FUGA DIN VITRINĂ

copaci prăfuiţi – cer
vechi ruginit – ca-ntr-un fund de
grădină: mereu m-aştept ca
toate să miroasă – din nou – a
stinghii putrezite de urină – în acest imens
closet rural – cosmic – părăsit de
nădejdi şi nevoi – şi de
vină

unde eşti – Doamne – de ce Te-ai
furişat şi înfundat cu totul în îmbâcsitele
putrezitele fânuri – şi nu rămâi – măcar
încă un ceas – în luxoasa
luminoasa
luciferica vitrină?
***

Adrian BOTEZ