Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, Romania se afla, pentru a doua oara, in fata nui esec raunator pe planul relatiilor sale externe. Primul, mai degraba datorat unor jocuri politice, dar si unor interese economice vadite , a vizat amanarea admiterii Romaniei in NATO pana ce autoritatile de la Bucuresti au reusit „sa-si faca temele”, dupa cum se spune adesea ca o scuza.
 De ceva vreme ideea ”facutului temelor” a reaaparut din nou si este folosita fie ca o acuzatie la adresa autoritatilor, fie, de catre acestea, ca o scuza pentru esecul iminent al acestui nou proiect de mare anvergura: primirea Romaniei in spatiul Schengen. Singurul politician roman care a avut curajul (sau a facut marea greseala) de a spune adevarul a fost actualul ministru de Externe, dl. Theodor Baconsky . El a sesizat adevarata auza a recentei decizii a ministrilor de interne din Franta si Germania: in Romania nu mai e nici o companie sau afacere importanta de obtinut pe nimic sau in conditii dezavantajoase tarii noastre . Spusele ministrului roman au inflamat o mare parte a presei interne, dar si diversi oameni politici, care cer demisia aestuia s considerarea lui ca singurul si cel mai important demnitar vinovat de acest urias esec diplomatic. Pentru ca, indiferent de retorica folosita acum si in viitor, neadmiterea Romaniei in spatiul Schengen in martie 2011, asa cum se preconizase, reprezinta cel mai usturator esec al perioadei post deembriste. Si, din nou, cei ce vor trage foloasele sunt romanii simpli, mai exact cei care nu datorita recomandarilor insistente si repatate ale lui Traian Basescu, ci datorita saraciei crunte si mai ales lipsei oricarei perspective reale, int-un orizont de timp rezonabil, sunt impinsi sa se bajeneasca prin tarile Europei. Caci si datorita politicii vest europene din ultimii 20 de ani s-a ajuns in aceasta situatie economica falimentara in Romania .
 Imi aduc aminte ca dispute politice dure (si infructuoase, adesea cu mize ce tineau mai degrba de diverse orgolii sau interese de clan) au existat tot timpul dupa 1990. Dar pe atunci, in pofida frecventelor derapaje constatate, nu disparuse complet interesul sau mandria nationala. Iar pentru admiterea in NATO, primirea in UE sau chiar pentru eliminarea vizelor de calatorie in spatiul european, diversele forte politice, cu interese categoric diferite pe plan intern, au conlucrat in vederea atingerii unor astfel de obiective de interes national.
 In acest sens, ii spuneam primului adjunct al ministrului de Externe din Cehia, ca eu, ca deputat din opozitie, la acea vreme, sustin cu toata convingerea si puterea mea amanarea introducerii vizelor in Cehia pentru cetatenii romani pana dupa intalnirea ministrilor de interne si ai justitiei ce urmau sa se pronunte in vederea liberei circulatii pentru cetatenii tarii mele.
 Guvernul de atunci de la Bucuresti, cand a simtit ca este intr-o situatie dificila, a recurs si la sprijinul Opozitiei, dat fiind faptul ca obiectivul urmarit nu ii viza doar pe membrii si sustinatorii partidului sau. Din pacate, in ultimii 6-7 ani prapastiile ce separa diversele partide politice s-au marit extrem de mult. Nici macar obiective de interes stategic major – cum este admiterea tarii noastre in spatiul Schengen – nu le-a putut determina sa-si lase adversitatile deoparte si sa conlucreze in interesul national.
 Se pare nu numai ca s-a uitat interesul national si nevoia implicarii responsabile, cu toate fortele si in mod inteligent, in vederea atingerii lui, dar s-a facut si se face tot ce este posibil pentru discreditarea tarii, cu orice prilej si la toate nivelele. Certurile nesfarsite, nu o data pe motive puerile, actiunile de subminare reciproca si de discreditare cu aceeasi violenta, dar total inutila, pasiune nu raman necunoscute cancelariilor straine sau opiniei publice de peste hotare (gratie unei prese active, adeseori legata de diverse interese economice sau de alta natura) si intreatin convingerea ca Romania este un stat neguvernabil, cu pacate ult mai mari si grave decat sunt ele in realitate.
 Nu doresc sa fac nimanui procese de intentii. Cred, insa, ca partidele politice, din Opozitie si de la Putere, puteau sa continue a se sfasia sau, dupa plac, discredita, in ceea ce priveste viata politica interna, dar aveau obligatia ca in chestiuni de politica externa sa-si fi dat mana si sa-si fi adus, fiecare dupa puterile si abilitatea sa, contributia inclusiv la materializarea, la termenul preconizat, a acestui obiectiv de importanta majora pentru intregul popor roman in perioada actuala.
 Principalii lideri politici nu numai ca nu au facut acest lucru, ci, dimpotriva, sunt copartasi  la acest esec, ce va fi simtit dureros de romani. Apelul unora dintre ei a gasit intelegere la unii din politicienii vest europeni , care doresc, se pare, sa se implice, prin santaje si presiuni pentru modificarea raporturilor de forte de la Bucuresti .
 Esecul apropiat nu este insa doar unul al actualei Puteri , desi reprezentantii acesteia poarta cea mai mare vina in aceasta privinta. Dar intreaga clasa politica romaneasca actuala a cazut, din pacate, examenul Schengen!

Dr. Dan BRUDASCU