Jianu Liviu-Florian

 

 

– Bă, Tanțo, bă, cu ce se ocupă extratereștri ăștia, bă?

– Ne fac vizite, Costele! Că le place peisajele, natura, ospitalitatea noastră tradițională!

– Și noi îi primim?

– Îi primim, Costele, ca să socializăm și noi cu cineva, să schimbăm o părere despre modă, despre marketing, despre originea vieții!

– Carele va să zică, bă Tanțo, în istoria noastră, românii au fost tot extratereștri!

– Tot, Costele!

– Și turcii, tot extratereștri?

– Bineînteles, Costele!

– Și  ungurii?

– Întocmai, Costele!

–  Și tătarii?

–  Și ei, Costele!

– Si nemții, si francezii, si italienii, si restu Asiei si Europei?

– Până la ultimul, Costele!

– Si noi am socializat cu toți?

–  Cu toți, Costele!

– Si rușii?

– Rușii au fost  extraterestri mai răsăriti, Costele! Că lumina vine de la răsărit!

– Si americanii?

–  Si ei, Costele, au venit mai târziu, ne-au analizat stiintific, dar până la urmă  tot au venit! Si de atunci  lumina vine de la apus!

– Si le-am facut si noi o tratație, un țap, un mic, să se simtă în elementul lor?

– Păi cum să nu îi tratam, Costele, că asa e românul, primitor! Dar ei e tot mai exigenti,  si vor de la zi la zi tratații tot mai satisfacatoare!

– Cum satisfacatoare, bă Tanto?

– Păi, stiu si eu? Mici după formula functiei marelui Smarandache, si țapi după teoria relativității berii generalizate!

–  Bă, Tanto, bă, si la ce concluzie au ajuns extraterestrii ăstia  cu care am socializat?

– Costele, toti au tras concluzia ca este mai bine la noi, decât la ei! Că e mai bine sa ne mutăm noi în Univers, si ei să vină aici, în locul nostru!

– Si noi am fost de acord?

–  Sigur, Costele, ca am fost de acord, ca asa e politicos, sa faci mosafirul sa se simta  ca la el acasa!

–  Bă, Tanto, bă, pai io nu inteleg! Daca am fost de acord, cum stam noi acum in gara la Lehliu, si asteptăm trenul să ne ducă acasă?

–  Ehe, Costele, tu să fii sănătaos! Gara Lehliu demult a fost privatizată pe un mititel,  extraterestrilor, si pe o bancă mondiala de țapi, sindicatelor, ca să ducem si noi o viață modernă, virtuala, civilizată,  in galaxia Andromeda!

– Cum, bă Tanto! Noi stăm acum la  masa, si asteptam trenul, in galaxia Andromeda?

– Da, Costele! Si cand vine trenul, ne mutam mai incolo, spre originea Universului!

–   Bă, Tanto, bă, si când ajungem acolo, ce facem?

–Ce sa facem, Costele! Poate ne mutam pe internet, in spatiul virtual! Zau nu stiu!

– Eu stiu, Tanto! Explodam! Eu nu mai am rabdare! De pe acum explodez! Pai este posibil sa ajungem in galaxia Andromeda, sa asteptam de mii de ani lumina sa vina derebedeul ala de chelner cu doi tapi si 10 mititei, si sa nu-l vezi la fata? Asta e economie de piata?

– Lasă, Costele! Nu pune la inima! De unde sa avem noi economie, dacă n-avem piata!  Cel putin stim cum a luat nastere Universul! Este un mister pe care extraterestri încearca de miliarde de tapi si mici  lumina să îl rezolve! Ne-ar da Raiul pentru el!

– Ei, as! Ce sa facem noi cu el? Eu sunt multumit cu tine, ba Tanto ba! Ca esti femeie de caracter!

–  Si eu, Costele! Că esti bărbat atent! Apropo, pe internet  se consumă țapi si mititei, Costele?

–  Se consuma, bă Tanto! Că o doamna ca tine merită si o tratatie virtuală!  

27 mai 2013