Laudă nebuniei

.

Nebun este cel care crede

Că semenul său este mai sănătos și mai bun,

Vine un șarpe cu dinții stricați, miros de putregai,

Zice, du-te să te tratezi, eu îi iubesc pe nebuni,

Unul îmi cere țigări, altul un ziar,

Chiar și un pix și hârtie,

are ce scrie.

Mă hărțuiești, șuieră șarpele,

Singur iese la drum, ți se încurcă printre picioare,

Voi scrie un ultim poem, oricum zadarnic,

Prea sătul de orgolii, pământul va exploda,

O typă ce țipă și-a pierdut soțul într-un canal,

l-a regăsit în Canare, între canari,

faima sa este ca spaima, vine și trece,

Tanța trăiește la Florența cu nen-tu.

Acolo era Da Vinci Buonaccorsi,

I se vedea cojocelul de veveriță jumulită,

După trei ani de închisoare, petrecuți pentru pierderea

Unuia dintre soți, Nuți reveni la treburile casnice,

Adică prindea șoareci și îi punea pe frânghie,

Lumea aștepta Ziua Judecății de Apoi ca pe o reparație capitală,

Nuți s-a ușurat mult în închisoare,

Mănâncă, rogă-te, iubește, un trilog demn

De iepoca noastră de bronz,

Am descoperit că 109 nu se împarte la nimic, ca și mine.

După o căsnicie și un divorț ratat, Giovanna era flămândă

De dragoste, un șofer îi împlini toate dorințele,

Apoi muriră împreună, împăcați.

Ce-i plăcea la el era că-i spăla toate rufele,

Zicea că se excită. Asta este Italia.

Am băut chianti cu Ghandi,

Iar memoria este numai în inimă, în creier nimic nu este.

Vă așteptați să mă plâng de ceva?

La vita e bella. Pe vită o chema Bella.

Vă servesc o argheziană ca pe o arteziană.

Ei propun o anchetă, fără etichetă cu o analfabetă

Fără siluetă. Bâlbe minunate, la castel în poartă

Cine ,oare, bate, tu ești, măi, nepoate?

Cu alai va trece un păduche-rege,

Calul nu vorbește decât bulgărește,

Suntem iar în UE, spune frate Gruie?

Nabucadnețar, calfe și zidari,

Cu Mopete zece, care zace rece.

Mai vorbim. Pa, dragă, tu.

Nebun este cel care crede

Că semenul său este mai sănătos și mai bun,

Vine un șarpe cu dinții stricați, miros de putregai,

Zice, du-te să te tratezi, eu îi iubesc pe nebuni,

Unul îmi cere țigări, altul un ziar,

Chiar și un pix și hârtie,

are ce scrie.

Mă hărțuiești, șuieră șarpele,

Singur iese la drum, ți se încurcă printre picioare,

Voi scrie un ultim poem, oricum zadarnic,

Prea sătul de orgolii, pământul va exploda,

O typă ce țipă și-a pierdut soțul într-un canal,

l-a regăsit în Canare, între canari,

faima sa este ca spaima, vine și trece,

Tanța trăiește la Florența cu nen-tu.

Acolo era Da Vinci Buonaccorsi,

I se vedea cojocelul de veveriță jumulită,

După trei ani de închisoare, petrecuți pentru pierderea

Unuia dintre soți, Nuți reveni la treburile casnice,

Adică prindea șoareci și îi punea pe frânghie,

Lumea aștepta Ziua Judecății de Apoi ca pe o reparație capitală,

Nuți s-a ușurat mult în închisoare,

Mănâncă, rogă-te, iubește, un trilog demn

De iepoca noastră de bronz,

Am descoperit că 109 nu se împarte la nimic, ca și mine.

După o căsnicie și un divorț ratat, Giovanna era flămândă

De dragoste, un șofer îi împlini toate dorințele,

Apoi muriră împreună, împăcați.

Ce-i plăcea la el era că-i spăla toate rufele,

Zicea că se excită. Asta este Italia.

Am băut chianti cu Ghandi,

Iar memoria este numai în inimă, în creier nimic nu este.

Vă așteptați să mă plâng de ceva?

La vita e bella. Pe vită o chema Bella.

Vă servesc o argheziană ca pe o arteziană.

Ei propun o anchetă, fără etichetă cu o analfabetă

Fără siluetă. Bâlbe minunate, la castel în poartă

Cine ,oare, bate, tu ești, măi, nepoate?

Cu alai va trece un păduche-rege,

Calul nu vorbește decât bulgărește,

Suntem iar în UE, spune frate Gruie?

Nabucadnețar, calfe și zidari,

Cu Mopete zece, care zace rece.

Mai vorbim. Pa, dragă, tu.

BORIS MARIAN