Perle despre iubire

“Împotriva iubirii, nu este lege.”
 George Danciu

.

                               D I A M A N T E 

          din cuvinte duhovniceşti

 .

 

                 Luate din cartea FULGURAŢII – de Vavila POPOVICI 

*

Iubirea este legea spirituală a universului.

*                

Dragostea este bunul cel mai de preţ al sufletului.

*
Platon afirma că dragostea este resortul adânc al oricarei creaţii. Cu adevărat, spunea şi Apostolul Pavel în prima scrisoare către Corinteni, 13: “Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt.” Continue reading “Perle despre iubire”

Interview with Elsa Easton

Similarities and differences between Australia, New Zealand and the U.S.

As  a  shadow  of  darkness  engulfed  a  life of sadness and impurity led by one young educated woman it would take an extraordinary moment that would allow her to grow, evolve, and finally be saved this is the story that Elsa Easton lives to share. During a recent visit to Living Waters Romania Church Elsa Easton shared her personal journey that brought her back to her lord and savior Jesus Christ.

Elsa who was born in the United States while her father was completing his degree in Colorado was relocated to her father’s homeland of New Zealand at a very young age. The move prompted by both personal and financial reasons for the family, her father in search of job security, and her mother in need of affordable medical treatment for the cancer that was waging war on her body. Having family still living in America Elsa has the opportunity to visit every few years which she enjoys doing.

Of her own omission, Elsa led a reckless life that led her feeling lonely, empty and without self-esteem. Those tortuous times would include a battle with alcohol addiction that triggered many poor decisions from those judgments a reckless and wild life style. It would take many years for her to regain true salvation that would afford her the opportunity to bask in the glow of a one and  true love, and to live without fear with her father, our father, the father, Jesus Christ the lord and savior.
In the following paragraphs, Elsa will share her story that has taken her from one nation to another spreading the gospel and the meaning of true acceptance and belief. With her story, a closer examination of the differences in values between the cultures of the United States and New Zealand will be discussed and examined in relation to economics, attitudes and belief systems the nations have adopted.

Octavian: – Elsa, briefly tell us a few words about yourself. I understand you were born in the United States and relocated to New Zealand when you were a small child. What was the reason for your family leaving the United States and relocating to New Zealand?

Elsa: – My dad is a New Zealander and he was given a scholarship to study at Colorado University, when he met my mom. They moved to California and I was born in Santa Barbara. We moved to New Zealand when I was a toddler. My mom had cancer and we moved to New Zealand for financial reasons.

Octavian: – I understand that a part of your family resides in the United States, can you briefly explain?

Elsa: – Half of my family is American, and the other half is from New Zealand. It is a good excuse to travel but it would be nice if we all lived close by.

Octavian: – Please describe the difference between the United States and New Zealand, how do the two differ?

Elsa: – New Zealand is a very beautiful country. We have everything- golden beaches, snowy Alps, lush forests and clean rivers. There are only four million people in New Zealand. I think one of the best things about our country is that we are laid back (relaxed) and we have a unique sense of humor. We aren’t as flash as America – not so much into material possessions or having the latest item. I think we are more content maybe. But because we are small, we are creative and interested in seeing the rest of the world.

Octavian: – What separates the people in New Zealand from the people in the United States?

Elsa: – Americans are extremely generous and hospitable! It always overwhelms me. New Zealanders are known for being friendly but I don’t think we make as much of an effort to welcome people into our homes.

Octavian– How would you describe Christchurch, New Zealand?

Elsa: – Christchurch is a beautiful city of 340,000 people. It is on the East Coast of the South Island. I live ten minutes walk from the beach and 90 minutes drive from the ski fields. We have many parks and pretty old buildings. Our summers are hot and dry and our winters are crisp and sunny. It snows maybe once every winter in the city, more often in the surrounding hills.

Octavian: – What occupational fields have you worked in? What is your current occupational position?

Elsa: – I have worked as a speech language pathologist and an elementary school teacher. I loved both of those occupations. In July, 2008 my church approached me to work with them. I was already involved in ministry/ leading so I knew them pretty well. In October I started working as our pastor’s personal assistant. It is the best job in the world for me.

Octavian – What type of movement is “Vineyard Church” involved with?

Elsa: – Our church is a part of the Vineyard movement. It will be 14 years old in April (2013).  We have about 2,000 members. It is one of the fastest growing churches in the country, which has taken everybody by surprise. We adopted a smaller church this year and that has been humbling and exciting. We have a much larger staff now and a huge number of volunteers. We are careful to honor God with the financial and personal resources that He has blessed us with.

Octavian: – When did you become a Christian? What happened that lead you to Christ?

Elsa:  – I became a Christian – born again and following Jesus with all my heart – 4 years ago. Prior to that, I lived a very lost and wild lifestyle. I struggled with drinking addiction and low self esteem. God supernaturally healed me of a drinking related injury, and I realized He was not the stern, distant God I thought He was. I am so thankful He pursued me and heard the cry of my heart.

Octavian: – How often do you visit the U.S.? What do you enjoy doing while visiting Arizona?

Elsa: –  I try to come to America every 2 or 3 years. My grandparents live in Sun City and they are very special to me. They are getting old now, so it’s important to me to spend time with them. I always shop and eat a lot here. It’s probably good that I don’t live here permanently.

Octavian: – How are the holidays celebrated in New Zealand compared to the United States?

Elsa: – In New Zealand most people have a 2 or 3 weeks vacation from Christmas to the New Year. Almost everyone celebrates Christmas, but few people acknowledge Jesus. It is more of a family time. Also, because it is summer, many families go to the beach. We often have a BBQ at Christmas time. We don’t have as many decorations in or on our houses, but is becoming more popular.

Octavian: – A new year is here. What do you wish to say to all of our readers that may inspire them?

Elsa: – I know that it is a challenging time in your country with the gloomy economic outlook. Keep trusting God and look to Him as your provider. I pray that you will all draw closer to Him no mater what 2009 brings.

Octavian: – How does the Church in New Zealand differ from a Church in the U.S.? How would you describe the Christian movement in New Zealand?

Elsa: – I haven’t seen too many churches in America, so I’m unqualified to make a comparison. A very small percentage of New Zealanders attend church and we don’t have as strong Christian heritage as you. Many church numbers are dwindling, but God is raising up people who are passionate for His name. I think the Christians generally want a genuine move of God or nothing at all! My own church is constantly challenged to bring Jesus to our lost city, to be genuine and real, and to take the presence of God out of the building on Sundays to where the lost people are. What an awesome and important commission we have.

Octavian: – You visited Living Waters Romanian Church in Glendale, AZ on December 28th, 2008. What were your impressions of this church?  

Elsa: – I really enjoyed the service at Living Waters.  The worship music was beautiful – I love listening to the sounds in your language.  I liked the way that all prayed together as a congregation too.  I thought there was a lovely presence of God there and I appreciated the way that people came and introduced themselves.  I found this church to be very friendly and encouraging.

Octavian – You reside on South Island, what is the difference between the North and South?

Elsa: –  The weather in the North Island is generally warmer, especially in the winter.  I don’t think there are any real differences in the people, although I found Christchurch to be more laid back than the places I lived in up north.  I don’t know much about the economy sorry!

Octavian: – Is there anything you dislike about New Zealand, versus the U.S.?

Elsa: – I don’t really dislike anything about NZ – it is a great place to live!  It saddens me that crime has increased since I was a child, but this is probably true of most countries.  America seems a little superficial to me at times… I think I would find it hard to stay true to myself if I lived there.

Octavian: – What can the United States improve and learn from New Zealand?

Elsa: – That is a hard question!  I hear that Americans only get 2 weeks vacation each year… that is definitely not enough!

Octavian: – How many weeks of vacation is allotted to New Zealanders?

Elsa: – We get four weeks vacation in New Zealand. I was also spoiled when I was a teacher as I had approximately 10 weeks throughout the year.

Octavian: – What position do Zealanders adopt towards academics? Do they value education?  How many Universities are known for their academic standards?

Elsa: – I think that we have a good education system here, and it is compulsory to attend school until you are at least 15.  Because it is no longer free to get a tertiary qualification, people who study at university are generally very committed.  In my opinion, you can still do very well in the workforce without a degree, and I think that is important.  Not everyone is book smart.  Two of our universities are ranked highly by world standards.

Octavian: – Which two Universities are ranked high by World standards?

Elsa: – The University of Auckland ranked best for NZ overall and then the University of Canterbury did well for research activity.  Having said that, I think you can make any statistics work in a positive light!  Our university fees are probably very reasonable by international standards and you can’t beat the kiwi lifestyle to go with it.

Octavian: – Living in New Zealand have you had a chance to meet any Romanians?
Elsa: – No, I have not.

Octavian: – I understand your sister resides in Australia, tell us in your own words about your perception of this country.

Elsa: – Australia is great!  I think the people are very similar to New Zealanders.  The country is a lot bigger and they have a warmer climate.  I visit there every two or three years.

Octavian: – New Zealanders and Australians, what do you believe the difference is?

Elsa: Australians are more frank (not as politically correct).

Octavian: – How do Australians perceive Zealanders, and vice versa?

Elsa: – A lot of New Zealanders migrate to Australia because there are good work opportunities there.  We have a good relationship dating back to the world wars, but each country teases the other.

Octavian: – Have you visited any other Countries at the present time?

Elsa: – I haven’t visited any other countries yet.

Octavian: – What are your plans for visiting other Countries in the future?

Elsa: – I am planning to go to Thailand on a mission trip with my home group this year.  I would also like to get to Tanzania soon. Not enough vacation time to go everywhere I’d like to!

Octavian Curpas
Phoenix, Arizona

Campionatul National al Austriei U13: locul III pentru Gladiators Dunarea Galati dupa primul turneu

Asa cum a promis, dl Ionel Corciova a reusit sa înscrie echipa galateana de juniori, Gladiators Dunarea Galati, în campionatul national al Austriei, aceasta fiind o premiera în istoria hocheiului românesc.

Primele meciuri s-au jucat la Viena si Linz în perioada 4-15 septembrie, imediat dupa cantonamentul sportivilor de la Cârta, în care copiii au beneficiat de ore de gheata si meciuri amicale cu alte echipe din tara. Pregatirea asidua de-a lungul verii, orele de patinaj de la Braila, seriozitatea si munca le-au adus Gladiatorilor un rezultat onorabil pentru acest început de sezon.

Prezentându-se într-o formatie de 13+2, micutii hocheisti de la Dunarea le-au tinut piept cu brio adversarilor sai (mult mai numerosi), reusind câteva meciuri de senzatie.

Rezultatele înregistrate: Gladiators Dunarea Galati – Wiener Eislowen 2-3 si 8-5 (3×15 min.), Gladiators Dunarea Galati – Black Linz 5-2 si 4-4 (3×15 min.), Gladiators Dunarea Galati – SPG 48er Tigers 2-13 si 2-9 (3×15 min.), Gladiators Dunarea Galati – EAC Juniors Viena Capitals 4-10 si 7-10 (3×20 min). Lotul care a evoluat în Austria: Ciprian Zlate, Ionut Andrisoi, Andrei Andrisoi, Florin Grigore, Denis Diaconu, Dragos Petrica, Remus Gheorghe, Marian Buholteanu, Andrei Ghetau, Calin Trusan, Raul Maftei, Edward Bosna, Claudiu Mladin, Victor Florea si Robert Balaban, dintre care golgheterul echipei: Dragos Petrica, cel care a oferit cele mai multe pase de gol: Denis Diaconu, s-au mai remarcat: Ionut Andrisoi, Remus Gheorghe, Edward Bosna si Raul Maftei (jucator la U10).

Alaturi de echipa galateana si antrenorul sau Cristi Munteanu mai sunt la Viena: Csaba Antal, managerul echipei si antrenor cu echipe campioane în Austria la U11 si U12, George Alexe, cel care a pus la dispozitia sportivilor locuri de cazare si tot sprijinul sau, si familia Corciova, sponsorul echipei.

Copiii au avut ocazia în acest turneu sa urmareasca în patinoarul vienez un meci din prima liga austriaca de hochei: Vienna Capitals – Alba Volan, în care formatia gazda s-a impus cu scorul de 3-1.

Urmatoarele doua turnee ale Gladiatorilor se vor desfasura la Viena în perioada 10-19 octombrie, respectiv 8-20 ianuarie 2013.

Initiatorii acestui proiect si-au propus si organizarea unui turneu international la Galati cu echipele participante la campionatul austriac si nu numai, la începutul lunii aprilie, în conditiile în care patinoarul din Galati va mai avea gheata.

http://hocheigalati.com/

POLITETEA

                                                                              „Politetea este pentru spirit ceea ce gratia este pentru trup”.

Voltaire

În aceste zile frumoase ale lunii septembrie, când vara si-a facut ultimele bagaje si a plecat tot „în calduri” fiind, iar nori nervosi viziteaza cerul dupa atâtea zile secetoase, iata ca evenimentele politice se succed, lumea se agita. Lupta politica devenita acerba în ultimele luni ale acestei veri fierbinti, a agitat spiritele si în Parlamentul European întrunit zilele acestea. Jurnalistii au catalogat atmosfera în diferite moduri, precum: „USL a exportat balacareala în Parlamentul European – Politica”, „Gâlceava de Dâmbovita la Strasbourg” etc. Mândria exagerata, lipsa de politete, si-au aratat fetele în luarile de cuvânt ale unor politicieni. Dupa tot bâlciul referendumului, minciunile si fariseismul multora, ar fi fost cazul sa se fi schimbat comportamentul într-unul de atentie cuvenita, analiza, dialog cuviincios, întelegere a situatiei si a se auzi, poate, eventuale scuze, pentru greselile pe care unii le-au facut. Sau asa cum se pomeneste în jargon stradal – definit ca „drog cu trimitere în realitatea paralela” -, sa fi avut „ciocul mai mic!” Dar, dimpotriva, s-au auzit învinuiri, ofense, buricari, din partea unor persoane care înteleg libertatea în felul lor, calcând în picioare parerile opuse dar si sfaturile celor care s-au integrat în conducerea destinului unei Europe unite, pentru care am optat si noi. Poate ar fi fost cazul ca naravul recent, cel al dezbinarii, sa nu-l fi dus acolo, departe de tara, sa fi spalat rufele întâi în familie. Poate mai multa politete nu ne-ar fi stricat? Vorba lui Nicolae Steinhardt: „Daca nu putem sa fim buni, sa încercam macar sa fim politicosi.

   Politetea este o atitudine, o disciplina a vietii care se învata. Un om politicos este un om demn. Politetea nu este fandoseala, ipocrizie, cum afirma unii, ci este o datorie; datoria omului de a-si slefui caracterul, de a adopta un comportament civilizat dictat de constiinta, care înclina balanta spre dreptate. Un om nepoliticos este un om murdarit, se manifesta grosolan, uneori chiar agresiv, în vorbe sau gesturi. Politetea trebuie sa redevina un imperativ al societatii moderne, pentru ca regulile de convietuire sociala, principiile si normele de munca si comportare într-o societate libera, sa poata fi respectate. Un om politicos este un altruist; el sacrifica uneori câte ceva de la sine, în favoarea aproapelui sau.

Corectitudinea este un element necesar politetii, dar este în primul rând o manifestare de respect fata de celalalt. Omul care a învatat politetea devine sincer, calm, senin, luminos. deschis, atent, dar totodata încrezator în fortele proprii si în buna-credinta a celorlalti.

Politetea se impune omului civilizat, prin întelegerea necesitatii de a gasi un limbaj comun cu alti oameni. Ea implica controlul instinctului barbar care salasluieste în fiecare dintre noi. Octavian Paler marturisea sincer: „Cautam sa ascund noaptea din mine (banuiesc ca toti introvertitii au o noapte interioara, prin care bâjbâie si pe care o ascund de altii, deoarece nici ei nu stiu ce ascunde ea)…” Dar ce ne facem cu extrovertitii care nu au probleme în a-si ascunde ceva? Autodisciplinarea se poate transforma, cu timpul, în a doua natura a omului; deprinderea devine reflex, reactiile devin automatisme binefacatoare.

În aceasta idee, filozofii greci propovaduiau pretuirea esentialului din interiorul nostru, nu înselatoarea aparenta, ci stapânirea de sine ce duce la adevarata forta si fericire; conducerea vietii potrivit bunului simt si ratiunii, nu atitudinea ambigua dictata de instinct. „La orice ademenire exterioara raspunde cu o virtute interioara”, sfatuia Epictet. Omul trebuie sa-si fixeze un model de conduita, adica o regula si un comportament ideal, carora sa se conformeze atât în singuratatea lui, cât si între oameni. Este necesar sa cautam în jurul nostru atmosfera de întelegere, de civilitate, de solidaritate cu cei corecti. Dar, fata de cei care manifesta rea vointa cu privire la politete, fermitatea este justificata si chiar necesara.

Un om politicos este un om stapân pe purtarea si pe reactiile sale, sigur de el, miscându-se liber, dezinvolt. Necunoasterea regulilor de politete se poate manifesta si prin nesiguranta, bâjbâiala, lipsa de fermitate sau dimpotriva – excesul ei. Sa ne gândim la iesirile neasteptate ale oamenilor timizi, la replicile ironice ale unora; nu sunt ele motivate de lipsa factorului educational, cel al politetii?

Politetea trebuie aplicata în toate locurile si momentele vietii noastre, pe cât posibil, ea tinând seama si de cunoscutul proverb: „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.

Trist este când privim si pe ecranele televizoarelor oameni care ne dau lectii nu de politete, ci de lipsa ei, de neobrazare, oameni care, asa cum spunea tot Octavian Paler, se manifesta instinctual, îndemnând la calcarea în picioare a politetii, adica la nerespectarea regulilor de convietuire avute pâna acum de poporul nostru. Cu îngusta lor minte, dar cu insistenta, vor sa schimbe în rau principiile care au condus societatea româneasca, pretuita cândva nu numai pentru însusirile sufletesti cu care oamenii din aceasta tara vin pe lume, ci si dupa nivelul spiritualitatii la care poporul nostru a izbutit  sa se ridice de-a lungul veacurilor. Constantin Noica, în mod sagalnic spunea: „Eram si noi, ca animalele, fiinte sigure pe noi si pe instinctele noastre, si-a venit sa ne zapaceasca spiritul, cu problemele lui, cu ispravile lui.

Se stie bine ca din fire românul este în primul rând credincios si cuviincios, are o fire blânda, este darnic, rabdator si încrezator în soarta lui si a tarii în care s-a nascut.

Credinta profunda a poporului nostru în menirea sa istorica trebuie sa reînvie din acele însusiri sufletesti, cu care a fost daruit de la natura. Ce i-a însufletit pe acei oameni traitori cândva, sa îndure oboseala, jertfele, lipsurile si suferintele, de care pomenea si Mihai Eminescu? Credinta ce o aveau în eternitatea tarii! Si credinta nu i-a înselat, caci ceea ce era vesnic în tara noastra, „viaza si astazi si va via si în viitor”; lucrurile bune trebuie sa se întâmple, iar oamenii sa se bucure de ele.

Trebuie gasite mijloacele prin care se poate realiza pacea interna. Vor fi preferate legile care sa decurga din idealuri frumoase. Gasirea de idealuri cât mai frumoase trebuie sa fie ocupatia cea mai nobila harazita omului pe pamânt; „Ea constituie prestigiul parlamentarismului”, dupa cum se exprima un filozof român. Acolo, în parlament, trebuie sa-si gaseasca locul oamenii care respecta idealurile poporului si care au credinta în Dumnezeu, oameni curajosi, cu judecata dreapta, caci orice judecata gresita ne poate compromite. Si mai este ceva foarte important si anume, sa se înteleaga cine din exterior ne vrea binele si cine doreste a ne pune piedici în atingerea acestui bine.

Sa nu ne iluzionam cu calitati exagerate, dar sa fim încrezatori în cele pe care le avem. Nu este bine nici sa ne deceptionam – se aud destule glasuri în prezent -, desi aceste momente nu pot lipsi cu desavârsire din viata noastra. La ora actuala, oamenii obisnuiti sunt deceptionati de conducatori si conducatorii de oamenii pe care-i conduc. Deceptia a depasit pragul si a trecut în mizerabilul spatiu al urii. Se urasc oamenii, clanurile, pentru interesele lor meschine, materiale. Sunt destui oameni „fara Dumnezeu” cum se spune la noi, cei traiti în comunism si tinerii nascuti si educati în mod ateist.

Avem nevoie de o spiritualitate care sa scoata la lumina virtutile adevarate ale sufletului românesc, sa nu le îngroape printr-o vesnica blamare. Spiritualitatea este cea care poate pune în valoare sufletul nostru,  cunoscutele sale calitati. Hegel într-o lucrare a sa atentiona: „…orice spiritualitate, orice continut al constiintei, este produs si obiect al gândirii; religia si moralitatea, în primul rând trebuie sa fie date omului si pe calea sentimentului – si ele sunt în realitate asa.

Unul dintre filozofii nostri, vorbind despre începutul secolului XX, spunea: „Vremea maimutarelilor a trecut, fiecare popor ramâne sa-si realizeze prin însusirile sale proprii, menirea pe care i-a dat-o Dumnezeu.” Iata ca aceasta „vreme a maimutarelilor” a reaparut si asistam la  un joc periculos pe scena vietii noastre politice. Snobismul, lipsa de politete si ignoranta se manifesta în toate domeniile, la toate nivelele, exemplul cel mai sugestiv fiind gusturile si alegerile deviate de la bunul simt.

Credinta trebuie sa înfloreasca în sufletele generatiei noi. Oamenii care ne conduc trebuie sa fie si ei condusi de Dumnezeu, adica, atunci când iau o hotarâre, ea sa fie pe placul celui de Sus si al poporului pe care îl conduc. Un comportament moral ar face ca sufletul sa se elibereze de angoase, ajungând la liniste, întelegere, la un singur scop nobil pentru tara, iar „razboaiele” dintre indivizi s-ar potoli. Avem nevoie de coeziune sociala bazata pe respect, politete, pe spiritualitatea care, repet, defineste fondul nostru sufletesc comun. Iata ce am putea exporta si nu comportamentul opus, al celor putini, dar care, din nefericire, astazi ne conduc destinele. Dezbinarea continua nu poate aduce decât raul, degradarea.

Europa ne cerea si ne cere în continuare sa fim ceea ce suntem: „pe radacinile noastre proprii; cu destinul nostru propriu”, dar sa respectam angajamentele facute, pentru a se putea auzi în final o frumoasa „simfonie”. Armonia porneste de la cetatenii fiecarei tari.

Nu este usor a construi o cladire dupa un proiect nou! Radacinile nu ni se vor putea smulge niciodata, fiindca ele sunt prea bine înfipte în pamântul tarii! Suntem la noi acasa! Un scriitor scria într-un articol de revista: „…Radacina actualei porniri antioccidentale se gaseste în mlastina national-comunismului…” Da, comunismul s-a naruit, dar mostenirea sa a ramas! Mai sunt, de ce sa nu recunoastem, cei în a caror minte sclerozata, mai fâlfâie lozinca: „Lumina ne vine de la rasarit!” Unde ne este gândirea clara, unde ne sunt aparatele de masura?

Starea de saracie nu ne da dreptul la degradarea comportamentului, a moralei. Pe morala si pe credinta trebuie sa se sprijine gândirea, gesturile si actiunile noastre; adevarurile morale de origine divina fiind, ramân eterne, imuabile.

Si sa nu uitam nici proverbul românesc: „Politetea este cheia de aur care deschide toate usile!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

 

   *     *     *     *      *     *     *     *     *     *     *     *     *     *     *      *     *     *     *      *     *     *     *     *     *     *     *

 

           OFERTA DE CARTE A SCRIITOAREI VAVILA POPOVICI


CARTI TIPARITE :

 Noapte de iarna (versuri) Pitesti 1993;

– Nopti albe (versuri) Pitesti 1995);

 Binele si Raul (proza) Pitesti 1998);

– Dragostea mea cea mare (versuri) Pitesti 1998;

– Albumul cu fotografii (proza) Pitesti 1999;

 Dincolo de noapte (versuri) Bucuresti 2000; postfata – Ion Papuc.

– Piticul din ceasca de cafea (versuri) Bucuresti 2000;

– Mai sunt barbati buni (proza) Bucuresti 2001;

– File de jurnal (proza) Bucuresti 2002;

– Insomniile unei veri (versuri) Bucuresti 2002;

– Ultima pirueta (proza) Pitesti 2003;

– Îngerul scrie poemul (versuri) Pitesti 2003;   (prefata – prof. dr. Simion Barbulescu)

 Între spaima si vis (versuri) Pitesti 2004; prefata – S. B?rbulescu.

– Jurnalul unei veri (proza) Bucuresti 2005;

 Suspine strigate (versuri) Pitesti 2005; prefata – Simion Barbulescu.

– Cartea mamei (proza) Pitesti 2006;

 Jurnal American (proza) Pitesti 2007;

 Singuratatea clipelor târzii (versuri) Iasi 2008;

– Gânduri (proza) Iasi 2009; prefata – Vasile Filip.

– Scrisori de departe (versuri) SUA 2010;

– Articole, eseuri, vol. I (proza) SUA 2010;

 Preaplinul tacerilor (proza) SUA 2010;

 Poemele iubirii (versuri) SUA 2011;

– Articole, eseuri, vol. II (proza) SUA 2012;

 Fulguratii (proza) SUA 2012

 

Detaliile pentru cei care doresc sa comande cartile:

Adresele de la care se pot comanda ultimele carti (faceti click pe link-uri):

„Fulguratii” (https://www.createspace.com/3958608)

„Articole, Eseuri (vol. II)” (https://www.createspace.com/3801524)

„Scrisori de departe” (https://www.createspace.com/3456668)

„Articole, Eseuri” (https://www.createspace.com/3479381)

„Preaplinul Tacerilor” (https://www.createspace.com/3513737)

„Poemele iubirii” (https://www.createspace.com/3698730)

Daca este pentru prima data când comandati de la Amazon CreateSpace, va trebui mai întâi sa va creati un cont (desi CreateSpace face parte din grupul Amazon, conturile sunt separate, deci chiar daca aveti deja un cont deschis la Amazon, pentru CreateSpace trebuie sa va creati unul nou, separat). Veti stabili un nume de identificare si o parola. Apoi vi se va cere sa va introduceti câteva date personale (adresa de email, numele personal, adresa unde locuiti, etc.) si datele unei carti de credit (Visa, MasterCard, etc.). Fara carte de credit nu se poate comanda. Tot acest proces trebuie facut numai la prima vizita, la vizitele ulterioare doar faceti sign-in cu numele de identificare si parola.
Odata încheiata deschiderea contului, precizati numarul de exemplare dorite si plata se va face automat de pe cardul înscris anterior, iar expedierea se va face la domiciliul personal (la adresa pe care ati introdus-o deja la deschiderea contului).

Similarities and differences between Australia, New Zealand and the U.S.

As  a  shadow  of  darkness  engulfed  a  life of sadness and impurity led by one young educated woman it would take an extraordinary moment that would allow her to grow, evolve, and finally be saved this is the story that Elsa Easton lives to share. During a recent visit to Living Waters Romania Church Elsa Easton shared her personal journey that brought her back to her lord and savior Jesus Christ.

Elsa who was born in the United States while her father was completing his degree in Colorado was relocated to her father’s homeland of New Zealand at a very young age. The move prompted by both personal and financial reasons for the family, her father in search of job security, and her mother in need of affordable medical treatment for the cancer that was waging war on her body. Having family still living in America Elsa has the opportunity to visit every few years which she enjoys doing. Continue reading “Similarities and differences between Australia, New Zealand and the U.S.”

Schimbarea lumii prin cultura

 EVENIMENT CULTURAL

Joi, 27 septembrie, orele 17.00

Primarul Sectorului 2 are deosebita placere sa va invite

Joi, 27 septembrie, orele 17.00 la evenimentul cultural

The World Poetry Movement (WPM) –  Miscarea Mondiala a Poetiilor   de pretutindeni

SCHIMBAREA LUMII PRIN CULTURA

Evenimentul va avea loc la

Centrul pentru Activitati Recreative si Inovare Ocupationala
Str. J.L. Calderon nr.39

The World Poetry Movement (WPM), ) –  miscarea Mondiala a Poetiilor   de pretutindeni miscare la care dorim sa fie prezenta si Romania prin poetii sai actuali, eveniment organizat de Elena Armenescu – membra a Uniunii Scriitorilor din România

Se doreste ca ziua de 29 februarie 2012 sa devina „ Ziua dragostei pentru viata”, exprimata în creatiile poetice care sa îndemne la pace, armonie, ecologie( sanatatea naturii, a Pamântului) si Iubire prin Poezie.

Elena Armenescu   debuteaza în  1989,  revista Luceafarul din (luna august) cu poemul „Confluente”.
Carti publicate – volume de poezie: Ferestrele somnului, Regatul ascuns, Exodul uitarii, Dictatura iubirii, Stigat spre lumina, Memoria statuilor, Iubirea împarateasca, Joc tainic.

Colaborari în presa literara: la revistele: Luceafarul, Poesis, Contrapunct, Viata Româneasca, Sfârsit de mileniu (actual Milenium), Convorbiri literare; la radio: emisiunea Poezie româneasca.

Invitati:

  Prof Univ muzicolog, Ioana Ungurean

Conf. Constantin Stoenescu UB Facultatea de Filozofie

În program:

 Lectura din creatia proprie: Dan Bodea, Andana Calinescu, Geo Calugaru, Marin Voican Ghioroiu,

Florin Grigoriu, Victorita Dutu, Elisabeta Iosif, Lidia Lazu, Ion  Lazu, Rodica Elena Lupu, Monica Muresan,

Victoria Milescu, Theodor Rapan, Camelia Radu, Georgeta Resteman, Petre Solonaru, Ioana Stuparu,

Laurian Stanchescu, Rodica Subtirelu, Claudia Voiculescu

·        Moment muzical oferit de poetul si compozitorul Paul Polidor.

·        Recital sustinut de actrita Doina Ghitescu

·        Expozitie pictura: Victorita Dutu

www.victoritadutu.wordpress.com

Home for rent in Scottsdale (McDowell Mountain Ranch)

 $1600 / 3br – 1700ft²

Beautiful home for rent at McDowell Mountain Ranch in Scottsdale. 3 beds, 2 baths, 2 car garage, vaulted ceilings, new paint and new upgraded carpet, new tiles in traffic areas, new appliances, bay windows, landscaped backyard with view fence, close to shopping and freeway, two community pools and much more. Just $1,600 / month. 10328 E. Penstamin Dr. For more information call Octavian at: (623)215-7337 or text at: (602)400-6031.

 

 

%%wppa%%
%%slide=2%%

Biserica AGAPE – Peoria, Arizona

.

MOMENTE ÎNĂLŢĂTOARE LA EVOCAREA UNUI AN DE EXISTENŢĂ!

           Un eveniment plăcut s-a desfășurat în ziua de 16 septembrie 2012, în cadrul comunității evanghelice din diaspora română din Phoenix, Arizona

          Sărbătorirea împlinirii unui an de existență a bisericii penticostale AGAPE CHRISTIAN CENTER: http://www.agapearizona.com/agape/

În urmă cu un an, un grup de credincioși, împreună cu pastorii Petru Lascău (pastor senior) și George Botea (pastor asistent), simțind chemarea extinderii lucrării de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, în zone cât mai apropiate și ușor accesibile comunităților românești, printr-o fermă convingere motivată de învățăturile Sfintei Scripturi și la îndemnul și sub călăuzirea Duhului Sfânt, s-au constituit într-o biserică evanghelică, care ulterior a primit numele de AGAPE CHRISTIAN CENTER. Localizată în Peoria, partea de nord-vest a metropolei Phoenix, tânăra biserică și-a făcut cunoscut, încă de la început,  motto-ul inedit care avea de acum înainte să marcheze activitățile caracteristice acestei comunități creștine: „ …acolo unde dragostea este la ea acasă!” – “Where the love is at its home !Continue reading “Biserica AGAPE – Peoria, Arizona”

Evreii sărbătoresc Anul Nou 5773

Roş Haşana – a 162-a zi după Paşti

Evreii din toată lumea sărbătoresc Roş Haşana, anul nou evreiesc, care începe după asfinţitul soarelui. La Ierusalim, locuitorii şi-au făcut ultimele cumpărături şi s-au pregătit după tradiţie – cu peşte, vin şi mere cu miere, simbolul unui an, dulce şi îmbelşugat.

Evreii intră în anul  5773 şi sărbătoresc Anul Nou, Roş Haşana, din seara de 16 septembrie până pe 18 septembrie 2012.

În această perioadă autorităţile israliene închid Continue reading “Evreii sărbătoresc Anul Nou 5773”

Crescuta intre homosexuali

O adolescenta povesteste

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

13 septembrie 2012

CRESCUTA INTRE HOMOSEXUALI – O ADOLESCENTA POVESTESTE
Canadianca Dawn Stefanowicz e cunoscuta la nivel mondial pentru bestseller-ul ei Out From Under: The Impact of Homosexual Parenting (“Scapata de sub tutela homosexuala”), o carte publicata in 2006, in care descrie experientele ei de viata crescind intr-o familie cu un tata homosexual. O prietena a Romaniei si a AFR, Dawn a semnat mai multe petitii internationale pentru promovarea valorilor in Romania. Recent a acordat un interviu publicatiei Catholic World Report in care relateaza citeva din aceste experiente. Ca si copil iar apoi adolescenta, Dawn a fost crescuta de un tata care avusese o sumedenie de partneri homosexuali cu care, insa, traia in aceasi casa cu sotia si copii lui. Experientele acestea i-au imprimat lui Dawn niste simtaminte de lunga durata, dar toate neplacute, i-au impiedicat dezvoltarea armonioasa, i-au inhibat identitatea sexuala, si i-au afectat viata de adult si de casnicie. Dawn descrie evenimente fascinante din anii 70, 80 si 90 care se deruleaza in Toronto, debutind de pe vremea liberalului premier canadian Pierre Trudeau.

Am gasit experientele ei interesante si pentru publicul din Romania din mai multe motive. In primul rind, sintem bombardati cu argumente ca si copiii crescuti de homosexuali sunt la fel de bine ajustati social si emotional ca si cei crescuti in familiile traditionale. Dimpotriva. Expereintele lui Dawn dovedesc tocmai contrariul si nu sunt unice. Nu sunt nici o exceptie ci regula sentimentelor, experientelor si daunelor inhibitive pe care toti copiii crescuti in camine homosexuale le experimenteaza. In al doilea rind, ne confruntam cu o propaganda acerba, atit din partea ideologilor homosexualitatii cit si a forurilor europene care promoveaza aceasi notiune gresita: structura familiei e irelevanta pentru cresterea copiilor. In al treilea rind, copiii crescuti de homosexuali incep sa se transforme in adulti si tot mai des isi exprima simtamintele de repulsie fata de mediul in care au crescut. Relatasesm, cu luni in urma, despre Marc Regnerus, sociolog la University of Texas (Austin) care a publicat in iunie cel mai extensiv si autoritativ studiu sociologic facut pina acuma privind impactul structurilor homosexuale asupra copiilor crescuti de homosexuali. Rezultatele studiului lui sunt greu de contrazis si confirma experientele lui Dawn. Sunt rezultate bazate pe informatii date de copiii care au devenit adulti si ca atare au discernamint. In contrast, toate studiile antecedente au fost facute pe baza informatiilor date de parinti homosexuali despre copiii lor inca minori. In alte cuvinte, chestionarele sociologilor erau bifate de parinti, nu de copiii lor.

Nadajduim ca lectura materialului de astazi nu doar va va face placere, dar mai ales va va atentiona asupra efectelor dezastruoase pe care structurile de convietuire netraditionale le au asupra copiilor. Materialul de astazi a fost pregatit de colegii de la AFR Timisoara, Daniel si Marieta Tut. Interviul a fost abreviat, editat si tradus de ei. Le multumim. Textul integral in engleza al interviului se afla aici: http://www.catholicworldreport.com/Item/1448/raised_under_the_glbt_umbrella.aspx Dna Stefanowicz ne-a permis sa traducem articolul ei in romaneste si, cu aceasta ocazie, transmite tuturor cititorilor nostri urari de bine.

INTERVIU

Intrebare:  De ce a-ti decis sa impartasiti in cartea si prelegerile dumneavoastre publice propriile experiente privind cresterea intre homosexuali?

Dawn Stefanowicz: M-am simtit indatorata. Am depus marturie in fata  Comitetului  Afacerilor  Legale si Constitutionale ale  Senatului Canadian la Ottawa in 2004, pentru ai convinge sa nu includa “orientarea sexuala” in legea crimelor bazate pe incitare la ura, din cauza  restrictiilor libertatii de exprimare si religioase. Mai tarziu am depus aceasi martie la o scoala. Imediat, activisti homosexuali, adusi cu autocarele, au inceput a scanda asa de tare in timp ce imi tineam cuvantarea ca nu se mai putea auzi ce spuneam. De o multime de ori am fost interupta. Am fost ingrijorata chiar si de propria siguranta, si am rugat pe un gardian de paza sa ma insoteasca pana la masina. Am mers acasa si am inceput sa scriu cartea. Vroiam sa-mi impartasesc experientele de a fi crescuta intr-o casa cu parinti de acelasi sex.

Intrebare: Un lucru pe care-l accentuezi este ca nu ai observat nici o data o relatie monogama in familia ta.

Raspuns: Corect. Pentru copii ca si mine, parintii sunt “parteneri”, dar nu monogami. Monogamia, in comunitarea de homosexuali inseamna “monogamie in serie”, adica ai un singur partener pentru cateva luni si apoi mergi mai departe, sau esti intr-o singura relatie, dar simultan ai multipli parteneri. Studiile arata ca majoritatea relatiilor masculine homosexuale devin deschise inca din primul an. Un articol recent publicat in New York Times confirma acest fapt – 50% din “casatoriile” de acelasi sex devin deschise, adica se “deschid” spre alti parteneri sexuali  inca din primul an. Tatal meu putea fi intr-o relatie de angajament pe termen lung cu partenerul lui, dar puteau exista si alte relatii sexuale in afara relatiilor “oficiale”.

Pe cand cresteam eram inconjurata in mod obisnuit de cupluri homosexuale. In casa noasta erau atat partenerii tatalui cat si alti prieteni barbati, si astfel in mod constant ma luau si pe mine in diferite locuri de intalnire ale comunitatii homosexuale. Eram doar un copil dar am fost expusa la activitati sexuale fatise. Spre exemplu, pe cand aveam doar noua ani, tata m-a luat cu el la un magazin erotic din centrul orasului. [Nota AFR: e vorba de orasul Toronto unde a crescut autoarea] A motivat ca vrea ca eu sa fiu expusa sexualitatii devreme in viata sa-mi pierd rusinea. Pentru el nu exista nici un motiv de intimidare in privinta sexualitatii. Sexul era ceva foarte deschis, public, era parte integranta din comunitatea homosexuala. Ma lua sa vad si lucrari de arta ale artistilor homosexuali, ale caror picturi si sculpturi integrau simboluri falice. Ma lua chiar si pe plajele de nudisti unde se intilneau homosexualii. A vrut chiar si sa ma dezbrac ca si ei, goala, dar nu am facut-o. Am fost in locuri ca acestea unde barbatii se “pescuiau” reciproc, propunandu-se unul altuia pentru sex. Existau si locuri prin apropiere unde puteai merge sa ai sex. Exista o intreaga retea, iar daca politia venea, se anuntau unul pe altul si se opreau.

Toate acestea insa erau inaintea erei Internetului, dar aveau retele incredibile prin care  homosexualii se informau destre locurile de intalnire unde puteau merge pentru o “scurta afacere”. Aceste locuri puteau fi plajele publice, salile de sport, chiar si parcurile din apropierea locurilor de joaca pentru copii. Tatal meu mergea in cautarea unor astfel de locuri peste tot in Canada. Ii placea sa vina si in Statele Unite. Orasele lui favorite erau San Francisco, Miami si Fort Lauderale. Putea gasi pe cineva in doar cateva minute, mergind undeva apoi pentru a avea sex. Dealtfel, tata detinea si un apartament in centrul orasului [Toronto], langa biroul sau unde putea intalni pe cineva pentru sex rapid. Odata, pe cand eram prin clasa a zecea, imi amintesc ca tata a venit la scoala pentru a ma vedea cum cant in orchestra. Nu o mai facuse niciodata. I-am vazut ochii holbati cand a intalnit baietii care erau pe scena cu mine. Mi-am dat seama ca de fapt el nu se afla acolo pentru mine, ci pentru a ademeni baieti tineri.

Intrebare: Cu timpul, cand ai crescut, tatal tau te-a folosit ca si “momeala” ca sa atraga barbati cu care dorea sa aiba sex.

Stefanowicz: Da. Ma indemna sa ma imbrac intr-un mod provocator, sa port camasa asta sau aia, si mergeam astfel impreuna in cautare. Un barbat se putea identifica ca fiind homosexual, dar tata stia ca lor le placeau si tinerele frumosase si atractive. Sau, puteam fi un mod de a atrage atentia si celor bisexuali sau heterosexuali. Tatalui ii placeau indeosebi barbatii bine imbracati, curati, ordonati si intretinuti care erau mai tineri cu vreo zece ani decat el. Era intotdeauna cu cate un barbat mai tanar decat el, niciodata de o varsta cu el sau mai batran. Cunosteam o gramada de homosexuali care aveau ca si preferinta tineri baieti care intrau in pubertate. Cautau in special pe cei vulnerabili ai caror tati erau absenti din familii.

Intrebare: Ai obiectat vreodata la modul in care tatal tau te folosea astfel?

Stefanowicz: Nu-mi placea, insa eram devastata. Vroiam sa-i fac pe plac si sa petrec timp cu el. De fapt ii cautam dragostea si sa fiu acceptata de el. Ca urmare trebuia sa-l accept.

Intrebare: Tatal tau a adus multi barbati in casa voastra pentru sex?

Stefanowicz: Da. Asta a fost copilaria mea intr-o casa de homosexuali. Nu era o casa desemnata pentru cresterea copiilor ci pentru intrunirea homosexualilor. Eram ingrijorata de boli. Nu stiu cum sa ma exprim altcumva, dar sexul homosexualilor este mizerabil si dezordonat. Vedeam cerceafuri murdare, acoperite de sperma, materii fecale si mazgalite cu gel lubricant. Prezervativele nu erau folosite. Nu se stia de SIDA pe atunci. De fapt, ani mai tarziu, cand am impartasit astfel de lucruri doctorului meu de familie, el m-a trimis sa fac aceleasi analize la sange pe care le faceau cei ce intretineau relatii de acelasi sex. Diferiti barbati veneau si locuiau pentru o vreme in camera noastra recreationala. Pe cand tata avea vreo 30 de ani, un tanar artist de 18 ani a venit sa locuiasca cu noi. Intretineau relatii sexuale, dar mergeau si singuri la agatat alti barbati. Aduceau si alti barbati acasa pentru a avea sex in grup. Ochii mei tineri au vazut o gramada de lucruri. Nu era o imagine frumoasa sau roza. Fratele meu geaman a vazut si el o astfel de partida de sex in grup. Nu intelegea cum de tata putea saruta alti barbati, dar nu putea arata  afectiune fata de el.

Intrebare: Ai fost abuzata sexual?

Stefanowicz: Am imagini de abuz sexual in mintea mea, am avut si cosmaruri despre asta. Mama mi-a confirmat ca am fost abuzata sexual de tata in perioada infantila, dar nu poate sa confirme imaginile din mintea mea in ce priveste abuzul pe care eu mi-l amintesc. Multi alti copiii care proveneau ca si mine din casatorii de acelasi sex mi-au impartsit ca au fost abuzati. Exista un risc de abuz mult mai mare intr-un astfel de mediu.

Intrebare: Au fost partenerii tatalui tau draguti cu tine?

Stefanowicz: Cateodata gateau pentru mine, ma ajutau la lectii sau ma scoteau afara pentru anumite activitati. Dar nu stateau in casa noastra pentru mine sau pentru fratii mei. Erau acolo pentru tata. Si eu si  fratii mei simteam ca nu avem nici o importanta pentru ei. De altfel, chiar daca diferiti barbati veneau si locuiau cu noi pentru o vreme, nu au fost niciodata pentru noi ca si  parinti sau ca si membrii unei familii. Ar trebui sa adaug ca, ca si femeie, nu am simtit niciodata ca am vreo valore, ca sunt apreciata sau iubita. Traiam intr-un mediu injositor. Am experimentat o gramada de lucruri confuze privind identitatea sexuala. De exemplu, cateodata tata se imbraca in haine de femeie iar partenerii lui adoptau roluri “ pseudo-feminine”.

Intrebare: Ai fost martora la moartea unora dintre ei.

Stefanowicz: Da. Unii din partenerii tatalui meu s-au sinucis, altii au murit de SIDA. Am vazut cu ochii mei chiar pe tatal meu murind de SIDA.

Intrebare: Unde a fost mama ta in tot acest timp?

Stefanowicz: Mama mea a fost grav bolnava cu diabet cronic de la varsta de 18 ani. Era dealtfel si o persoana slaba. Se simtea ranita si singura, dar nu s-a opus pe fata la ceea ce vedea ca se intampla.Vedea anumite lucruri si pleca. Din cauza bolii si pasivitatii ei, inca de la 8 ani aveam o multime de responsabilitati. Majoritatea gatitului si curateniei cadea pe mine. Cand  s-au casatorit, tata nu a avut nici o intentie sa-i fie credincios. S-a casatorit doar pentru a avea copii. Dupa ce eu si fratele meu geaman ne-am nascut, relatiile lor sexuale au luat sfarsit. Mama l-a insotit uneori pe tata in vizitele lui sordide. De fapt, ea insasi s-a implicat intr-o relatie cu o femeie, cam in perioada adolescentei mele. Imi amintesc si cum partenerii tatalui meu ii aranjau mamei parul, il pieptanau sau ii puneau bigudiuri.

Intrebare: Iti urasti tatal?

Stefanowicz: Nu, intotdeauna l-am iubit chiar daca tot ce a facut mi-a cauzat stress, singuratate si cosmaruri. Eram doar suparata pentru ca a pus nevoile lui mai presus de persoana mea. Simteam intotdeauna riscul de a fi aruncata afara, asa cum a aruncat pe multi dintre partenerii lui. Ii cautam doar dragostea, dar el nu o putea exprima. Cind era pe moarte m-am rugat intr-un mod special pentru el. Vroiam sa-l iert si sa capat si eu pace. Intr-adevar l-am iertat.

Intrebare: Cum au fost ultimii sai ani?

Stefanowicz: A intampinat dificultati. Nu putea merge. Ii era greu sa mearga in locurile preferate. SIDA i-a cauzat pete violete pe fata si pe corp, pe care incerca sa le ascunda cu cosmetice, camasi cu maneci lungi si pantaloni. A inceput sa slabeasca si si-a pierdut energia. Stia ca se afla in fata unei situatii grave. Se simtea singur, de aceea constant incercam sa-i spun ca-l iubesc. Cateodata nu vroia sa aiba nimic de a face cu mine. In timp, mi-a impartasit turbulentele interioare. A fost abuzat sexual cand era copil, tatal lui fiind un alcoholic violent. A fugit de acasa la 15 ani. Asta m-a ajutat sa-l inteleg si sa-l iert.

Inca mai aveam resentimente fata de partenerii tatalui, in special fata de ultimul. El si tata au avut o relatie “deschisa” timp de 14 ani. Mama nu traia cu tata, dar el traia cu el si-l ingrija. Tata avea ceva avere si amantul lui stia ca ar putea obtine averea tatalui cand tata urma sa moara. Nici unul din partenerii tatalui nu au fost ca un parinte adoptiv pentru mine. De fapt eram ofensata ca tata petrecea prea mult timp cu ei si nu cu mine. Ultimul sau partener a murit de SIDA in 1996. L-am vazut pe tata cu o zi inainte de a muri. Era puternic drogat cu medicamente si in dureri cumplite. Abia m-a recunoscut. I-am tinut mana. Tata i-a zis partenerului sau:”Spune-i ca o iubesc”. Am observat ca tata inca mai pastra o poza cu o barca pe o mare linistita pe care i-am daruit-o cu multi ani in urma. Am fost multumita ca inca a pastrat-o. Mi-a aratat ca o pretuise. M-am rugat ca tata sa capete pacea descrisa in tablou.

Intrebare:  Iar acum, ca adult, ti-ai revenit din experinetele negative ale copilariei?

Stefanowicz: La varsta de 30 de ani am facut 13 luni de terapie. Multi ani am experimentat insecuritate, depresie, deprivare de somn si confuzie sexuala. Vindecarea mea a inclus confruntarea cu realitatea si iertarea.

Intrebare: Cum a fost cartea ta primita?

Stefanowicz: Multi o sustin. Peste 50 de copii crescuti in camine de acelasi sex, acum ajunsi maturi, m-au contactat si s-au identificat cu experientele mele. Barbati care au trait in mediul homosexual mi-au scris cautand raspunsuri.”Cum pot parasi comunitatea de homosexuali?” ma intreaba ei “fara suportul familiei sau al comunitatii?”. Ei cauta dragoste, intelegere si ajutor. Le spun ca nu trebiue sa mearga pe acelasi drum ca si tatal meu. Acesti oameni recunosc ca s-au gandit doar la ei cand s-au implicat in relatii cu alti barbati. Nu au vazut ca alegerile care le fac ranesc pe altii. Luau in considerare doar placerea de moment si ignorau complet consecintele. Iar femei care se confrunta cu probleme lesbiene, ma intreaba mereu despre mama.

Intrebare: Ce spui criticilor tai?

Stefanowicz: Multi sunt amagiti de acceptarea tot mai pe larg a homosexualitatii. Nu se gandesc la implicatiile pe termen lung care acest mod de viata le are asupra copiiilor. Daca criticile care mi se aduc sunt murdare, nu raspund. Daca sunt sincere, le raspund si le spun ca tatal meu nu a gasit niciodata fericirea. Ii las a stie ca imi pasa de ei, ca le inteleg circumstantele si am compasiune fata de ei. Le spun ca trebuie neaparat sa gaseasca suport intr-o comunitate unde pot fi onesti, sa caute iertare, si sa gaseasca salvare prin Hristos.

Intrebare: Multi critici spun ca nu toate relatiile homosexuale sunt caracterizate de atit de multa promiscuitate ca ale tatalui tau?

Stefanowicz: Este adevarat. Dar daca te asociezi unei comunitati de homosexuali, riscul de a te implica sexual cu mai multi parteneri este enorm. Studiile indica un nivel inalt de promiscuitate printre barbatii care intretin relatii sexuale cu alti barbati, iar incidenta bolilor sexuale transmisibile continua sa fie mult mai ridicata la persoanele care intretin relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Tatal meu nu a fost unic. Sunt multi alti barbati care au o energie nesfarsita in a se azvarli in placerile de moment.

Intrebare: Care sunt pozitiile tale privind casatoriile intre persoane de acelasi sex?

Stefanowicz: Am depus marturie  in fata oficialitatilor din Canada, Statele Unite, si in alte locuri. Pe scurt le expun istoria mea, iar apoi le reamintesc ca din punct de vedere istoric si religios casatoria traditionala este semnificativa. Este liantul care tine strans legata dintre cultura noastra cu societatea, stabilind cadrul in care copiii pot fi educati cel mai bine in conditii de siguranta. Apoi e problema monogamiei si importanta pentru copii de a avea langa ei atat mama cat si tata, de a avea rude cu care sunt legati la nivel biologic. Identitatea, siguranta si sentimentul de apartenenta ancestrala vin din cunoasterea mamei nostre si a tatalui nostru, fapt care este pierdut in uniunile homosexuale. Fiecare copil doreste sa creasca alaturi de parintii lui biologici care sa-si fie credinciosi unul altuia. Nu doresc nici unui copil stressul enorm de a creste cu parinti care pun pe prim plan orientarea lor sexuala. Multi ani din viata mi-am urmarit tatal trecand de la o realtie sexuala la alta. Aceasta era prioritatea vietii lui. Un copil nu poate avea nevoile relationale si afective implinite intr-un astfel de mediu. Copiilor nu le pasa de cuvintele “gay”sau prieten, ei vor doar sa petreaca timp cu tatal lor. Au nevoie de o relatie stabila, de  o casatorie si camin de sex opus, de o comunitate si o scoala care sa le impartasasca valorile. Au nevoie de fundamentele unei credinte crestine. Grija mea cea mai mare este pentru copii. Am fost nascuta sub aceasta umbrela a comunitatii homosexuale. Nu am ales sa fiu nascuta in ea. Iesirea din ea a fost pentru mine un drum singuratic. Dar mi-a dat libertate si fericire pe care vreau sa le impartasesc si cu altii.

AFR va recomanda: Tot pe marginea subiectului de astazi va recomandam si articolul alaturat. E vorba de o alta marturie, publicata recent, a unui barbat american care in copilarie a fost crescut de un cuplu lesbian.  Marturia lui este coplesitoare – abia la 28 de ani a inteles ca prin natura lui biologica e destinat sa intretina relatii de intimitate cu o femeie, nu cu un barbat. S-a casatorit, dar inca se simte handicapat in privinta manierelor sociale, a confidentei de sine, etc. http://www.thepublicdiscourse.com/2012/08/6065?printerfriendly=true

RUGAMINTE – BOICOTATI CROATIA!
Saptamina trecuta am chemat romanii sa boicoteze Croatia. Mesajele dtre au fost multe, dintre care le redam pe cele mai scurte.

Spor la demers! Va dau o idee: Toate companiile croate pe care le mentionati sa primeasca un mesaj de la dvs care sa contina anuntul de boicot, iresponsabilitatea ambasadei, detalii despre valorile crestine ale poporului croat, deserviciile ce rezulta din boicotul determinat de demersul ambasadei.  (AC)

Va multumesc ca mi-ati trimis acest mail în care sa mentionati firmele croate, chiar nici  nu stiam ce produse vând ei la noi. Uneori am mai cumparat produse Podravka, dar acum sigur m-au pierdut de clienta si voi da forward acestui mail si colegilor mei. Ma bucur ca sunteti activi în viata socitetatii românesti, atât de amortita la orice umilinta data de conducatorii ei sau de “civilizatiile” de afara. Dumnezeu sa va ajute! (LI)

Va multumesc ca faceti asta ptr noi crestinii.sa nu va opriti ca suntem cu voi! (VB)

Buna ziua! Multumesc pentru e-mail-urile dvs. din fiecare joi. Le citesc cu interes. Apreciez initiativa dvs. de a contacta Ambasada Cehiei in legatura cu sustinerea manifestului homosexual. Intrebarea mea este daca ati reusit sa contactati si celelalte 17 state implicate (ex. SUA, Canada, Australia, Franta, Marea Britanie etc.) in acelasi scop? (AC)

Fratilor, Doamne Ajuta! In primul rând acest boicot ar trebui lansat general indiferent de momentele ce vin! In al doilea rând, fratilor, traim vremuri grele … in care politicul roman ne tradeaza rand pe rând, vina este a noastra pt ca facem partizanat unei parti, mai Putin rele in loc sa dam cu ei de pamânt, in loc sa ne grupam noi restul intr-o miscare national crestina! Va sustin cum pot si pe FB si pe unde se mai poate … dar aceste campanii trebuiesc facute in strada, pe strada, între oameni! Cu inchinaciune. Doamne Ajuta! (Aureliu)

Sunt de acord cu boicotul. De cand suntem in NATO (si chiar mai devreme) si UE nu mai e valabila sintagma: “Noi, romanii nu ne-am amestecat nici o data si nici nu ne amestecam in treburile altor tari, nici nu spunem altora cum sa-si rinduiasca treburile in casa lor.” Am lasat culoar pentru avioanele care i-au bombardat pe sarbi si avem trupe in Irak, Afganistan. (C)

MULTUMIM DE INFORMATIE SI VA SUSTINEM CU DRAG! (MA)

Apelul trebuie intregit cu toate tarile participante! Ce inseamna asta “boicotati Croatia”? Si SUA, si Franta, si Marea Britanie nu? (VR)

Buna dimineata! Sunt deacord cu demersul dumneavoastra pentru a boicota produsele acestei tari, pentru amestecul ei in afacerile interne ale Romaniei. Dar cu toate acestea mi-as dori ca romanii sa se gandeasca de doua ori pana cumpara un produs strain, fie el german, american, francez, italian, unguresc… Din pacate Romania nu are prea multi prieteni in anii acestia si nu se inghesuie nimeni sa ne ajute daca, in schimb, le cumparam produsele. Romania este in declin pe toate planurile. Vrem viata decenta, vrem familie traditionala, familie crestina si vrem sa fim stapani in tara noastra, dar atata vreme cat suntem piata de desfacere pentru Europa, nu ne putem hotara prorpiul viitor. De exemplu: Imi trebuie frigider nou?? Oare de ce sa nu iau Arctic? De ce e mai bun Bosch? Eh… pai sigur ca e mai bun, doar e nemtesc. Pai stai ca Arctic are 3 ani garantie si ce-mi pasa mie ca nu e chiar la fel de bun. Avem ceea ce ne permitem sa producem si la nivelul la care suntem instare. Dar daca incurajam productia, ei se vor dezvolta si vor ridica standardul de calitate. In plus angajatii fabricii vor avea salarii bunicele, aduc o paine la copii, au bani sa le cumpere caiete si sa-i trimita la scoala. Nu sunt nevoiti sa-si amaneteze verighetele de la Cununie ca sa poata sa-si plateasca datoriile. Au mai multa liniste in casa din cauza ca nu trebuie sa poarte mereu grija zilei de maine. In felul acesta au timp de copii, au timp sa ii scoata la plimbare, la joaca, la iarba verde. Un prieten imi povestea ce bine e in Germania. A fost in concediu si si-a vizitat niste fosti vecini (doctori plecati din Romania), si niste rude. “Ce bine e in Germania! Cata randuiala acolo! Ce oameni corecti si respectuosi!” Pai stai frate ca ei au salar mediu vreo 2000 euro si preturile sunt cu putin peste preturile noastre la multe din produsele de uz curent. Sa fim seriosi… Cum sa nu fi odihnit la minte cand nu te ingrijesti cu ce te imbraci si ce mananci si cu ce iti platesti cheltuielile. Concluzie: Sa cumparam deci, tot ce e made in EU (mai putin cele made in RO), si vom fi mereu inchinatori ai celor care iti dau cu o mana si iti iau cu doua. Nu putem spune “NU” occidentului pentru ca nu avem puterea de a trai pe cont prorpriu. Am vandut cam tot ce se putea vinde, iar acum… saru’mana sefu! Cred ca am putea boicota si restul tarilor de unde vine moartea imbracata in travestit… (BM)

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Apreciem foarte mult toate semnaturile date Declaratiei de la Timisoara. Dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am trecut de 9.600 si mai avem nevoie de mai putin de 400 de semnaturi pentru a ne atinge telul. Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central libertatii religioase.  Important, Declaratia afirma si dreptul copilului la o mama si un tata.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

MARS PENTRU FAMILIE LA CONSTANTA
Va reamintim ca cetatenii orasului Constanta organizeaza un Mars pentru Familie, Duminica, Septembrie 16, 2012. Invitam si rugam pe toti constantenii si dobrogenii sa participe. Cu cit mai multi cu atit mai bine. Vom participa si noi, cei de la AFR. Dorim sa va vedem acolo. Marsul e programat sa inceapa la ora 14 si sa dureze 2 ore. Va incepe prompt la ora 14 de pe platoul de la Consiliul Local (primaria orasului Constanta) si se va incheia la City Mall. Traseul are 4 kilometri. Sunt invitati primarul orasului, seful consiliului judetean si alti parlamentari si politicieni. Multumim si felicitam pe crestinii din Constanta pentru aceasta initiativa nobila.

ANUNT DE LA CLUJ
Va anuntam cu drag ca incepem  o noua serie a cursului de  pregatire pentru casatorie. Cursul se desfasoara la Centrul “Iubire si Adevar”, Cluj-Napoca, str. Motilor nr. 32. Inscrierile se vor face in perioada 10 -28 septembrie Cursul propriu zis incepe in saptamana 1-7 octombrie. Ora si data exacta a inceperii cursului o vom stabili de comun acord cu cei inscrisi. Cursul este deschis si celor deja casatoriti, mai ales celor casatoriti de curand. Va rugam sa transmiteti mai departe informatiile despre aceasta serie de curs, in special prietenilor si cunoscutilor vostri care se pregatesc pentru casatorie sau sunt casatoriti de curand. Atasat va transmitem afisul si pliantul cu programa cursului. Pentru informatii suplimentare ne puteti contacta pe email (calin_sechelea@yahoo.com) sau la telefon (Pr. Calin Sechelea – 0771/327004; Cristina Sechelea – 0748/593411)

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

Paradoxuri în planul lui Dumnezeu

Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.” PSALM, 78.2.

CONVENŢIA  BAPTISTĂ CU NR. 100 –

ZIUA A TREIA, 2 SEPTEMBRIE 2012

Daniel Brânzai predicând la Cleveland

.

M E S A J   P E N T R U  D I A S P O R A   R O M Â N E A S C Ă

In seara aceasta voi spune trei pilde. Foarte periculos e  să spui o singura pildă pentru că pilda depinde nu numai de abilitatea celui care o spune, dar depinde şi de capacitatea celui care o ascultă. Si poti s-o interpretezi gresit. E un risc ca mesajul din seara aceasta să fie interpretat greşit. Stiu de dinainte, e foarte periculos ceea ce fac acum, in seara aceasta, veti vedea de ce.

 Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora românească?

Aceasta e intrebarea la incheierea acestor 3 zile de Conventie, acesta este mesajul grupat in cele trei pilde, si vreau să vă spun de la inceput că lucrurile nu sunt aşa cum par, lucrurile nu sunt aşa nici cum am vrea noi, ci sunt aşa cum le asează si cum le vrea Dumnezeu să fie, spre surpriza noastră de foarte multe ori. Continue reading “Paradoxuri în planul lui Dumnezeu”

Ultima generaţie ! – de Liviu Ţiplea

Congresul Baptistilor din USA si Canada  – ZIUA A TREIA  – Duminică, 2 Septembrie 2012

Cleveland 2012

Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,  nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.” PSALM, 78.1-4

.
– Sărbătorind  şi mărturisind lucrările Domnului în fiecare generaţie –

.

M E S A J U L    D O M N U L U I   
.

  Transmis prin  Liviu ŢIPLEA pastor al Bisericii “Betania” din Los Angeles
.

Câti ne dăm seama că este intr-adevar un moment istoric al generatiei  din care facem parte si noi. Este cu adevărat un popas istoric, jubiliar, si am venit din toate părtile să mărturisim laudele, puterea si minunile lui Dumnezeu. Numele lui să fie slăvit. Amin. Continue reading “Ultima generaţie ! – de Liviu Ţiplea”

Suficienţa harului lui Hristos – mesaj adus de prof. dr. Daniel Mariş la Conventia din 2012

Cleveland 2012

Congresul Baptistilor din USA si Canada  – ZIUA A TREIA  – Duminică, 2 Septembrie 2012

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.  De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”                                              2 CORINTENI, 12.9-10

Sărbătorind lucrările Domnului în fiecare generaţie

M E S A J U L    D O M N U L U I   

Transmis prin pastorul Daniel MARIS

Gândind la imaginile care s-au derulat aseară pe ecrane, cu  toti acei oameni extraordinari care L-au slujit pe Dumnezeu in cei 100 de ani de existenta a bisericilor baptiste române  de aici din America si observând felul in care ei au fost legati de ţară Continue reading “Suficienţa harului lui Hristos – mesaj adus de prof. dr. Daniel Mariş la Conventia din 2012”