De taină voci…

O rază-și cerne-n sufletu-mi splendoarea
Din Absolut,luceferi poposesc
Strivind greșeala dintr-un timp lumesc,
La căpătâiul nopții plânge marea. 

De taină voci acoperă-mi retina
În așternutul clipei nepereche,
Iar mesageri din cronica cea veche
Vor spulbera tot hăul cu Lumina.

O geometrie mult prea rostuită
Un gând ascuns în vechiul mit,
Dau vieții sens,înaltul nesfârșit
Înnobilează starea neîmplinită.