by Constanța Crețu

Într-o zi mi-am amintit să visez. Și, pentru că nu era nici prea zi, nici prea noapte, i-am căutat locul secret în care se ascundea de câte ori îţi auzea pașii.

Când am atins cu răsuflarea mea caldă ceea ce credeam a fi un vis, era înlănțuit, însingurat, dar s-a trezit. Mi-a spus că am ajuns prea târziu și trebuie să am răbdare să aștept o nouă metamorfozare. Nu era visul acela gri din care te trezești strigând, tremurând transpirat, dar era foarte slăbit. […] Continue reading Doritesinedorite.com