Tăcerea înfloririi

Tăcerea înfloririi îmi arde primăvara,
Îmi spintecă izvoru-n ape reci,
Din călătoare umbre mă varsă călimara
În dimineți ploioase pe poteci.

Mergând pe verticală cu roiuri de lumină,
Copacii se înmoaie ceruiți,
În răzvrătirea crudă pământul se dezbină
Și arborează doi îndrăgostiți.

Iscoditoare flăcări prin lemne neaprinse
Strecoară tulburatele porniri,
Din bulbi de curcubeie răsară neatinse
Culorile preaplinelor iubiri.