Maria Diana Popescu, Agero
Într-un sistem profund viciat, Ţara are încă eroi. Eroi ai faptei! Eroi ai ideilor extraordinare! Semn că nu e totul pierdut. Moţii aceia, oameni obişnuiţi, dar cu suflet generos şi conştiinţă, au salvat cinci vieţi în tragicul accident aviatic. Poate dacă nu era desfiinţată unitatea de vînători de munte din Apuseni, toţi ocupanţii avionului prăbuşit pe vîrful de 1300 de metri, ar fi fost în viaţă. La încorporarea Armatei Române în Pactul nord-atlantic (N.A.T.O.) s-a considerat că România nu mai are nevoie de „Vînători de munte”. Iată, România avea nevoie! Erau arma de elită a Oştirii Române! La fel s-a procedat cu AVIASAN, o instituţie deosebit de eficientă în transportul cazurilor de urgenţă. Guvernele au pierdut controlul realităţii româneşti. Un asemenea eveniment arată ce are şi ce nu are sistemul. Ce pot şi ce nu pot mînuitorii lui. Am ajuns în punctul unde nimănui nu-i mai pasă de factorul „Om”. Instituţiile statului nu fac decît să-şi regleze conturile între ele, să se auto-disculpe şi să se acuze una pe alta. Grav este că cei care le conduc, le joacă pe degete, fără fi traşi la răspundere. Statul plăteşte de pomană mii de instituţii parazite. Avem pe teritoriul Ţării între 14-15 mii de instituţii de control, create anume pentru purtători de serviete, incompetenţi şi lipitori de afişe electorale, ale căror retribuţii ajung pînă la zece mii de euro lunar.
Statul de drept în piramida erorilor
Un numeros şi sofisticat aparat de stat, în care investim banii noştri, a eşuat în mod evitic. Statul de drept a intrat de ani buni în pauză de masă. De 24 de ani, mereu aceeaşi, mereu prezenţi, mereu vigilenţi cu fotoliul pe care-l deţin, nu doresc, practic, să reorganizeze, să reeficientizeze statul de drept, rotindu-se periodic într-un cerc vicios, nociv naţiunii. Preocupare lor este cum, şi prin ce fisuri să mai ciugulească, potrivit apetitului. Cum să folosească politic eşecurile instituţionale. Şi le-au folosit optim. Printr-un „lanţ al slăbiciunilor” au construit şi întreţin o uriaşă piramidă a erorilor. Penetrarea politică generalizată a sistemelor a dus la disfuncţionalităţi majore. Numeroase exemple arată o realitate îngrijorătoare. Clientela politică a luat în prizonierat instituţii întregi, făcîndu-le „funcţionale” intereselor lor şi nefuncţionale pentru cetăţeni. În instituţiile publice, apartenenţa politică a luat locul meritocraţiei, generînd divergenţe majore, lipsă de comunicare şi de adaptare la realitate. S-au înfiinţat departamente peste departamente, ministere peste ministere, doar ca să se calce reciproc pe bătături. La conducerea acestora fiind numiţi, ca să nu li se răcească fotoliile, cei demişi sau demisionaţi din ierarhii superioare. Fără pregătire de specialitate şi, mai grav, fără legătură cu domeniul. Ei sînt „veşnici”. Nu vor să dispară de pe scenă! Se metamorfozează.
Drama din Apuseni a fost transformată în răfuială politică
E suficient să ne gîndim la accidentul aviatic din Apuseni. Dacă ar fi fost vorba de un interlop, un politician sau un milionar, operativ, nu în şase ore (inadmisibil!), mijloacele moderne aflate în dotare ar fi localizat zona prăbuşirii avionului. Cu toate că avem pîrghii specifice ca stat membru NATO, iar la Deveselu ne tragem de şireturi cu tehnologia americană, rateul instituţiilor implicate este la fel de dramatic ca şi pierderea celor doi. Grav este că drama din Apuseni a fost transformată în răfuială politică. Problemele sistemice sînt mereu trecute cu vederea, iar domeniile tehnice continuă să fie populate şi alimentate cu intruşi şi clienţi politici la limita incompetenţei, care în afara de şantaj, corupţie, furt, minciună publică perpetuă, de linşarea adversarilor, de luptă pentru păstrarea puterii, nu sînt capabili de altceva.
Continuarea AICI
Maria Diana Popescu, Agero
Revista ARMONIA - Saltmin Media 