LA PROHODUL BRADULUI

Adrian Botez

BRADUL

mamei mele, Adriana

pustiu – cu ochii-ncetosati de lacrimi
privesc la bradul înaltat din munte:
cui îi vei îndemna plecata frunte
sa se împlânte – iar – în ceruri?

rând dupa rând – iesi-vom nori din piatra:
tu vei ramâne-aratator spre stele!
…dar cine îsi mai face astazi vatra
focul dumnezeiesc carând pe schele?

vin vremi pitice – ne-aparam sub Cruce
n-avem urmasi împatimiti de jaruri:
cu noi – sub glie-un ev întreg se duce…

…amurg grabit – nu tu-mi aduci amaruri:
ramâne însa – veghetor în munte
atât de singur – bradul cel din frunte…!
***

NUNTA

lina, lina
boare plina
îmi duci Neamul în lumina!

…trece mosul bradului
trec unchesul dorului
si-amiaza stejarului
prin soarele vadului:
nepotii din flori si-i cheama
la Nunta de dupa vama!

…cobor vâlvele din munti
de ne las’ pe toti carunti
întelepti cu stea pe frunti –
si la Nunta ne poftesc
cu Pocal Împaratesc!

…stimele izvoarelor
si cu Duhul Norilor
le-au soptit mioarelor…
…si se misca-ncet spre Nunta
turma dupa turma muta…

…iar deasupra tuturor
Calauz Vultùrilor
vine Mire de Sulfina
cu Coroana de Lumina!
…mâna-n mâna a plutire
musata ea preste fire
vine spre El cea Mireasa
dintre mii de stele-aleasa…!

…au ajuns altar de-amiaza:
Domnu-i binecuvânteaza!

…în genunchi si Neamul meu
se roaga lui Dumnezeu
pentru Soare, pentru Luna
pentru Duhul de sub Struna…
…si asa trecem si noi
peste cale ori nevoi
si aflam – strat dupa strat
florile de matostat
fara ceas – fara pacat…
***

LA PROHODUL BRADULUI

la prohodul bradului
vine maica cerului:
plânge cânta si descânta
de dor si inima frânta

au plecat pe struni de vânt
frati de cetini – rând pe rând
în urma-le lunecând
ceata unui pribeag gând
si o rana de cuvânt

…lumânarile de roua
frâng lumile drept în doua
***

TAINA FARA DE PACAT

ca am iubit – e-o taina fara de pacat:
nici îngeri n-am trezit în aiurare!
au fost o boala si cutremurare
si cruci de pasari – mii – am împacat

doar doi apostoli m-au ghicit a vrere
pe drumul de mâhnire spre Emaus:
s-au bucurat ca de o revedere
si mi-au zâmbit spre-apropiat repaus…

ce-a fost o taina – va muri în taina
o floare lunecând petale-n vis:
lumina verii n-o ascunzi sub haina

eu – totusi – îmi ascund taina sub scris…
…acolo-i timpul când Hristos cu mine
întrezarit-am gòlgotele crine…
***

ORBI CU DARURI DE TAMÂIE

orbi cu daruri de tamâie
pipaie ca sa ramâie
în altarul cerului
în mireasma lerului

nu va stiu decât din vis
v-am întruchipat în scris
doar cu voi am vorovit
despre nori – despre-amurgit…