Pacientul a stat treaz toată noaptea,

circa o sută de ani, vorbind incoerent,

având halucinații, avea două căi, prima,

zborul păsării, viață scurtă și fără urme pe cerul imens,

a doua, târâșul șarpelui, viață în umbră și lungă, urme de neșters,

a ales mersul nesigur al profesorului. Când de copil,

când de om beat, când fericit, când întortocheat,

urma o lasă apoi singur o spulberă, învață de la șarpe

taina tăcerii s-o cumpere, învață de la pasăre

siguranța în golul deschis, a ales viața de profesor,

când pasăre fericită, când șarpe trist.

BORIS MARIAN