În Biblie cuvântul fericire  este pus în concordanță cu ascultarea și împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu

Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!  (Apocalipsa, 1:3)

Fericirea e promisă pentru cei care citesc Biblia și ascultă de învățătura ei și caută să împlinească poruncile lui Dumnezeu.

Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El? Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt. (Eclesiastul, 2:24-26)

Evanghelia lui Luca spune Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (1.37).

Orice scrie în Sfânta Scriptură are putere, deoarece e adevăr, care s-a împlinit și se împlinește căci Dumnezeu veghează la aceasta.

Cuvintele fericire și binecuvântare sunt folosite adesea ca sinonime. Și sunt sinonime în multe privințe. Fericirea o ai atunci când esti binecuvântat. Ești cuvântat de bine. Fericit ești când Dumnezeu te vorbește de bine. Când lui Dumnezeu i se face milă de tine și te binecuvântă.

Te vorbește de bine, nu îți trimite foc și pucioasă ca Sodomei și Gomorei …

Prin credința în Dumnezeu, în viața și lucrarea lui Isus Cristos, și, prin pocăință de faptele imorale, ești absolvit de vinovăție, dacă începi să trăiești în ascultarea de El.

Pe paginile Sfintei Scripturi sta scris, în Geneza 12, cum Dumnezeu l-a chemat pe Avram să-l urmeze. Dar, mai întâi se pare ca îndemnul plecarii l-a primit Terah, tatal lui si, împreuna cu Avram si nepotul Lot,  s-a îndreptat în directia indicata de Dumnezeu. Au ajuns însă doar  pâna în Haran, unde Terah a murit si a fost îngropat. Unii nu au harul sa-si sfârsească călătoria în Canaan, împotmolindu-se pe drum. Nu a fost însă și cazul lui Avraam, care s-a încrezut în Domnul.

Oricine are nadejdea aceasta în El se curateste, dupa cum El este curat. (1 Ioan, 1:3)

Domnul zisese lui Avram: „Iesi din țara ta, din rudenia ta si din casa tătălui tău si vino în țara pe care ti-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.(…) Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran. (…) Și, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: „Uită-te spre cer si numara stelele, dacă poți să le numeri.” Și i-a zis: „Asa va fi sământa ta.”Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.(Geneza, 12.1-4; 15.5-6)

Când Dumnezeu a văzut strarea depravată a celor din Sodoma, imorală, iar răutatea lor a ajuns să fie strigătoare la Cer, El l-a avut în vedere pe Avraam:

Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? (… ) Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. (Geneza, 18)

Ce vreau să spun, e faptul că Avraam a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu și l-a numit prietenul Său, de aceea nu a ascuns de Avraam ce avea de gând să facă cu Sodoma și adorit, din pricina lui Avraam ( prietenul Său) să-l salveze pe Lot (nepotul lui Avraam).

 Avraam era un om cu vază, binecuvântat nu numai spiritual, ci și material. El umbla cu Dumnezeu, în voia Lui. Și, Avraam, era fericit!

Avraam a căutat în permanență să facă voia lui Dumnezeu, și, împlinind-o, Avraam a ajuns să fie fericit încă de pe acest pământ!

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. (…) Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. (Evrei, 11: 1-3; 8-10)

George Danciu