ALTA PAGINA A FESTIVALULUI DE DANS AMERICAN – 2012

„Orice gratie este un avânt, o bucurie a înaltarii.”

                                                                                       Emil Cioran

Despre Pilobolus am mai scris anii trecuti, cu ocazia desfasurarii Festivalului de Dans American – ADF 2010 si 2011, ca despre o Companie remarcabila prin programele sale stralucitoare si provocatoare, pline de imaginatie, spirit, de explorare atletica si colaborare creativa. Dansatorii se arunca în aer, cad, executa fascinante piruete, totul facut cu precizie, dovada a exercitiului intens si al talentului. De fapt, toti dansatorii îsi daruiesc întreaga tinerete acestei obositoare dar fascinante arte.

Spuneam mai demult ca dansul este o arta veche. Pentru omul primitiv dansul exprima un mod de gândire, precum si un stil de viata. Prin dans omul transmitea celor din jur ceea ce simtea cu ajutorul „limbii universale a corpului”. Toate evenimentele din viata omului primitiv: nasterea, moartea, razboiul, alegerea conducatorilor, însanatosirea bolnavilor etc., erau sarbatorite prin dans. De la figuri simple si gândire simpla, dansul a ajuns în zilele noastre sa exprime o gândire complexa prin figuri variate si pline de expresie ale trupului, prin starea exuberanta a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simti ca poti totul, ca absolutul e în mâna ta, ca exuberanta ta este exuberanta acestei lumi, ca ritmul universal palpita în tine frenetic si intens, ca tu esti lumea, ca existenta nu e conceptibila decât în masura în care trece prin tine… este desigur a realiza o forma de bucurie greu de banuit si care este un monopol al celor dotati cu sensibilitate magica.”
Sa ne amintim ca denumirea Companiei vine de la un fung caruia îi place soarele, având o remarcabila abilitate de a se orienta spre sursa de lumina si care creste prin pasuni, dar nu numai. Acest fapt ni se aminteste în prezentarea spectacolului, prin imagini sugestive, fungii fiind prezenti peste tot, înmultindu-se si raspândindu-se prin si peste tot ce alcatuieste viata omului.

Compania Pilobolus are sediul în Washington Depot, Connecticut. Si-a început activitatea în 1971 ca o companie de dans de grup si a dobândit curând un renume, pentru calitatile extraordinare, obtinute evolutiv în acest secol al 21-lea, având trei nuclee de activitate: Teatrul de dans Pilobolus, Serviciul de Creatie Pilobolus si pretiosul Institut de dans Pilobolus.

În data de 7 iulie a.c., în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center), Carolina de Nord, am putut viziona spectacolul acestei companii. Compania s-a prezentat într-un mod nou în aceasta stagiune a Festivalului de Dans Modern.
În prima parte au fost dansurile intitulate: AZIMUTH, SKYSCRAPERS si SWEET PURGATORY. În a doua parte, dupa pauza: THE TRANSFORMATION si AUTOMATON.
Azimuth ne-a fascinat privirile. Dar si gândurile. Pe fundalul scenei a aparut un cerc având în mijloc un astru, iar pe scena fiecare dansator cu câte un segment de cerc, simbolizând parti ale pamântului (azimut – curbura, arc de orizont), executând superbe miscari de dans, cu miscari de jonglerie, într-un univers geometric si artistic frumos alcatuit, dansatorii fiind mereu în cautarea unui echilibru cu bolta cereasca,  desprinzându-se de sol prin minunate sarituri si torsionari ale trupului, în dorinta de a sfida gravitatea si de a gasi cât mai curând armonia dintre cer si pamânt. Aici, jongleria practicata în aria circului, a fost ridicata cu maiestrie la rangul de arta.

Dansul este cel care uzeaza întotdeauna legile fizicii. În teoria einsteiniana, gravitatia nu mai este efectul interactiunii unor corpuri materiale, ci al curburii continue spatiu-timp; corpurile nu se atrag unele pe altele, ci pur si simplu urmeaza liniile geodezice ale spatiu-timpului; miscarile nu mai sunt cauzate de forte, ci de constrângeri de ordin geometric. Gravitatia, sustinea Einstein, este o „unda” care se propaga local, din aproape în aproape. Coregrafia se pare ca a urmarit aceasta idee în realizarea dansului.
În Skyscrapers perechile de dansatori au avut o frumoasa costumatie în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane, în asa fel încât privirile ne-au fost fascinate de aparitia fiecarei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii a doi îndragostiti. La sfârsitul dansului, dansatorii cu costumele divers colorate au reaparut dansând într-un ritm alert, pe fundalul ecranului care se perinda cu viteza accelerata, însotind coloritul corespunzator al costumatiei dansatorilor veseli, fericiti.

  Sweet purgatory a fost un superb poem pe muzica inconfundabila a lui Dmitri Sostakovici, compozitor si pianist rus al secolului XX-lea, Simfonia de camera Opus 110a. Adevarat balet modernizat, desfasurat pe un ecran cu pasari migratoare în zbor! A fost partea care mi-a placut cel mai mult. „De gustibus non est disputandum!”

The Transformation a constituit partea amuzanta a acestui spectacol, sugerând modul în care poate fi manipulat un om, transformarea lui facându-se din om în animal.
  Automation a fost un dans al oglinzilor, desfasurat ca o calatorie spre o lume viitoare, necunoscuta. Fiecare dansator cu oglinda sa. În timpul dansului mi-am amintit poezia pe care am scris-o cândva:

Oglinda mea e mica parte/ Din oglinda lumii./ Chipul meu privit în ea/ E-o mica parte/  Din chipul lumii./ Timpul daruit oglinzii mele,/  Poate fi numarat în clipe;/ Timpul daruit oglinzii lumii -/ Tot restul vietii./ Alunecam încet-încet/  În spatele oglinzilor,/ În spatele oglinzii lumii-ntregi,/ Spre alta oglinda/ Mult mai luminoasa/ În care nu se mai regasesc/ Nici durerile,/ Nici chinurile noastre.

Spectacolul a fost un amestec fericit de creativitate, umor si drama. Felicitari Companiei!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord