.

Economia, ca viață

 . 

Văd munții de orgolii

Și fălcile sublime

ce vând în cozi divine

.

Țăranul care vine

In piață să isi vândă

Speranța lui de viață –

 .

Ei prețul il coboară

Urcând a lui osândă,

Și-l țin, ca pe jivine,

Sub munca lui, semeață –

.

Și-atunci ne vine apa

Curentul, poate, greața,

Și acte și mai cate

Impozite straine

 .

Ca să trăim mai bine

In jocul de-a speranța –

.

De fapt, se tot consumă

Din dragostea postumă

A unui moș șăgalnic –

 .

Și unii chiar și speră

Ca este veșnic darnic.

Când el, doar le oferă

 .

Din sine însuși, praznic…

 . 

11 martie 2014

Jianu Liviu-Florian