Cârdei V. Mariana

 

Albastri cum este cerul sau ca marea schimbatoare,
uneori sunt ca azurul ce-l privesti departe-n zare.

Par un camp cu albastrele – Floare de Nu-ma-uita,
sunt oglinda vietii tale – toata frumusetea ta.

Ei reflecta adevarul, sunt tandri sau visatori,
sunt adancul de laguna, pot fi tristi sau zambitori.

Uneori parca sunt sabii de otel lucind sub Luna,
alteori sunt cum e ceata, reci ca valul in furtuna.

Cand privirea ta profunda vrea sa semene iubire,
poarta-n ea un zambet tandru ce reflecta fericire.

Flori albastre de cicoare pe o fata zambitoare,
sunt intindere de ape limpezi sau involburate.

Cu privirea ta celesta ai facut sa fii iubita,
sotul tau cu ochi albastri ti-a raspuns „Fii fericita!”

Ochii tai sunt ca safirul ori albastri ca topazul,
doi irisi frumosi, albastri, zorele – sa uiti necazul.

S-au desprins din curcubee arcuite dupa ploaie
si-s umbriti sub dese gene de a Soarelui vapaie.

Ochii tai spun adevarul, mi-e deajuns sa te privesc,
draga mea, esti minunata, trandafiri iti daruiesc!.

Ai descins dintr-o poveste de dragoste implinita,
esti lumina vietii mele si-ti doresc sa fii iubita!