Ma tine-n brate, ca tine, primavara
Si flori în par îmi prinde de cires,
Prin vene îmi revarsa calimara
Cu tot albastrul norilor culesi

Din tencuiala cerurilor crude.
Aud gradina-n ploaie clocotind,
Ferestrele atârna sa asude
Înmiresmate-n aur si argint.

Pamântu-si soarbe cupa aburinda
Si eu, de dupa geam, în ochii tai,
Ce înverzesc petale de oglinda,
Croiesc navoade si tacute cai.

Presar în soapta mângâieri razlete
Pe umerii din stânca de granit,
Si cu racoarea dulce-a diminetii
Te-nchid într-un sarut neprihanit.

Tatiana Scurtu-Munteanu