Nucul cu ochii în floare,
Cu vântul de brate legat,
Reteaza aeru-n frunte,
Iar apele pieptu-i razbat.

Printr-un ciorchine de nouri,
Un curcubeu de jaratec
Toarna pe umbre ecouri
Si un apus singuratic.

Salcia ca o moscheie,
Cu rochia alba în vânt,
Cu rugaciuni de femeie
Si aripi crescute-n pamânt,

Musca din stele zemoase
Si lasa o rana pe cer,
Cânta pe-o coaja de nuca
Într-un asfintit efemer.

Tatiana Scurtu-Munteanu