Micol

Micol

Pentru Micol voi scrie scurt – Te neiubesc,

Ea va ridica din sprincene, timp în care o voi săruta fulgerător,

Micol, Micol, cine va sta să te asculte?

Prea-i scurtă viața să nu ne iubim.

Inima știe doar ce au știut părinții,

poate ceva în plus,

Micol, ai sâni prea frumoși să pot discuta în liniște,

de mulți ani doream să scriu un roman

de tip american, dar noi tot vorbim,

iar ne iubim și ,timpul trece,

a venit administratorul, întreabă

când vând marfa, Micol întreabă și ea, care marfă?

Păi romanul despre dragostea noastră.

Aha, și pe loc dispăru Micol.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Timpul pierdut

Timpul pierdut

Îmi spui că pierzi timpul cu mine,

Recunosc sunt un cretin,

Norocul meu, timpul este cel mai prețios capital,

Asta nu a spus Stalin, a spus-o un câine gri,

A dat din coadă, apoi s-a ridicat în patru labe,

s-a prefăcut  în balenă și m-a înghițit,

eram Iona, acela din Biblie,

ce cauți aici, mă întrebau  Ionii dinainte,

am venit  să recâștig timpul,  se spune

că aici aveți și o bibliotecă, unii scriu versuri,

ehei, pleacă de aici, suntem destui,

m-au expulzat pe țărm,  o scoică a râs,

mi-a șoptit, bun-venit, mă plictiseam,

hai să vorbim un pic. Marea  mormăia mulțumită.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Troia

Troia

Orice umilință mă înalță. Unii cred că Iisus s-a umilit. Nu, dragii
mei, dar în Numele Lui, mulți au fost umiliți. chiar uciși. Dușmanul
nostru nu este moartea, ci uitarea. Păcatul nostru cel mare este
trufia,  vatitas vanitatum. Rafaelu , zis Șrapnelu sorbea un Cointreau
cu Gelu. Pe lângă ei, bizar, trecu Marie Bizard. Banania bananiei,
striga Byron  din  CIA.  Agamenon și cu Rică se stricau de râs și
frică.  Yale, Oxford, Harvard, Cornell, cine nu-l citi pe Orwell?
Femeia stătea în pat, pissi-cat. Focul o înconjura, era înspre Mont
Serrat. Că alături, un cocean, arsese drept mexican. Oceanul Pacific
ajunsese un ibric, Matu Ruju ăl bătrân, devenise foarte spân, el
rânji, apoi a spus că pământul a apus, Mercedesul  lui a scos doar
notă de din dos, nota do, din psihedelie, Manuele, Manuelie. Nicu
scoase polonicu, Tito trage în moschito, Gorbaciov se face mov,
Ulbrichts e un fel de Nichts. Sief heil, Sieg heil,  mai trimie-mi un
email, că cu cât   e veselia, pe atât vine Mesia.

Boris Marian
Niciun comentariu:

 

Plagă dragă

Plagă dragă

Colegii sunt cortegii, pe bot să-i pupi, o șansă, îi dăm ca pe o
lampă, că-i fiică sau e frică, că-i logofăt sau dvornic, că o chema
Lucica, că era Fraierica, e la reeducare, că dă în mine tare, că lasă
gust amar, e plaga din Fanar. S-a tupilat și mortul, rușinea lui –
divorțul, că este simplă foarte, dar noaptea este șarpe, în simplitate
multe se-ascund, un rid sub frunte, plăpândă pare, numai  cuprinde-o
mai la vale, nu este lumânare, e Diavolul cel Mare, un geamăt surd,
volute  mult plăcute, ce simplu, oh, ce simplu, să faci un sex pe-un
timbru, dar cine hotărăște, când popa prinde pește ? Doar tu,
trecătorule, durule, corule, are luna un piept, de abia îl aștept, se
vede prin zdrențe, experta-n cadențe, bucurie nouă ca-n luna a noua,
până pițigoii vor aduce  boii soarelui răsare, că durerea lui, nu e
un pustiu, râsul doar începe, plânsul este-n cepe, eu am întâlnit
mulți poeți pe zid, că erau lipiți, printre-afișe, șliț, acela-i
poetul, laudă-l mult scarletul, mamă-i este asta – rostopasca. S-a
stins lumina, hoții au fost prinși, li s-a tăiat ce este de neatins,
atât a rămas – un ram, un ramban, ca un ciolan,  du-l dragă la doctor,
nu vezi că  nu mai proctror, nici logic, nici calmepam,
tam-tam-titiram- tam-pam. Ce tristeță, că m-a lăsat o prințeță,
dormeam cu ea ca pe ace, dă-ți fundul încoace,  la negru zăvoi, că-i
jalea pe noi, până și stelele latră ca ielele, plouă de viață-n
cimitir, vladimir sub coviltir, vladimir pe catafalc, rudă cu agentul
Falk, ce rimezi acolo, zise, unul suferind de ipse, am și eu o inimă
ca o limbă crimină, ori trăiești ori putrezești, tu alege Bilciurești,
moartea-i doar trecut-prezent, că eu sunt un repetent, amn de an,
râzând decent, casă tristă, cimitir, plin de  maci și trandafiri,
trufandaua mea, decis, este gândul  virginis, de aceea nici  nu mor,
spre necazul morților. Tao Te King, tai-o pe Mping, sură sfântă cu
mărar, Altrom Tighe Da Medar, Panul-zeu are un plan, n-are bani pentru
un pian, chi va piano, va lungano, că Pandora, da, Pandora se iubea-n
secret cu Dora, a ieșit o fraudă, caută, este-ascunsă în pantof,  hai
le haim și mazal tov.

BORIS MARIAN

Ps. Cu tot respectul, servus.

Niciun comentariu:

 

Se uită

Se uită

Se uită bietul om cu ochelari, nu are trup, doar minte, se uită pe
sine, se minte pe sine, ce or vrea agonicii aceștia, că mulți se
făcură, precum furnicile. Eu știu de la plăpânda floare că-i este greu
și-i la strâmtoare, ba este pusă la rever, la-nmormântare și
never(more), ea fiind singura făptură ce nu se lasă-n viitură, că tot
mai bine-i de ciomag, lovește tare ce-i mai drag, că de săpun ce pot
să spun? El unge sfoara când, nebun, sinucigașul  își repede o
căpățână  mult prea verde, decât cinstit, mai bine hoț, rimează, frate
cu Helmholz, sărute-ar o  bancnotă veche, cu  Nicolae din Bălcești,
când te duceai  Scornitcheshti, sfârșiți o dată cu trecutul, sculați
bobor de  os  ca lutul, azi nobelii sunt boșchetari, iar  bani au
foștii proletari, când te gândești că moartea nu-i decât un cui al
orișicui, căci moartea n-are legătură cu un metrou sau o trăsură,
trupeasca existență  n-are  în fața duhului valoare, scăparea este în
neant,  ne ținem unul de cel”alt, că leac e doar inexistența, de mergi
la mall ori la Florența. Ne spune Buddha cu glas gros – să nu te târâi
tot pe jos, în fericire nu găsești decât   repere omenești, cât timp
vom  fugi cu murgul sireap, ce va opri step și wrap, timp în timp în
timp în timp, dâmb tâmp, a murit un poet la unu  ianuarie, când alții
abia se duc la culcarie, vorbe,orbi, păienjiniș, scăpinat la Cărpiniș,
vârteju-i ca vrejul, șefi –dovleci. Ce vrei să spui? Uite scuip ca un
pui, ca un cui, cuib, crime aproape perfecte,  iubire între insecte,
crime educaționale, reptile  inter-sociale, mov kiss, mov danse,
fanatic show, prea blondul Hans, cu cât ești tu mai vulnerabil,
pe-atât puterea- i  în efabil,  simți dansul? Ești un instrument,
esență, pace, sentiment.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Voce-n pustiu

Voce-n pustiu

Umblu-n pustiu,

Găsesc un izvor,

Vreau să-l sorb,

El se retrage, dispare,

Trece o pasăre-n zbor,

Este imaginația mea,

Aud o voce, „nu ești singur”, aud,

În jur nu este nimeni,

„unde ești?”, întreb,

„unde ești”, răspunde ecoul,

Eu sunt și  vocea și izvorul,

Deasupra e cerul moral,

Cum zicea singuraticul Kant,

Pentru cine-s moral?

Pentru ce?

Orice pustiu are-un capăt.

La țărmul oceanului mă  regăsesc,

Oceanul și oamenii, orașe, un vuiet.

Sunt sungur? Nu știu.

Un copil mă întreabă ce fac.

Nici asta nu știu.

BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

 

Un cui

Un cui

Un cui pentru un regat,

A strigat un cizmar din  Bârlad,

Unchiul cui, a întrebat un surd

De la SMURD,

Cineva și-a scos încălțările,

De i se umflaseră nările,

șoșonelul meu drag,

mă adresam  iubitei din prag,

ne priveam ca niște lături,

ce te uiți la mine, adu băuturi,

nomenklaturi,  mormăi  prințul

de pe ulița Sfinxul.

Să nu-ți pui rufele la uscat,

Mai bine-i să fii spânzurat,

Ehei, ce vremuri,  sovremuri,

Spui „ tovarșu”, tremuri,

Hazardul a distrus biliardul,

Însă miliardul

Tot a rămas  stabil.

Diavol debil.

Nomenklaturile

Salvează lăturile,

Democrația  cui?

A unui cui.

Pentru că ( cui) pe cui,

Al dreacului.

BMM

Niciun comentariu:

 

Laudă nebuniei

Laudă nebuniei

Nebun este cel care crede

Că semenul său este mai sănătos și mai bun,

Vine  un șarpe cu dinții stricați, miros de putregai,

Zice, du-te să te tratezi, eu îi iubesc pe nebuni,

Unul îmi cere țigări, altul un ziar,

Chiar și un pix și hârtie,

are ce scrie.

Mă hărțuiești, șuieră șarpele,

Singur iese la drum, ți se încurcă printre picioare,

Voi scrie  un ultim poem, oricum zadarnic,

Prea sătul de orgolii, pământul va exploda,

O  typă ce țipă  și-a pierdut  soțul  într-un canal,

l-a regăsit în Canare, între canari,

faima sa este ca spaima, vine și trece,

Tanța trăiește la Florența cu nen-tu.

Acolo era Da Vinci  Buonaccorsi,

I se vedea cojocelul de veveriță jumulită,

După trei ani de închisoare, petrecuți pentru pierderea

Unuia dintre soți, Nuți reveni la treburile casnice,

Adică prindea șoareci și îi punea pe frânghie,

Lumea aștepta Ziua Judecății de Apoi ca pe o reparație capitală,

Nuți s-a ușurat mult în închisoare,

Mănâncă, rogă-te, iubește, un trilog demn

De  iepoca noastră de bronz,

Am descoperit că 109 nu se împarte la nimic, ca și mine.

După o căsnicie și un divorț ratat, Giovanna era flămândă

De dragoste, un șofer îi împlini toate dorințele,

Apoi muriră împreună, împăcați.

Ce-i plăcea la el era că-i spăla toate rufele,

Zicea că se excită. Asta este Italia.

Am băut chianti cu Ghandi,

Iar memoria este numai în inimă, în creier nimic nu este.

Vă așteptați să mă plâng de ceva?

La vita e bella.  Pe vită o chema Bella.

Vă servesc o argheziană ca pe o arteziană.

Ei propun o anchetă, fără etichetă cu o analfabetă

Fără siluetă. Bâlbe minunate, la castel în poartă

Cine ,oare, bate, tu ești, măi, nepoate?

Cu alai va trece un păduche-rege,

Calul nu vorbește decât bulgărește,

Suntem iar în UE, spune frate Gruie?

Nabucadnețar, calfe și zidari,

Cu Mopete zece, care zace rece.

Mai vorbim. Pa, dragă, tu.

Nebun este cel care crede

Că semenul său este mai sănătos și mai bun,

Vine  un șarpe cu dinții stricați, miros de putregai,

Zice, du-te să te tratezi, eu îi iubesc pe nebuni,

Unul îmi cere țigări, altul un ziar,

Chiar și un pix și hârtie,

are ce scrie.

Mă hărțuiești, șuieră șarpele,

Singur iese la drum, ți se încurcă printre picioare,

Voi scrie  un ultim poem, oricum zadarnic,

Prea sătul de orgolii, pământul va exploda,

O  typă ce țipă  și-a pierdut  soțul  într-un canal,

l-a regăsit în Canare, între canari,

faima sa este ca spaima, vine și trece,

Tanța trăiește la Florența cu nen-tu.

Acolo era Da Vinci  Buonaccorsi,

I se vedea cojocelul de veveriță jumulită,

După trei ani de închisoare, petrecuți pentru pierderea

Unuia dintre soți, Nuți reveni la treburile casnice,

Adică prindea șoareci și îi punea pe frânghie,

Lumea aștepta Ziua Judecății de Apoi ca pe o reparație capitală,

Nuți s-a ușurat mult în închisoare,

Mănâncă, rogă-te, iubește, un trilog demn

De  iepoca noastră de bronz,

Am descoperit că 109 nu se împarte la nimic, ca și mine.

După o căsnicie și un divorț ratat, Giovanna era flămândă

De dragoste, un șofer îi împlini toate dorințele,

Apoi muriră împreună, împăcați.

Ce-i plăcea la el era că-i spăla toate rufele,

Zicea că se excită. Asta este Italia.

Am băut chianti cu Ghandi,

Iar memoria este numai în inimă, în creier nimic nu este.

Vă așteptați să mă plâng de ceva?

La vita e bella.  Pe vită o chema Bella.

Vă servesc o argheziană ca pe o arteziană.

Ei propun o anchetă, fără etichetă cu o analfabetă

Fără siluetă. Bâlbe minunate, la castel în poartă

Cine ,oare, bate, tu ești, măi, nepoate?

Cu alai va trece un păduche-rege,

Calul nu vorbește decât bulgărește,

Suntem iar în UE, spune frate Gruie?

Nabucadnețar, calfe și zidari,

Cu Mopete zece, care zace rece.

Mai vorbim. Pa, dragă, tu.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Crimă

Crimă

Rimă, crimă, o minciună

Este moartea cea străbună,

Timpul are el un nume,

timpule, nebune.

Zilele pornesc la drum,

Anii tot adună scrum,

Îngeri urcă și coboară

Între cer-pământ, o scară.

Iacobe, străbunul meu,

Cum te-alese Dumnezeu?

Ciclice-s  schimbările,

Continente, mările.

Cad aleșii, vin aleșii,

Plopii înfloresc, cireșii,

Munca este chin și pace,

Bursa-i joc ce mult ne place.

Yes, I like and I love you,

One, two three, DADA, TATOO.

Cap tăiat, cap tăiat,

Ce-ai vorbit de te-au luat?

Capul joacă sus în țeapă,

Cine tace, acela scapă.

BORIS MARIAN

PS.  Nu încerca să spui ceva. Orice spui este deja spus. Contează doar
ceea ce nu spui. De aceea iubesc ficțiunea, jocul, hazardul.
Realismul nu mă atrage. Iar când iubesc, buzele mele-s ferecate. Poet
nu este cel care vorbește, doar cel care  sugerează, sugestionează,
surprinde prin non-sens. Nu suntem avocații iubirii. Lăsați
privighetorile să glăsuiască, nu cântați n locul lor.

BMM

Niciun comentariu:

 

Idișe mame

Idișe mame

Unul dintre cântecele care mă face să lăcrimez  când îl aud este IDIȘE
MAME. Nu este numai dragostea naturală pentru cea care mi-a dat viață
și m-a apărat în primii ani  pe acest pământ, dar și regretul  extrem
de acut, nepotolit, că nu i-am  dat atâta dragoste și  prețuire cât
mi-a dăruit ea mie. M-a învățat să am încredere în mine, fără a fi
trufaș, să nu fiu slab, dar să am grijă de sănătate, să fiu mândru de
ceea ce sunt și să nu aplec urechea la bârfe, să răspund încercărilor
a de  fi pus la colț, de a fi nedreptățit. Poate că , din acest motiv
am avut chiar de suferit, dar nu ei îi pot reproșa aceste praguri puse
de destin.  A avut o viață care pe alt om, mai mult, o femeie ar fi
încovoiat-o moralmente, dar ea era rezistentă, era o luptătoare cu
soarta. În copilărie era bătută de un părinte  cu concepții retrograde
despre educație, care îi mai și spunea că nu este frumoasă,nici
bogată. Avea o minte ageră și asta cred că a suplinit totul. Primul
soț despre care nu mi-a povestit niciodată, am aflat indirect,   a
înșelat-o, ea l-a lăsat, al doilea soț, tatăl meu, un om admirabil,
însetat de carte și de idealuri, a murit la vârsta de 50 de ani. Mama
a trăit până la 88 de ani , relativ, singură, eram eu, familia mea,
frații ei, dar niciunul  nu am stat cu ea mai mult timp, nu i-am adus
alinarea  de care avea nevoie. Nu a fost  o fire nesociabilă.
Dimpotrivă, se împrietenea ușor cu te miri cine. Nu a fost prea
amabilă cu aleasa mea, dar după un timp a acceptat-o, gelozia mamei a
cedat  generozității.

Ce pot să mai spun? Nimic. Nu merg la mormântul ei, pentru mine nu a
murit, o văd aproape în fiecare noapte, în vis, deși au trecut 17 ani
de când a plecat , din păcate , în chinuri nemeritate. Un bărbat nu
plânge, eu nu plâng, nu pot, dar picături invizibile îmi trec prin
suflet.

BMM
Niciun comentariu:

 

Imposibila iubire

Imposibila iubire

De ce?  De ce cuantificăm? De ce așteptăm  reciproca? Mi-am șters
mâinile de tricou. Aveam mâinile otrăvite. Nu o să facem dragoste
acum. Vreau să fiu copacul tău, tu să fii planta agățătoare. Citesc
refuzul.  Putem inversa rolurile. Ce folos? Nu bem cucută, nu suntem
Socrate, nu vrem. Ce frumos cad fulgii pe sufletele noastre. Suntem ca
norii iuți lunecători… trecură anii ca norii lungi pe șesuri și
niciodată n-or să vină iară…Te fac un teleshoping? Am devenit niște
shopingogomani teleidioți. Nidolife sună ca o melodie. Prostafix –o
împușcătură. Ducele s-a săturat de muierile altora. Rețeaua de artere
este blocată, cadavre, mașini, orașul suferă de arterită. Mulți o
confundă cu artrita, care este un mușețel la ureche. Nu mai fuma,
gorilă  lombrosiană. Ucenici, unelte, studenți,  divinele studente,
iubita mea,  azi ești ravisantă și razantă. Frăția misionară din Gobi
se bucură de venirea lui Policarp Policarpovici  Polimerov. El este
responsabil cu canabisul. Se ocupă și de Kabbalah. Abia s-au bucurat
de libertate, cam două decenii și  juma, iată , primii robi își fac
apariția, la început sub chip de pușcăriabili. Cu avocați,  dobermani,
pitbullicei, policemen. Corul robilor se înclocuiește cu corul de la
Jilava. Ești jilav tot și ai căzut și nu mă strângi la piept. Afară-i
frig și cvâmpu-i alb, stau jos și te aștept. Aștepți degeaba ,
croncăni un corb din Munții Corbi, ea, liberatea zace jos și ochii ei
sunt orbi. Copilărind cu caii, n-ai să te căiești niciodată. Calul
roade cașcavalul, cum valul roade Holandia. Ce mă trezește  mă și
adoarme. Lege universală. Îndepărtarea este în fapt o strânsoare. Sub
furtună nu cauți o lună, fii bună, descheie un nasture. Trec
Gibraltarul, nu văd altarul. Mireasă neagră nu am avut, nu este
târziu.  Mulți au minți criminale, dar nu îi ascultă brațele.
Moralitatea brațelor. Iosif Hitler nu a ucis pe nimeni. Nici
Bleichmann. Arendt avea dreptate. Dar de ce fuma? Bătrânii sunt ai
nimănui. O pisică își freacă blana de glezna morții. Miniminciunele
cadou. Cerul nu are o limită jos, doar sus. Azi noapte am dormit cu
Albă ca Zăpada. Minune. A rămas un ou de șarpe pe cearșaf. Dumnezeu nu
iartă orice, dar uită. Asta e. Toți uităm, în special ce vrem să
uităm. Pasiunile se trec cu vederea prin pasaj. Lăsați deschis dulapul
cu morfină, nu se știe. Vom asculta simfonia umbrelor cu mii de
gheare. I s-a coagulat sângele cu un milion de roze. Un individ se
agită în fața hărții demonstrând că ploile or să cadă de jos în sus.
Iar temperaturile vor crește la peste o sută de grade Celsius, așa că
o să discutăm în  Marele Ceaun. Fumatul ucide, prostia te vindecă.
Morții nu mai au loc în cimitire, bolnavii în spitale, copiii pe
pământ, pământul între stele, e criză mare, Doamne. Sufocant este
aerul indiferenței. Eu cânt din rărunchi, dar totul e scump. În
frumusețea lumii crezând cu-ncrâncenare. De la Bex la Sex. Ce spune
Rex? Cakes Harrisson Ford. Ai spus că sunt un vulcan, m-am făcut
vulcan, am erupt, nu mai erai. Ai spus   să fiu pădure, m-am făcut
copac, puțin. Acum sunt o ghindă. Băut-am soare, fragi și busuioc, nu
mai e loc.  E prea răcoare, o, moarte, prea ești bănuitoare.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Ultima bătălie

Ultima bătălie

Căutare anxioasă, oase de cal, limita imită inima, înverșunat mergi pe
blat. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o milă. Ah,
picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos, os.
Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet. Avem și
părți blestemate  ca niște nestemate. Essai sur le don, Armaghedon.
Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o vorbi s-o mănânce
coaptă. A trecut un veac și merg ca un rac. E bine fără picioare, dar
mai bine fără cap. Asta am auzit de o sută de ori ca un banc prost.
Fac un duș, mă uit, nu am picioare. Dar am suflet, sufăr. Sufleu,
suflu, etc. La început a fost ideea, apoi au venit idioții.
Arhanghelii au doar aripi. Când cuvintele nu au picioare nechează.
Când o literă nu are pălărie se numește A. Ah, Adela, ERAI IUBIREA MEA
DIN FÂN. Fân fin, sânul era din… Am visat că mi-au crescut picioarele
la loc. Dar îmi pierdusem vederea. Mi-am luat niște ochelari să nu se
vadă creierul. În timpul inundațiilor din octombrie a fost găsită o
inimă de bărbat. A venit un motan și a mistuit-o, asta e. N-aduce anul
ce aduce motanul. Vinul fiert este foarte incert. Ea nu este nepoata
noastră, bunico, mă auzi?  Fără picioare poți cânta la pian, pe pedale
pui un câine să apese. Fiecare clapă de pian este un sfârc, atinge-l
ușor, să auzi cum cântă.  Fă abstracție de tine și ai să-l vezi pe
dracul gol. Ironia e suprafața  sferei, în interior e numai durere sau
un copil minune  ce nu s-a născut. Orice imitație a sferei este tot
sferă, încearcă o elipsoidă.Am văzut că se vând inimi mobile, Poți
răcni la ele, ți se va răspunde,  elefantul  le ignoră, cățelul se
miră, se vând și capete mobile  pentru cei cu permis de port-cap. M-am
trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, cineva mă ținea
de brațe, altul mă lovea cu sete în burtă, afară, striga un bețiv,
afară, strigau alții mai treji, la mine strigau? De ce, pentru ce? De
unde această beznă? Orice beznă are o cauză.Bezna din tine, dinafară.
M-am luminat.  Nu era nimeni.  Mă luptam cu propriile mele fantome ale
trecutului.Eram cu toții la fel,neiertători, Orgolioși peste măsură,
iar poezia plângea undeva, într-un colț, ghemuită, să n-o încaseze și
ea.

BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

 

Cui să mă rog?

Cui să mă rog?

Mă rog de lumină,

De raza de soare,

Mă rog în surdină,

Dispar ca o boare,

n-am trup și nici inimă,

nu am nimic,

moartea nu-i limită,

tac, ceasul-tic.

Biată lumină,

Te pierzi în neant,

Puțină stricnină,

Trăim pe un cant,

Corbii plutesc

Ca și bezna de grei,

Tot ce-mi doresc

Să prind 73.

Vocea-i aceeași,

Aur  în păr,

Copilări-m-aș

Într-adevăr.

Să mă întorc

În embrion,

Vine din New York

Iubita-n avion.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Jocul cu Moartea

Jocul cu Moartea

Hai să jucăm un joc, dragă Moarte,

Așa cum  ne jucam  de-a  hoții și vardiștii,

țurca,  republică vrem ostași, joacă băiete,

eu mă ascund, Tu vii și spui, te-am prins,

acum am să te sărut, o, nu, mai am o prietenă,

mai bine ne citim poeme, până ne vine rău,

care pe care, ne răzimăm   de același gard  vechi,

ai să spui, pardon, nu erai tu acela,

m-ai sărutat din greșeală, uneori mi-este tare dor de Tine,

când vii, iar nu Te doresc, Tu chiar nu Te superi niciodată?

Nu mi-ai spus  de unde vii, prea ești discretă,

Aștept un răspuns, ca o armată rătăcită în câmpul dușman,

Ai să spui, gata, eu, nu,  nu este gata,

Pune-mă la colț,  pedepsește-mă, dar nu mă lăsa  în aceeași clasă,

Repetent,  uite, promit, în anul viitor am să Te ascult,

Dar tu știi că eu mint.  Acesta e singurul meu păcat.

Parcă ai fi fată mare, nu greșești niciodată.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

 

Orga nebună

Orga nebună

Se ridică nebunia în două picioare, ,

țopăie , plânge cu lacrimi de crocodil,

e plină de sânge, poartă mănuși albe, ,

par niște aripi de rechin.

Nu este clipă de pierdut,

Se clatină zidurile,  orga tot cântă,

Orgolioasa orgă de lut,

O furie de undeva, de lângă.

La-li-lo-la,  do-fa-mi-sol,

Mă fugărește, latră la mine,

Ce e cu tine,  în care rol

Încerci să te afirmi în lume?

Cine este organistul nebun,

Ba eu, ba tu, ba un intrus,

Ne cântă orga pe ultimul drum,

Orga-i tăcută, eu parcă-s dus.

BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

 

Amenințări

Amenințări

Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,

Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,

Altcineva mă înjură de strămoși, dar

ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE

ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,

Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,

Tu ai trecut zâmbind viclean,

Prin mine sau pe lângă,

Din haos înghețat ne-am rupt

și-am renăscut din goluri.

Hipnoză, vis, delir nocturn,

Tu nu poți înțelege,

tu ai un paznic taciturn

și gusturi răsburgheze,

parfumul de femeie doar

îmi amintește-o strofă,

eram abia un biet școlar

îndrăgostit de profă,

acum privesc îngândurat,

mor amintiri sublime,

nu mai trimite-amenințări,

gândește-te al tine.

La șase a luni descopereai

Că e rotund Pământul,

Alunecai, cădeai, credeai

Că e de vină vântul,

La zece ani erai iubit,

Vorbeai de Goldie Hawn,de Liz,

La două și șapte doar,

La Nobel te-ai înscris.

Acum ai șaptezeci-optzeci,

Înalt , frumos, puțini zevzeci

Te mai salută  surâzând,

Vânare-i totul doar de vânt.

În abandon, bonton, bonjour,

Am abdicat de la  Goncourt,

abilitând, am abjurat

tot era un fleac, un drac.

Te abordez, te transvazez

Ca pe-un varan de la Suez,

Dezamăgiții mei confrați

Neconsolați, napartajați.

Abundă lumea de poeți,

Unii mai chei, alții mai creți,

Unii veniți din Yale, Oxford, ,

Cambridge, Cornell, o, Rapoport,

Accelerați, iubiții mei,

Et ego sunt poet, mișei

se nasc în mediul bacterian,

eu râd de Bran și plâng  pe Stan.

Nu mă-nțelegeți iar greșit,

E criză,  mare deficit.

BORIS MARIAN

 

18 iunie 2014, 05:48, Boris Mehr <boris.mehr@gmail.com> a scris: