în jefuirea a 20 de miliarde de dolari (în CUPRU!), prin privatizarea frauduloasa a CupruMin? Pai, sunt persoane… “una si unul”!!! Gheorghe Seculici, finul lui Basescu (deci, si nasul trebuie ca e…NAS!), marele si “misticul boss”, Vasile Frank Timis, magnatul “ametitor de multimiliardar”, Stephen Roman…si bosi, si hoti, si escroci – toti, fireste, organizati ca-ntr-o ostire, foc de disciplinata, a…”multinationalelor” (abureala, fireste!).

…Se neaga faptul ca, în spatele jafului de la Rosia Poieni, s-ar afla aceiasi magnati, de la Rosia Montana (de fapt, MAFIA MONDIALA A METALELOR SI NEMETALELOR!!!), evreii Max Rich si Stephan Roman, dar…documentele n-au fost arse toate:

“Ziarul Adevarul a facut legaturile si a… speculat:

<<Roman Cooper Corp., câstigatoarea licitatiei, este controlata de Stephen B. Roman, un personaj despre care presa internationala a scris mult, dar a fabulat si mai mult. Tatal sau, Stephen B. Roman, este numit „titan” sau „magnat”, care si-a facut averea din minerit, facând afaceri cu uraniu si titan. Acesta a facut parte din delegatia canadiana care a dezvoltat programul nuclear al României, dupa ce Ceausescu a aprobat tehnologia companiei canadiene CANDU… Legaturile familiei cu România au devenit si mai puternice atunci când un coleg specialist în finante al „mostenitorului”, Gerald (Tim) Wood,  i-ar fi facut cunostinta cu antreprenorul român Frank Timis, care ajunsese în Toronto dupa ce fugise de regimul Ceausescu si petrecuse o perioada în Australia, unde si-a încercat norocul cu afacerile cu aur si unde a primit trei amenzi pentru posesie de heroina. Timis i-ar fi spus lui Roman ca licentele de exploatare pentru Rosia Montana au fost transferate catre compania Rosia Montana Gold Corp., aflata în posesia sa, la mijlocul anilor ’90, de la o companie de stat.>>

Imediat dupa aparitia articolului in Adevarul, in mod surprinzator, firma romana de avocatura care se ocupa de tranzactie, Mararu&Mararu, emite un comunicat categoric pe baza instruirii facute deBayfront Capital Partners :

<<Respingem cu fermitate orice speculatii aparute în diverse publicatii, potrivit carora compania noastra ar avea vreo legatura cu domnul Stephen Roman si dorim ca acest aspect sa fie în mod definitiv clarificat si corectat în orice relatare media viitoare despre compania noastra>>.

Oricat de categorici ar fi cei de la Bayfront, noi avem dreptul sa ne punem intrebari. E suficient sa citam, desi ar putea parea plictisitor, CV-ul domnului Stephen Roman:

<<Mr. Stephen G. Roman, BA is a Co-Founder and serves as Chief Executive Officer and President at Global Atomic. Mr. Roman has been Chief Executive Officer of Silvermet Inc. since August 2008 and also serves as its President. Mr. Roman has been the Chief Executive Officer and President of Harte Gold Corp. since January 2009. He served as the Chief Executive Officer and President of Belo Sun Mining Corp. (formerly Verena Minerals Corp)., from September 1, 2008 to February 26, 2010. He serves as the Chief Executive Officer and President of Global Atomic Fuels Corporation. Mr. Roman serves as Energy Resource Industry Consultant. He has been involved in all aspects of the resource industry over the past 30 years and has successfully identified, developed, financed and brought into commercial production a number of significant mining and oil and gas projects. Mr. Roman is an Independent Mining Executive. His experience includes acting as a director and senior officer of Denison Mines Limited, Lawson Mardon Group, and Zemex Corporation. He also worked to modernize Canada’s Armed Forces from 1984 to 1985 as Policy Adviser to the Minister of National Defense. In addition, Mr. Roman spearheaded the privatization of two major petrochemical companies in Central Europe. He co-founded Global Uranium Corp. and served as its Chief Executive Officer and President since January 2005. He served as the President at Silvermet Inc. until February 2009. Mr. Roman served as the Chief Executive Officer and President of Gold Eagle Mines Limited. (formerly known as Exall Resources Ltd.) from October 1978 to December 2006. He served as Vice President of Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006. He serves as the Chairman of Global Atomic and Harte Gold Corp. He has been Chairman of the Board of Silvermet Inc. since August 2008. Mr. Roman has been an Executive Chairman of Exall Energy Corp., a subsidiary of Exall Resources Ltd. since December 2006. He served as the Chairman of Novácke Chemické Závody, a.s., since 2002. He has been the Co-Chairman of Gold Eagle Mines Ltd. since December 2006. He served as an Executive Chairman of Verena Minerals Corp. until February 26, 2010. He served as Chairman of the Board of Gold Eagle Mines Ltd. He served as Chairman of the Board of Exall Resources Ltd. from October 1978 to December 2006. Mr. Roman served as an Executive Chairman of Polar Star Mining Corporation until April 17, 2009. He served as Vice Chairman of Gabriel Resources Ltd. from January 1996 to May 2002. Mr. Roman has been a Director of Gold Eagle Mines Ltd. since June 30, 1978, Exall Energy Corp. since September 2006. He has been a Director of Silvermet Inc. since 2005. He has been a Director of Harte Gold Corp. since January 2009. He served as a Director at Polar Star Mining Corp. from August 1, 2007 to April 17, 2009. He served as a Director of Verena Minerals Corp. until February 26, 2010. Previously, he served as a Director of Verena Minerals Corp. from January 1996 to May 2002, Gabriel Resources Ltd. from January 1996 to May 2002 and Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006. He is a director of the Advisory Board of the College of Management and Economics at the University of Guelph. Mr. Roman holds a Bachelor of Arts degree from the University of Guelph, Ontario in the field of Geology and Geography and is a Member of the Canadian Institute of Mining, Metallurgy and Petroleum.>>

Sa ne concentram asupra acestui episod: . <<Previously, he served as a Director of Verena Minerals Corp. from January 1996 to May 2002, Gabriel Resources Ltd. from January 1996 to May 2002 and Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006.>>

Gabriel Resources? Acel Gabriel Resources despre care am vorbit si mai sus?

“Gabriel Resources Ltd. is a Canadian TSX-listed resource company focused on permitting its Rosia Montana controversial gold and silver project located in western central Romania. The Rosia Montana Project is owned through Rosia Montana Gold Corporation S.A. (RMGC), in which Gabriel holds an 80.69% stake with the balance held by its’ partner, the Romanian State.”

Si, vai, la un pas de Gabriel Resources apare in CV acest nume care suna… cunoscut: <<Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006>>.

Cu alte cuvinte, in anul 2006, momentul in care se decide sub bagheta lui Gheorghe Seculici privatizarea Cuprumin, Stephen Roman se retrage din conducerea Roman Corp. Iar in anul 2012 privatizarea revine firmei Roman Cooper Corp?

Si noi nu putem face niciun fel de speculatie – cum cere Mararu&Mararu?

Ei bine, vom indrazni totusi s-o facem: din punctul nostru de vedere, luand in considerare toata suita de coincidente cu care ne-am intalnit pe parcurs, firma Roman Cooper Corp. este gestionata de Bayfront – speculam noi, spun gurile rele etc – in interesul domnilor Frank Timis si Stephen Roman. Identitatea acestora ar trebui cunoscuta de statul roman, pentru ca ridica semne serioase de intrebare – fie si pentru Consiliul Concurentei. Pentru a evita acest lucru, Bayfront a capatat – speculam noi, spun gurile rele etc – rolul sugerat chiar de numele firmei: de “front-man”. In momentul in care presa a inceput sa strige pe subiect, aratand ca e iresponsabil sa vinzi asemenea resurse unor nume ascunse, statul roman – speculam noi, spun gurile rele etc – a inventat o explicatie noua: Bayfront nu ascunde pe nimeni, pentru ca nici macar nu are banii necesari tranzactiei – va iesi pe piata si ii va colecta. Desi, vai, initial banii erau prezumati acolo – pentru ca altfel nu poti face o licitatie strategica.

Asteptam o reactie a clasei politice pe subiect: poate a domnului Seculici?!

Despre care – cine stie? – un vechi colaborator si afin din Arad, recent calcat de DNA din motive obscure, poate avea informatii valoroase?” – cf. art. Poveste despre cupru. Si aur. Cu Frunzaverde, Seculici, Frank Timis, Stephen Roman, Roman Corp, Roman Cooper Corp, Gabriel Resources si Cuprumin, de Alexandru Maretschi, în www.ghimpele.ro, 30 martie 2012.

…Nu credem a mai fi ceva de comentat, chiar si în cazul când “asmutitii” ar da replica…Dar, pentru 20 DE MILIARDE DE DOLARI…NU CREDEM CA VA FI CAZUL DE ASA CEVA!!!

…Din pacate, ca margelele însirate pe ata, vin alte scandaluri… mai tragic, dintre toate, fiind cel despre exploatarea (cu “binecuvântarea” GUVERNULUI ROMÂN si…a “pretutindenarului bagaret”, a nesimtitului de ambasador al SUA, dl Mark Gitenstein!), de catre o firma TOCMAI din SUA (CHEVRON) a gazului de sisturi, prin supra-pompare hidraulica/fractionarea hidraulica …spunem “tocmai”, pentru ca, “tocmai” din pricina unei astfel de periculoase proceduri, în SUA iau foc chiuvetele si sar în aer veceurile…SUA interzice exploatarea prin acest procedeu, în cazul …RASEI SUPERIOARE (din Babilonul Statelor Americane Unite) – dar, fireste, o gaseste numai buna de aplicat…RASEI INFIERIOARE, SCLAVILOR DIN ROMÂNIA!!!

…Si anume, moldovenilor (vestiti de “trogloditi”, din punctul de vedere al BOGATIEI …”PLUTOCRATICE”) si dobrogenilor!!!

…NAZISM AMERICANO-SIONIST – …CURAT!!!

…Ca niciodata, însa… “MAMALIGA (moldoveneasca!) A EXPLODAT”!

Cca 4-5.000 de bârladeni (“pentru…”încalzire”!) au iesit în strada, precum (sau…pe-aproape!) grecii si spaniolii (cf. art. Mars de protest împotriva extragerii gazelor de sist la Bârlad: “Opriti masacrul Chevron!”, de Razvan Calin, aparut în obiectivdevaslui.ro,din23-03-2012.

“Manifestantii erau înarmati cu pancarte si banere pe care erau inscriptionate mesaje sugestive: <<Lasati-ne natura curata si apa purificata!>>; <<Noi spunem nu gazelor de sist!>>; <<Nu vrem otrava! Opriti masacrul Chevron!>>; <<Si noi suntem creatia lui Dumnezeu!>>; <<Nu vrem ca sângele stramosesc sacrificat pentru acest pamânt sa fie amestecat cu substante Chevron!>>; <<Statul protector ne ia apa de izvor?!>>; <<Vrem apa curata, nu vrem cancer!>>; <<Noi otraviti, voi îmbogatiti!>> etc. (…) Metoda de extragere este cea care a stârnit reactii vehemente din partea societatii civile pentru ca are influente nefaste asupra întregului ecosistem. De altfel, specialisti în domeniu, precum profesorii universitari Vlad Codrea, de la Universitatea <<Babes Boliay>>, din Cluj Napoca, si Victor Sabliovschi, de la Universitatea <<Alexandru Ioan Cuza>> – Iasi, si-au exprimat vadit temerile asupra dezastrului ecologic pe care fractionarea hidraulica îl lasa în urma.
Ceea ce este si mai grav si, cel putin dubios, e faptul ca pâna în momentul de fata, cei de la Chevron s-au limitat sa trimita doar un scurt comunicat prin care dau asigurari (însa fara a sustine cu dovezi concrete) ca totul este OK si ca tehnologia folosita de ei este cât se poate de <<friendly environement>>(n.n.> hmmmm…), iar beneficiile pentru comunitatea locala vor fi… incomensurabile(n.n.: hmmmm…). Bineînteles ca nu spun nimic despre otravirea pânzei de apa freatica, despre distrugerea ecosistemului, despre poluarea rezervelor naturale de apa, otravirea terenurilor agricole etc.(…)Cel putin pâna acum, cei de la Chevron au preferat sa contraatace reactia societatii civile printr-o serie de <<pelerinaje>> la diferiti membri ai actualului guvern, inclusiv la premierul Mihai RazvanUngureanu. În demersul lor, au fost sustinuti chiar de ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, semn clar ca actuala administratia Obama de la Casa Alba nu vrea sa piarda <<felia de tort>> româneasca, cum a patit-o cu vecinii bulgari. Culmea, ai nostri guvernanti s-au întrecut în a declara sus si tare ca ei sustin toate dmersurile celor de la Chevron si a oricaror companii care vor sa exploateze gazele de sist din România prin fractionare hidraulica. Practic, cei de la putere au aratat clar ca prea putin le pasa de soarta miilor de bârladeni. Nu a mai contat nici faptul ca, pâna în prezent, peste 10.000 de localnici s-au declarat împotriva exploatarii gazelor de sist prin fractionare hidraulica” – cf. obiectivdevaslui.ro,din23-03-2012.

…Pe unde a trecut Sfântul Martir STEFAN CEL MARE – acum se va…”fractiona”!!!

SA NU FIE!!!

…<<Friendly environement>>! Ptiu! SPURCACIUNILOR AMERICANO-SIONISTO-NAZISTE!!!

…VADE RETRO, SATANAS!!!

…În timp ce alti guvernanti, ai altor neamuri, lasându-se luminati de Dumnezeu, se leapada de Satana, guvernatii nostri îl îmbie pe Satana, sa ne SPULBERE!!! Sau, cum zice o publicatie online:

„În Polonia, <<sfârsitul>> gazului de sist, în România, decretat <<viitorul tarii>>. MANIPULAREA “REDUCERII DEPENDENTEI ENERGETICE (…)În Franta si Bulgaria a fost interzisa exploatarea acestui tip de gaze (…)Ar mai merita spus ca, pe langa faptul ca in Polonia depozitele de gaz de sist s-au dovedit a fi de cel putin 7 ori (!) mai mici decat cele estimate, ceea ce pune deja probleme legate de profitabilitatea exploatarilor (!), acolo macar concesionarea nu a fost totala, pentru ca statul polonez controleaza compania care va extrage gazul. <<Avem o problema: gazul s-a evaporate>>, titreaza Dziennik Gazeta Prawna, comentând un raport al Institutului Geologic al Statului Polonez (PIG), publicat pe 21 martie, care sugereaza ca Polonia ar putea avea depozite de gaz de sist între 346 si 768 de miliarde de metri cubi, undeva între de 7 si de 15 ori mai putin decât se estimase înainte.

Dupa evaluarile de anul trecut ale institutiei americane Administratia pentru Informatia Energiei (EIA), care a estimat rezervele de gaz de sist ale Poloniei la nivelul de 5,3 trilioane metri cubi, vestea ar putea sa domoleasca asteptarile potrivit carora Polonia ar putea fi independenta de importurile de gaz rusesc pentru urmatorii 300 de ani.

Rzeczpospolita avertizeaza ca desi depozitul maxim al gazelor de sist din Polonia ar putea fi înca la nivelul de 1,92 trilioane metri cubi, raportul ar putea <<sa modereze entuzisamul corporatiilor internationale si poloneze pentru a investi sume imense de bani în licente de prospectare si teste de foraj>>(s.n.). Într-o nota mai pozitiva, ziarul conservator observa ca –

<<Desi Polonia s-ar putea sa nu devina un exportator de gaz de top la nivel global, nivelul de gaz de sist care a fost evaluat si s-a considerat ca poate fi extras ar acoperi cererea integrala [a tarii pentru gaz pe o perioada între 35 si 65 de ani!>> O perspectiva greu de crezut cu ceva ani în urma!”- cf.www.razbointrucuvant.ro, 22 martie 2012”.

…Având în vedere ca guvernantii nostri nu se gândesc decât la comisioanele lor si cum sa paraduiasca si ultimele resurse ale acestei GRADINI DUMNEZEIESTI – iar în ce ne priveste pe noi, simplii (DAR STRAVECHII!!!) locuitori ai României, gândul lor, tradus, ar suna simplu: “Sa-i ia dracu’ pe toti! Noi sa ne <<tragem>>, cât mai degraba, banii pentru…<<BURTA>>!” – reactionam, si noi, pe potriva:

CEREM PEDEAPSA CU MOARTEA, CEL PUTIN PENTRU TRADAREA/TRADATORII DE TARA, PENTRU CEI CARE ESCAMOTEAZA INTERESUL NATIONAL SI HIPERBOLIZEAZA (ASASINÂND, ASTFEL, POPORUL PROPRIU, PRIN EFECTELE CATASTROFALE, ÎN ISTORIE, ALE ACESTEI…”HIPERBOLIZARI”!) A INTERESUL PERSONAL/INDIVIDUAL, EGOISTO-GENOCIDIC!

…Opinia noastra este ca, în sfârsit, România trebuie sa instituie un TRIBUNAL AL POPORULUI ROMÂN, format din câte trei oameni, din fiecare grupare profesionala si de munca, din România, care a fost afectata de hotarârile arbitrare ale guvernatilor, de 23 de ani încoace. Iar deciziile sa nu mai treaca pe la tot felul de hârtogari si avocati clantai si …“curti” amânatoare de verdict: EFECTELE LOR SA FUNCTIONEZE CU ACEEASI VITEZA, CU CARE FUNCTIONEAZA O CURTE MARTIALA!!!

…Pentru ca lumea întreaga este, deja, de multi ani, în transeele invizibile ale Razboiului Economic, prin care se încearca sugrumarea populatiei Terrei! Deci, LEGEA trebuie sa tina cont de rapidele/fulgeratoarele schimbari de situatii, de pe front/fronturi!

…Evident, U.E. si toate celelalte “uniuni” masonice” vor începe sa urle ca din gura de sarpe…Noi trebuie sa ne facem ca nu-i auzim, sa-i “strenguim” repejor pe tradatorii de Patrie, Neam, Istorie si Soarta Româneasca…si, apoi, sa le mârâim masonilor de pe margini/de pe la granite si de la Bruxelles si Strasbourg: “Si voi ce mai vreti?! Alte pomeni si peschesuri…escroci nemernici, care va dati drept…<<BINEFACATORII LUMII>>, voind sa…<<gânditi în locul nostru>>?! A întarcat balaia!!! Acum mai gândim SI NOI, PENTRU NOI, NEAMURILE DUMNEZEIESTI ALE PAMÂNTULUI!!! Vedeti-va de <<atelierele>> voastre de pucioasa – …si faceti-va freza cu…echerul si compasul!!! Hai! Luati viteza! Huooo!LA OASE”

…Noi chiar nu credem ca va putea fi ucis un popor întreg, pentru câteva mii de tradatori si banditi “de drumul mare” – pedelisto-pesedisto-udemeristo-taranisto-liberali…”pusi la punct”, FARA NICIO VIRGULA!!!

…Si, cine stie, modelul acesta va fi luat si de alte popoare, batjocorite, scuipate si rastignite de iudeo-masoni, si…poate ca ACESTA sa fie procedeul voit de Dumnezeu, pentru a fi mântuita planeta Terra de (vorba lui Berlioz!) – “Dansul Sabatic/SATANIC”!!!

…Hei, voi, frati întru istorie, Duh si sânge – voi, cei cu…”somnul cel de moarte”! Ne auziti, oare…sau v-ati culcat la pamânt, deja, sa treaca… “maxrich-ii/stephenroman-ii” si ”chevroanele” peste grumazurile voastre, tembel supuse…?!

Isus Hristos este Împăratul!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Florille, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura Umana1 Comment

George Danciu

Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 1 Aprilie 2012 – Hickory, NC

INTRAREA LUI ISUS ÎN IERUSALIM

„Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.” Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.” Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”

                                                                               Luca, 19.29-32; 37-38 Continue reading “Isus Hristos este Împăratul!” →

“LECTIILE” LUI HRISTOS DE PE CRUCE, PASTELE – SI ADEVARUL NEAMULUI ROMÂNESC

On By nelursIn EssaysLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

 

 

…Duhovnicul meu din tinerete (Dumnezeu sa-i ierte si odihneasca sufletul! – caci, de mult, a pornit-o spre Cerurile Luminii!) mi-a grait, mereu, dupa fiece împartasire din Trupul si Sângele Lui Hristos-Mântuitorul Lumii: “Sa tii minte, fiule, ca Pastele, pentru noi, ortodocsii, este cea mai luminata sarbatoare!”

…Si, pentru ca mie, atunci, mai multa placere îmi facea Craciunul cel cu daruri surprinzatoare, întru bucurie – mi-a explicat: “Pastele nu e mâncare si bautura, ci Pastele este Minunea Învierii, a Mântuirii Duhului nostru!” Înca nu aparusera (în acei ani departati…), cum au aparut azi, prin magazinele “burdusite” de marfa scumpa si proasta – iepurasii de ciocolata si reclamele licarind turbate, mai sa-ti scoata ochii…

…Mai târziu, intrând prin mânastiri, multi dintre preasfintitii calugari mi-au explicat ca Pastele nu ar trebui sa însemneze nici masacrul apocaliptic al mieilor…1

…Tot batrânul meu duhovnic de tinerete mi-a lamurit si cele sapte “lectii” de pe Cruce, ale Lui Hristos, pentru umanitatea cosmic-divina:

1-întâi: “Parinte, iarta-i, ca nu stiu ce fac!” (Luca, 23/34) – era (si ramâne!) semnalul pentru cei care coboara în comoditatea de Duh a ascultarii (oarbe!) a unor comenzi cezarice, fara sa-si exercite Libertatea Discernamântului, pe care Dumnezeu i-a dat-o, înca din Rai, Omului/Întâiului Adam…;

2-apoi: “Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea (n.mea: pe Ioan, adus, cam în sila, de Maria Cea Pururea Fecioara si de Maria din Magdala – pentru ca, stiind latineste, se putea întelege cu legionarii romani, care pazeau, pe Golgota, cele trei cruci…si sa puna o vorba buna, ca femeile sa se poata apropia de Rastignit!) – stând acolo, a zis mamei Sale: <<Femeie, iata fiul tau!>> Apoi, a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>>” (Ioan, 19/26-27); prin Sfântul Apostol Ioan, noi TOTI am devenit fiii, întru Duh, ai Mamei Cosmice…si, deci, fratii Sai, ai Lui Hristos!

3-“Dupa aceasta, Iisus stiind ca toate s-au savârsit, ca sa se plineasca Scriptura, a zis: <<Mi-e sete!>> Si era acolo un vas plin cu otet. Iara ostasii umplând un burete cu otet si puindu-l într-o varga de isop, l-a dus la gura Lui”. Ca unul care stiu, dupa operatie, cât de “taietor” de sete este otetul (cu care mi se tamponau buzele), am înteles bine ca sarmanii pagâni nu fusesera sadici, cum se mai interpreteaza, pe ici, pe colo, si azi… – … ci chiar milosi, în felul lor grosolan, rudimentar…Dar nu pricepusera ceea ce, peste ani, Vasile Voiculescu al nostru, în poemul În Gradina Ghetsimani, a talmacit ca fiind setea de sufletele noastre, pe care voia sa le preia ÎN TOTALITATE, astfel luând asupra Sa si TOATE pacatele omenirii (de aceea, la Mânastirea Zamfira, Nicolae Grigorescu picteaza, pe un perete, un Hristos Alb/Luminat-tot-anul, iar pe alt perete, un Hristos-Negru/Întunecat-tot-anul!), pentru a le mântui pe TOATE!

…“Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura” – …de fapt, Iisus-omul refuza, pe când Hristos-Dumnezeu îsi împlinea, “cu asupra de masura”, Misiunea Cosmic-Soteriologica!

4-…lui Dismas, Tâlharul (de fapt, zelotul lui Barabas!)-de-Dreapta, care (SINGURUL DIN UNIVERS!) îi recunoaste DUMNEZEIREA PURA, deci cu efecte SOTERIOLOGICE CLARE (pocaindu-se, din strafundul durerii si, deci, al INIMII sale! – si-l mustra pe Hestas, Tâlharul-din-Stânga: “Nu te temi tu de Dumnezeu, ca în aceeasi osânda esti? Dar noi dupa dreptate suntem osânditi, caci primim cele cuvenite dupa faptele noastre, iar ACESTA nimic nu a facut!” – Luca, 23/40-41…în acele clipe în care, si Hristosul, si ticalosul pocait, se chinuiau SUPREM, în ceasul mortii – iar apostolii, afara de Ioan, se ascundeau pe sub pamânt, precum sobolanii!): “Pomeneste-ma, Doamne, când vei veni întru împaratia Ta!” (Luca, 23/42) – Mântuitorul Hristos îi zice, cu ultimele puteri: “Adevarul îti graiesc: astazi vei fi cu mine în rai!” (Luca, 24/43).

Va dati seam ce lectie adânca a dat Hristosul, în aceste momente cumplite? “Orice vei fi facut în viata asta trecatoare (n.mea: în timpul încercarii, pe care-l numim “istoric”!), daca te pocaiesti, fie si cu bratele faptei/faptuirii blocate, fie si cu picioarele actiunii strapunse – DAR CU LIMBA TRADUCÂND SUFLETUL, SMERIT DIN RADACINI! – …Dumnezeu este atât de incredibil iubitor de fapturile sale, de Capodopera Zilei a Sasea, în primul rând, încât STERGE TOT ÎNTUNERICUL DIN FIINTA TA, pentru El si întru El suferitoare, pâna la zdrentuirea ultima a trupului cu care ai împlinit, cândva (n.mea: într-un timp pe care El îl “uita”, pentru a-ti “uita” pacatele istoricei tale fiinte de rele îndemnuri, de la Satana venite!), pacatul…SI TE RESTAUREAZA/INSTAUREAZA ÎNTRU ADEVARATUL TAU SALAS- RAIUL!”

5-Urmau acele enigmatice vorbe, pe care le mentioneaza Marcu (15/34): “<<Eloi, Eloi, lamma sabachtani?>> Adica: <<Dumnezeul/Stapânul meu, Dumnezeul/Stapânul meu, pentru ce m-ai lasat/parasit?>>”

Cât de controversate au ramas, pâna în zilele noastre, aceste vorbe, de o nemaipomenita vehementa a durerii hristice! Iata cum le talmaceste, un crestin-scriitor, de azi : „Foarte simplu, noi stim ca Dumnezeu este sfânt si ca El uraste pacatul. Chiar uraste pacatul, mai mult decât noi ne putem imagina. In acele momente, pe cruce, Isus duce povara tuturor pacatelor noastre. Va dati seama ca El avea pe umerii lui miliarde de miliarde de miliarde…. de pacate?

Am putea spune, în ghilimele, ca, în acele momente, Isus a fost “cel mai pacatos om din istorie”, pentru ca avea pe umeri Sai, pacatele mele si ale tale si ale TUTUROR oamenilor. Putea un Dumnezeu sfânt sa fie lânga un pacatos?

Asta ar putea explica de ce Dumnezeu l-a parasit, dar de ce a strigat si a permis si celorlalti sa afle asta?

Toata viata Lui, a trait alaturi de Tatal. De când s-a nascut în iesle, pâna ce a ajuns sus pe cruce, Isus a fost mereu în prezenta Tatalui. Noi nu ne putem imagina ce gol imens a simtit El pe cruce, în acele clipe, pe lânga durerea insuportabila, pricinuita de biciuire si rastignire. Astfel, prin faptul ca El a strigat, în auzul tuturor, avem înca o pilda, prin care putem vedea cât de mult uraste Dumnezeu pacatul.

In concluzie, Isus a spus aceste cuvinte, pentru ca realmente era parasit de Dumnezeu si pentru ca noi sa întelegem, o data pentru totdeauna, cât de mult uraste Dumnezeu pacatul. Nu exista pacat mai mic, sau pacat mai mare, exista pacat si atât. Mai mult decat atât, aceasta afirmatie ne arata dragostea imensa pe care Dumnezeu ne-o poarta. El a îngaduit ca Fiul Sau sa poarte pacatele noastre, sa moara în chinuri, pentru a le spala chiar cu sângele Sau, totul ca noi sa putem sa ne împacam cu Dumnezeu” – cf. dumnezeuestedragoste.blogspot.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, art. “Eli, Eli, lama sabachtani?”, din 24 Feb 2009 – si ce fel de comentarii se fac, pe forum: “Explicatia aceasta pur si simplu este fantezista. Acele cuvinte dovedesc cât se poate de clar ZDRUNCINAREA CREDINTEI LUI IISUS”, dar si: “Cea mai puternica fraza spusa de Iisus, pentru oamenii deznadajduiti…”

…Ce grea se dovedeste, precum vedeti, Doctrina Sfintei Treimi! Se uita ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh… “una sunt”!!!

…Iata cum mi-a talmacit duhovnicul meu de tinerete, atunci, cu zeci de ani în urma, aceste vorbe, strigate în aramaica2 (pentru a se adresa, astfel, TUTUROR TIMPURILOR UMANITATII!), de Mântuitorul Hristos: “Fiule, tu stii ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh sunt cele trei ipostazuri ale Lui Dumnezeu. Deci, Tatal nu putea sa-si paraseasca Fiul, pentru ca…PE SINE S-AR FI PARASIT! – ceea ce, cum singur îti dai seama, este absurd! Atunci, Dumnezeu este absurd…sau omul este absurd? Vei zice, si bine vei face, ca omul este absurd. Atunci, ne întrebam, din moment ce TOATE cele sapte lectii ale Mântuitorului, pe Sfânta Cruce a Mântuirii, sunt lectii pentru om, iar nu pentru…Dumnezeu: cui se adreseaza Hristos – cu aceste vorbe ale înstrainarii Sfintei Treimi… – se adreseaza omului, sau se adreseaza Lui Dumnezeu? Fireste, zic eu, ca Hristos se adreseaza omului – pentru ca Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul nu se puteau parasi, unul pe altul, pentru simplul motiv ca erau ACELASI DUMNEZEU! Si atunci, care este mesajul Lui Hristos-Dumnezeu (UNA cu Tatal si cu Sfântul Duh!), catre om? Pai, eu zic ca ar fi acesta: <<Omule, te cunosc, întru toata adâncimea si diversitatea pacatelor tale, cunosc, deci, ispitirile Satanei, cât de departe de Dumnezeu te duc. Dar, tocmai pentru ca Eu, Hristos, Dumnezeu-Cel-Întrupat, ti-am cunoscut chiar mai îndeaproape decât tine, pacatele si ispitirile tale, Eu te înteleg, ÎTI ÎNTELEG ABSURDUL: ajungi cu nebunia pacatului tau sa te departezi de Dumnezeu, atât de mult, încât fie te simti parasit si de neîntors pe Calea cea Dreapta, fie chiar te dedai pacatului lui Iuda Iscarioteanul – deznadajduirea! Eu îti spun, si nu de oriunde, ci chiar din Vârful Fiintarii Lumii, de pe Golgota, de pe Crucea înfipta, cu capatul de jos, în teasta Întâiului Adam: Dumnezeu nu pretinde de la tine imposibilul, niciodata! Dumnezeu îsi întelege si-si iubeste Creatia, oricât de mult ai striga tu împotriva acestei iubiri si ai contesta-o si te-ai teme ca nu exista! Omenire-a-Omului, stiu ca Satana te va îndemna, si de acum încolo, ca si pâna acum, la multe si grele pacate – DAR DUMNEZEU STIE CA NU ESTE POSIBILA CALIREA DUHULUI UMANO-DIVIN, DECÂT PRIN ÎNFRUNTAREA PACATELOR/DEMONILOR, DAR SI SLABICIUNILOR OMENESTI, DIN EXPRESIA PACATELOR! Daca tu vei savârsi TOATE pacatele Lumii, pâna si pe cel al RESPINGERII CREATORULUI TAU! – …dar nu vei starui, înversunat, pâna la capat, în aceasta gretoasa nebunie a pacatului <<îndepartarii>>, spre care te impinge Satana, ci, ÎN ULTIMA CLIPA, te vei întoarce, cu fata plina de lumina nadajduirii si cu sufletul umilit si prabusit de rusinea pacatului, Dumnezeu te va ierta! – tot asa cum l-a iertat si pe criminalul Dismas, care, în ultima lui clipa de luciditate, M-a recunoscut si s-a luminat de Nadejdea Ultima, cea în Dumnezeirea Mea…da, l-am iertat DEPLIN, FIRESC! – CA PE PROPRIUL MEU COPIL/CREATIE/CREATURA: Eu-Fiul, dimpreuna cu Eu-Tatal, dimpreuna cu Eu-Sfântul Duh…care UNA SUNTEM!!! >>”.

…Mi s-a parut a fi cea mai de bun-simt si cea mai pilduitoare si mai umano-dumnezeiasca interpretare a (aparent!) “crâncenelor” (sau…”puternicelor”!) vorbe ale lui Hristos, dupa care Acesta,

6-…pentru a da, pâna la capat, Modelul pentru Omul/Faptura Umano-Divina a Zilei-a-Sasea, a rostit, cu împacare si nesfârsita blândete, vorbele “predarii”, ultime si deplin-triumfale, catre Dumnezeu (marcând, astfel, înfrângerea definitiva a Satanei-Marele Iluzionist al Crimei Deznadajduirii!): “Parinte, în mâinile Tale îmi dau duhul/îmi încredintez duhul Meu!”

7-Iar ultima vorba/”lectie” hristica, de pe Cruce: “Savârsitu-s-a!” (Ioan, 19/30) este, prin Taina ei Cosmic-Încifrata, de-a dreptul zguduitoare: “Mi-am împlinit misiunea de a descatusa Duhul Umano-Divin! Din acest moment, va începe, majestuos si la nivelul întregului univers al Fiintei Umano-Divine (trecute, prezente si viitoare), Procesul Mântuirii! NESTAVILIT, FARA OPRIRE, PÂNA LA TRONUL JUDECATII DE APOI!”

…Pâna si scepticii “oameni de stiinta”-fizicieni – marturisesc ca au vazut, în jurul pamântului, acea aura/”halou” de Lumina Dumnezeiasca, urmare a tâsnirii Apei din Rana Inimii Hristice (sângele s-a pogorât peste “teasta” Primului Adam!) – prin care, peste timpuri si vreri meschin-umane (expresii ale degenerarii spirituale umane, pervertite, partial, de “frecventarea coltului/<<clubului>> cu ispite”, al Satanei!), se împlineste destinul Fapturii UMANO-DIVINE: MÂNTUIREA!!!

…Deci, în definitiv, ce este PASTELE? Este vesnica reamintire, catre om (din partea Lui Dumnezeu!), a Învierii. Cu Duh si Trup, deopotriva (pentru ca si Trupul va fi judecat, la Supremul Tron Cosmic, pentru cât s-a supus si cât s-a împotrivit poruncilor Duhului Curateniei – si cât a pastrat si cât n-a pastrat, prin faptuire externa, Puritatea de Duh, Puritatea Cea Dinlauntrul Omului, acolo unde vine, pe neasteptate, MIRELE-HRISTOS!). Si ce înseamna Lumina Minunata a Învierii? Trebuie sa aflam, ori macar “sa pipaim” aceasta Taina Dumnezeiasca – pentru a nu ne prabusi, azi, în vremurile Beznelor celor mai dese si al Dansului Satanei, peste Lume – în prapastia DEZNADAJDUIRII, NEPASARII EGOISTE SI EGOTISTE…A LEHAMITEI VINOVATE, PRIN PASIVITATE (complice!) FATA DE CEL RAU!!!

…Pentru a nu ne pierde omenia din noi si pentru a nu ne rataci de SUPRA-FIINTA NOASTRA NATIONALA – de popor si de NEAM!!! Caci, la Tronul Judecatii din Urma si Desavârsite: “…iata o multime mare de oameni, pe care nimeni n-ar fi putut-o numara, din toate semintiile si neamurile, si din toate popoarele si limbile (s.mea) – multime care statea înaintea tronului si înaintea Mielului, în haine albe si cu ramuri de finic în mâinile lor. Acestia strigau cu glas mare si ziceau: <<Mântuirea este a Dumnezeului nostru care sade pe tron si a Mielului!>>” (Apocalipsa, 7/9). Iata cum se zice CLAR ca SEMINTIILE si NEAMURILE si POPOARELE si LIMBILE sunt entitati dumnezeiesti (iar nu inventii de-ale…”turbatilor de nationalisti!”) – oricât s-ar da peste cap sa demonstreze contrariul toate…”UNIUNILE” masonice – si, mai ales, peste toate stradaniile masonilor lumii, de a amesteca, într-un spurcat Babilon, toate neamurile si a strica, satanic, toate limbile (cu exceptia celei maghiaro-udemeriste, poate…). Priviti cum …nu mai avem la ce si pe cine privi, la fotbal, unde la formatia C.F. R.-Cluj, într-o vreme, NU MAI EXISTA UN SINGUR ROMÂN, “DE SAMÂNTA”, MACAR… – nu mai zic de “alde” F.C. Barcelona, Bayern-München, Olympique Marseille, Chelsea Londra, Arsenal Londra etc. etc. (exceptie nu fac decât bravele echipe ale BASCILOR!!! – …frati traci, de-ai nostri, dar mult mai întelepti si stabili decât noi, întru Divina Traditie!!!). Si uitati-va cum corcesc rasele si semintiile, “fratii” ucigasi ai Franc-Masoneriei…si vor sa stearga toate hotarele dintre minti, religii (“ecumenismul” peste fire, cu de-a sila, în forme …“poruncite de la centru”!) si dintre neamuri si semintii…

“VADE RETRO, SATANAS!!!”

…Frumos si adânc graieste (cum niciun teolog crestin n-a facut-o si, din pacate, nici nu se straduieste a o mai face, azi!), despre ÎNVIERE, Parintele Dumitru Staniloae: “Învierea Domnului este evenimentul fara pereche, în istoria lumii. Importanta ei întrece absolut tot ce se întâmpla si se poate întâmpla în univers. (…) Creatia da posibilitatea istoriei, Învierea o arata ca insuficienta, ca stadiu ce trebuie sa dispara si sa fie înlocuit cu forma cea perfecta si definitiva a existentei. Învierea arata istoria ca un provizorat, în tensiune spre eschatology. În Înviere se manifesta nemultumirea Lui Dumnezeu cu istoria. O nemultumire de care suntem, si noi, patrunsi. Daca Învierea ar fi fost un fapt istoric, încadrat perfect în cauza si efectul ei, în istorie, atunci ea nu ne-ar arata ceva peste istorie, ci ne-ar confirma existenta istorica drept existenta ultima. Numai prin faptul ca Învierea atrage cu forta metaistorica, ceva din istorie – în alta orbita de existenta! – arata spre un viitor altfel decât istoric. Învierea are un lucru cu istoria, dar nu pentru a o confirma, ca singura realitate – CI PENTRU A O JUDECA, A O ARATA ÎN CRIZA DE CARE SUFERA SI PENTRU A SE MILOSTIVI DE EA! (…)

Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnava în care s-a rostogolit, înaltând-o la o stare a carei bogatie, plenitudine si fericire nici nu ne-o putem închipui, asa cum nu-si poate închipui omul mereu bolnav starea de perfecta sanatate. Daca prin pacat s-a introdus în viata, de la Dumnezeu, boala radical – prin Înviere, aceasta boala este eliminata. E de crezut ca, fara caderea în pacat, n-ar fi intervenit Învierea, asa cum, peste tot, n-ar fi avut loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu.

În Iisus Hristos, viata cea noua, eshatologica, e realizata. El este începatura pentru toti care cred în Învierea Lui, pentru întregul univers, care, actualmente, boleste. Viata cea noua nu este numai promisiune, ci este realizata, prezenta. Noi traim mai departe în istorie, dar cu ochii credintei si ai nadajduirii spre El, spre viata cea adevarata, deplina, ultima si fara de moarte.

Când zicem, cu credinta: <<Hristos a înviat!>> – afirmam implicit: <<NOI TOTI AM ÎNVIAT!>>” – cf. D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sfintele Pasti, 1937 – tiparita La Sibiu, în 1939 – pp. 268-274.

…Bine-bine, eu, noi… – ca fiinte, am aflat câte ceva din Vesnica Taina a Învierii. Dar SUPRA-FIINTA noastra, Neamul/natiune?

…Deci, cum se produce Învierea, pentru Supra-Fiinta noastra – NEAMUL/NATIUNEA? Se produce la fel ca si pentru fiinta, numai ca este un eveniment fara margini de maret, întrevazându-l (prin SUPRA-FIINTA noastra!) pe însusi Adam-Cel-Mântuit, din Rai!

“(…)Este diversificarea omenirii în natiuni un pacat, sau o urmare a pacatului? Ar fi de ajuns sa respingem aceasta presupunere, cu simpla provocare la legea universala a treptatei diversificari a faunei si a florei. Legea aceasta nu e plauzibil sa fie contrara Voii Lui Dumnezeu, mai ales ca diversificarile acestea manifesta, cele mai adeseaori o înnobilare a trunchiului de baza, nu o decadere a lui (s.mea). Dar raspunsul se poate da si altfel: pacatul sau raul e de alt ordin decât unitatea sau diversitatea. El înseamna stâlcire, desfigurarea a lucrului dat, a existentei produse de alte puteri. Este specificul national o stâlcire a umanului, o decadere din fiinta omeneasca? Ar fi, când acest specific national s-ar prezenta ca un ceva vicios, meschin, fara înaltimi ti puritati de simtire si de gând. Cine nu stie, însa, ca nimic josnic nu se afla în felul specific cum percepe si reactioneaza în lume membrul unei anumite natiuni? In simtirea doinei românesti si în hora noastra nu cred ca e ceva pacatos, sau daca e si asa ceva, aceasta nu e caracter national, ci omenesc. Natiunea în faza pacatului are manifestari pacatoase (n.mea: de aceea, eu fac deosebirea între Neam, pe de o parte – care este expresia metafizica a Supra-Fiintei umano-divine, în eternitatea Revelatiei Dumnezeiesti, deci înafara pacatului! – …si natiune-popor, care sunt expresia istorica, deci pacatoasa, a Supra-Fiintei umano-divine!), pentru ca natura omeneasca, în general, cu toate diversificarile în care se înfatiseaza, este pacatoasa. Scoaterea oamenilor din starea pacatoasa nu se face prin anularea calitatilor nationale, ci prin îndreptarea naturii omenesti, în general. Daca ar fi ceva pacatos în însusi specificul national, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni si rai în cadrul unei natiuni, caci toti ar fi rai (o logica perfecta! – A SE LUA AMINTE, DE CATRE…”UNIONISTII” MASONI!!!).

Chestiunea îmi pare atât de evidenta, încât socotesc de prisos sa mai insist.

Se pune problema, greu de descurcat, a raportului între national si uman. Nationalul nu întuneca umanul, nu-l extermina? Iar daca umanul ramane, nu cumva e nationalul o simpla iluzie, ceva de suprafata, pe care sa-l poti lepada în oricare moment voiesti?

E de remarcat, întâi, canu exista om anational. Nici Adam, macar, n-a fost anational – ci a vorbit o limba, a avut o anumita mentalitate, o anumita constructie psihica si trupeasca. Un om pur, necolorat din punct de vedere national, fara determinamentele nationale – ESTE O ABSTRACTIE (n.mea: iata la ce vor cei de la “uniuni” sa realizeze din noi: niste …ABSTRACTII, niste “zombie”, pe care le/îi înrolezi cu mult mai lesne, în “armata” de sclavi mondiali – decât pe niste fiinte umano-divine, determinate, ca personalitati, de Însusi Dumnezeu!). Asa cum nu poate exista un mar fara determinamentele unui anumit soi, asa cum nu poate exista un om fara determinamente individuale.(…) Un român, când simte mila fata de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de fratie umana care simte ca-l leaga de un ungur, e un sentiment colorat româneste, nu e anational.(…)” – cf. Bucovina profunda online, Parintele D. Staniloae, art. Scurta interpretare teologica a natiunii, Sfintele Pasti, 1934.

“(…)Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu PE TOATE LE VREA! În fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfârsita. Le vom suprima noi, vrând sa rectificam opera si cugetarea eterna a Lui Dumnezeu? SA NU FIE! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, protestând când una vrea sa oprime sau sa suprime pe alta si propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si în lumea ideilor dumnezeiesti (…) În cadrul Ortodoxiei pot exista popoare cu preocupari, însusiri, cu politica, arta si cugetare originale. Ortodoxia este RITMUL, este MASURA, nu este melodia vietii însesi. Si câte melodii nu pot exista, pe aceeasi masura? ” – cf. Parintele D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sibiu, 1939, p. 32.

…Deci, cu inima plina de lumina, îti marturisesc (de fapt, dar egal: RE-AMINTESC!) Cereasca Minune, CERESCUL ADEVAR – Tie, Neam al Românilor:

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVARAT A ÎNVIAT!

…VEI ÎNVIA SI TU, MIRACULOS NEAM AL ROMÂNILOR – CU TOTI SFINTII SI MARTIRII SI VOIEVOZII SI “CRAISORII” TAI… – …CÂT DE CURÂND VA BINEVOI DUMNEZEUL MÂNTUIRII!!!

…FACETI SA TACA RAZBOAIELE SI CRIMELE VOASTRE (cele de pe dinlauntru, precum si cele de pe dinafara) – SI, HAIDETI (începând cu ACEST Paste!!!) SA ASCULTAM MAGNIFICA ARMONIE DUMNEZEIEASCA (…dinafara de partide „manelisto-tamburinice”, de interese grotesco-burlesti – lacomii dovedind lacomii si pofte animalice, de fiare ale beznelor…, dinafara de gasti si tâlhari nepocaiti, de tot soiul…!) – SI SA FIE (în sfârsit!), DUPA VORBA LUI HRISTOS: “PRECUM ÎN CER, ASA SI PRE PAMÂNT”!!!

…”– SA FIE PASTI ÎN FIECARE ZI!” – cum întelept graieste Parintele Constantin Sturzu…!!! (cf. oradereligie.wordpress.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, ziarul Lumina de duminica, din 30 Mai 2008).

 

1– Trebuie sa spunem însa, de la început, ca, si la sat, si la oras, Biserica de Zid (institutionala), iar nu Biserica lui Hristos – perpetueaza, în mod ciudat (si deloc spre cinstea ei!), pe lânga traditiile autentice, închinate Pastelui-Învierii – si traditii false, traditii care nu tin nici macar de pagânismul tracic! Pastele n-are, nici în clin si mâneca, ceva cu mâncarea si bautura!!! Pastele este, exclusiv, bucurie spirituala!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numarul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundati pe Hristos cu abatorul!, ca macelarirea mieilor, de Paste, este o crima oribila, un pacat strigator la cer si, totodata, unul contra Sfântului Duh (pacat de care “pastorii turmei”-clerul, daca nu neaparat stimulator, macar un complice asiduu! – va avea de dat seama, din greu, pe cealalta lume!!!) – pacat prin care Hristos este rastignit, de lacomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Si demonstram ca obiceiul pagân al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) mielului, de Pastele-Pesahul evreiesc, precum si cel, tot atât de pagân, al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) porcilor, de Craciun (când se naste Mântuitorul Lumii!!!) – tin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea crestin-româneasca, si trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:

a-porcii, de Craciun, sunt masacrati, ca “restanta” a pagânilor greci si romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar

b-mieii masacrati de Paste sunt “restanta” a primitivilor evrei, închinatori lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar si “restanta” de la pagânismul grecesc! Leviticul ebraic mentioneaza, pentru sarbatoarea Ispasirii, sacrificiul unuia din doi tapi de jertfa – în urma operatiei de MAGIE SIMPATETICA: tapul ispasitor, tinut la usa Tabernacolului, era atins de toti membrii comunitatii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în desert, fie aruncat într-o prapastie. Dar, într-o prima faza a mozaismului, tapul ispasitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFA CATRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DESERTULUI!! – cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeasi mentiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e facuta si în legatura cu sarbatorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinatorii lui Dionysos) aruncau, în hau, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul portilor infernale” (cf. Séchan Louis si Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).

Ierarhii vechi ai Bisericii Crestine, mult mai atenti la autenticitatea crestin-religioasa decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restantelor” pagâne din mentalul popular, si mult mai putin dispusi a ceda DEMAGOGIEI BURTII POPORULUI (îndemnând si aratând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperati de rezultatele strict culinare si de macel, ale identificarii lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CRESTINA SA-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE SI LUNA, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam multi ani, si oamenii Bisericii (deh, oameni si ei…) au cazut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Si astfel, macelul oribil al mieilor continua, într-o veselie tembela si terifiant-criminala – sporind astronomic pacatele noastre, în loc sa ne apropie, prin Paste, de Mântuire… – cf. revistacontraatac.wordpress.com – nr. 20.

2–Limba aramaica este o limba aproape moarta, vorbita în special în Antichitate. Câteva capitole din cartile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) si Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) si un cuvânt din Geneza (31:47) sunt scrise în aramaica si nu în vechea ebraica, ca de altfel si Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudeste cu ebraica asa cum spaniola se aseamana cu portugheza. Diferentele dintre aramaica si ebraica sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele doua sunt privite ca doua limbi distinct – cf. Wikipedia.

 

 

POEZII SI POEME DESPRE PASTI, HRISTOS SI ÎNVIERE

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Adrian BOTEZ

PASTE

rare pasari sfinte – poate îngeri
zboara peste visinii în floare
e atâta alb – încât te doare:
de atâta sarbatoare – sângeri…

Hristul – în lumina de petale
împarat stapân peste gradina
se arata spre iertare – si suspina
când vreun suflet îi aluneca din poale

aleluia – susura copacii
aleluia – scânteiaza cerul
nu ucideti – nu ucideti mielul
sa nu stingeti în gradina macii

Golgota a fost – acum e linul
a-nflorit vazduhul – alb si moale
(Moartea s-a facut frumoasa cale…) –
si-a închis prin Sine-n lume chinul
***

VISINI ÎN FLOARE

a venit Împaratul! – nimeni
n-a auzit huruitul rotilor
calestii Maiestatii Sale – dar
Maiestatea Sa este
aici! – hlamida alba
a acoperit pamântul – ca pe un
nou – izbavitor vazduh – cu blândul – atotcuprinzatorul
totalitarism  – al
Întelegerii

a venit Împaratul! – e atâta
proaspata – neîntinata bunatate – cereasca
blândete – în
stapânirea lui absoluta – încât
pâna si ziarele s-au oprit din
scârtâitul lor slugarnic – despre
democratie…

pâna si ziua a uitat sa mai fie si
noapte…

a venit Împaratul! – cu
atâta liniste alba a umplut
gradina si ochii – încât nimeni
nu mai simte nevoia sa mai
priveasca la televizor:

Împaratul – hlamida lui
florile de visin – mai mult decât oricare
soare : ele revarsând
bine

se îngroapa – sub pleoapa uitarii – în flori albe de
visin – Mocirla – hlamida
lui de iubire – atotiertatoare – în albeata
calda – a petalelor ei – curma – înca
de pe buze – înca din
beciul mintii – orice început de
zvâcnet al cozii de drac: bârfa – cârtire si
zvon…

a venit Împaratul!
iata singura – eterna – beata
cât si clipa goetheana de
fericire – REALITATE

de acum – pâna-n vecie
nimeni nu va mai avea dreptul de a fi
toropit: Cristalul
cu toata asprimea lui
rece – trezitoare de
astri în sânge – fulgeratoare de monstri în
vise – a învins

menuetul de îngeri  este ritmul – de-acum – al aortei – al
auricolelor si
ventricolelor noastre

a venit Împaratul!
daca nu va puteti bucura – macar
priviti – si
smeriti-va trufiile sufletului – în
linistea cea vie – fosnitoarea maree de alb – a
Sarbatorii
***

NU  – CRIMEI DE LEZMAJESTATE!
                                  se dedica OANEI…

nu atingeti –  cu atingere de
lezmajestate – evanescenta cununa: florile de
visin! – altfel
spulberati frisca de pe tortul de
nunta – zapada proaspata – presarata pe
vise…

departati-va de minunea fragila – a
Primaverii – în vârfurile
picioarelor…

lasati – o sa se
stoarca singura de
preaplinul bucuriei
atât de scurte – plapânde – atât de
tragice – de
A FI!
***

ZARZARUL

Zarzarul a dat în sarbatoare:
Ce e vânt si ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lasa ars de alb si de senin?

Duhuri din vazduh si primavara,
Duhuri de iernatice-nfloriri  –
În vârtej va mistuiti povara,
Din minune sa-i chemati pe Miri !

Drept în viscolirea de petale
S-au cladit biserici lui Iisus:
Preschimbati, voi, ranile în zale,
Sub agheazma ochiului de sus !
***

LA LOCUL NUMIT GAVAFTA

În piata lumii-i rea-credinta sluta
Iar mierea se preface în cucuta

Hristosul sta si-nvata o lectie sublima:
Cei vindecati de lepre – se-mbolnavesc de crima…
Degeaba stai dadaca si îi feresti de Rau –
Daca nu îi stropeste-n fata – arzând – sângele Tau
***

HRISTOS CRUCIFICAT

Cuvântu-acum e-ntepenit de ger
Leprosii – vindecati nu se mai cer
Nimeni de OM-CIUDATUL nu-si mai aminteste
De MARELE LEPROS – care-n delir racneste:

“ELI – ELI- lama sabachtani?”
Porumbul  Alb din cer nu tresari
“ELI-ELI – lama sabachtani?”
ecou-i stins în veac: EL va veni
***

LEPROSUL CE-ASTEAPTA MÂNTUIREA

E fruntea sa boltita precum masca de leu
Pe care floarea împarateste greu
Fraged putreziciunea – surpa obraz si buze
Din cele doua nare: negre gauri difuze

Din cinci petale-a mâinii – ramân doar zdrente pale
Din talpa tiparita – doua tipsii ovale:
Ast fuse cersetorul caruia FOC-HRISTOSUL
I-a lauat chipu-n roua si raza – iara osul

I-a prefacut în fulger – asemeni unui înger
Se schimba spurcaciunea – puroi chemat la sânger
HRISTOASE SFINTE – iata ca la rascruce – iar
E-o târâtoare-a scârbei:  asteapta al Tau dar

E neamul meu cel jalnic – bubos de infamie
Cazut însa pe cioate – supus cu totul Tie
Nici nu-ndrazneste geamat – tremura-n scârnavie –
Dar în secret întors e l-a Ta împaratie
***

HRISTOS URCÂND GOLGOTA

Sa urci din rana-n rana – cînd sus rânjeste Moartea?
Trâmbitele-asudara – stânga mereu e partea…
Daca Tu culci Golgota – adoarme Mântuirea
FIII MINUNII ASPRE îngroapa Rânduirea

Pasu-I de om pe cale-i sa se predea tarânei
Împiedicat de Sine – pipaie drum de fiere –
Pasarea Neagra-a Crucii – spre Piscul Capatânei
E gata sa-si ia zborul – arzând în Înviere

Scuipati dusmani – pe fata Îi înfloresc – si-s crinii
Si gust taios de fulger prind bicele pe spate
În sagetari de raze Hristos preschimba spinii
Iar sângele-I – în nimbul multimilor se zbate

Se umple Capatâna – barbar pocal – de sânge
Cumpana dintre apa si foc – acum se frânge:
Apa se vestejeste: pe mâini – Maria plânge
Dar focul cotropirii – pe toata lumea-ajunge

De MARELE INCENDIU nu scapa omenirea
Si-a-ntredeschis iar Raiul pleoapa si menirea

Dar vredniciei noastre – Hristos i-e vistiernic:
Omule târâtura – si omule din flutur
Ticalosi solzi – ori aripi – sunt dajdii ce se scutur
Schimbate în Lumina Celui Atotputernic
***

HRISTOS AL APOCALIPSEI

Suflarea Ti se curma – si ochii Tai holbati
Vad cum calaii lumii cosesc dârzi si-ncruntati
“Cât sânge vreti din cruce?”- pari a-ntreba mereu
Si nimeni nu-ti raspunde – si ceasu-i tot mai greu

Din horcaitul cosmic – bulbuci de epoci ies
Dar veacul crimei creste – si-i noapte tot mai des
Hristosul casca-a moarte – un peste sufocat
Dar nimeni nu se-ndura –  si ceasurile-au stat

Stinghera – pe un munte – s-a fost uitat o cruce
Dar nu mai este nimeni – spre pisc – spre ea – sa urce:
Acolo unde-i lemnul de-a curmezis pe lemn
Ca pagina se-ntoarce – o stea e pusa semn
***

VENIT-A CEAS

Venit-a ceas – venit-a ceas
Domnul sa-nalte tare glas:
Din visul de dureri amare
Sa ne trezim în luminare

Venit-a ceas – venit-a ceas
Celui ce-a fost pe roata tras
Ciolanele în risipire
Cladeasca-i-se-n Noua Fire

Din burnitare si din sloi
Ne tragem madulare noi:
Fiinti de fulger si iertare
Muiate-n ceruri si zburare

Demonii s-au îmbolnavit
Când eu din NOI s-a-mpartasit –
Matreata neagra-s scuturati
Rascoale  de vazduh iscati

Venit-a ceas – venit-a ceas
Din mine-n Domnul nu e pas:
Prefac zvârcolul umilintei
În cald colind al biruintei

Venit-a ceas – venit-a ceas
Sparturi din cer îmi cânta-n glas –
În palma-mi se strecoara-o mâna
Strapunsa-mi este stânga râna

Obraji scuipati: nori de lumina
Plutind sfiosi spre Sfânta Cina:
Cruce îmi fac varsatul sânge
Hristos – si-n mine – Pâinea-si frânge

De flacari carnea mi-e arata:
Din orice rana dezgropata
Zbucnesc vazduhuri fulgerate
Vifor pierzarii de pacate

Fratii de-arhangheli – hori de spade
Ard în rotiri de cruciade:
Pamântul stravezit de cânturi
Înalta sfintii din mormânturi

Venit-a ceas – venit-a ceas
Pogoara-n noi Prea-Sfântul Vas
În care arde FOC DE MIERE
Alcatuire de-Nviere
***

IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

L-am tras  de sub osânda – L-am îmbracat în taina
Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:
Nimeni nu stie însa – Iosif  de-Arimateea
Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea
***

PESCARUL PESCARILOR

Veniti – pescari de-abisuri – cu rana în navoade
Topiti-va –n aluatul de pâine aburinda
Pâine: siroi de sânge si abur de colinda
Lui Ravvi-I sunteti raze si naluciri de roade

Abia frânti înspre lume – sunteti uniti în Rost
Lumina din lumina n-a dezertat din post:
Ea e Buna-Vestirea visata de-omeniri
Arzând nestramutata pe Crucea dintre firi
***

SIMON DIN CIRENE

Din tarina veneam – pamânt peste pamânt
Si duhu-l aveam negru – prelins parca-n mormânt :
Zarii o fulgerare – si mâini nu mai aveam
Sub uriasa cruce târâs îngenuncheam

Cu sila si cu ura priveam ostenii crunti
Si Te priveam pe Tine – Tu singur între multi :
Strivit sub aripi negre – nauc ma întrebam
Sub a cui soarta – oare – straina – – naintam ?

Trufia lor romana-mi schimbase mie drumul
Sau Tu ciudat – pe care-ntre multi Te vedeam Unul ?
Nemernic trup – sadeai sub talpi sânge într-una
Lunatic – priveai cerul cu ochi holbati – si spuma

Se prelingea pe buze – inima sta sa-ti sara :
Cine-o fi aratarea strivita sub ocara ?
Deodata crucea-n spate o simt ca se traduce
Din limba de  osânda – în grai ceresc si dulce

Si umerii cu care prin lume-naintam
Nu mai duceau mort lemnul – ci iarasi verde ram –
O ramura frateasca – de care ma tineam
Cu mii de milioane – cu neamuri lânga neam

Si-necul de pamânturi nu ne mai atingea
Zburam cu-aripi de Cruce  –  din cer parca ningea
Cu pace si lumina – cu funigei de îngeri
Iar Tu – straine – uite – nu mai stiai sa sângeri

Din blând nebun si singur – erai Judecator
Cu fulger de coroana – zvâcnind mai sus de nor
Si ma priveai cu mila – si-atâtea-ntelegeai
Încât un prost ca mine – si tot afla de Rai
***

RUGACIUNEA UNUI COPIL

Hristoase Doamne – mila ai
De neamul meu cernit
Si blând – porneste-l catre Rai –
Caci mult s-a chinuit

Doamne Hristoase – neamul meu
Ciobani si voievozi
Ales-a-n lume drumul greu
Cu iude si irozi

L-ai pus de straja lânga Iad :
Cutremur si prapad –
Uita-Te câte stele cad :
Norocul nu i-l vad

E-un neam de crai si de minuni
Credinta-i arde-n piept
La iesle noi Ti-am fost nasi buni
Te-am slujit demn si drept

Am sângerat pe crucea Ta
Si-adânc ne-au îngropat
Dar – ca si Tine – -a treia zi
Din foc am înviat

Nu-i neamul meu – cât e al Tau
Ca-n Tine l-ai purtat :
Din iesle pân’ la ceasul greu
Când raii Te-au scuipat

Despre-acest neam de toti calcat
Când sfinti Te-or întreba
Spune-le ca-i adevarat:
L-ai luat în slava Ta

Sa le spui curat
Ca l-ai înaltat
De unde l-ai luat:
Pe-o gura de rai
Pe-un picior de plai…
***

BIRUINTA
Ca dalta în piatra mi-e limba pe buze
Si tandari împroasca – le scuip coji confuze
Viu Logos de jar e vadit dintre mituri
Arzând patru zari – PATRU VII RASARITURI

În inima port biruinta Credintei
Hristos Neclintit sta la Cârma Fiintei :
Spalati îmi sunt ochii în crivat de îngeri –
Copacule-n Rai – înceteaza sa sângeri

Caci vin în alai nunti de suflete rare
Se cutremur de joc galaxii glaciare
Si-n piscul acestei zeiesti Nebunii
Sta herbul de VERB – poruncind simetrii

*

sunt un biet cersetor – tinând scripca de gât
buzunarele-mi sunt forfotire de ceruri
dar nu-mi este din lume nimica urât
chiar de greierii-mi pleaca-n regatul de geruri

lacasul mi-l fac pe la muchii de lacrimi
prin piele îmi iese iubire ca roua :
te supara – Hriste – arunca-ma la crini
sa pot a razbi la NASCAREA A DOUA
***
ASASINATUL MODERN  SI ÎNVIEREA
Popor român – în somn vei fi ucis
Si Macbeth îsi sterge cutitele de slugi
Iar cimpanzei schelala-i-vor rugi
Peste mormântu-ti cu pecete-nchis

Dar uragan de raze si trasnete de stânci
Te vor salta din iaduri iarasi spre lumina :
Calaii ti-au uitat pe umeri – dându-ti brânci
Crucea – la care neamuri vin de se închina
***