Cârdei V. Mariana

Venim in asta lume
deplin increzatori,
destinul ne promite
iubire si comori.

Invatam sa cerem apa,
mancare, dragoste mare,
simtim ca mama si tata
sunt fiinte iubitoare.

Gangurim si facem pasi
suntem tare dragalasi
cercetam jucarioare,
ne ridicam in picioare.

Invatam pe rand cuvinte,
recunoastem pe parinte,
stim sa zicem mama, tata,
de plimbare suntem gata.

Sapte ani avem nevoie
sa-i intram lumii in voie
si toti suntem educati
de parinti, bunici si frati.

Acumulam cunostinte
si ne punem trei dorinte
sa fim mari, sa fim iubiti,
si sa traim fericiti.

Adolescenta ne-nvata
ce sa pretuim in viata:
bogatia sufleteasca
cu iubirea ei fireasca.

Muncii ziua-i daruim,
dragostei a noptii boare.
si in zorii diminetii
sorbim din nectarul vietii .

Viata este o-ncantare,
ne farmeca, ne vrajeste,
si-n vartej turbionar
spre adancuri ne taraste.

Iata, toata omenirea,
fara sa vorbim de rasa,
cand imbatraneste moare
parasindu-si a ei casa.

Intrebarea ce se pune
si raspuns inca nu are
“Cum putem ramane tineri
si plini de ardoare?”

Am trait toti odiseea
si am daruit urmasi
sa descopere enigma
plina de suspans.

“Tinerete fara batranete
si viata fara de moarte”
este inca doar povestea
scrisa intr-o carte…