Sufletului
Ii plac tot felul
De mirodenii.
Busuiocul, insa,
E preferatul lui.
Miroase a vesnicie.

VARTEJ SOPTITOR TIMPULUI

Cobor in mine,
Iau de mana
Lumea cuvintelor
Si incerc sa fiu
Vartej soptitor
Timpului.

INSEMN

Insemn clipa aceasta
Cu lacrima mea
Si simt
Ce dureroasa ramane
Amintirea…

DE PLICTISEALA

Ma misc intre ceva si ceva,
Eu, punct perpendicular
Pe axa lumii.
Beau in fiecare noapte
Cate o stea
Si-mi innod aripile
Cu ganduri.

CADEREA SPRE NICIUNDE

Cadeam mereu
Intre jos si sus.
Incepusem sa ametesc
De atata cadere
Spre niciunde.
Vesnicia imi transpirase
In palme.

DINCOLO DE NOI

Dincolo de uitare,
E neliniste.
Dincolo de durere,
E boala.
Dincolo de boala,
E fiinta.
Dincolo de noi,
Suntem noi

CUVANT ROTIT

M-am ascuns
In umbra unei idei.
Nimic mai frumos
Ca acest joc !
Sunt un cuvant
Care se roteste.
Nimic mai bun
Decat zborul
Cuvantului !

ARIPI DE ROUA
Botul umed al diminetii
Rumega viata.
Ingerii s-au trezit
Cu aripi de roua.
Cu ochiul beat
Eu decojesc clipa

SEMN

Ingenunchezi
In iarba cuvintelor
Si genunchii
Iti prind radacini.
In clipa urmatoare
Devii semn.

TABLOU DE IARNA

E primavara-n iarna, vezi prea bine
Ce rai domnesc e in gradin’-afar!
Au inflorit, in ram, margaritar,
Toti merii mei, au florile ciorchine.

Miroase-a flori de gheata pe asfalt !
Maret tablou in casa mintii mele !
Si vor ramane pururea eterne
Aceste clipe cu pridvor inalt.

Nici mana unui pictor n-o s-astearna
Pe panz-acest décor mirific, pur !
E-atata frumusete imprejur
Incat as vrea sa fie pururi, iarna !

A CAZUT UN INGER

S-a pierdut un inger pe strada !
L-am vazut adineauri, in port.
Are parul alb, ca de vata,
Si ochi mari, albastri de tot !

S-a pierdut un inger pe strada !
A cazut din cer, nu stiu cand.
Are mersul zburdalnic, de parca
Pare-a fi adiere de vant !

Si-are-un trup de magnolie roz,
Iar obrajii, de purpura vie.
Ma opresc langa el si visez
Ca-i al meu, de acum, pe vecie.

A cazut un inger pe strada !
A cazut din cer, nu stiu cand.
Toti plopii se opresc sa il vada,
C-are ochii de flacari arzand.

Daca intrebi in vis pe Stapanul,
Unde sunt ingerii Lui,
O sa-ti spuna ca nu este unul,
Iar acela e cel ce-l vazui !

Si-am sa-l duc la mine acasa,
Sa-l pastrez ca pe-o boare de crin !
Si-o sa fie un inger – mireasa !
O minune cu zambet senin !

MAI INFLORESC SALCAMII ?

E mult de-atunci, tin minte ca ploua.
Iti admiram, timida, haina alba.
Acolo-n parc, doar frunza fremata
Si ma uimea mereu o floare dalba.

Erau mai multi pe banca, sub salcam,
Plangea statuia si curgea izvorul.
De man-am alergat pe-un tainic drum,
Mi-ai alungat din inima-ntreg dorul.

Si din trifoi, cand am cules norocul,
Tu mi-ai zambit, si-am inteles ca noi
Mereu vom tine-alaturea intreg jocul
Iubirii noastre: frunza de trifoi.

De-atunci e mult si nu te-am mai vazut.
Salcamul a-nceput sa-si pice frunza.
Stau seara trista, in pridvor, si-ascult
Paianjenul cum isi mai tese panza.

Si nu te vad, azi pasul ti-e mai rar.
Indiferent mi-arunci un zambet fals.
Ma consolezi doar cu un gand amar,
Cu glasul stins ma mai inviti la vals.

Nu-ti mai e mana calda, ca atunci
Si par sa-ti fiu, din ce in ce straina.
Urmele noastre de prin vai si lunci
In fata mea, cu greu se mai inclina.

Nu-mi mai arati pe cer nici Carul Mare
Si nici romanta mea n-o mai asculti.
Privirile de azi nu-s ale tale,
Ca sunt mai reci ca neaua de pe munti.

Cand ne urzeam, atunci, placute vise,
Senina luna ne veghea zambind,
Dar azi e trista, razele-i sunt stinse
Si ochiul ei nu e la fel de sfant.

Azi, toamna-ncepe, vantul sufla iar.
Miroase, simt, a struguri copti in vie.
Stau singura pe un oblon de car
Si ma gandesc la noi, la ce-o sa fie.

E mult de-atunci, azi treci nepasator
Si ochii ti-i ascunzi de ochii lumii.
In umbra amintirilor cobor
Si ma intreb  „Mai infloresc salcamii ?“

POVESTE CU INGERI

I-atat de-nalt pridvorul in care plang copacii,
Caci ingerii coboara direct in poala lui.
Alaturi, in gradina, se-mpodobesc iar macii
Pentru-o printesa-a noptii, cu ochii mari,
caprui.

I-atat de-nalta clipa ce ne primi voioasa,
Caci visele stau roiuri pe scaunele ei.
Ma tulbura povestea asa de frumoasa
A codrilor inalti si-a florilor de tei.

Beatrice Silvia Sorescu