A u t u m n a l e

S-a despicat în flori autumnale
Parfumul nedormitelor tăceri,
Cu gândurile pe diagonale,
În tihna promenadelor de ieri.

Înrâuritu-s-a căderea din orbite,
Mărgăritare-n bipolare zări,
Asfixieri de ploi peste cuvinte
Și preschimbate frunze în dureri.

Părtinitoare brume adormiră
Cu dinții încleștați în resemnări
Și cu neacordate corzi de liră
S-a învelit pământul în uitări.

.

Noi n-avem niciodată mâine

Noi n-avem niciodată mâine,
Din noi secundele tresar
Și înfloresc în crizanteme
Pe patul toamnei mortuar.

De noi abundă meteorii,
Scăldați în mii de licăriri,
Ce traversează ani lumină
Și mor în tainice priviri.

Pe noi ne fură asfințitul
În inimile tremurând,
Neîntinată, eu, femeie,
Iar tu bărbatul așteptând.

.

Fragedă toamnă

Uitarea preaplină tânjește în zori
De fragedă toamnă și mâini mierii,
Podgoarele se arcuiesc în culori
Duminicale pe căpătâi.

Desculță prin frunze, cu roua în păr,
Lumina se piaptănă sidefiu,
Izvoarele-n dulcele lor adevăr,
Mustesc pământul stâncos și pustiu.

Cu fumul în lesă și voalul de praf,
Se-nghite drumul la cotitură,
Lăcustele se ghemuiesc în cearșaf
Și plugul cade pe arătură.

.

Au trecut prin mine anii

Au trecut prin mine anii, cai săbatici galopând,
Zilele înspăimântate din copite destrămând.
Am purtat într-o pereche amintirile din vad,
Duse-n valurile triste ale orelor de jad.

Am lipit în foi de dafin împărțitele cărări,
Am sleit de rouă iarba și pământul de puteri,
Toamnele acoperite de-al cuvinelor decor
Mi-au închis în urmă ușa și m-au înălțat să zbor.

.

Am intrat ca o toamnă…

Am intrat ca o toamnă în oasele tale,
Ca o cină de taină, ca o gură de vin,
Ca o Ană zidită în văl de petale,
În parfum de lămâie și de rozmarin.

Am căzut ca o frunză în palma de humă
Și o umbră pustie într-o ceașcă bătând,
Peste valuri tăiate de lapte și spumă,
Cafelei dulcege și amarului gând.

Am rămas ca o doină cântată-n surdină,
Ca ploaia mocnită, ca ochiul închis,
Cu o coroniță din flori de grădină
Și buze crăpate de un dornic surâs.

.

S-a decolorat iubirea

S-a decolorat iubirea ploilor de pe umbrele,
S-a închis în nori lumina și canicula în stele,
S-a îndoliat grădina și a coborât pe schele
În borcanele de smoală și-n cutii de acuarele.

S-au descoperit copacii de temuta îndoială,
S-a ascuns în lut frunzișul de atâta dor și boală,
S-au cutremurat penițe lîngă foaie și cerneală,
Sfâșiind neînțelesul orelor de oboseală.

.

Prohodul ploilor

 Prohodul ploilor de toamnă,  
 din pieptul cerului legat 
 cu abur și cu mere coapte, 
 răzmoaie ulița din sat. 
  
 Captiv, nectarul, în butoaie, 
 din nohan dulce-amărui, 
 mustește-n ultime suspine, 
 izbăvitoare somnului. 
  
 Se scurg năuce pe artere 
 bătăi de clopote târzii, 
 ecouri și croite semne, 
 printre căscioarele pustii.