“Tu vei fi sotia mea!”, au fost cuvintele lui Dumitru Sinu, imediat ce a zarit-o pe Nicole, tânara si frumoasa canadianca ce-l întâmpinase cu zâmbetul ei fara seaman într-un magazin din Montreal, în urma cu o jumatate de secol. El – chipesul barbat în floarea vârstei, la cei 37 de ani înca burlac, ea – copila de 19 ani, plina de viata si  curata ca lacrima, dupa cum îi spusese propriul sau duhovnic, se plac si se iubesc din prima clipa, iar dupa trei luni îsi unesc vietile în sfânta taina a casatoriei.
O viata tumultoasa, traita frumos de un cuplu cu puternice radacini în pamântul dragostei, îi uneste pe cei doi si îi tine alaturi, la bine si la rau aproape 50 de ani. si odiseea lor nu s-a sfârsit, ea curge lin si le daruieste bucuria împlinirii: au doi copii minunati, au nepoti deosebiti, au o afacere care le asigura ceea ce-si doresc si traiesc în armonie, bucurându-se de o viata cu-adevarat frumoasa.
Ambitia unei canadience de a vorbi româneste!
Începutul n-a fost usor, cum multe n-au fost usoare de-a lungul timpului, dar au avut rabdare si întelepciune ca sa le depaseasca pe toate. S-au cunoscut în Canada, la Montreal, dar viata lor a urmat, ulterior o alta traiectorie si dupa câtiva ani s-au mutat în Statele Unite, în California. Opt ani au locuit apoi în Franta, la Saint Gervais, au revenit în America, de data aceasta la Reno, în Nevada si în cele din urma, iata-i de aproape treizeci de ani în Arizona, la Phoenix.
Când s-au cunoscut, Nicole nici macar nu auzise de România, dar a avut ambitia sa învete singura limba româna. Dumitru Sinu mi-a vorbit mult despre doamna Nicole, a iubit-o de când a întâlnit-o si a modelat-o dupa sufletul si vrerea sa. I-a admirat vointa, ambitia si a sustinut-o cum a stiut el mai bine.
”Eram în Canada si plecam dimineata la birou la Halifax iar ea, îmi spunea la plecare zâmbitoare – somn usor!; seara, înainte de culcare rostea, foarte convinsa ca e corect, un nostim  drum bun!” Dar el nu a corectat-o. Nicole Sinu afla ce confuzii facea doar atunci când vorbea cu alti români, prieteni de-ai lui nea Mitica.
Ambitioasa si mândra din fire, doamna Nicole a zis în sinea sa: asta nu ma învata limba româna! si luând dictionarul, a început singura sa învete, mai întâi toate verbele românesti. Le rostea cu voce tare pâna le-a stiut foarte bine. Apoi, a luat un dictionar Larousse, a desenat corpul omenesc, trecând în dreptul fiecarei parti denumirea în limba româna. În fiecare zi îsi tinea propria lectie de limba româna, pâna a învatat bine si s-a descurcat de minune. Toti prietenii lor români erau uimiti de românca Nicole, pentru ca tare i-a fost draga limba româna.
Era o mândrie pentru ea ca vorbea româneste si iubea limba poporului caruia îi apartine sotul sau, era a doua sa limba, dupa franceza nativa.  “Când s-a întâlnit cu mine, Nicole nu stia decât franceza. Dupa aceea a învatat româna, engleza si italiana.”
Fiica lor, Sandra, care locuieste cu familia la Saint Gervais, în Franta, de asemenea vorbeste fluent franceza, engleza si italiana si are cunostinte medii de limba germana.
Nicolae, baiatul lor, stie bine engleza si franceza, se descurca în italiana (el a locuit o vreme în Italia), întelege limba româna dar o vorbeste destul de sumar, iar acum învata limba chineza  (a si fost de câteva ori în China).
“Am avut prieteni rasariti si am o sotie, mai românca decât toate canadiencele la un loc!”
“Am avut prieteni rasariti – îmi spune Dumitru Sinu – medici, profesori, ingineri, care aveau tot sotii canadience, dar niciuna nu vorbea româneste. De-abia daca legau câteva cuvinte în limba româna, pe când cu Nicole se putea vorbi fluent, devenise încetul, cu încetul, românca în toata regula. Toti o laudau si o apreciau iar ea era asa de bucuroasa ca învatase limba noastra!”
Aveau multi prieteni si se învârteau într-un mediu elevat, unde Nicole si Mitica erau iubiti si apreciati. Printre cei mai apropiati se numarau Petru Sultana, profesorul român care la Montreal era bibliotecar, Florin Marghescu si Mircea Diaconescu, ambii fosti ofiteri ai armatei române, doctorul Ion taranu, care a profesat ca medic atât în Franta cât si în Canada. Dupa 57 de ani de strainatate, îmi place sa spun ca nu m-am înstrainat, ca am România în inima si ca, oriunde ma duc, o iau cu mine în traista – declara Ion taranu într-un interviu acordat lui Ion Longin Popescu. Anturajul familiei Sinu spune multe, inclusiv dovedeste din plin calitatea socio-umana a celor doi soti.
Din lista de prieteni nu lipsea nici Tiberiu Cunia, ilustrul profesor, cu o remarcabila carte de vizita. Personalitatea acestuia, aromân de origine, este descrisa în paginile unei carti scrise de catre Ilie Traian, editata sub titlul Un Coresi aromân – Tiberiu Cunia. Independent de pregatirea sa profesionala, fiind la baza inginer silvic cu studii si în domeniul statisticii aplicate în silvicultura, laureat al unui premiu von Humboldt, în prezent, Tiberiu Cunia lucreaza alaturi de alti confrati aromâni, la întocmirea unui dictionar explicativ aromân si traieste în Statele Unite.
Sotiile prietenilor lui nea Mitica erau toate mai în vârsta decât Nicole, dar toate o iubeau, pentru ca era o foarte placuta companie: inteligenta, frumoasa, tonica, plina de viata! Sotia lui Mircea Diaconescu, fost ofiter al armatei române (împuscat în picior în timpul razboiului) spunea adesea cu sinceritate: O iubesc pe Nicole mai mult decât pe fiica mea!
Toata lumea o placea si-o respecta pe doamna Nicole Sinu pentru toate virtutiile sale, dar mai ales pentru ca a avut ambitia sa învete limba româna. „Ea a devenit foarte repede românca. Întotdeauna curioasa din fire, dornica sa cunoasca si sa se perfectioneze, Nicole a învatat într-un timp record româna – îmi spune Dumitru Sinu, mândru de sotia lui. Mereu îmi spunea: «As vrea sa învat si suedeza» – nu stiu ce dragoste prinsese ea de aceasta limba!”
Statutul de românca îi place mult lui Nicole. Românii pe care i-a cunoscut în aproape jumatate de secol de când este sotia lui Dumitru Sinu au fost oameni deosebiti, calzi si primitori si s-a simtit totdeauna foarte bine în compania lor, le cunoaste acum obiceiurile, traditiile si cultura.
Adora bucataria româneasca, îi plac sarmalele si mititeii la nebunie, îi place tot ce este românesc, pentru ca traieste fericita de-atâtia ani alaturi de un român.
“Nu mai are nimic canadian în ea. Nici nu are ce sa aiba: Canada este o tara rece, o tara de gheata, atât la propriu cât si la figurat. Desi este canadianca get-beget, nascuta la Montreal, Nicole spune acum : «Nu m-as mai duce în Canada, nici în vizita»”- îmi zice sotul ei.
L-am întrebat odata pe nea Mitica daca doamnei Nicole i-ar placea sa se mute vreodata în România. „Pai nu m-am dus eu, ca român, sa stau acolo! În vizita este placut sa mergi, nepotilor mei le place sa petreaca vacantele în România” –  îmi rapunde cu sinceritate prietenul meu. Probabil ca daca ar fi acea Românie de care-si amintea nea Mitica, aceea Românie în care era bine, poate s-ar fi încumetat sa locuiasca în mijlocul celor carora le-a învatat limba, obiceiurile, romantele si doinele, poeziile…
Desfatare sufleteasca: între „Historia” frantuzeasca si „Luceafarul” lui Eminescu
Daca Dumitru Sinu este un împatimit iubitor al tainelor cartilor, nici sotia sa nu s-a lasat mai prejos. Doamna Nicole citeste carti, citeste reviste – citeste foarte mult – mai ales în limba franceza. Nu-i plac revistele americane: în timp ce publicatiile de peste ocean se axeaza mai mult pe aspectele practice ale vietii, cele frantuzesti au acel cumul de informatie de care are nevoie un om pentru a-si îmbogati cunostintele despre istorie, filosofie, arta.
Este motivul din care doamna Nicole parcurge cu regularitate revista frantuzeasca Historia la care este abonata de multa vreme. Un magazin informativ cu o tinuta editoriala de exceptie, continând date si informatii, în general legate de istorie, dar în acelasi timp o revista de opinie si informatie culturala. Îi place sa se informeze, sa cunoasca, sa descopere mereu ceva ce înca nu stia, cu alte cuvinte, raspunde în permanenta acelei chemari interioare care te-ndeamna mereu la a te îmbogati sufleteste….
Doamnei Nicole i-a placut foarte mult la Saint Gervais. Iubeste muntii, adora padurile si mediul acela linistit. A avut multe prietene acolo, în oraselul unde, vorba lui nea Mitica, „toata lumea se pupa cu toata lumea”. În plus, franceza este limba ei materna, e firesc sa iubeasca locurile, limba, literatura si istoria francezilor.
Dar veti fi uimiti daca va voi spune cât de mult îi plac doamnei  Nicole Sinu poeziile românilor. „Iubeste foarte mult poeziile lui Eminescu – îmi relata sotul distinsei doamne – recita strofe întregi din Luceafarul Eminului!” Nicole Sinu, iubindu-si si respectându-si jumatatea, a asimilat si cultura poporului caruia Dumitru Sinu îi apartine.
  „Mi te-ai lipit de suflet, ca marca de scrisoare…”
Sa nu mai vorbim de muzica româneasca! Va imaginati cum cânta o frantuzoaica/canadianca sadea Asa beu’ oamenii buni? Da, cunoscând-o, eu sunt sigur ca la prin felul ei de a fi, prin vitalitatea de care da dovada si spiritul acela frantuzesc nativ, mostenit de la un popor pe a carui carte de vizita sta scris cu majuscule ROMANTISM – poate concura oricând cu cea mai românca dintre românce, inclusiv la interpretarea unui cântec de pe la noi.
„Îi plac romantele. Avem câteva sute de CD-uri cu muzica româneasca, ruseasca si greceasca, dar cântecul ei preferat este La birtutu’ din padure! si mi-e drag s-o ascult cântându-mi: La birtutu’ din padure / Baui doua iepe sure / Cu banii de pe capestre / Luai toale la neveste…” Am râs amândoi închipuindu-mi-o pe doamna Nicole doinind melodia asta, iar nea Mitica, spiritual ca de obicei, a venit imediat cu o completare: „Ei, n-am avut eu iepe, si chiar daca le-as fi avut, nu le beam, dar toalele nu i-au lipsit nevestei mele niciodata!”
Când locuiau în California, Dumitru Sinu avea câtiva prieteni români, muzicanti, care veneau de multe ori la ei la hotel si obisnuiau sa cânte, printre altele, Lume, lume, sora lume / C-asa-i viata trecatoare / Unul naste, altul moare / Lume, sora lume!”. Toata lumea era a lor, atât de frumos se distrau! De multe ori, veselii prieteni ai lui Mitica faceau tot felul de glume cu doamna Nicole: îi cereau sa le scoata din magazin, cine stie ce voiau ei, sa fure, bineînteles ca o faceau doar pentru ca le placea reactia canadiencei: Nuuuu! Va cumpar eu tot ce doriti, numai sa nu furati! Se distrau de minune, erau tineri, erau frumosi, erau veseli si le placea compania lui Nicole si-a sotului sau.
„O cucerisera cu romantele, muzicantii mei români, îi cântau mereu una superba, apartinând Bucurestiului interbelic  – si nea Mitica începe sa fredoneze: Sub balcon eu ti-am cântat o serenada / Ca pe vremuri visatorii trubaduri / Sus pe cer se-oprise luna sa ma vada / Cum cântam de dragul dulcii tale guri / Toate florile-ascultau a mea tirada / Numai tu n-ai înteles ce dor mi-era / Sub balcon eu ti-am cântat o serenada / Cea dintâi si cea din urma-n viata mea – era încântata  Nicole si ne simteam extraordinar la acele petreceri de neuitat”.
Dar Nicole Sinu mai avea o melodie foarte draga ei, o asculta si-o cânta adesea, uitându-se în ochii sotului sau: De când te cunosc pe tine/ Nu stiu ce mi-oi fi facut / Am ajuns ca vai de mine / Nu te-as mai fi cunoscut / Biata inima, bate ca nebuna / Pentru ca te vrea pe tine ’ntr-una / si toata ziua nu-i cuminte/ Ca  bate de dorul tau / Inima, de ce n-ai minte / Nu vezi ca-mi faci numai rau / Mi te-ai lipit de suflet, ca marca de scrisoare / si nu pot orice-as face / Sa te mai dezlipesc / Mi te-ai lipit de suflet / Mi te-ai lipit cam tare / si nu am timp de pace / De când eu te iubesc.
Doamna Nicole este o fire foarte vesela – i-am spus lui nea Mitica într-una din zilele când eram la el acasa si doamna Nicole tocmai plecase. Râsesem bine cu ea pret de câteva minute pe seama povestilor lui nea Mitica. „Da, dar asta a luat-o de la mine!” – a sarit ca ars prietenul meu. Doar o modelase cum a vrut el daca a luat-o de nevasta asa de tânara!
Cum sa nu doresti sa întâlnesti un asemenea cuplu extraordinar, doi oameni care se iubesc si se completeaza atât de bine unul pe celalalt?!
   Puterea dragostei poate învinge stralucirea banului
„Daca am facut ceva bun în viata, atunci faptul ca mi-am luat o sotie mai tânara, e acela! – zâmbeste cu subînteles nea Mitica. Imagineaza-ti ca aveam acum una de vreo optzeci de ani. Ar fi cam cu cinci ani mai tânara decât mine… Ar mai merge aia în stânga si-n dreapta, asa, sprintena ca si Nicole care alearga toata ziua? S-ar mai ocupa de afacerile familiei cu atâta daruire si pricepere ca si tinerica mea sotie? Sau imagineaza-ti ca ar avea vreo optzeci si cinci, ca mine! Uita-te la ea cum vine, cum pleaca…”, si pe fata lui Dumitru Sinu se putea citi dragostea si admiratia pe care o are fata de femeia de alaturi.
Împreuna au trecut peste greutati, împreuna s-au bucurat, împreuna au muncit si si-au împlinit visele, au doi copii minunati, sunt niste bunici fericiti si traiesc de-o jumatatate de veac si bune si mai putin bune, iubindu-se si respectându-se unul pe celalalt.
Tânara din magazinul acela din Montreal de-acum 50 de ani, pe-atunci doar o copila, modelata cu dragostea barbatului ajuns la maturitate si încercat de viata, n-a tinut seama ca alesul inimii sale nu avea pe atunci niciun ban, dupa cum mi-a marturisit nea Mitica, l-a ascultat si împreuna au reusit sa realizeze multe. Pentru ca sotul ei i-a spus de la început: ”Nicole, n-au importanta banii astazi! tine cont, va veni o zi când vom avea mai mult decât ne va trebui si o sa ne plimbam peste tot în lume!”. si asa a fost!

Octavian Curpas