Toarcem amintirea

Merg încet cu sufletul pustiu
singură printre atâtalume
timpul a trecut când nici nu ştiu
oamenii din juru-mi nu au nume.

Joacă, iar, căldura verii-n aer
fructele şi le-a-negrit, iar, socul,
clopotele bat, prelung, a vaier,
şi eu nicidecum nu-mi găsesc locul.

Am să mă întorc în sat curând
unde mă aşteaptă maica bună
la lumina stelei, licărind,
toarcem amintirea, ca pe lână…

Suflet rătăcit

M-am întors acasă pe un drum de ţară
şi-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea

Am croit cărare prin boabe de rouă
şi m-au copleşit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
şi mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte!

Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă,parcă,era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?

Vremelnicie

Ce scurtă-i,Doamne,viaţa pe pământ!
iar dincolo vom sta o veşnicie
nu are rost să plângem,să fim trişti,
viaţa aceasta-i doar vremelnicie

Strângem averi şi ne necăjim
şi nu privim la soare pe colnic
uitând mereu că viaţa-i trecătoare
iar în pământ cu noi nu luăm nimic.

Ne ocupăm cu lucruri efemere
şi nu privim mai des la stele şi la flori
n-ai înţeles nimic din viaţa aceasta
şi te trezeşti că trebuie să mori.

Pretinsa moarte

Doamne Te caut mereu
Undeva acolo-n cer
Si de n-am sa te găsesc
Doamne Sfinte simt ca pier

Caci nimic nu are rost
In asta lume muritoare
Daca nu putem umbla
Pe îngusta Ta cărare

Ne desprindem tot mai greu
De plăcerile desarte
Si ne temem tot mai mult
De pretinsa noastră moarte