Jianu Liviu-Florian

 

Atatea maini mi s-au intins

Cand mi-am bagat in buzunar

De frig, o mana de invins –

Sa le mai dau ceva in dar –

 

Atatea glasuri mi-au cerut,

Cand voci, si-n mintea mea, aveam –

Sa le tot dau, cand n-am avut

Nici pentru mintea mea, balsam –

 

Atatia ochi mi-au plans in gand,

Cerandu-mi doar o mangaiere,

Doar sfarc dintr-o lumina, cand

N-aveam nici eu, sa vad, putere –

 

Pe-atati si-atati, ii stiu mereu,

Cerandu-mi, vesnic, ocrotire,

De parca sunt un Dumnezeu,

Ce n-are nici macar iubire,

 

Ce n-are nici macar iubire…