Epigonii comuniștilor (R)

Basescu si Pontaby Mraconia

De multe ori ni se spune că cel mai bun sistem politic este cel democratic. Democraţia au exportat-o grecii, mai întâi, în coloniile pe care le-au exploatat, apoi, aiurea în lume. Acest model a fost ucigător pentru mulţi tirani ai lumii. Pericle (cel care a “finalizat” sistemul democratic, mai întâi în Athena , apoi în toată Elada) ne-a zis-o:

Trăim într-o orânduire politică ce nu are  de râvnit legile altora. Ea se numeşte democraţie, deoarece  conducerea statului nu se reazemă pe cei puţini, ci pe cei mulţi

Istoricii au analizat situaţia/starea democraţiei de tip athenian şi au făcut un fel de analiză SWOT a ei :

 Puncte tari :

– baza societăţii era proprietatea privată ;

– relaţiile economice se bazau pe schimbul de mărfuri, produse etc;

– cultura era de tip raţional,inovativ;

– viaţa urbană s-a dezvoltat cu preponderenţă.

 Puncte slabe:

  – ambiguitaţile juridice şi instituţionale;

– corupţia ;

– crizele politice ;

– acapararea « puterii » de către societatea urbană.

 Oportunităţi :

– dezvoltarea serviciilor ;

– o armată puternică,

– o anumită coeziune socială.

 Pericole:

– alegerea soluţiilor “de compromis” pot avea uneori rezultate catastrofale;

– eliminarea unor valori de vârf din diverse domenii.

Dacă tot propovăduim democraţia, cu ce suntem astăzi mai breji?  Că punctele slabe sunt aceleaşi, chiar mai accentuate, iar punctele forte nici nu se mai apropie de cele stabilite în vremea lui Pericle…

Nu este democraţie în România?!  Dar ce este?  Pare a fi nimic. Suntem la cheremul unor epigoni. Epigonii comuniştilor! Ha! Ha! Ha! Scuzaţi! Am început să plâng…

Şi ar mai fi ceva !  Tineretul atenian era educat în spiritul  iubirii de glie și al onoarei. Poate că acest spirit nu mai este (nici el!) astăzi…

Reamintesc “Jurământul tinerilor atenieni”:

“Cum miles ero, numquam arma mea foedabo; numquam in proeliis a loco discedam; numquam vitam meam turpi fuga servabo. Pro diis et focis, vel cum omnibus vel solus, fortiter dimicabo. Cum e vita decedam, patriam liberis meis non relinquam diminutam, sed potentem et florentem. Omnibus legibus demper parebo, semper serviam. Pro institutis nostris arma capiam. Patrum virtutem et deos patrios colam. Mortuorum memoriam honorabo!”

Ei  jurau (o traducere rezumativă) :

Soldat fiind:

  • Nu voi necinsti aceste arme sfinte;
  • Nu-mi voi salva viața prin fuga rușinoasă;
  • Nu-mi voi părăsi tovarăşul în bătălie;
  • Voi lupta pentru zeii şi căminul meu, singur sau împreună cu ai mei;
  • Nu voi lăsa patria micşorată, ci o voi lăsa… şi mai puternică decât am găsit-o;
  • Voi asculta de ordinele înţelepte ale oamenilor;
  • Voi cinsti memoria  înaintașilor. ”

Înţelegem, astfel, de  ce la ei democraţia  era  veritabilă,  iar noi  suntem  epigonii democraţiei…

Sursa: http://mraconia.com/2014/02/26/epigonii-comunistilor-r/

Advertisements

One thought on “Epigonii comuniștilor (R)

Leave a Reply to Dorian C Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s