Jianu liviu-Florian

 

 Am saturat de corcoduse Raiul tot!

Nici Sfintii sa manance, nu mai pot!

 

Cereasca-Imparatie, cu placere,

Obeza e, de la un pumn de mere!

 

Dovada: astazi,  cand sa pun pe masa

Bisericii, cu fructe, noua plasa –

 

Arhanghelii, si ingerii ceresti,

Inchis-au usa, gauri, si feresti –

 

Si m-au rugat, chiar fara un cuvant,

Sa-mpart din cele poame – pe pamant!

 

Ce ratii mici, ce nobila masura,

Au fiintele ceresti, la burti, si gura –

 

Si cum nu se ajunge, bunoara,

Un pumn de poame verzi, la toti de-afara!

 

E drept! Acum Biserica-i sub cheie,

Dar cand o va deschide, o femeie,

 

Sa navaliti in ea, pe langa strane,

Ca sa mancati si mere, si  mosmoane!

 

 Si daca veti ramane tot flamanzi,

Va rog sa fiti cu mine foarte blanzi,

 

Caci eu mananc, cat sa-mi ajunga-n ranza,

Paine cu rosii, si dovleci cu branza!

 

Ma mir si eu, cam cate ne sunt date

Sa impartim.. si mi le-mpart pe toate!

 

Ma mir si eu, precum un somnambul,

Ca-n veacul tot – doar cerul e satul!