Sa vii, Pastorule, din nou –
Sa plamadim o vesnicie,
Universala Simfonie!
Din dascali buni, si din parinti,
Din simfoniile de sfinti,
Sa plamadim din noi, izvoare
Rodind belsug de Rai, spre mare –
Iar tu, Pastorule de geti,
A cumpani – sa ne înveti –
Intre masura de iubire,
Si propria noastra rastignire –
Din suferinta,si pacate,
Sa ne amirui, a razbate,
Sa-ti fim – din lut, sub pasi, in mers –
Luminile din Univers!
Binecuvânta, si mângâie,
In zborul fara cer, si frâie,
Din rana Ta Dumnezeiasca,
Eternitatea Româneasca!
Si din piciorul ei de plai,
Din gura dulcelui ei Rai,
Cu noi compune, Siderala,
Iubirea Ta Universala!
28 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian
