Iar m-a-ntrebat de unde bate vantul,
De ce ma-ntreaba oare tot mereu?
Dospeste-n mine plin de har cuvantul-
Bate, mama, dinspre Dumnezeu…

Ochii nu pot de-acum sa il mai vada,
Vederea lor de-aici e-asa putina!
Sta steaua ei  ca marul copt sa cada
Si e atata liniste-n  gradina…

Ce scriu acum, stii dumneata prea bine,
Precum atunci sub lampa de petrol
In casa noastra ca un stup de-albine,
Cuvinte, mama, sfantul meu obol…

Horia Nicoara