Maternă

 

Te-am auzit de pe când

Eram firul tău de nisip

In grădină.

Si-am crescut în tine

Ca un bob de smarald.

Te vedeam, fără chip,

Mângâindu-mă ca un gând

Ce-o sa vină,

Ghemuit, alintat, si hrănit

Ca un soare

Tresărit în zâmbetu-ți cald.

 

Ca o mie de ape,

Ca o mie de nori,

Ca o mie de zvonuri,

Te gustam, te cătam, cu o mie de guri,

Mă iubeai mai presus de o mie de lumi,

Cu o mie de tronuri,

Mă-nvățai tot ce vrei – să îți fiu –

ca să fiu, să te-nalț, să mă-nduri –

 

Și când cântecu-ți ghem,

Din suveica străbună,

Printre zorii de strune,

Din rărunchi, a strigat: “Să se facă lumină!”

am ieșit să mă scald

ca un prunc de poem

înflorit lângă sânul

Limbii Române.

 

26 – 27 august 2014

Jianu Liviu-Florian