VÂNT SĂRUTĂ VESTEJITE GURI DE FRUNZE

vânt sărută vestejite guri de frunze
perigeul – perigeul – mirele bocind mirese
galeşe – căzând în galben – preotese
ale-altarului de-ngheţ – fără lehuze…

ciocli-ciorile-obuziere sufoc’ gândul
stăpâni-vor cer-pământ veacuri de-a rândul
ţes cernit linţoliul lumii de mizerii
…ciorile – sclavele Lunii – vin puzderii…

e-un amurg cu capătu-n vecie
nu-i lumină – nici scânteie de-armonie
vocea Lui deschide-urgiilor larg poarta

scârţâind respirul lumii – strivind soarta…
…au pierit şi zânele minunii: derizoriul
umileşte-n mine rime – repertoriul…
***

AR TREBUI

ar trebui să ne vedem – unii pe alţii
pretutindeni – cum sufletele pe
suflete – în lumea
cealaltă: copacii sunt
goi de frunze – Golul
oriîncotro te-ai uita – e atotbiruitor şi-i
vraişte – Golul: cer – nud
neruşinat – cer – lihnit
cer – aberant – exhibiţionist
cer – cer – cer – cât nici nu pot
încărca – nu pot
înţelege – nu pot
digera

…dar eu nu văd pe
nimeni – afară de
cer (…sifilitic degenerat – de
triviala-i singurătate
nudă…) – ..cer şi
schelete de
copaci: adică – nu văd decât
Golul Perfect – şi
m-azvârl – atunci – într-însul
instinctiv – fără
niciun sentiment – gând sau
extază…

…”nu mai exist” – e
ultima rază
***

CÂNTEC TREAZ

flăcăi de-am fost – ne-au cărunţit demènţii
aprig ne-au lănţuit minciuni – sfrenţìi şi vìcii
din flori de mătrăgună nasc delìcii
dracul dansează-n lume cu „clienţii”…
Crist contractat-a noi suplìcii…
…suntem ai nimănui – „indiferenţii”…

am înţeles târziu clòpotul ţării
de ce ne înecăm în toiul mării…
priveam năuci cum se prăvale Casa
sângele crimei ‘l chiuiam bairam:
uitasem toţi de Răstignitul Neam…
… Sfântul Păstor îşi prăpădi Mireasa…

…dar ne-am trezit în prag de Paşti: ne ardeau plăgi
printre ruine mirosea-a jigòdii –
nu vremuia văzduhul Înviere…
nu pricepeam Cuvânt de Crist – nici Vrere…
…strămoşi ningeau din cer Arme-Psalmòdii:
prin ei recăpătăm nădejde – ochi şi vlăgi!

am încleştat – deci – palma-ne pe strajă
şi fulgerele-spade-au început să tune!
…aşa bătrâni – noi nu ne dăm pe-un june:
voievozii vin pe urma noastră – ca-ntr-o vrajă
nu suntem câte unul – ci istòrii:
sub pielea noastră ard vestìri de aspre glòrii…

…prin fum venit-am – steagul ciumei toţi să-l ştiţi
în patru zări de vomă azi plecăm – cernìţi:
lumea duhneşte-a umblătoare-n bacanale!
s-a fost mănat în deal lacrima Vìţei…
noi stăm acum cât punem dòliu pe haznàle:
ne-ntoarcem doar la Nunta „Mioriţei”!
***

CU FEROCITATE

nu fac parte din poporul de poeţi
n-am făcut niciodată parte din
duhnitoare şi-nfrăţite-n duhori
gloate – ci – pe toate – le-am pustiit şi torturat şi
predat – Morţii

sunt doar Poetul
Singurul

oricând sunt pregătit să invit Moartea la
Vals – din ochi îmi ţâşnesc
sincere lumini-pumnale – de
adânci reverenţe – către
partenera Dansului meu: cu ferocitate – dau la o parte şi
înjunghii pe loc – orice şi
pe-oricine se împotriveşte
Valsului nostru
sublim

cu ferocitate sublimă – degust îndelung
Adevărul: sunt doar
Poetul – Singurul

pe insula Morţii visez feroce – şi e
bine: paradisul pe care l-am moştenit de la Sfinţii
Tigri – e
aici – şi nimeni nu este – nici
nu-ndrăzneşte – să
tragă cu ochiul – prin
preajmă

miroase-a tămâie de proaspăt
sânge – vărsat
şi-nchegat – întru propria-mi
împărăţie

…şi pentru tot ce te-ai visat ori chiar ai fost
‘mi rămâi – dator vândut – doar
mie!
***

VEGHETORII SÂNGELUI

între milă şi pumnal – am ales pumnalul
înarmaţi cu lumini – veghem SanGraalul
vânători – săgetăm a’ trădării târfe
eu străpung – zi de zi – galbenele bârfe

vârf de munţi – oşteni crunţi – spintecă-ne cerul
suntem străji – când topeşti negura şi fierul
ulcer viu – sângerând – se desfac toţi zeii
vinderei de văpăi ocrotesc – azi – mieii

curăţaţi de strigoi – de nemernici – Plita!
cerneţi lumi de beţivi – deasă fie Sita!
hotărâţi – sfinţi călăi – greieri mii – feroce

prin tăiş de-armonii trecem orice voce…
…de-aşteptat – săturaţi – ascuţirăm ceasul:
doar curat şi arzând – sânge umple vasul…
***

A FI ONORABIL

n-am cerut – nimănui – nestemata Cheii
dar în cer – drept răspuns – hohotesc toţi zeii!
nici făpturi şi nici lumi nu cerşirăm – unii
dar priviţi pe gealaţi cum ne ţin în funii!

noi – de jos – încruntaţi – ne sfinţim Cuvântul
ei – de sus – nici măcar nu ne mint cu rândul…
să-i slăvim pe mişei? – n-au decât tiranii
să-i respecte Creaturii – îngerii şi anii!

nu mă-nchin – nu mă rog – nu mă rup de frică:
judecând zeităţi şi meschine zâne
noi vedem – neuimiţi – cât le e de mică

lumea lor – firea lor – de celeste frâne…
…mai onorabil decât orice zeu din rai
de Legea-Început – nu fug: mă tot ţin scai!
***

ALTERNATIVE

sunt
o gazetă – sau
carne vie?

hotărăşte-te

mi-e silă de
voi – mi-e silă de
mine

prefer să fiu ocean
dezlănţuit
(…cum se şi cuvine…)
***

CÂNTECUL LUI DISMAS

e fruct Hristosu-n rămuroasa Cruce
e Noul Fruct: nu-amar – copacu-l coace dulce!
ce-i răstignirea? – arătarea vieţii:
e Adevărul – ce nu-l ştiu bureţii…

pe frunte-Şi poartă – roşu – Trandafirul:
singurul nume pentru Sfânt Ofirul –
iar Taina-i dezlegată: nu e moarte
ci doar Întregul – niciodată Parte!

cu fruntea reazem de picioare-nsângerate –
îmi cresc Smaraldul – Cornul d-Inorog
mijloc de frunte: toate sunt curate

Cuvântu-i sfânt: cu mine-n El mă rog…
…e-atâta linişte pe Golgota măririi:
Dismas sunt eu – sunt Chipul Fericirii!
***

Adrian Botez