Românii trăiesc cu sentimentul că dacă furi de la stat nu e un păcat prea mare, perceptie accentuată dramatic de comunism, afirmă Marius Vasileanu, profesor de istoria religiilor, subliniind totodată că nici pastorii actuali nu sunt mai buni decât turma.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Marius Vasileanu vorbeste despre usurința cu care se împletesc în societatea noastră corupția si credința, subliniind faptul că majoritatea creștinilor se consideră buni români, spun că isi iubesc țara, dar “‘uită’ că una din formele de subminare a securitatii nationale – recent si aspru dovedită in Ucraina – este tocmai corupția!”.

Cei mai mulți români se declară credincioși și se comportă ca atare, dar în același timp România este considerată una dintre cele mai corupte țări din Uniunea Europeană. Corupția presupune minciună, înșelăciune și hoție, iar furtul încălcarea uneia dintre cele 10 porunci. Cum e posibil să fii și hoț și credincios în același timp?

Este un nonsens, evident. Să nu ne imaginăm insă că lucrurile pot fi tranșate așa simplu. Istoria și antropologia religiilor ne demonstrează că există in toate tradițiile religioase autentice și hoți care… se închină, își aleg drept patroni anumiți zei, ba chiar sfinți!

In crestinism ne situăm la nivelul tradiției populare, desigur. Bine, la limită, in religiile abrahamice (iudaism, crestinism, islam) a existat și o corupție de ordin spiritual ca păcat fondator ceea ce a determinat căderea în lume…

Antropologic vorbind, este si mai interesant, voi porni de la o explicatie dată de istoricul Neagu Djuvara care se referă la statul african Niger: acolo statul nu este perceput ca entitate. Dar aceasta se petrece si cu românii când e vorba de furt! Așadar, dacă furi de la stat nu ar fi cine știe ce păcat, mentalitate pe care o întâlnim si in alte spații culturale, nu numai in estul european, nu numai la români. Aceasta perceptie perdantă a existat si inainte, dar a fost dramatic accentuată de comunism.

Ca să nu ne ascundem după deget, trebuie subliniat că in ceea ce priveste ortodocsii, dar si celelalte culte semnificative numeric (catolici, greco-catolici, protestanti, neoprotestanti) din România, se poate constata o gravă derivă de la exigențele dogmei. Una vorbim, alta fumăm. Pentru unii este o fatalitate: păcatul este intrinsec lumii în care trăim si se manifestă abrupt in multiple modalități mai mult sau mai putin vizibile.

Cât de tare se implică Biserica in combaterea hoției/corupției? Ar putea face mai mult? Ar fi necesară o campanie a BOR pe această temă, in colaborare cu autoritatile statului? Dacă preoții ar explica in comunitate gravitatea faptelor comise de un primar sau un parlamentar condamnat, oamenii nu l-ar mai vota? Am văzut cazuri de aleși aduși din inchisoare să depună jurământul.

Observ că vă limitați la Biserica Ortodoxă Romană (BOR), ceea ce nu este corect, fenomenul implică toate cultele recunoscute de stat. In anumite spații – cultele neoprotestante, de pildă – pastorii au o putere de influență semnificativă.

Evident că este loc de mai bine. Dar cu clerul si ierarhii existenti astăzi nu văd șanse prea mari – mă refer si la BOR, dar si la celelalte structuri oficiale ale altor culte. Sunt oare pastorii actuali mai buni decât turma? Nicidecum!

De ce nu se face mai mult? Fiindca lipsește asumarea profetică a rolului pe care-l au acesti oameni. Apoi, lipseste actualizarea, updatarea discursului la realitatea lumii in care trăim. Paradoxal, profetii Vechiului Testament ori Sfintii Parinti – adesea invocati de crestinii majoritari – ai primelor veacuri de dupa Hristos erau uluitor de vii si de bine racordati la lumea in care ei trăiau…

Culmea ironiei: majoritatea crestinilor, cu precădere cei foarte conservatori (nu zic fundamentalisti), se considera totodata buni români, ba chiar nationalisti. Cu toate acestea, “uită” ca una din formele de subminare a securitatii nationale – recent si aspru dovedita in Ucraina – este tocmai coruptia!

Biserica se manifesta in multiple planuri: spiritual (duhovnicesc), teologic, dogmatic, eclesiologic, catehetic, liturgic etc. Se uita insa – prea adesea – ca Biserica reprezinta de-a lungul istoriei nu numai un izvor de modele morale si spirituale, nu numai o uriasa contributie la dezvoltarea artelor s.a.m.d., ci si un vector de securitate, si un vector de aparare. Asadar, este o fractura aici: sa pretinzi ca esti credincios si ca iti iubesti tara, dar sa accepti coruptia, care este calea cea mai sigura de diminuare a securitatii nationale.

In fine, Biserica a pierdut demult puterea de influenta de odinioara, iar puterea de influenta a unui trust media care vorbeste minut de minut doar despre crime, furturi, bani, politica ori sex aduce semnificative bruiaje unei educatii morale sanatoase. Un tanar necopt face din ce in ce mai greu diferenta dintre modelele culturale si spirituale reale versus oferta zilnica de “oameni de succes” livrati de media…

Multi politicieni sunt pictati pe zidurile bisericilor. E normal? De ce e acceptat acest lucru in cazul celor inca in viata? De exemplu, ce credeti ca gandeste un om care aude la slujba ca nu trebuie sa furi si sa minti, iar la iesire vede chipul lui Gigi Becali pictat pe zid?

Sa ne intelegem, acei oameni au fost zugraviti acolo fiindca sunt ctitori. Daca ne imaginam ca de-a lungul istoriei cei care au dat banii pentru construirea bisericilor, catedralelor, templelor au avut viata de ingeri, ne inselam. Majoritatea au procedat exact ca Becali ori alti potentati contemporani noua.

Gigi Becali – un personaj caraghios si, deopotriva, tragic – a facut nenumarate acte de caritate, inclusiv donatii pentru construirea ori renovarea unor biserici.

Pe de alta parte, au fost si exceptii: va amintesc ca, spre deosebire de alti ierarhi ortodocsi, mitropolitul Bartolomeu Anania a refuzat ofertele financiare ale personajului Gigi Becali si i-a livrat acestuia o lectie severa, indemnându-l la smerenie. De ce nu s-a intâmplat aceasta si cu alti ierarhi ramâne un mister. Poate pentru că Becali nu fusese dovedit încă în instanță ca hoț, chiar dacă avea un dosar pe rol, îndelung amânat.

Sunt convins ca, cel putin la nivelul ierarhiei bisericesti, macar o parte din aceasta va fi mult mai reticenta cu astfel de personaje.

Poate fi cumparata cu bani iertarea divina? Ati observat ca unii incearca sa faca asta, daruind din banii furati saracilor sau construindu-le case?

Nu cunosc cazurile concrete la care va referiti. Daca faceti aluzie la acelasi G. Becali, sa nu cadem insa in extrema cealalta, diabolizandu-l. Ar fi de dorit ca toti cei care au castigat bani sa faca si acte de caritate. Decat deloc, mai bine ca au o asemenea tendinta.

Presa a scris ca inclusiv BOR este macinata de coruptie si sunt destule cazuri prezentate public. Cum comentati?

Da, si in randul preotilor si ierarhilor exista coruptie. Si in BOR, si in celelalte culte. Fiind majoritari, ortodocsii sunt mai vizibili, aceasta este singura diferenta.

Sunt de notorietate faptele ierarhului ortodox care pretinde a pastori la Constanta. Relatia sa de prietenie cu Mazare, stilul in care l-a sprijinit recent, taman cand primarul Constantei a ajuns, in sfarsit, sa fie anchetat, spune totul despre mafia locala in care sunt implicati si clericii alaturi de baronii locali.

Ca sa fim onesti, trebuie sa mai subliniem faptul ca, de la instalarea in functie a actualului patriarh, PF Daniel, lucrurile au luat o turnura pozitiva, cel putin in ariile de pastorire directa ale acestuia. In BOR, coruptia la nivelul invatamantului teologic, de pilda, a fost semnificativ diminuata, numirea pe posturile de preoti nu se mai face pe bani grei, precum inainte etc. Asadar, se poate.

Ce parere aveti despre cineva care este acuzat de fapte grave si multiple de coruptie, dar declara ca nu se teme de justitie, ci doar de Dumnezeu? Cum sa te temi de Dumnezeu, daca furi?

Ar trebui sa intrebati un psiholog ori un psihiatru – dincolo de telenovela, caci eu evit sa cad in capcana pe care chiar aceste personaje ne-o intind prin mediatizarea excesiva a propriei persoane, a propriului caz, in speranta persuadarii celor care-l vor judeca.

Este, cu siguranta, o ruptura. Dar noi ne furam singuri caciula acordand prea multa atentie unor astfel de cazuri.

Apoi, personal, nu prea cred in statisticile de la care pornim. Una este credinta in Dumnezeu – cu o infinita plaja de manifestare, de la cea autentica, pana la iluzie, mimare, joc de putere etc. -, alta este credinta in Biserica si alta este increderea acordata preotilor si ierarhilor. Bref: nu consider ca suntem atat de credinciosi pe cat arata statisticile.

O reala asumare a credintei crestine ar aduce in discutie si o atitudine mai ferma fata de jumatatile de masura. Va dau un singur exemplu: exista destul de multi preoti si ierarhi profesori universitari, ba unii sunt si decani – ati vazut pe vreunul care sa incrimineze public actele de coruptie si de plagiat din mediile universitare, incepand cu cel, de notorietate, al lui Victor Ponta?

Pe de alta parte, va propun sa nu confundam ierarhia vizibila cu cea invizibila. Liderii informali, duhovnicii, spre deosebire de cei formali, ierarhii Bisericii, sunt mult mai vii si transanti. Am avut sansa candva sa fiu aproape de marele duhovnic Pr. Ilie Cleopa (Manastirea Sihastria, Neamt), ba chiar sa fiu gazduit sub acelasi acoperis cu Sfintia Sa. L-am auzit personal intreband-o pe o femeie simpla care i-a cerut sa se roage pentru ca nepoata ei sa intre la facultate: “crezi ca daca eu o sa ma rog si ea nu invata, va intra?!”… 

_______________________________________________

Sursa: ziare.com