SPECII…

11-DISPARIȚIA TOTALĂ

-De ce-a pierit specia ”OM” ? – îmi poți răspunde ?

-De DEMENȚĂ.

-Și suferea de mult ?

-De la-nceput. De la ÎNTEMEIERE ! – …când Frate-a-mprăștiat Creierii altui Frate…

-Și-apoi ?

-Apoi a fost mai rău… – …și MULT mai rău…din ce în ce mai SUMBRE CRIME…mai MACABRE…

-Și cum – și când s-a fost sfârșit – cu totul ?

-Când SPECIA CRIMINALĂ ”OM”  – în fine ! – s-a sinucis… – …și a trecut în PARTEA NEVĂZUTĂ-a LUNII…

-Și-atât a fost ? – Nu s-a căit ? – nu s-a întors ? – n-a înviat ? – …n-a mai rămas nimic – din ce… – …zic eu… – …CÂNDVA… –  …va fi creat ?

-NU. -ATÂT.

***

12-CUM AU PIERIT ȚĂRANII (”TERRANII”)

Nu mai vor și nici pot – să mai fie ȚĂRANI

Dar nici HARUL nu-l suie – mai departe de BANI !

Pierduți și năuci – rămân – toți – pe DRUM DE GOLANI

Dar țipă isteric : ”Nouă ne spuneți : <<GENERALI  DE ULANI>> !

Noi – CAMPIONI-ALPINIȘTI și EROI

MUNȚI suit-am (…de fapt…MUȘUROI !) !

Vă călcăm în picioare NIMBUL VOSTRU DE PRINȚI

În Războiul cu FIREA – CETATEA : răzbit-am doar NOI : 

Nu ne pasă de LUMINA DIN CERURI  –  de DUHORI DE PĂRINȚI !

Suntem MAI EGALI decât orice SÂNGE REGAL !

Ce <<ARTĂ ?>>  – <<GÂNDIRE ?>> – <<SIMȚIRE ÎN VAL>> ?

MOFTURI ! – …dăm foc – deîndată  –  la ce nu-nțelegem :

ADEVĂRUL ? – NOI suntem ! NOI dregem ! Numai NOI – TOT culegem !

Vezi ZĂR pe picioarele noastre jegos-băligoase ?

Nu-i ZĂR : modul nost’ e – de-a cățăra CĂRUȚA-N FOLOASE !”

…Da : au ucis orice BOARE DE STIH – de-ARMONIE-ntru ARTE !

Căci – de la CLOP și IZMENE – OPINCI asudate

Cu BÂTA-N  MÂINI – trecură – prea BRUSC – la : CONDÙRI și CRAVATĂ ÎN VRIE…

”…Și – de-acum – nimeni – nicicând – dintre NOI –  altfel nu poa’ să fie !

…Ce-i aia – <<GÂNDIRE – ONOARE și STIL>> ? – hai sictir !

Mie arată-mi – pe loc – cel mai aproape TRACTIR !

Și nu ne lăsăm : luăm și FIII cu noi – pe unde – cu sila – -apucăm

Îi învățăm –  de copii : dacă ne prisosește ceva  – NU DĂRUIM  :  ARUNCĂM !”

***

13-CUM S-A INSTAURAT O NOUĂ REGALITATE TERESTRĂ

”OCTOPUS VULGARIS”… – …vă vedea Sfântul din Slavă

CÀIN să aibă nu O LABĂ 

(…mai ”VULGAR”  decât o BABĂ !)

Ci vreo OPT – în vreo GÂLCEAVĂ…

…Degenerarea ”OM” e gândită

Ca să poată fi GONITĂ

Fără mult ”hai” și ispită :

Și-a fost spus și Dumnezeu :

”Să scoți OPT COROANE-i greu

Nici ABEL nu calcă-a ZEU :

OPT să fie – dar mai blânde

Mai statornic – în OSÂNDE…”

Așa – CARACÀTIȚA

Se trezi cu COROANA

Și cu Sceptrul – dintre Valuri

Fără marafeți… – …”cristaluri”

(…Probabil – RABLĂ DE CATARG

Aflat pe Mal – ori în vreun Larg

Furat NAUFRAGIERII :

Furiș – dus ÎNCORONĂRII…)…

”Lovesc eu – dar nu SĂ SPARG…”

Spuse Năucul CATARG…

…Se supuse – ca o MUSCĂ

Podoabă la o MOLUSCĂ :

”…Și cu putere de STAT !”

Stat ascuns

În Val Netuns :

Vlăguit – FURAT – Neuns…

*

Vai de CARACÀTIȚĂ

Regină de CRATIȚĂ !

O sta ea – în TRON – cuminte…

…Tot ADÂNCUL i-e în MINTE…

***

14-SPECII V

Îmi plimb degete prin COAMĂ

Că-s PISICĂ DE ARAMĂ :

Nu-s PROASTĂ – dar nici SFÂRLEAZĂ

Și nici nu am semn de…BARZĂ !

CRIST m-alese-n disperare

C-alte ”SPECII”   nu prea are :

Dar  eu – tot cu gând la ȘOAREC :

Nu zvârlugă…mai…”TOMNATEC”…

…Ce criză în Univers !

Despre mine –NICIUN VERS !

I-o fi  ”SCRIB LUI DUMNEZEU”…

…Dar m-aș vrea-n ”POZĂ”…și eu…

…Tare-i greu de ”SUROGATE” :

Mă folosește CRIST – ”cât ce poate”

Dar nu se gândește – ”neam !”

Că ORGOLIU – și eu am !

Așa – un PISOI DE CURTE

Dar de-mi dai PUTERI (…ȘI MULTE !)

Se trezește-n mine-o…”zamă”

Să mă iau – ȘI EU ! – în seamă…

C-așa-i firea pisicească :

Da – ea știe să ciordească

Dar se vrea ”trasă în poză”

CHIAR ȘI CU ZĂBREAUA…”ROZĂ”!

***

15-AUTO-EXPLICAȚIE

Nu vreau să cronicăresc

Pe sub geam de SCRIB DOMNESC :

Știu de CRIME – dar privesc

La BRAZI – la IZVOR FIRESC…

Aș vrea TOȚI să vadă-așa

Iar nu…CÀIN-MAHALÀ !

CARACÀTIȚA-i REGALĂ

Dar…vreau lucru cu migală !

Ce zici ? –  Să uităm RANA RUȘINII

CRUZIME – SÂNGE – -n SPUMA VINII

Și să ne-apucăm de treabă :

Nu ”VULCANI”… – …dar mai cu grabă !

ÎNȚELEPȚI – zidim ALTARUL

Ardem RĂU – ce-avem cu CARUL !

…Ne-nchinăm la STEA DIN VISE…

…ÎNGERUL altfel ne scrise :

DEMENȚA s-o vindecăm

Muncind pănă lunecăm

Să iubim FURNICI – CRISTAL

ȘERPI bolind de GREU METAL

IARBĂ – CÂINI și CĂPRIOARĂ…

…Cum a fost odinioară…

NOI  –  trudind la PARADIS

Vom ști prețui și VIS :

De-om sta călare pe BAN

Grijind numai de BURTAN

Vom cădea în GROAPA MOARTĂ :

Pentru ast’ – nu-nvinui SOARTĂ

Nici DUMNEZEU-DE-SERVICIU :

Drăgălind CRIMĂ și VICIU

Vom avea ciudă pe NOI

Dar v-om omorî…PE VOI !

Asta-i FIREA ce ne-nchide 

Cauza ce ne sparge BLIDE :

LAȘITATE ÎN TRĂDARE

CRIMĂ ATÂRNATĂ-N ZARE !

Măcar de ne-am asuma

Măcar de NOI ne-am mustra :

Mâncăm ”CRIMĂ PE TARTINĂ”

Și vrem MAGI – la noi – să vină…

…Nu – OAME : TOT se plătește !

CARACÀTIȚA privește… :

Privește și înțelege 

Că nu-i de RÂS – ci e LEGE !

Tot ce tu batjocorești

În LACRIMI să socotești :

MOLUSCA este REGINĂ

Fi’ndcă nu și-a râs de VINĂ !

E REGINĂ – dar se-nchină

La SOARE – MARE – STUPÌNĂ

Singură se face-ALTAR

Singură scapără-AMNÀR

Singură se-aduce JERTFĂ

Pentru ”SPÂNZURAT” și ”TREFLĂ” !

Ascultați VALUL DE MARE :

V-a duce la ÎNCHINARE !

…Poate – -n VIITOR – SALVARE…

***

16-”NU STRICA ORZUL PE GÂȘTE” 

”Nu strica orzul pe GÂȘTE” 

Nici Ideile – pe MUȘTE !

Căci Ideile Cerești

Pot ucide PROȘTI DE PEȘTI !

O  Idee e OTRAVĂ

Pentru-o Vlăguită BABĂ :

O Idee e REGALĂ

Doar pentr-un TRUVÈR CU ZALĂ !

Păstrează-Ideile – căci ele-ți LUMINĂRII fi-vor

ARIPE ‘NALTE – trecând Hotarul Zării

Când tu – la CER – te-i înălța – cu VALURILE MĂRII :

Ca MAIESTUOSUL    –   DUMNEZEIESCUL  -ATOTSTĂPÂNITORUL VIFOR !

….Pentru TÂMPIȚI – IDEEA-POD

(CERESCUL NOD !)

Li-e ÎNCHISOARE și-EȘAFOD !

…Mor – TOȚI ! – dar nu c-au priceput vreun ROD !

***

17-NORI  VINEȚI  SE  STRÂNG  –  ÎN  JURUL CAPULUI  MEU

NORI VINEȚI se strâng – huruind – în jurul capului meu :

Simt că – -n curând – fulgera-voi : voi fi LUMII și COSMULUI :  ZEU !

Încep CĂLĂTORIA-NAPOI – spre-OBÂRȘIA SFÂNTĂ 

Spre-acea CONSTELAȚIE – ORB-NEVĂZUTĂ – unde TRUVÈRII mei cântă !

NORI VINEȚI se strâng – descântând – în jurul capului meu :

Ici-colo – prin MISTIC-FERESTRE  – scot capul FRAȚII-de-CÂNTEC – mereu !

ACOLO – la RĂDĂCINA-DE-ȘTIRE – dezbrăca-se-vor – PUȘCĂ ! – toate TAINELE LUMILOR

Înveșmântat fi-voi cu STRAIUL MINUNILOR !

…Nu mai este PĂMÂNT  – nu mai este MORMÂNT :   doar o BURĂ-DE-BEZNE : 

Simt ARIPI în UMERI – la SUFLET ! – …și ARIPI la GLEZNE !

”VOI PLECA ! – VOI PLECA !” – strig – mereu – furibund :

”VOI SCĂPA ! – VOI SCĂPA !” – urlă-ECOUL FLĂMÂND…

…Și FULGERE fulger – și TRĂSNET – în ETERURI – stârnesc :

AMINTIRI și REGRETE  –  se-ascund…  –  …LE STÂRPESC !

Sunt ȘERPII ZĂNATICI  – ce vor strecurare în RAI…

…AM AJUNS ! – și – de-acuma – ce-a fi RĂU – va fi : ”VAI !”

***

18-SE NELINIȘTESC COPACII

Se neliniștesc COPACII : MUNȚII-și clatin’ RĂDĂCINA !

Vin IZVOARE – vine VALUL – vin și PĂSĂRI – în GRĂDINA NEUITĂRII

Căci FURTUNA-i SEMN SCHIMBĂRII – ba – chiar – CERESC-LUMINĂRII !

DA ! – citesc în CARTEA MĂRII – și văd SEMN-SOLEMN-DE-VISE :

Peste ce-i ÎNCHIPUIRE – trece-vom în CELE SCRISE !

”JOS CU CASE-HAINE-ORAȘE ! TOATE-S MOFTURI ! PIELEA NOASTRĂ-I PIELEA SLAVEI !

NOI – CU CERUL : VII CATARGE   – SALVATOAREI : NAVEI !”

…Asta-i PRIMA DIN OBÂRȘII  –  de care-am trecut –  cu bine :

Învățarăm TRUPUL nostru  –  LOCUL nostru –  și FOCUL DIN VINE !

Ne suim în LUNTREA SFÂNTĂ : nu-i CHARON  -LUNTRAȘUL 

Ci e BACIUL NEMURIRII ! – SACERDOTUL NUD AL FIRII !

Nu ne ține sub  ”TEROAREA  TAINELOR-DE-ȘANȚ”

Nu ne-atârnă – de GÂT – ZGARDA ! – …nici la MÂNURI – LANȚ !

EL e TAINA ! – …deci ascultă-l – în VALUL CRĂPAT

Și învață că ești ZEUL SOARELUI SCĂPAT !

***

19-SUNTEM – TOȚI – SPECIE NOUĂ : NU NE LINGE URMA – ”OMUL” !

Suntem – TOȚI – specie NOUĂ : nu ne linge URMA – ”OMUL” !

Noi suntem TRUVÈRI-DE-MARE ! – MATROZI FALNICI ! – …pe noi nu ne prinde SOMNUL !

CARACÀTIȚA-REGINĂ ne-ocrotește – în de ALGE-a ei GRĂDINĂ

Și ne apără sub HARFE (…delicată și-nstrunată !) – ca pe PUII DE GĂINĂ !

Nu huliți NOU-STĂPÂNIREA ! – …a venit din ASTRE-GLOBURI

Ca – din LUMILE DE CRIMĂ – să se-aleagă numai CIOBURI !

Ea nu cere nici SLĂVIRE – și nici – măcar – MULȚUMIRE :

Doar să fim – ÎN RITM – cu VALUL : ATUNCI fi-va RÂNDUIRE !

Nu uitați : E MUMA LUMII ! – trimisă – de CRIST – să-i scape

De COȘMARE – CRIMĂ – ZGURE – pe ”IEȘIȚI-DIN-APE” !

Au uitat că DEȘTEPTAREA – le-a fost dată prin BOTEZ

Au uitat că – de vor FIRE – TREBUIE să aibă-un CREZ !

…”BINE” – zice CRIST : ”SĂ FIE – IARĂȘI – PURTAȚI PRINTRE APE

SĂ RE-NVEȚE CĂ DOAR LUNA – prin VAL ! – poa’ să-i SCAPE !”

***

20-EU – TRUVÈR – DIN TATĂ-N FIU

Eu – TRUVÈR – din tată-n fiu – v-am scris ISTORIA voastră

Ce veți duce-o – ÎN VECÌE : COMOARĂ ALBASTRĂ !

De veți RE-NVĂȚA DREPTATEA – de veți RE-NTRUPA IUBIREA

Veți zări   –   ca pe-o CRĂIASĂ    –  MĂIASTRĂ-vă   – FIREA !

Voi – să fiți ZEI – sunteți croiți ! – …iar nu SCLAVI  DE HOIT AL CRIMEI

Iar nu SCLAVII  FIAREI  OARBE  – nu LACHEI AI VINEI  !

Ascultați LĂUTA MĂRII – strunită de mine

Și veți RE-NVĂȚA – LA CUMPENI : TOT CE ESTE BINE !

Nu citiți în CARTEA MĂRII ? –  ORFANI  veți rămâne

Nu veți desluși – ca ORBII – nici AZI – de vreun MÂINE !

ASTA-nseamnă-ANALFABET ! – nu SCLAVUL ATOMIC !

Nu vă cer recunoștință  :  CITIȚI  AL  MEU CRONIC 

Să-nțelegeți CINE SUNTEȚI  –  DE UNDE VENIRĂȚI

Și-ncotro – voi – PELERINII – vă-ndreptați – SĂ FIȚI ! – 

               …cum voi STĂPÂNIRĂȚI  !

…Veți citi – nu veți citi : SOARTA-i scrisă-n STELE

Nu mă ascultați pe mine : deci – MĂCAR  PE  ELE !

*

Nu e NOR – nu e DOR – numai UMBRA-URSITĂ  !

Fiți BOGAȚI – doar în DUH – iar nu în ISPITĂ !

Eu orbesc…  – …urmăresc – DRUMUL DREPT al FIRII :

N-au murit : podobiți  –  vin  –  în MUNȚI  –  iar – MIRII !

ZÂNE-n VAL  –  morți  pe  MAL  –  înțelegeți CEASUL !

Căci din nou – CEAS-ECOU – nu mai rabdă GLASUL !

Temerari  –  ZEII MARI   –  vin  – ”pâșlit” – la  NUNTA  STÂNEI :

Ei  aduc  –  DAR  HAIDUC ! –  AUR  VECHI  AL LÂNEI !

IASON al COLCHIDEI –  TRĂDĂTOR EROU

Nu mai are ”nas” să fie : nici BERBEC – nici…BOU !

…Nici MEDEEA nu ne vine – doar un FĂURAR !

FĂURAR – ”ÎNCORNORATUL” ! – HEPHAISTUL-FOC

Care  – -n DAR – MIRILOR duce : VIAȚĂ și NOROC !

…Căci  IUBITA-i schimbătoare – vezi ”soața” -APHRODITA

(FRUMOASĂ-i ISPITA ! – …mai frumos e GRAALUL

Numai că – ptiu ! – îl pierdurăm… : privește-ne HALUL !)

…Doar IUBIREA CELESTINĂ – în veci ne răspunde

Și-o căutăm  –  de o vecie : ”OARE-O FI ? – PE UNDE ?”

***

AM FUGIT DE SPECIA ”OM” (rubaiyate)

21-FUGA DE ABSURD – FRATELE CRIMEI (rubaiyat)

”Zăr  – tras de păr”… – …”Dă-mi Topor – și te-oi lovi”… – …”Eu vreau Măr într-un Ciubăr”…

Toate sunt absurde-acì : RÂNDUNICA se pitì :

Când GORILA-ntoarce spate – și sforăie a dormi :

Călare pe RÂNDUNICĂ – înspre LUNĂ voi țâșni !

***

22-GENIUL COSMIC (rubaiyat)

Eu muncesc – eu mă plătesc :

ASTA e valoarea ARTEI !

…De citit – tot EU – sardonic !

Și îmi zic :”CE GENIU COSMIC” !

***

23-ATÂT DE-UȘOR E SĂ MORI…  –  …CUMPLIT DE GREU SĂ TRĂIEȘTI ! (rubaiyat)

Atât de-ușor e SĂ MORI…  –  …cumplit de greu SĂ TRĂIEȘTI !

Eu m-aș scutura de zile… – …cum – oare – -o să mă privești ?

…Țin CUȚITUL la-ndemână : va mai trece-o SĂPTĂMÂNĂ :

Atunci – poate – n-o să-mi pese – și-l voi apăsa – cu-o MÂNĂ !

***

24-MULTĂ AMĂRĂCIUNE ȘI-UMILINȚĂ ÎNDURĂ OMUL PĂMÂNTEAN (rubaiyat)

Multă amărăciune și-umilință îndură Omul Pământean :

Trudește îndârjit – zănatic – ca vita-n jug… : …totu-i în van…

…Sunt Stele Albe – și cu Îngeri ! – …dar mult mai multe-s Oarbe – Reci :

Secate de-Îngeri – plimbă-și Crugul… – …dar – ca Vampirii – -ți sug Norocul – pe-unde treci…

***

25-OARE CE-I VIAȚA ? (rubaiyat)

Te-ai crezut DOMN PESTE PĂMÂNTURI : acum – te mulțumești cu-odaie…

…Și STELELE ziceai – cândva – că-s ZESTREA-ȚI : dar zaci în PAT : STELE – sau…PAIE ?

…Mult prea TRUFAȘ atunci – prea UMILIT acum : oare ce-i VIAȚA ?

O-NȘELĂCIUNE-a unei ȚAȚE – ce își făcu – prin tine – PIAȚA !

***

26-DAU DIN CAP – TOȚI CAII  LUMII – CONFIRMÂND TOT CE SE SPUNE (rubaiyat)

Dau din cap – toți CAII  LUMII – confirmând tot ce se spune

Dar – din HAMURI – nu-i va scoate decât MOARTEA : O MINUNE…

Frații CAI – model de STÒICI – sunt – de fapt – tot SCLAVII SORȚII :

Nu se bucură de VIAȚĂ – scuipă-n BLIDUL PLIN – al MORȚII !

***

27-ÎN PĂDURE-ASCULȚI MII PĂSĂRI (rubaiyat)

În PĂDURE-asculți mii PĂSĂRI : or cânta de BUCURIE ?

Sau li s-a urât cu VIAȚA  –  și vor ca  –  toți  –  să o știe ?

…Sunt doar PĂSĂRI – nu sunt ÎNGERI – și – mereu – mai CENUȘÌI :

Trec – din POM în POM – ca MOARTEA – un REFREN  – pe care-l știi…

***

28-AM ÎMBĂTRÂNIT DEGEABA (rubaiyat)

Am îmbătrânit degeaba : nu mă vede – nu mă știe

Niciun OM și nicio FIARĂ – despre care CARTEA scrie…

Sunt TRUVÈR ? – REGII mă cheamă – ARMONIEI să-i dau samă ?

Fii pe pace : -au murit REGII ! – …ARMONIA ? – e-o RECLAMĂ !

***

29-MINUNE (rubaiyat)

Acum – când nu mai am ce spune

M-a prins LIMBARIȚA – ”pe bune” !

…De mult  – și trist – am rupt – cândva –  TREI  STRUNE :

Abia acuma  sângerez : MINUNE !

***

30-SUNT PLICTISIT DE VIAȚĂ…   –   …MORȚII –  FIDEL ÎI SUNT (rubaiyat)

Sunt plictisit de VIAȚĂ…   –   …MORȚII –  fidel îi sunt

Iar ”TERMENUL DE GARANȚIE” – mi-a expirat – de mult !

Împinge – CRISTE – cu o Mână – și o voi lua la VALE :

Poate  ACOLO  m-or  trezi   –   BIZARE… ”ANGARALE” !

***

31-MI-AI DAT VIAŢĂ – NU MI-AI DAT IUBIRE (rubaiyat)

Mi-ai dat VIAŢĂ – nu mi-ai dat IUBIRE:

Eu ce să fac cu-această JUMĂTATE

Care nu are faţă şi nici spate?

…Nici nu mai pot – acum – să-mi ies din fire…

*** 

32-ÎN BRAŢE TU STRÂNGE ŞI ARTA FLĂMÂNDĂ   (rubaiyat)

Iubeşte pe LIRĂ – fulgeră-ţi BICIUL

NIMICNICIA – TRĂDAREA şi VICIUL

Ucide-le-n vârful de SPADĂ ARZÂNDĂ:

În braţe tu strânge şi ARTA FLĂMÂNDĂ !

***

33-SINGUR SĂ FII – DAR SĂ NU-NNEBUNEŞTI

SINGUR să fii – dar SĂ NU-NNEBUNEŞTI

În tine – mereu – ALTE  LUMI  ZUGRĂVEŞTI !

…De-ARTA DRAGOSTEI să fii mai presus :

Schimbat să te laşi în EROUL-IISUS !

***

34-NU POT SĂ-NȚELEG DIMINEAȚA (rubaiyat)

Nu pot să-nțeleg DIMINEAȚA :

De ce își deschide – ea – FAȚA

Când știe că nu va vedea – NICĂIERI

Altceva – și altcum – decât zărit-a – ea… – …IERI ?!

***

35-AȘ VREA COPAC SĂ FIU (rubaiyat)

Aș vrea COPAC să fiu : să simt  –  în mine  –  PĂSĂRI

Cari  SĂ MĂ CAUTE ! – ZI de ZI !  – …menindu-mă la ZARZĂRI !

…Dar stau la GEAM – și sunt GELOS  –  pe ce-i FRUMOS-PLUTIRE :

Eu – despre ZBOR – și despre RÂS… – …n-am nicio AMINTIRE !

***

36-NU FI URÂT (rubaiyat)

Nu fi URÂT : îl chemi pe CÀIN – și cauți – din ochi – o PIATRĂ !

Să fii VOIOS ! – s-aduci – în tine – cât trăi-vei – VATRĂ

Pentru o LUME ce se stinge – căci FĂT-FRUMOS  nu vine

Și alt CAL ALB   –  decât al lui – nu poate-aduce BINE !

***

37- N-AM FOST – PE-ATUNCEA – NICIODATĂ – TRIST (rubaiyat)

Cât am trăit (…acuma – sunt BĂTRÂN !)

Eu mă mândream – când vreun zevzec ”rumân”

Se-nfuria și mă-njura : însemna că EXIST

Că-nsemn ”ceva” : n-am fost – pe-atuncea – niciodată – TRIST…

***

38-STRĂINUL N-ARE DOR (rubaiyat)

S-au fost tocit toți MUNȚII – FRAȚII mei

De-atâta ZGOMOT fără rost – când vrei și când nu vrei…

…Privesc PICURI  DE  PIATRĂ  –  cum cad din OCHII lor

Când văd PĂDUREA cum se duce : STRĂINUL N-ARE DOR !

***

39-NE(-)AM PROSTIT (rubaiyat)

Cine s-a-nvoi cu ”màndea” – să-i facem ”NUNTĂ-n ȘPÀNGĂ” – unui HOȚ

Va fi prieten – PE VECÌE ! – cu mine – cu ”OMĂNAȘI” ! – …CURAȚI și TOȚI !

…Din păcate – iar îs singur : am fost un NEAM CINSTIT

Dară – iaca ! – trecu vremea – și – măre ! – ne-am PROSTIT !

*** 

40-CENUŞĂ-I AVEREA DE DUH (rubaiyat)

IERNATICA VARĂ – când toate-s RUINE

SFINŢENIA-ngheaţă – în ochi şi în vine

Și-ai vrea să fii DIAVOL… – …să nu râzi când plângi…

CENUŞĂ-i averea de DUH – ce – de-o VIAȚĂ – -o tot strângi !

***

41-”CINEVA” A SUGRUMAT STICLEŢII (rubaiyat)

S-a aprins un RUG –  pe MUCHIA VIEŢII

Ard într-însul şi NĂDEJDI – şi GÂNDURI

”Cineva” ciopleşte PATRU SCÂNDURI

”Cineva” A SUGRUMAT STICLEŢII…

***

42- SĂ ARZI ÎN NOI ŞI RĂDĂCINA VINII (rubaiyat)

Aştept – aştept O NOUĂ PRIMĂVARĂ

Nu ŢURŢURI VORBEI – când te rogi GRĂDINII !

Te-aştept – o – CRIST – să te pogori pe SCARĂ

Să arzi în noi şi RĂDĂCINA VINII !

***

43-AFARĂ – ÎNLĂUNTRU (rubaiyat)

”AFARĂ”  – PREA există ! – în PIERDEREA DE TIMP

Iar ”ÎNLĂUNTRU”  – BEZNA îşi pune-n cap COROANĂ !

…De undeva mă strigă – încòtrova-i risip’ :

HRISTOS se furişează – -ntre SPINII BUNI DE RANĂ !

***

44-CANALII (rubaiyat)

CANALII veşmântate-n NORI CĂRUNŢI

MĂDUVI  NE  SUG: din DUH – din RUG – din MUNŢI  !

…Pe urma lor – ALAI  CEFALOPODIC :

LIMBRICI şi RÂME – ZVÂRCOLESC METODIC !

***

45-RUGĂCIUNE (rubaiyat)

De când aşteaptă ţara asta CRAI ?

De când s-au năruit şi NAI – şi RAI ?

DUREREA    –  –aici  –  îi FĂRĂ DE-ALINARE…

…Că tot aştepţi : MAI ARDE-O LUMÂNARE !

***

46-ŢI SE VA DA CE N-AI VOIT NICICÂND (rubaiyat)

Ți se va da ce n-ai voit nicicând

Ți se va lua tot ce-ai iubit  – TĂCÂND !

…Va fi o lume scrisă doar PE FAŢĂ :

Va fi o lume DREAPTĂ – nu MĂREAŢĂ !

***

47-NU-S SEMEN CU-OAMENII – -N VREO PARTE (rubaiyat)

…POET – bizar şi hăituit

De umilinţe ostenit –

Nu-s SEMEN  – cu-OAMENII – -n vreo parte:

CRIST mi-i PĂRINTE – LUPUL : FRATE…

***

48-POET (rubaiyat)

Aşa MINUSCUL  – şi DORIT DE RAZE

N-am râvnă – doar ZVÂCNIRI DE-EXTAZE…

Nu mă preumblu : MEDITEZ ÎN MERS

Și fiecare GÂND –  îmi sună-a VERS…

***

49–NU MĂ OPRESC  DIN DRUMU-MI (rubaiyat)

Nu mă opresc din DRUMU-mi – de ați muta toți MUNȚII :

Ce scris-am eu – AICEA – purtați TOȚI : STEA A FRUNȚII !

Să fii TRUVÈR  – nu-i  CHIP DE BÂLCI – și nici o NEGHIOBIE :

Când MOARTEA vă va vizita  –  -arătați-i  FRUNTEA  :  ȘTIE !

***

50-CARTEA – NE-SFÂNTUL  MEU  ZIDAR (rubaiyat)

O  VIAŢĂ-NTREAGĂ-ncape într-un VIS

Și TRAGEDII CUMPLITE-s înghiţite-n CEAŢĂ…

…Ar dispărea CALVARUL – dacă n-ar fi SCRIS :

Deci  SCRISUL e CALVAR –  iar FILA-i VIAŢĂ !

***

HARFELE CARACATIȚEI

7-O ALTĂ – NOUĂ CONȘTIINȚĂ

M-am afundat în JUNGLELE DE ALGE – ca într-o ALTĂ – NOUĂ CONȘTIINȚĂ !

Nu vor mai spune  – GURA mea – ori GÂNDUL : ”NU ! – -i cu NEPUTINȚĂ !”

…E alt TĂRÂM – aici – REGAL : MOLUSCA FERMECATĂ  –  datu-mi-a CHIP  –  datu-mi-a ROST !

…Dar dăruitu-mi-a și  MAGIC CORP DE RAZE : ALT’  FIINȚĂ  – iscând ALTĂ PRIINȚĂ !

Ce-a fost ABSURD și-NTUNECAT – în Lumea Pământească

E-aici CRISTAL NECRUȚĂTOR : LUMINĂ PREAFIRESCĂ

Mă-mpinge-n SORII de sub VAL – ca ZEU să mă numească !

…Și ZEU chiar sunt ! – călăuzesc POPOARE – să VORBEASCĂ !

E NOUA LIMBĂ : ADEVĂRUL ! – …nu-l știu nici din PRUNCIE !

CARÀCATIȚA SACERDOTĂ-i redă FLACĂRA VIE !

MAREA e TEMPLUL SCUFUNDAT – pe cari – mereu – l-am tot visat

(…MISTIC – TEMPLUL-AL TRUVÈRILOR – care  -în Lumi  – MATROZI CUTEZĂTORI !  –  au tot plecat !)

Și-acum – prin NOI – nu s-a ZIDIT ! – ci – DALB-ÎN-DUH   – ÎN VIS ȘI-N  VRERI  –  s-a ÎNĂLȚAT !

***

8-TRUVÈR ÎNTREPRINZĂTOR

În DORUL de a veni spre LUME

N-am precizat : unde să fiu lăsat !

…Mă prăbușii într-un Ghiveci de Glume…

Și Glume Proaste ! – …nu ca Povești de-IERNAT !

…Mă uitai : TRUPUL nu prea-mi vine

Și nu se poartă – IOC ! – cum se cuvine…

Ce naiba m-a făcut să tot tânjesc

Ca-n BĂLCIUL ăsta – să mă năruiesc ?

…N-am vrut să plâng – căci LACRIMA e ROUĂ :

Nu merită – toți ORBII – -o Lume Nouă !

TÂMPIȚII nu au Lume – ci…PRIVATĂ

Unde se-nvață cum s-o faci mai…”LATĂ” !

…M-am aplecat – cu îndârjire – peste STRUNE

Și mi-am croit o Lumea-a MEA ! – cum VREAU ! – să sune…

Abia atuncea – REGII NĂSĂLIEI

Băgară – TOȚI ! – de seamă – ROSTUL VIEI  !

DA ! – EU li-s VINUL BUN – ÎNMIRESMAT !

…De-i doborî – pe TOȚI – în SFÂNTUL PAT !

…Așa – eu rămăsei TRUVÈR – peste MORMINTE :

Pe tot PĂMÂNTUL – NIMENI nu mai UCIDE – MINTE…!

***

9-O – CAR  CU  BOI !  – TU RITMUL  MĂ-NVĂȚASEȘI !

O – CAR CU BOI ! – tu RITMUL mă-nvățaseși !

…N-a mai rămas vreo STEA – vreun CRUG – ce ațâțaseși !

E-o aiureală ! – HAOS CONTROLAT

De  CARACÀTIȚE – cu semnul ”PLUS” – SCHIMBAT !

…Atunci – m-am dus la ÎNȚELEPTE CARACÀTIȚI

Care nu-s TÂMPE ! – că nu-nvârt la CRATIȚI !

Și – de l-ACELEA – HARFE CĂPĂTAI

Să-mi vin în FIRE – dar și-n SFÂNTUL STRAI !

Să-mi vin în FIRE – să grăiesc din NAI

La STÂNE-NALTE – -n MUNȚII-DE-SUSAI !

…Acum – pe CAL-DE-SPUME – în fine ! – îndrăznesc

Cu ARMONIA-mi – spre CUPA-VAL să năzuiesc !

Da ! – -n MAREA DE SAFIR  – eu Lumea-ncerc să dreg

Să fie CÂNT – Lui CRIST – SIHASTRU și ÎNTREG !

Căci El m-a uns TRUVÈR – în PALAT MISTIC

Unde pogor ca SCRIB-ARTIST  –  iar nu…TURISTIC !

***

10-HARFELE DE CARACÀTIȚI – MAREA MIȘCĂ– ÎN BLÂND CÂNTEC 

HARFELE de CARACÀTIȚI – MAREA mișcă – în blând CÂNTEC :

Ascultați MINUNEA MĂRII – și uitați de BAN și PÂNTEC !

Eu sunt – doar – PRE-VESTITORUL – pentru cei ce iau aminte

Că MINUNEA nu-i… ”POVESTE” ! – deși POVESTEA e VESTE

Cum că ZEII se porniră – mult mai hotărâți să fie

Oaspeți în PALATUL MISTIC – și nu doar SÂNGE DE GLIE !

Luați aminte cum călcați – iar – apoi – cum înotați

Ca să dați SFÂNT ROD Privirii – când – în GRAAL – vă scufundați !

Ce v-am spus – POVESTEA CRIMEI și a RĂULUI DE FRATE

Țineți minte – ORBI AI LUMII ! – când CRIST vă așază-n CARTE !

Ascultați-i  TĂLMĂCIREA  :  de  ce  LUMEA  a căzut ?!

Și pricepeți că SCHIMBAREA  –  vă e-un BINE ! – …altfel – ați fi DISPĂRUT !

Mlădiați-vă și DUHUL – cum un ZBOR de ALB DELFIN !

Să fiți  ”NOII” ! – ”ÎNNOIȚII” ! – altfel ziceți :  ”PA! – DESTIN” !

…Cum ți-a fi OBRAZUL – ”nene” ! – specie de ”OM SCĂZUT”…

De vei fi ca pân-acuma – NU ai șanse de-apărut

Între VALURI – între CERURI ! – …căci HRISTOS – ALTA v-a vrut :

FRAȚI cu EL – și FRAȚI cu TOATE ! – cari – cu MÂINI  ÎNSÂNGERATE – le-a fost VRUT… – ..le-a fost FĂCUT !

***

EPILOG

 3-CONSOLĂRI…  – …ȘI  ELOGII – LUI ”OCTOPUS VULGARIS”

…Cele OPT BRAȚE  –  vibrânde  –  alcătuiesc o ORCHESTRĂ :

IESLEA MĂRII  naște  CÂNTEC : FĂT-FRUMOS   – ”STATUIE-ECVESTRĂ” !

…CERUL tace  – murmur’ MAREA – iar PĂMÂNTUL stă  –  și-ascultă :

”Ce MINUNI ar fi-mplinite – ZIUA-A ȘASEA de-era MUTĂ !

Bine că – LA TIMP ! – CRIST-FOCUL – pe CÀIN      l-a-nlăturat

Și – în locu-i – CARACÀTIȚI ! : …puse-s – TOATE ! – PE CÂNTAT !

La fel –  <<CIMÒTIA CRIMEI>> a fost stinsă – sub RUINE !

…Și  – acum – de n-o fi RAIUL – măcar este – iarăși – BINE ! 

…ARMONIA  e  GRĂDINĂ   –   ȘERPII-s doar <<DECORAȚIUNI>> !

VĂZDUHUL nu se-nnegrește – de-ale ”OMULUI” MINCIUNI !

…”OMUL”… – …specia-i mi-o amintesc : BRR ! – ce MONȘTRI am purtat

Pe SĂRMANUL meu OBRAZ… – …de-l făcură precum ZGURA : CU CINE-O FI SEMĂNAT ?

Ce DUMNEZEU și-a luat VINA ? – …<<după CHIPU-I l-a creat>>…!

…Măcar fie responsabil – de ce-o face înainte :

N-avem nevoie de <<OAMENI>> : doar TRUVÈRI- STRUNE-CUVINTE !”

…Gândul GAZDEI – GÂNDUL TERREI – e SECRETU-NȚELEPCIUNII :

”Nu crea – DOAMNE – <<LA HURTĂ>> : MAI PLIVEȘTE-I – SCURT ! – …pe UNII !”

…SÂNGELE nu se mai varsă – PĂMÂNTUL e – iar – CRISTAL !

…IUBIREA se coace MISTIC ! – …ocrotită sub SFÂNT VAL !

***

                                                                                               Adrian Botez

__________________________

Note

1-SPÂNZURATUL (la cărțile de TAROT) este asociatMARTIRULUI, JERTFEI DE SINE – iar în unele interpretări este vorba chiar și despre un FĂT, gata, în orice clipă, de a se naște. NAȘTEREA și RENAȘTEREA au sens pentru SPÂNZURAT, căci el se retrage din activitățile sale cotidiene, pentru A PROFITA DE O PERIOADĂ DE REPAUS, DE RECALIBRARE ȘI DE DOBÂNDIRE A UNEI NOI PERSPECTIVE ASUPRA VIEȚII. SPÂNZURATUL își ia timpul necesar pentru a observa ce se petrece atât în jurul său, cât și cu sine însuși. El nu abandonează, însă, lumea exterioară de tot, ci SE VA ÎNTOARCE CU FORȚE PROASPETE, CU NOI PLANURI ȘI STRATEGII, ȘI POATE CHIAR CU O CU TOTUL NOUĂ PERSONALITATE. Despre asta este vorba atunci când ne referim la renaștere în cazul cărții SPÂNZURATUL tarot.

Figura de pe cartea SPÂNZURATUL ne amintește de asemenea și de poziția RĂSTIGNITULUI, cel ce OFERĂ JERTFA SUPREMĂ, PE SINE. Mâinile și picioarele îi sunt încrucișate, făcând referire la SIMBOLUL CRUCII, întocmai ca și suportul din fundal, de care el stă agățat. SPÂNZURATUL își sacrifică poziția confortabilă din societate, se imobilizează (la propriu) într-o situație atipică, pentru a se salva pe sine. El se sacrifică în interes propriu, știind că la final tot el va avea de câștigat: meditația, liniștea și ieșirea din zona de confort sunt datele perfecte pentru ca acesta să revină cu o nouă suflare și să își îndeplinească scopurile.

Din punct de vedere coloristic, observăm în primul rând fundalul gri, care ne reaminește că SPÂNZURATUL tarot păstrează o ECHIDISTANȚĂ – atât față de sine, cât și de tot ceea ce se poziționează în exterior, astfel încât să poată deprinde un mod obiectiv de a judeca faptele și situațiile. HALOUL GALBEN din jurul capului reprezintă INSPIRAȚIE DIVINĂ, dar amintește și de SFINȚI, de JERTFĂ și de PUTERE SPIRITUALĂ. 

2 –TREFLA NEAGRĂ întruchipează sezoanele reci și puterea întunericului. TREFLA – principiul masculin. TREFLELE (BÂTELE) reprezintă atât ȚĂRĂNIMEA, cât și REALIZĂRILE, ÎMPLINIRILE OBȚINUTE PRIN MUNCĂ, EFORTURI CINSTITE.

3– IASON – fiul lui Aeson, regele din Iolcus, și conducător al faimoasei expediții a argonauților. Copil fiind, Iason a fost trimis de tatăl său pe muntele Pelion, la centaurul Chiron, spre a fi crescut și educat de acesta. Între timp, acasă la Ioleus, Aeson a fost detronat de către fratele său vitreg, pe nume Pelias, care s-a înscăunat în locul lui. Cînd a atins vîrsta bărbăției, Iason s-a înapoiat acasă; înfățișîndu-i-se lui Pelias i-a cerut tronul, arătînd că el este moștenitorul legitim al tatălui său. Pelias se-nvoiește să i-l dea, dar cu o condiție: Iason trebuie să-i aducă din Colchis Lîna de Aur a unui berbec care, odinioară, l-a salvat pe Phrixus de la moarte (v. și Athamas). Porunca lui Pelias e izvorîtă dintr-un gînd ascuns: în felul acesta el nădăjduiește să-l piardă pe Iason. Cu concursul lui Argus, fiul lui Phrixus, care-i construiește o corabie – Argo – și însoțit de cincizeci de eroi, Iason reușește să ajungă în Colchis și să pună mîna pe faimoasa Lînă de Aur (v. și Argonautae). El se înapoiază victorios în Iolcus, însoțit fiind și de Medea, fiica lui Aeetes, căreia îi datora, în mare măsură, izbînda (v. și Medea). Datorită vrăjilor urzite de Medea, Pelias este ucis de înseși fiicele lui. În schimb, fiul lui, Acastus, îi izgonește la rîndul său pe Iason și pe Medea din Iolcus. Cei doi se refugiază la Corinthus, unde trăiesc mai mulți ani, pînă în ziua cînd Iason își părăsește soția pentru a se căsători cu Glauce, frumoasa fiică a regelui Creon. Dar Medea se răzbună: ea îi trimite în dar miresei o rochie otrăvită. Cînd o îmbracă, Glauce e mistuită de flăcări (v. Glauce 2). După ce ucide și pe cei doi copii pe care i-a avut cu Iason, Medea dispare, luîndu-și zborul într-un car minunat. După plecarea Medeei, Iason se înapoiază la Iolcus unde, cu ajutorul dioscurilor și al lui Peleus, izbutește să-l învingă pe Acastus, fiul lui Pelias, și să-i ia tronul. Iason este pedepsit, de Zei, pentru trădarea MEDEEI : este zdrobit, sub CÂRMA propriei corăbii…

4 – HEPHAESTUS – fiul lui Zeus și al Herei, era considerat drept zeul focului. Hephaestus era șchiop. Infirmitatea lui se datora fie faptului că fusese aruncat de Zeus din înaltul cerului, fiindcă în cursul unei dispute dintre părintele zeilor și Hera el luase apărarea mamei sale, fie faptului că se născuse infirm și, rușinată, Hera îl aruncase în mare, de unde a fost luat și crescut de Tethys. Timp de nouă ani Hephaestus a trăit într-o grotă din fundul mării, după care a fost readus în Olympus. Reședința sa de predilecție a rămas însă muntele Aetna din Sicilia. Acolo, în atelierele fierăriei lui divine, ucenicii săi – ciclopii – prelucrau fierul și celelalte metale. Din mîinile dibace ale zeului făurar ies tot felul de obiecte minunate: un tron de aur dăruit Herei, armele lui Achilles lucrate la rugămintea lui Thetis, trăsnetele lui Zeus, faimosul colier al Harmoniei etc. Hephaestus a fost cel care a ajutat la nașterea Athenei înlesnind ca zeița să iasă din capul divinului ei tată, și tot el a modelat, din țărînă, trupul Pandorei. Hephaestus a fost cel care l-a țintuit și pe Prometheus de muntele Caucasus. Deși înzestrat cu un fizic urît, Hephaestus este considerat cînd drept soțul uneia dintre grații, cînd – de cele mai multe ori – drept soțul Aphroditei care, ce e drept, îi este infidelă.

5 – AFRODITA – nume celebru, din mitologia greacă. Aphrodite sau Aphrodita, atestat încă de la începuturile literaturii grecești. Homer, Hesiod, apoi Eschil, Sofocle, Euripide vorbesc, deopotrivă, despre cea mai frumoasă dintre zeițe (recunoașterea acestei calități de către Paris, cel ce îi oferă celebrul „măr al discordiei”, este unul dintre motivele declanșării războiului Troiei). înaltă, zveltă și cu trăsături fermecătoare, Afrodita este SIMBOLUL FRUMUSEȚII DIVINE ȘI AL TINEREȚII VEȘNICE; fiică a lui Uranos și soție a lui Ares (variantă : soție a lui HEPHAISTOS, Zeul [SUBTERAN – are atelierul, se zice, sub Vulcanul ETNA/SICILIA] al FOCULUI și al MEȘTEȘUGURILOR), mamă a lui Eros, înconjurată de Chore și Charite (divinități ale frumuseții și grației), zeița sădește dragostea în inimile zeilor și ale muritorilor. Celebrată mai întîi în Cipru și Citera (după legendă s-ar fi născut în apropierea acestei insule), Afrodita, identificată la romani cu Venus, (-> Venera), era, inițial, o ZEIȚĂ A CERULUI și, probabil, a MĂRII, cultul ei fiind de origine orientală, foarte apropiat de cel al zeiței feniciene Astarte.

6

 – GRAAL – simbolismul foarte larg al CUPEI-GRAAL  se prezintă sub două aspecte esențiale: cel de vas al belșugului și cel de vas, conținand elixirul nemuririi. În primul caz, ea este, deseori, comparată cu sânul matern, care produce lapte. O inscripție galo-romană, din Autun, consacrată Florei, asimilează CUPA, din care se revarsa HARUL – cu sânul, din care curge laptele, ce hrănește Cetatea. Observăm acelasi simbolism și aceeași asimilare, în cazul Maha-Lakshml hindusă – cu toate acestea, aici laptele este SOMA, ceea ce ne readuce la noțiunea de BĂUTURĂ A NEMURIRII. CUPA DE OFRANDĂ a lui SOMA este asimilată și cu CORNUL LUNII, a carui lumină este comaparată, în mod tradițional, cu culoarea laptelui.

Simbolismul cel mai general al cupei vizeaza GRAALUL DIN EVUL MEDIU, vasul în care se strânge SÂNGELE LUI HRISTOS și care conține – dar, în fond, cele două sunt identice – atât TRADIȚIA, pentru moment pierdută, cât și BĂUTURA NEMURIRII. Cupa conține sângele – PRINCIPIUL VIEȚII – ea corespunde, deci, INIMII și, în consecință, CENTRULUI. Hieroglifa egipteană a inimii este un vas. Pe plan etimologic, Graalul este, întotdeauna, UN VAS ȘI O CARTE, ceea ce confirmă dublul sens al conținutului său: REVELAȚIE ȘI VIAȚĂ. Una din tradiții pretinde că ar fi fost tăiat DINTR-UN SINGUR SMARALD, desprins de pe fruntea lui LUCIFER: această piatră amintește de urna shivaită și budistă, CEL DE-AL TREILEA OCHI, asociat la SENSUL DE ETERNITATE (Guénon). Or, atunci când se șlefuieste o gemă, scrie maestrul zen Diogen, ea devine un vas : conținutul acestui vas este STRĂLUCIREA LUMINII, relevată, prin șlefuire, așa precum, în inima omului, se produce iluminarea, PRIN CONCENTRAREA SPIRITULUI. Graalul mai era indicat și drept POTIR: simbol al CORĂBIEI, al ARCEI, conținand GERMENII RENAȘTERII CICLICE, al tradiției pierdute. Se mai cuvinte menționat faptul că, și CORNUL LUNII, echivalentul CUPEI, este, de asemenea, o BARCĂ.

Cu simbolismul Graalului se aseamană cel al calotei craniene, din tantrism, care conține sânge: și în acest caz, este vorba de EXPRIMAREA NEMURIRII, sau a CUNOAȘTERII, obținută CU PREȚUL MORȚII IMEDIATE, deci despre RENAȘTEREA INIȚIATICĂ, sau supraomenească.

Unele opere ermetice occidentale recomandă folosirea unei calote craniene, pentru realizarea Marii Opere alchimice, ceea ce relevă existența unui simbolism analog. Alchimiștii chinezi sunt cei care, neizbutind să producă, direct, ELIXIRUL VIEȚII, făceau, din aurul obtinut în creuzet, VASELE și CUPELE, destinate, în mod evident, să păstreze HRANA ȘI BĂUTURA NEMURIRII.-”CĂUTAREA GRAALULUI” înseamnă CĂUTAREA ADEVĂRULUI DIVIN.

7