GRĂNICERUL

un biet român sunt – închinat:
îmi scriu icoane şi olat
şi limpede desfac pe cer
sufletul meu de grănicer

vecinul meu de-acum mă ştie
că frate-i sunt – îi sunt făclie
dar să nu-mi scuipe în pahar
momiţa să mi-o dea drept har

de vrea cu mine să trăiască
să fie-n limba românească
pe munţii mei se răstignească
şi cu voivozii vorovească

acest pământ şi neam sunt sfinte
cu Hrist doar avem legăminte:
pe-acei ce-mi tulbură izvoare
nebuni ce-mi spurcă vin şi-ogoare
nu eu – strămoşii-i scot din carte:
limba ca lege ne desparte!

străinilor de sfinţi martiri
străini de pajeri şi psaltiri
eu sfat le dau: plece departe
aici de nuntă nu au parte!

norocul în acest pământ
hrănit cu sânge drag şi sfânt
fulger hrănit – valah cuvânt
nu-i pentru ei – ci pentru mume:
pe ei nu-i nasc în chip ori nume!
***

Adrian Botez