Mănăstirile din gânduri

Genunchii mei pe versurile tale
Irump în aurore boreale.

Răchitele în mine se îndeasă
Să-ți plângă poezia preafrumoasă.

Fântâna izvorâtă din cuvinte,
Înrăurită dorului fierbinte,

Îmi năpădește inima săpată,
De fiecare strofă mângâiată.

Pe fruntea ta cerneala se răcește
Și-n brazdele luceferilor crește.

Așază-se pe foile iubirii,
Din toată plinătatea zămislirii.

Și mă zidește tainic printre rânduri,
Sfințindu-mi mănăstirile din gânduri.