Cristina Francu a debutat la sfarsitul anului 2008, cu volumul de versuri “Iubirea inlacrimata”. Creatiile ei sunt rodul educatiei crestine primite in copilarie de la parinti, care de altfel, au si incurajat-o in permanenta, sa scrie. Asa se face ca fiecare dintre poeziile Cristinei Francu are in centru dragostea de Dumnezeu, de adevar si de frumos si promoveaza invataturile morale ale Bibliei. Cristina Francu s-a nascut pe 18 ianuarie 1984 la Galati. Aici a crescut, a mers la scoala, apoi la liceu, aici s-a casatorit si tot aici locuieste si in prezent. Poeta este licentiata in Stiinte ale Comunicarii, la Facultatea de Filosofie si Jurnalism, din cadrul Universitatii “Spiru Haret”. In prezent, aceasta isi pregateste masteratul – Mass-media si comunicarea – la aceeasi institutie de invatamant. Cristina Francu este casatorita cu Petrica Francu.

„Poezia e o parte din mine”

– Sa vorbim pentru inceput, despre puterea poeziei in viata ta. Ce relevanta are poezia pentru tine?

– Pot spune, fara sa exagerez, ca nu pot trai fara poezie. M-as simti goala pe dinauntru daca ar trece zile la rand in care sa nu fi citit ori sa fi scris versuri. Poezia e o parte din mine, este o lucrare spirituala care ma defineste si ma completeaza. Prin ea, imi exprim cel mai bine trairile interioare, framantarile mintii, durerile si bucuriile deopotriva… In peisajul liricii crestine, in vremea in care traiesc, nu stiu cata nevoie are poezia de mine; stiu cata nevoie am eu de ea!

– Esti absolventa a Facultatii de Filosofie si Jurnalism. Cum este sa fii jurnalist si poet, in acelasi timp?

– Nu-mi pot da seama acum, intrucat nu profesez ca jurnalist, ci am doar o licenta in domeniu. Totusi, cum amandoua tin de tainele scrisului, cred ca ambele cer, in aceeasi masura, timp si inspiratie. Multa inspiratie.

– Iti mai amintesti care a fost primul poem pe care l-ai scris?

– Eram prin clasa a saptea, cand am scris prima poezie. Se intitula „Ceasornicul copilariei” si prin ea chemam inapoi din negurile vremii, anii frumosi ai copilariei apuse.

– In ce an ai debutat si cu ce?

– In anul 2002 am scris prima poezie religioasa, „Isus”, pe care am publicat-o in „Buletinul Duminical” al Templului Penticostal din Galati. Erau versuri fara rima. Adevaratul debut insa, a avut loc la sfarsitul lui 2008, cu volumul de poezii „Iubirea inlacrimata”, aparut la Editura Succed Publishing, Medgidia.

„Scriu ce primesc de Sus”

– Ce urmaresti atunci cand scrii si de unde te inspiri?

– Nu scriu de dragul de a scrie, insirand expresii frumoase, aranjand cuvinte meticulos in versuri, pentru a arata ca am talent. Incerc sa creez imagini redand sentimente, marturisind ingrijorari, slabiciuni si atitudini gresite. Nutresc nadejdea ca cititorul se va regasi in versurile mele si va constientiza nevoia de schimbare in mai bine din viata sa, ca va fi mustrat de pacat, dar ca va primi atat mangaiere, cat si incurajare.

O sursa de inspiratie imi e Sfanta Scriptura, apoi experientele vietii si propriile reflectii.

– Cate ore scrii, zilnic?

– Nu am calculat niciodata cate ore scriu pe zi! Depinde de inspiratie. Cel mai bine scriu noaptea (da, noaptea!); atunci inspiratia curge suvoi… si scriu ce primesc de Sus.

– Ceea ce scrii iti reuseste din prima sau trebuie sa revii si sa rescrii?

– Sunt poezii pe care le-am scris dintr-o rasuflare. Ca atunci cand cineva iti dicteaza ceva, iar tu scrii. Mana mea asterne versurile pe foaie si nu le retusez deloc dupa ce le citesc. Alteori, incep o poezie avand o tema bine definita in minte, stiind clar ce trebuie sa ating, dar ma opresc brusc si las poezia neterminata luni la rand. Chiar si acum, am cateva poezii incepute mai demult, pe care trebuie sa le termin, iar de curand, am finalizat o poezie inceputa de prin luna martie. Dar mi se intampla rar sa rescriu vreo poezie. Cand le recitesc si imi par a fi reusite, le las asa. Doar unde consider ca un alt cuvant s-ar potrivi mai bine il inlocuiesc sau cer parerea sotului meu. El e, de altfel, primul meu critic, urmat de tata. Nu e putin comic?!…

– Exista vreun poet care te-a influentat, pe care sa il consideri un model pentru tine?

– Departe de mine gandul de a ma lauda, dar sincer, nu pot considera pe nimeni un model pentru mine. Imi place sa cred ca nu sunt “copia” niciunui poet, ca scriu sensibil, uneori copilaresc si simplu, deloc pretentios, insa destul de matur. Totusi, exista o persoana, un om deosebit si un critic exigent al poeziilor mele care mi-a dat cateva sfaturi utile dupa ce le-a citit. Este vorba de Pandrea Teodor, profesor de limba si literatura romana la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, caruia ii sunt indatorata pentru observatiile facute pe marginea versurilor.

„Iubirea inlacrimata”

– Esti autoarea unui volum de versuri – „Iubirea inlacrimata”. De ce neaparat o iubire inlacrimata, cum ai ales acest titlu?

– Pentru ca dintre toate sentimentele ce se nasc in inima umana, iubirea este cel mai frumos. Despre ea s-a scris si s-a cantat dintotdeauna. Fara ea nu suntem completi. La fel ca foamea si saracia, lipsa dragostei distruge omul. Nu ura, ci indiferenta.

Eu nu imi pot imagina existenta fara dragoste, insa atunci cand iubesti, se intampla, uneori, sa suferi. Dar nu despre aceasta dragoste omeneasca am scris, ci despre cea divina; o iubire jertfitoare care n-a tinut cont de Sine, daruindu-Se fara regrete pentru salvarea lumii instrainata de Creatorul ei. Iubirea e inlacrimata, deoarece lacrimile sunt rodul suferintei, iar omul care intalneste Iubirea Divina trebuie sa nu uite niciodata tot ce a indurat Isus pentru el. Titlul volumului este de altfel, titlul poeziei cu care se deschide cartea.

– Ce mesaj ai dorit sa transmiti prin aceasta carte?

– Cele mai multe poezii din volum vorbesc despre dragostea dumnezeiasca pentru fiinta umana. Cititorul sa isi aminteasca intotdeauna cat L-a costat pe Isus rascumpararea sa; pretul salvarii a insemnat moartea unui Sfant pentru un pacatos.

– Ai o experienta deosebita, din perioada cand ai scris acest volum, pe care ai vrea sa ne-o impartasesti?

– Imi amintesc ca a existat o perioada de doi ani in care nu am scris deloc versuri. Parea ca Cerul e inchis pentru mine. Nu aveam inspiratie deloc. La aceasta s-au adaugat si unele critici neconstructive din partea unei persoane. ?in minte ca ma consumam mult din aceasta cauza inlauntrul meu si imi faceam mai mult rau, atunci cand stateam in singuratatea fiintei mele, in liniste, si analizam spusele acelei persoane. Apoi, intr-o noapte, m-am trezit din somn si am simtit imboldul sa iau o foaie de hartie si sa scriu. Versurile curgeau unul dupa altul, asemenea unui izvor. Atunci am scris poezia „Am vrut”. Dupa aceea, am scris mult mai profund si mai matur. Incepusem un nou capitol din viata mea.

– Ai o poezie preferata?

– Imi place tot ce am scris, totusi, ca sa raspund la intrebare, am sa numesc mai multe poezii: „Iubirea inlacrimata”, „Mama, „Mai urc o treapta”, „Primeste, Doamne, ruga mea tarzie”, „Lacrima”, „M-ai desteptat”, „Ma pierd intr-un ocean de indurare”, „Comoara in cer”, etc.

„In ziua de azi, din ce in ce mai putini tineri sunt interesati de literatura”

– Cum se reflecta propria ta experienta crestina si de viata in ceea ce scrii?

– Atat experienta de viata, cat si cea religioasa reprezinta surse de inspiratie, deoarece scriu despre neimplinirile mele, despre lacrimi si zambete, despre cum sunt si despre cum as vrea sa fiu pe plan spiritual.

– Vei ramane doar la poezia religioasa sau iti propui sa abordezi si alte teme?

– Pentru ca am primit acest talant de a scrie versuri de Sus, ca un dar nemeritat, as fi nerecunoscatoare sa nu Il slavesc pe Creator, sa nu scriu despre El, sa nu I-l inchin Lui. Asa ca voi scrie doar poezie religioasa; altceva nu ma intereseaza.

– Ce rol are cititorul, atunci cand scrii?

– Eu nu scriu pentru mine, ci pentru altii: pentru cel ce imi citeste creatiile. Este adevarat ca scriu ceea ce gandesc despre anumite teme, cum vad eu un fapt ori un lucru, cum primesc lumina asupra unor pasaje din Scriptura. Scriu despre lipsurile vietii mele de credinta, despre cum tanjesc sa fiu. Ma gandesc ca la fel ca mine, si cititorul trece prin aceleasi lupte interioare si vreau sa stie ca nu este singurul. Vreau ca inima indurerata a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea ingandurata sa primeasca din Mana Divina eliberare. Iar peste toate lucrurile, sa nu uite ca exista Unul care vegheaza si care nu va ingadui nici o incercare peste puterea fireasca a fiecaruia de a o suporta.

– Ai putea sa ne faci un portret al cititorilor tai? Cum i-ai caracteriza?

– Stiu ca cei ce imi citesc poeziile sunt oameni din toate categoriile de varsta, fara nici o exceptie. Primesc e-mail-uri de incurajare de la ei, comentarii constructive la versurile postate pe diverse site-uri crestine.

Cei mai multi sunt oameni in varsta, peste care au trecut multe vanturi si ploi. Acestia se simt imbarbatati, incurajati sa mearga inainte pe Calea catre Cer. S-au aratat multumiti si bucurosi ca Dumnezeu are in generatia tanara poeti cu valori crestine inalte, ce scriu pe masura chemarii lor, la fel de inalta.

Mai sunt cei tineri, placut impresionati ca una de-a lor scrie atat de sensibil. Apreciez acest lucru, mai ales ca in ziua de azi, din ce in ce mai putini tineri sunt interesati de literatura, in general, lumea virtuala ocupandu-le tot mai mult din timpul liber. Cei mai mici pretuiesc simplitatea unor poezii scrise de mine.

O povestire pentru copii si un roman pentru tineri

– Ce poeti romani sau straini citesti?

– Versurile ce abunda de adevaruri biblice ale lui Costache Ioanid imi plac, in mod deosebit. Mai sunt cele ale poetelor Tatiana Topciu si Sanja Cristea Tiberian, sensibile si pline de gratia feminitatii. Anul trecut, am descoperit un nou poet care scrie pe placul meu. Este vorba de Simion Martian Felix, care a primit „Premiul de Excelenta” la „Concursul de Poezie pe teme biblice” organizat de revista „Cuvantul Adevarului”, pe parcursul ultimelor doua luni ale lui 2008, cu festivitatea de premiere la sfarsitul lunii ianuarie 2009. Mai citesc Mihai Eminescu si Nichita Stanescu.

– Ce parere ai despre literatura crestina contemporana, ce plusuri si ce minusuri are?

– Mi-e dificil sa raspund la intrebare, pentru ca s-ar putea sa fiu judecata de unii. Dar, cu riscul de a fi criticata, voi raspunde. Mi se pare ca e cam sumara, superficiala, mai exact. Mai mult nu comentez.

– La ce lucrezi in prezent, ai in pregatire o alta carte?

– Momentan, scriu o povestire pentru copii si un roman pentru tineri, amandoua cu continut crestin.

– Cand vor vedea lumina tiparului aceste carti? Ai vrea sa ne dezvalui in avans cate ceva despre ele?

– Nu stiu cand le voi termina de scris, dar nu ma grabesc, pentru ca vreau sa fie reusite. Dincolo de personaje, fapte, lucruri si conflicte, vreau ca si cititorul sa traga o invatatura pe care sa o aplice la viata lui.

Povestirea relateaza experientele hotaratoare ale unei adolescente aflata in vacanta, la o matusa din partea mamei. Personajul e surprins de intamplari si faptele deosebite ale unor oameni care Il iubesc pe Dumnezeu si Il slujesc cu devotament. Copila este pusa fata in fata cu realitatea pacatului din viata sa, fiind dezgolita de falsa impresie a unui crestinism sec in esenta, inradacinat in traditii si obiceiuri. In urma unui accident din care scapa teafara, decide sa isi predea viata in mana Creatorului. De aici, viata i se schimba total. Cred ca titlul povestirii va fi “O altfel de vacanta”.

Romanul, intitulat “Mama copilului meu”, descrie viata mai multor personaje surprinse in conflicte ce genereaza fapte cu urmari deosebite. Actiunea se petrece in jurul unui copil disparut de cand era in fasa. Toata lumea il crede mort, insa mama lui, nu. Ea continua sa il caute si il gaseste dupa numeroase intamplari in care vede clar, Providenta lui Dumnezeu.

Pe aripile inspiratiei

– « Caci ‘maine’ nu se stie ce vremuri vor veni,/ De va fi zi cu soare sau de va fi cu nor », spui in poemul „Ieri, azi si maine”. Cum arata ziua de maine pentru tine, ce planuri de viitor ai?

– Pe plan spiritual nu sunt multumita deloc, de starea mea. Imi doresc sa ma apropii tot mai mult de Dumnezeu. Exista o lupta care se da intre bine si rau, intre Duh si fire, dar vreau sa ma sfintesc zi de zi. Si ma stradui…

Profesional, vreau sa lucrez in mass-media, la un ziar ori o revista sau de ce nu… la mai multe, asa cum face un colaborator. De asemenea, cred ca anul viitor voi da examen de titularizare, ca profesor de stiinte sociale sau limba si literatura romana. Nu m-am decis exact, dar e si acesta unul din posibilele planuri de viitor.

Si, bineinteles, vreau sa finalizez povestirea si romanul, sa le public, iar mai apoi, cel de- al doilea volum de poezii.

– Ai un sfat pentru cei care doresc sa faca jurnalism si poezie, in acelasi timp?

– Sa se lase purtati pe aripile inspiratiei si… sa scrie si iar sa scrie…

– Ce hobby-uri ai?

– Lectura, calatoriile, lucrarea cu copiii la Scoala Duminicala si… unul mai ciudat: sa hoinaresc cu mintea in liniste, cu ochii inchisi, cateva minute, daca nu zi de zi, macar aproape zilnic. Aceasta ma ajuta sa ma adun si sa imi revin, atunci cand sunt extenuata fizic si psihic. Deseori, chiar si agitatia orasului ma oboseste, alteori ma invioreaza; depinde de starea mea interioara.

– Cum iti petreci timpul liber?

– Scriu, citesc, ma plimb.

– Ce mesaj vrei sa le transmiti cititorilor nostri?

– Pentru ca,lumea in care traim e tot mai corupta, plina de minciuna, de oameni cu masti ce creeaza false aparente, le doresc sa iubeasca “Adevarul”. Este suficient acest lucru ca toate celelalte – sentimente, fapte, ganduri si vorbe – sa le fie cumpatate. Dragostea de Adevar transforma si da putere sa-l iubeasca si pe vrajmas. Nu ei vor fi cei care vor iubi cu simtaminte sfinte, ci Isus, Adevarul va iubi prin ei. Si atunci cand intunericul acestei lumi se va risipi, in acea Dimineata glorioasa, vor fi stramutati in vesnicie, pentru eternitate…