ADEVĂRATUL EMINESCU – De ce este el încă înfricoșător? – Revista ARMONIA

Ca toți coloșii, Eminescu este înfricoșător.
Provoacă și azi spaime. Mai ales dușmanilor pitici.
Pentru cei ce-l iubesc, e un munte.

Uite ce întâmplare minunată istorisea Grigore Vieru la Ipotești pe 15 ianuarie 2000:

„Eu am trecut Prutul foarte târziu – dacă unii au visat să ajungă în cosmos şi au şi ajuns în cosmos – eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul. Am reuşit abia în ’73.

Primul om pe care am vrut să-l văd, când am ajuns, în cele din urmă, în Bucureşti, a fost Nichita Stănescu.(…)

Şi l-am cunoscut. M-am dus la el acasă, stătea pe Magistrală, vizavi de restaurantul Budapesta, şi am stat de vorbă. Mai exact, Nichita vorbea, iar eu ascultam. Vorbea la fel ca poezia sa, vizionar şi liber. Mi se părea uluitor, venind din închistata literatură sovietică.

Îmi amintesc că poetul Nichita Stănescu nu mai ştia cum să mă bucure şi într-un miez de noapte mi-a spus: «Hai Grigore să îţi arăt casa în care Eminescu a citit pentru prima oară Luceafărul – casa lui Titu Maiorescu. Hai, Nichita».

Şi am mers şi am mers, ne-am oprit în faţa unui gard înalt. Eu am încercat să mă uit şi atunci Nichita, care în ’70 era înalt ca un brad şi frumos şi voinic, m-a luat în braţe şi m-a ridicat pe umeri şi m-a întrebat «Vezi casa, Grigore? O văd, Nichita!».

Nu era nici o casă, nimic – aflasem mai târziu că acea casă fusese demolată prin anii 1950. Practic, ea exista doar în imaginaţia lui Nichita şi în imaginaţia mea.

Astfel de pe umerii lui Nichita am văzut casa în care Eminescu a citit pentru prima oară Luceafărul, iar, de pe umerii lui Eminescu, am văzut ţara. ”

__________

La fel și noi, pe umerii acestor coloși umani, ai acestor strămoși exemplari vedem lumea întreagă, vedem rolul în destinul propriu și rolul nostru în istorie, ca neam.

__________

E important să știm adevărul.
Eminescu nu este doar un poet așa cum învățăm la școală.

Poezia lui, deși genială și de importanță covârșitoare în literatura națională, totuși, analizată pragmatic, ea ocupă o parte minoră a scrierilor și preocupărilor marelui Eminescu.

În integrala scrierilor sale, ediția D.Vatamaniuc, cuprinde 11 volume cu un total de 12300 de pagini. Din astea, poeziile intră aerisit într-un singur volum, în jur de 1000 de pagini, iar proza așijderea. Până și corespondența sa e mai voluminoasă, având vreo 1300 de pagini.

Dar articolele din publicistica lui sunt împachetate în 5 volume burdușite, cu un total de 5300 de pagini. Și aveau o forță cuvintele lui din articole, că nu era de mirare dacă se lăsau chiar cu demisii ministeriale sau cu remanieri guvernamentale.

Deci nu era doar un poet sau doar un jurnalist.

Eminescu a fost (și este!) unul din voievozii spirituali ai acestui neam, un voievod de conștiință vie românească.

„Țara asta să fie românească sau să nu fie deloc”, spunea el.

Deși profund național și naționalist, totuși prin orizontul său cultural, prin anvergura și temele gândirii sale, Mihai Eminescu este universal și universalist, atingând înălțimile tari ale geniului uman de pretutindeni.

În plus este considerat de lingviști drept ctitor de limbă și de cuvinte.
După el limba română a devenit altfel. La propriu.
Limba pe care o vorbești tu azi cu copiii, frații, părinții și prietenii tăi este practic limba română posteminesciană.

Toate astea poate le știai.
De aceea vreau să-ți spun câteva aspecte pe care poate nu le știi:

– Mihai Eminescu a condus o grupare secretă care avea și componentă paramilitară.

Sursa: https://bucovinaprofunda.com/2024/02/03/adevaratul-eminescu-de-ce-este-el-inca-infricosator/

Reclama Urgentă

Iar maine la Webinar, îți voi arăta fiecare pas în parte și felul cel mai simplu în care îl poți pune tu în lucrare. Concret, practic, în viața ta, ca să mergi cu claritate spre Misiunea ta în viață să fii mai împlinit și liniștit.