Măi fraților,

Excelenta Sa, Ambasadorul Romaniei la Paris, mă copleseste. Imi urează mie tot binele din lume. Știi? Tot binele din lume. Păi eu ce să fac cu el? Pot să-l duc singur, pe tot? De asta am eu nevoie, acum? Alta e problema mea, mă fratilor. Îi detei telefon lui Vali a lui Procopsitu’, din Bailesti. Vecinul meu cu doi copii. Sa-i urez La Multi Ani si Sanatate! Îl intrebai de copii. De celalalt vecin. Sunt toti, bine. Mai traiesc. Si la sfârsit, nu mă putui abtine, stii, nu ma putui abtine. Mă Vali, zic, da răzorul ăla de ceapă de mi l-ai pus tu asta toamnă, cum e? că pusei ceapă. Că praz nu găsii. Nu mă pricep la sămânța. Pai, zise Vali, a cam inghetat. Că nu e zapada. Era bună o zapadă. Mă, zisăi, să vin să iti aduc o folie, sa imbracam ceapa aia? Nu, zice el, nu e nevoie. Că dacă ingheață, la primavară dă iar. Mă fratilor, cum adică? Păi ori ingheață, ori dă iar? Dacă moare, din ce mai dă? Ori trebuie pusa iar, altă sămânță? Si daca trebuie samânță, din ce bani? Ce, eu sunt fabrică de bani? Stai de vorbă cu vecinii din Bailesti, si nu pricepi o boabă. Te lamuresc bustean. Vorbesc in dodii. Da nu e bai. Am tot binele din lume, mă fratilor. Casă la oras, casă la țară, masina, sotie cu salar, o fata, Oana, bătrâni, colegi, profesori, ajutor de intelactual, si o țară de bani. Plus o rentă de pe urma exploatării nemiloase a copiilor. Cât o mai tine. Sunt nabab. Si nițica putere. Am ceva. Nu pornesc de la zero. Ce nu stiu, este să înmulțesc binele ăsta. Ca să ajungă pentru intreaga lume. Si apoi, cine sunt eu, mă fratilor? Nea Mărin, miliardar? Asta numai in filme. In viață, un om pe care îl bat toate gândurile. Dar stați! Nu râdeți! Avem noi un Gânditor. De la Hamangia, mă fratilor. Care tace, si spune multe.

Iote, îmi veni amețala. Și mă luă durerea de cap…

( își pune colopul jos, și se asează în pozitia Gânditorului de la Hamangia, privind drept în cameră. Se pare că are ochii acoperiți de mâini. )

16 – 17 decembrie 2013

Jianu Liviu-Florian