Tocmai acum, cand sunt parinte,

Si-mi fac copiii rugaminti,

Cand nu mai am puteri si minte,

Cat am nevoie de parinti!

 

Sa uit de ultima mea grija,

Sa fiu din nou copil iubit,

Dintr-un alun, sa-mi fac o tija,

Si sa ma uit la pescuit!

 

Pe unde v-ati ascuns, pe lume,

Parintii mei ce-ati fost copii,

De ce nu ma strigati, pe nume,

Si nu-mi dati tot ce pot pofti?

 

De ce istoria se tot zbate,

Cu alti copii si rugaminti?

Cine le da, cand cer de toate,

Cand nu mai pot acesti parinti?

 

Unde-mi sunt, Doamne, ei, parintii,

Sa imi tot dea, din viata lor,

Putere trupului si mintii,

Sa dau copiilor, ce vor?

 

O lume-ntreaga de mi-ar cere,

Le-as da-o fara rugaminti,

De as primi din cer, putere,

Le-as da parintii mei, parinti…

 

Va sarut mana tata, mama,

Veniti cand nu mai stiu si pot,

Cand ma ingheata marea teama,

Sa ne mai dati odata tot!

 

1 noiembrie 2012

 Jianu Liviu-Florian

.