ACUM ŞI ATUNCI

nimic nu mai poate fi ca
înainte: m-am
născut

acum mă ocup cu
dividendele pe care le
împarte – excesiv de darnic
moartea

acum sunt un câştigător al
unui singur dezastru
incredibil

atunci când totul se va furişa spre
sfârşit – voi fi
cu totul altceva decât
cred
***

CE VREMURI CUMPLITE

în fiecare om – apropiat de
tine – depărtat de
el – săruţi un
cadavru

ce vremuri cumplite: oamenii îndrăznesc să
moară – pe
capete şi peste
rând – uitând că au contractat datorii
enorme – către
stat şi particulari – nemaipunând la
socoteală zeii
lari

moartea nu este de
stat: trebuie să pleci
blamat – cu ea – cât mai departe posibil şi cât de
curând – iar
particulară o fi ea în gând – dar
se fandoseşte într-una – cu
principiile generale – cică înscrise într-ale
cosmosului anale

tâmpenii – de acord – dar n-ai ce-i
face unei entităţi atât de
aburoase şi
aburitoare de cord (nici ea
practic – în zilele cu soare – nu-i lămurită cu
statutul ei de nor: nu are
buletin de identitate – nici carte de
alegător: ea nu alege – dă
de-a dreptul – sfidând orice
lege)

…şi pe deasupra – exemplar
insolventă!

(şi insolubilă – că-ţi stă-n
gât!)

…aşa că – încă o dată: ce
vremuri cumplite – pentru
oamenii care mai au scaun şi în-
cap
***

NELINIŞTI INUTILE

s-ajung’ din urmă umbra ceasului secret
îşi istovesc isteric vlaga păsări şi copaci
în dârdâiri de epileptic duh ascet
îşi farmă forme-n gâlgâiri brotaci

un dionisiac război de broaşte
şi flămânziri de vâlve înjosite-n hoaşte:
cu cât se zbat – cu-atât se tulbur’ ere
se-adună praful de prin voci şi-artere

nu mai goniţi prin arătări şi basme
din feţi-frumoşi au fost rămas doar iasme
să nu mai vreţi să fiţi ce aţi visat

voi resemnaţi-vă în semnături de stat
…nu mai ciopliţi la chip – nu murmuraţi:
îngrijorări habotnice nasc apostaţi
***

 

FÂLFÂIRE DE CORB

un corb trece-n zbor cernit spre pădure:
o va aprinde-n urgia văpăii
acolo-i e vatra înaltă-a odăii
…corbul rubinul e dus ca să fure!

e mult întuneric şi grea fâlfâire
iar gându-n incendii cumplite îmi arde
din febra pădurii s-adapă-nalt Mire
pogorât din tării şi vecìi salonarde

lumina vestirii e-n jarul din piatră
şi viaţa – ca moartea – îmi fost-a mulatră!
deschidu-se porţile-n cer prea uşor

să-mi arate amurg m-a răpit-a un nor:
nu am tălmaci – tălmăcire să-I dau
pentru tot ce făcut-am şi-acuma iar vreau
***

SINGURĂTATE ŞI MOARTE

singur – singur – singur: toată
viaţa am ţesut la înaltul zăbranic al
singurătăţii – precum Penelopa la
cel al fidelităţii

singurătate: numele poetic al
morţii

toată viaţa m-am obişnuit cu
moartea – toată
viaţa am păşit cu îndoielnicul pas al
morţii – cu ea alături – pas cu
pas îngânând-o – am păşit întru plutire prin
imperiul mistic al ţelului
tuturor lumilor şi al tuturor
lucrurilor – în imperiul acestei
surori de crâncenă visare
cinstită – stearpă dar
fără iluzii: soră de
noapte a mea şi a
vieţii
***

LINIŞTILE ŞI NELINIŞTILE POETULUI

ce capcane-ai mai întins şi nu m-ai prins
în năvodul tău – bătrâne cusurgiu?
vânt stârnit din razne a pretins
ca să fie vieţii mele surugiu

din nămiezi pogoară moşii mei
cu dulame şi căciuli de-azur
anii mei obscuri trec codrii cei merei
păsări-îngeri mi se-aşează jur-prejur

n-am pe mine cer de sărbătoare
doar o zdreanţă murdărită de speranţă
orice trece-n fluture mă doare
speriat – îmi descânt soarta cu o stanţă

fierb văzduh – pământul deopotrivă
apele se despletesc în triluri
simt că nu mai am nici gură nici salivă
vorba cântă-nvăpăiată în argiluri

nu daţi bani calicilor de rouă
nu-mpărţiţi nici cântecul în două:
vinul spumegă-n pocaluri nemurire
zeii grei de cap uită-a citire

s-a tras Dumnezeu mai la o parte
nu-ş’ ce socoteşte-acol’ cu dracul
e duminică în casă la săracul
tâlc cu tâlc nuntesc – iar orbi vin de departe

fiţi cu ochii pe pleiade-aprinse
nu vă daţi în prada ceasului de noapte:
ielele în horă joacă-ncinse
bufniţa grăieşte trează-n şoapte

nu cătaţi pricină omului cununii
nu pictaţi tablouri în pădure:
vine-o vreme când domnesc nebunii
vine ceas Hristos să nu îndure

credeţi munţii numai din privire
tot aşa Poetul vă descântă
frate zeu să-mi ziceţi – daţi de ştire:
fluturi ning pe umeri – crai se iau la trântă!

din tufişul serii – Maica Sfântă
a ieşit cu turma liniştii în lună
roata nu se-nvârte – vorba-i iarăşi strună
mările-n extaze se frământă

ciorchini inorogii vin în empireu
se adună razele pe-altar
nu-l lăsaţi să-şi scape harfa pe Orfeu
respiraţia boltiţi-o tot mai rar!
***
Adrian Botez