AMURG

iubiri catifelând ‘nalt glăsuirea lumii
suind în străluciri solara epopee
precum deschide-se corola dumnezee
când drept deasupra ei stâlpesc colunii

nu pe maidan – nu-n bunget e Graalul:
e-aici – în faţa noastră de-ospeţie
noi înşine – iubind cu bucurie
ne îmbrăcăm în Crist – lepădând halul

e cântec – e iubire – rug de har:
de ce să cauţi cu dinadins sisifici căi?
de ce scobind păcate – să-ntorci văi?

îngenunchezi la poala simfoniei-munte
iar lângă fruntea-ţi simţi o altă frunte:
e Crist – în ochi îţi caută magicul său dar
***

INCENDIUL PĂDURII

ceasul păsărilor ascute cuţite
drepte – în vârfuri de pomi: pe care
iudă vor tăia?

Hristos – livid gânditor – abureşte noi
văzduhuri şi zări – printre
lăstari

suspină: El ştie

oare mai puternică decât Mila – e
Legea?

Hristos dă foc pădurii – cu tot cu
copaci – Lege şi
păsări

incendiul atotcotropitor al
Iubirii
***

NORI, COPACI MILIARDARI ŞI LEGI

se strâng norii – cu gând să m-alunge de la
faţa luminii

nu ştiu când vor ajunge atât de mânioşi
norii – încât răcnetul lor să mă-ngroape
din nou – în
vizuină

deocamdată – asist la baletul dement al
copacilor – dispuşi să facă
orice – întru vină – numai să fie lăsaţi cu
traiul – neştirbit – în
rădăcină

dau – sărmani cerşetori miliardari – din
neputincioasele lor mâini – pleoştite şi
groaznic mototolite
verde: da – sunt gata să renunţe – pe
nimic şi pe nenumărate – la nesfârşite
mormanele comorilor
atât de meticulos înmulţite şi atât de
frivol frunzărite

curând va fi beznă – curând
lumea va fi năpădită de
noroase – legile
văzduhului

aici – pe pământ – stăruiesc doar
vaierele celor care s-au crezut – o clipă
netulburaţi – atotputernici
stăpâni
***
Adrian Botez