Tag: USA

COMENTARII DESPRE NOUA LEGE A IMIGRARII ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII

On By nelursIn Europe, Opinions, Romania, USA, WorldLeave a comment

Simona BOTEZAN

 

În acest moment, un subiect de mare actualitate si interes în SUA este noua lege a imigrarii, care va intra în dezbaterea Senatului American dupa vacanta (23 ianuarie 2012). Pe de o parte, administratia Obama vorbeste despre intrarea în legalitate a sotiilor ilegale ale cetatenilor americani. În dezbaterea Senatului vor intra HR 3012, varianta de lege sustinuta de comunitatea Indiana, privind acordarea vizelor de munca si a green cardurilor pentru specialistii straini din SUA. Legea HR 3012 este cea mai proasta varianta posibila pentru români si pentru specialistii din toate tarile lumii, cu exceptia Indiei si Chinei. Iata câteva date:

HR 3012 and its companion S-1857 “Fairness for High-Skilled Immigrants” Act

This bill passed in the House on November 29, 2011 and goes to the US Senate next for consideration (after Jan, 23). This Act is being pushed by lobbyists from China and India (immigrationvoice.org). Indian and Chinese are not entitled to the DV Lottery because that already in millions in US. So, now they try to monopolize all EB (employment based) visas and green cards.

HR 3012 not only prevent Americans getting any… higher pay, lower pay, job in IT industry, but also helps Indian take over IT industry soon! HR 3012 does not solve the illegal immigration problem, not create new jobs for Americans and not simplify the immigration law to attract scientists or innovators from other countries, which may contribute to the progress of US economy.

Development of a country in one field and one direction (IT in this cause) is completely wrong in economic terms. This will adversely affect the U.S. economy and highly educated Americans can’t work because of cheaper labor from India and China.

***

HR 3012 and its companion S-1857 “Fairness for High-Skilled Immigrants” Act

http://www.washingtonpost.com/local/dispute-over-proposed-green-card-law-pits-brightest-immigrants-against-each-other/2012/01/03/gIQANdSKpP_story.html?hpid=z5

IEEE SUA

http://www.todaysengineer.org/2012/Jan/immigration.asp

Indian opinion

http://www.livemint.com/2012/01/10234222/US-Bill-to-hasten-green-cards.html

Irish Reform

http://www.irishcentral.com/news/Immigration-reform-for-Irish-American-community—current-bill-must-be-passed-137101578.html#ixzz1jNttD8Ll

Dezbaterile din ultima perioada privind noua lege a imigratiei arata ca interesele actuale ale Statelor Unite sunt îndreptate mai degraba spre India si China, decât spre partenerii lor traditionali, aliatii NATO sau tarile Europei – majoritatea tari fondatoare ale SUA.

Prioritati… India si China!?

Legea HR 3012 prevede de asemenea anularea limitei de 7% pentru fiecare tara (limita care anterior nu a fost atinsa de catre majoritatea celor 200 de tari din categoria EB ROW Rest of The World) si marirea pâna la 15% a procentului anual de green card-uri acordate pentru reîntregirea familiei, la categoria EB India.

De asemenea, legea prevede ca în urmatorii 3 ani 75%; 80% si respectiv 85% dintre vizele de rezidenta permanenta EB sa fie acordate celor doua tari mari din Asia, India si China. HR3012, în aceasta forma, a trecut de Camera Reprezentantilor la 29 noiembrie 2011 cu sprijin bipartizan si o majoritate covârsitoare. Ea va intra în dezbaterea Senatului în curând si, daca va întruni minimul necesar de 60 de voturi, va aduce prejudicii grave specialistilor straini din celelalte tari ale lumii, cu excepetia Indiei si Chinei. HR 3012 a fost blocata în luna decembrie, înainte de vacanta, de catre Senatorul Grassley, care doreste adaugarea unor elemente suplimentare de protectie a locurilor de munca pentru cetatenii americani si o verificare si mai riguroasa a aplicantilor la acest tip de vize.

Daca aceasta lege va trece de Senat, în cel mai bun caz i se vor adauga niste amendamente, dar posibilitatile de emigrare în SUA pentru specialistii din Rest of The World vor scadea, iar perioada de asteptare pentru obtinerea rezidentei permanente se va mari considerabil pentru toate tarile (12 -15 ani), cu exceptia Indiei si Chinei.

Varianta Indiana, promovata de organizatia Immigration Voice si sustinuta de marile corporatii americane din IT, se bucura de sprijinul majoritatii Republicane, desi promoveaza drepturi speciale exclusiv pentru Indieni si Chinezi, în detrimentul celorlalte tari ale lumii si va avea efecte negative retroactiv, asupra aplicantilor din EB ROW, începând cu dosarele depuse în anul 2006.

Amendamentul Irlandez

O alta propunere, care va fi supusa dezbaterilor Senatului American, este amendamentul Schummer sau amendamentul Irish, care presupune acordarea unui numar de 10.000 de vize speciale de munca annual, numite E3, pentru muncitorii irlandezi.

Varianta Irlandeza se bucura de sprijinul a 53 de Senatori Democrati. Amendamentul are sanse de reusita doar daca vor reusi sa atraga de partea lor si un numar minim de 7 senatori republicani.

Discutiile care se poarta în aceste zile în SUA referitor la noua lege a imigratiei, daca vor da câstig de cauza variantei sustinute de Immigration Voice, HR 3012, vor afecta relatiile economice ale SUA cu tarile Europei, Canada, Noua Zeelanda si Australia, partenerii traditionali si aliatii NATO. Printre cei afectati sunt specialistii români, care se afla pe teritoriul SUA cu vize de munca si au dosare de green card în procesare la categoria EB ROW Rest of The World.

Unele comentarii aparute în presa americana

Articolul lui Russell T. Harrison, IEEE-USA’s Senior Legislative Representative for Grassroots Affairs, face o prezentare succinta a propunerilor legislative:

http://www.todaysengineer.org/2012/Jan/immigration.asp

Studiile organizatiei IEEE si ale Centrului de Studii privind Imigratia, arata ca noua lege propusa Senatului, fara amendamentele pentru specialistii STEM, va determina migratia inversa a specialistilor înalt calificati din Europa de Est, spre tari cu legislatie mult mai permisiva – Europa de Vest, Canada, Australia si Noua Zeelanda, iar aceasta migratie inversa va avea efecte negative asupra economiei SUA.

Sursa: http://www.migrationpolicy.org/pubs/lmi_recessionJan09.pdf

Domnul Senator Jim Rosapepe, Decmocrat, reprezentând 21 District, MD; fost Ambasador al Statelor Unite în tara noastra în perioada 1998 – 2001, si-a dat acceptul de a sprijini comunitatea româneasca si de a sustine în Senat acea varianta de lege care este în avantajul economiei americane si a specialistilor din Rest of The World, respectiv propunerile IEEE sau amendamentul STEM. Au fost contactate Ambasada României la Washington DC si domnul Deputat Mircea Lubanovici, care si-au dat acceptul de a sprijini românii din SUA în demersurile lor.

Propunerile IEEE

Amendamentele propuse de organizatia IEEE sunt, în acest moment, singurele care avantajeaza specialistii din Rest of The World (http://www.ieee.org/index.html) Propunerile IEEE se refera la drepturi suplimentare pentru specialistii din STEM – Stiinta, Tehnologie, Matematica, Economie, care obtin diplome postuniversitare în SUA si doresc sa se stabileasca definitiv în Statele Unite.

IEEE – (pronuntat „Eye-triple-E”), acronim al Institute of Electrical and Electronics Engineers si identificat sub expresia „The world’s largest professional association for the advancement of science and technology”, are urmatoarele propuneri:

A) acordarea de green card-uri pentru studentii straini din Rest of The World (categorie în care intra si România) pentru studenti care obtin diplome postuniversitare – master degree, MBA sau PhD în SUA în una dintre ramurile STEM (Stiinte, Tehnologie, Economie, Matematica) si vor sa înceapa o afacere proprie în SUA, fara a mai fi nevoiti sa treaca prin viza problematica de munca H1B;

B) pentru specialistii straini (inclusiv români) care se aflâ în SUA cu vize de munca H1B si L1, varianta propusa de IEEE prevede provizioane (un numar de vize cuprins între 45.000 -55.000) pentru specialistii înalt calificati, care au diplome universitare straine si americane, pentru deblocarea dosarelor aflate în procesare la USCIS înca din anii 2006, 2007.

C) vize pentru investitorii straini (inclusiv români) care doresc sa vina în SUA pentru afaceri, daca vor crea locuri de munca pentru cetatenii americani.

Cu toate acestea, amendamentele IEEE privind STEM nu au sanse sa treaca singure de votul Senatului, cel mult pot fi adaugate ca amendamente la legea indiana sau cea irlandeza.

***

O mare parte dintre specialistii români din SUA afectati de noua lege a imigratiei sunt implicati în proiecte guvernamentale în beneficiul armatei SUA. Un numar semnificativ de români cu acest statut se afla în zona Washington DC, în statul Texas, în zona Marilor Lacuri si în Silicon Valley.

Un vot în favoarea variantei de lege propuse de Irlandezi, va determina întoarcerea legii în Camera Reprezentantilor, iar sansele de finalizare scad considerabil, deoarece anul 2012 este an electoral în SUA. Un vot în favoarea variantei Indiene, fara amendamentele STEM, va conduce la aplicarea unor masuri restrictive privind vizele de munca si rezidenta permanenta EB, cu efecte asupra a sute de mii de familii ale specialistilor straini din SUA, cu exceptia celor din India si China.

Se va elimina Loteria Vizelor?

De asemenea, se discuta varianta eliminarii Loteriei Vizelor (temporar sau definitiv), ca urmare a blocajelor din sistemul de acordare a rezidentei permanente pentru specialisti straini si pe fondul crizei si cresterii somajului în SUA. Exista propuneri ca aceste vize sa fie folosite pentru specialistii straini înalt calificati, în loc sa fie acordate prin tragere la sorti unor persoane cu studii liceale, care ajung în SUA fara a cunoaste limba engleza si cerintele sistemului American. Studiile de specialitate arata ca o parte dintre câstigatorii loteriei se întorc în tarile lor de origine deoarece nu se pot adapta noii culturi si cerintelor de pe piata muncii din SUA.

Eliminarea temporara a loteriei vizelor este o varianta agreata de mediul de afaceri american, dar nu are sanse sa treaca singura de votul Senat, ci doar însotita de una dintre cele doua legi propuse de Irlandezi sau Indieni.

Românii nu beneficiaza de niciun avantaj

?ara noastra este un partener activ în NATO si în alte proiecte ale SUA, dar nu beneficiaza de niciun avantaj, cum ar fi programul visa waiver. Daca noua lege a imigratiei va elimina cota de 7% pentru acordarea vizelor de munca în SUA, pentru specialistii români, SUA nu va mai reprezenta prima prioritate pentru a profesa si a obtine rezidenta permanenta.

Comunitatea româneasca din SUA ocupa locul 20 ca marime dintre cele 200 de tari care au rezidenti temporari, permanenti si cetateni naturalizati în Statele Unite. În calitate de parteneri activi în toate actiunile NATO demarate de SUA; în calitate de furnizori de produse, servicii, inventii si inovatii în SUA în ultimii 200 de ani, românii considera ca au dreptul sa fie luati în calcul atunci când legea imigratiei va trece prin Senat.

Mai multe detalii aici:

http://www.ziarulmiorita.com/article.php?story=20111211203342961

Simona BOTEZAN

Washington, DC, SUA

23 ianuarie 2011

 

 

 

 

EȘTI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTĂ"!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Carmen Bogdan

 (Preluat de pe Pentru ca exist) .

“Inainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia, 65:24)

.

  DEPINDE NUMAI DE TINE

În ajunul Craciunului toata lumea are obiceiul sa primeasca si sa ofere cadouri. Gândindu-ma la acest aspect mi-am adus aminte de ce un crestin spunea odata; ca noi nu ar trebui sa ne comportam ca niste “rezervoare” ci ca niste “conducte” Continue reading “EȘTI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTĂ"!” →

SEBESUL DE SUS – mit „Onkel Mitica” durchs Land der Erinnerungen –

On By nelursIn Culture, Essays, literatureLeave a comment

Octavian D. Curpas

Übersetzung aus dem Rumänischen von Gabriela Calutiu Sonnenberg

Januar 2012

 

Motto:

„Ich glaube wir sind aus Sehnsucht geboren. Daher verfolgt uns überall dieses erhabene Gefühl, ein Leben lang. Ich bin auf dem Dorf geboren, dort wo auch die Ewigkeit ihre Wurzeln hat. Aus diesem Grund bin ich keineswegs verlegen.”

                                                                             Aurel I. Borgovan – „Sehnsucht nach dem Heimatdorf”

 

63 Exiljahre haben es nicht geschafft, die Erinnerung an das Heimatdorf Sebesul de Sus (Sebesch gelesen) aus dem Gedächnis von Dumitru Sinu zu löschen. Es ist schließlich der Ort in der Umgebung von Hermannstadt in dem er seine Wurzeln hat. Trotz seiner weltweiten Reisen und zahlreichen Begegnungen mit allerhand Menschen strahlt sein Gesicht in unverwechselbarer Freude sobald die Mitbewohner aus Sebes in irgendeinem Gespräch erwähnt werden. Obwohl er schon im Jahre 1948 seine Heimat verließ um sein Glück in der großen weiten Welt zu suchen, hortete er sorgfältig all seine Erinnerungen aus der Zeit davor. Diese befinden sich entweder in seinem Gedächtnis, oder in zahlreichen Heften, akkurat handschriftlich festgehalten und sortiert. Wenn man ihn darum bittet lässt er jederzeit gern die Vergangenheit Revue passieren.

Das Dorf von gestern, die Erinnerungen von heute

Zum Thema Heimatdorf habe ich mich mit „Onkel Mitica” lange Zeit unterhalten. Jedes Mal wenn das Dorf ins Gespräch kam, tauchten neue Erinnerungen auf. Seine Fähigkeit sich bis ins kleinste Detail an Sachen zu erinnern, die vor so viel Zeit passiert sind grenzt an ein Wunder.

Im Herbst 1948 entzog sich Dumitru Sinu zum ersten Mal der Feldarbeit und überließ den Dorfbewohnern das Einbringen der Ernte, indem er die Heimat verließ. Bis heute kann er sich noch ganz genau an jedes einzelne Familienmitglied erinnern, sei es auch noch so klein oder entfernt verwandt. Mit Zufriedenheit registriert er auch, dass seine Tochter, die jetzt in Frankreich lebt, genauso wie er selbst das Heimatdorf ins Herz geschlossen hat. “Es macht mich glücklich zu wissen dass Sandra mein Elternhaus zurück gekauft hat und, nachdem sie es renovieren ließ, zusammen mit ihrer Familie die Ferien dort verbringt. Für sie ist es viel einfacher; schließlich leben sie viel näher dran.”

In Sebesul de Sus gab es keine Siebenbürger Sachsen und auch keine Ungarn. Die Härte des Lebens am Fuße der Karpaten hielt viele davon ab, sich in der Gegend niederzulassen. Nichtdestotrotz weist die Bauart der Häuser einen gewissen Einfluss des deutschen architektonischen Stils auf. In Talmesch (rumänisch Talmaciu) – ein naheliegender, größerer Ort – gab es jede Menge Sachsen. Für einige hatte Onkel Mitica´s Vater ein paar Häuser errichtet. Zusammen mit seinem Bruder, Ion Sinu hatte er auch das Kulturheim im eigenen Dorf gebaut. Die Dachziegel kamen aus der kleinen Ziegelfabrik, die von seinem Großvater mütterlichereits, Ion Stanila, genannt Der Ziegler, betrieben wurde.

Onkel Niculita, der väterliche Großvater war genau das Gegenteil seines mütterlichen Opas: weise und großzügig schenkte er allen Leuten seine Achtung und half gern vielen Mittbürgern in Not. „Sogar die Sachsen hoben ihren Hut vor ihm”. Onkel Niculita´s Ehefrau kam aus Talmesch, eine geborene Ritivoi. Sie stammte aus derselben Familie wie Ion Ritivoi, der, laut Mitica, wahrscheinlich der fleißigste Mensch der Welt war. Auch dieser hatte einige Jahre im Ausland verbracht um Geld für seine Familie zu verdienen, kehrte jedoch irgendwann zurück. Die Familie Ritovoi besaß ein besonders großes Haus in Talmesch, welches später nationalisiert und in ein Schulinternat umgewandelt wurde.

Um dieselbe Zeit war Sebesul de Sus eine selbständige Gemeinde, geführt von einem Bürgermeister, der als Birau bezeichnet wurde; sein Stellvertretender war ein Pristav, heute würde man Vize dazu sagen. Für die ungestörte nächtliche Ruhe sorgte ein Boactar, wärend die Wache über die Felder von einem Vornic übernommen wurde. Der Pârgar war zuständig für die Überbringung der Nachrichten; er übte sein Metier mit Hilfe einer Trommel, aus dessen Schläge jeder Versammlung auf dem Dorfplatz voraus gingen. Für die Niederkunft, zum Zähne ziehen und um Krankheiten zu besprechen gab es die Hebamme (rumänisch Moasa). Man verfügte sogar über einen eigenen Purcar (Schweinezüchter) und einen Caprar, der auf die Ziegen aufpasste (Capra heißt auf rumänisch Ziege)!

Der Bürgermeister war der führende „Haushälter” im Dorf. Onkel Mitica Sinu erwähnte einen Ioan Manduc, der das Amt des Bürgermeisters 30 Jahre lang ausgeübt haben soll. Er war einer der meistgeachteten Bürgermeister der Gegend. Mit tadellosem Organisationstalent hatte er eine Menge Wissen von den siebenbürger Sachsen übernommen und konnte die Dorfbewohner wunderbar motivieren. „Er schämte sich nicht zuzugeben, dass er die Kunst des Haushaltens bei den Sachsen gelernt hatte” – erzählt der 56 jährige Marius Traian Dumitru aus Hermannstadt, Manduc´s Enkel.

Der gemeinschaftliche Boden wurde mit Hingabe und Ernsthaftigkeit sorgfältig verwaltet. Alle lebten in Frieden miteinander und bearbeiteten gemeinsam den kargen Boden, unter nicht gerade günstigen klimatischen Bedingungen. Sie züchteten Vieh, aber sie waren auch gute Handwerker. Die Varnita (rum. Var bedeutet Kalk) erzeugte den nötigen Kalk für die Wände und Maurerarbeiten. Dazu verfügten sie noch über die bereits erwähnte Ziegelfabrik des Großvaters, dann das Mahlwerk (rum. Piua), dessen Aufgabe sowohl das Getreidemahlen wie auch die Ölgewinnung war. In der Wachswerkstatt wurde Bienenwachs geschmolzen und zu Kerzen verarbeitet. Das steinerne Mühlrad diente der Erzeugung von Essig und Apfelsaft. Auf ewig den alten Traditionen des Hermannstädter Randgebiets getreu, fehlte es ihnen an nichts Überlebenswichtigem!

Nachdem die Kommunisten die Staatsmacht an sich gerissen hatten, galt der Ort nicht mehr als eigenständige Gemeinde; er wurde als einfaches Dorf in die benachbarte Gemeinde Racovita eingegliedert. Nun hatten die Sebeser keinen eigenen Bürgermeister mehr und mussten für jedes klitzekleine Verwaltungspapier einen Ausflug in der Nachbarschaft auf sich nehmen.

Die Bewohner dieser zwei Dörfer – Sebes und Racovita – hatten ohnehin kein gutes Verhältnis miteinander. Schon seit ungewisser Zeit herrschte dicke Luft, angeblich aufgrund einiger Taten der Racoviceni, die jedoch im Laufe der Jahre von Allen vergessen wurden. Laut Onkel Mitica „waren die Racoviceni für uns so etwas wie die Russen für die Rumänen. Sie kamen, holzten den Wald ab, nahmen die Steine aus dem Flussbett und fuhren dann wieder weg!”

Da gibt es noch eine alte Geschichte, an die sich Onkel Mitica erinnert. Opa Niculita hatte ihm von einer Frau erzählt, die die Ohrläppchen ihrer Tochter durchbohren ließ, um ihr Ohrringe anzustecken. Üblicherweise zog man einen seidenen Faden durch die Löcher, um zu verhindern dass diese sich wieder schlossen; man hing auch einen kleinen Wachsklumpen daran, um sie zu beschweren. Da aber die genannte Frau gerade in diesem Augenblick kein Wachs zur Hand hatte, nahm sie einfach ein Stück Polenta. Die Racoviceni dachten sich ein spöttisches Lied dazu aus, sehr zum Leidwesen der Sebeseni : Iese Buha din coliba / Cu cercei de mamaliga… („Kriecht die Eule aus dem Nestchen/ Mit Polenta an den Läppchen…”). In Sachen Humor ist der Folklore unübertroffen! Ob fröhlich oder traurig, für ein Gedicht waren sich den Leute nie zu schade.

Wann immer er mit dem Dorfleben anfängt, streut Onkel Mitica eine bunte Mischung lokaler Sprüche und ehemaliger Redewendungen ins Gespräch ein. Auch die Bräuche und Traditionen kommen nicht zu kurz. Als wahre Speicher unserer spirituellen Identität werden sie wohl von keinem von uns jemals vergessen werden.

Volksfeste und -bräuche aus Sebesul de Sus

Als begeisterte Anhänger volkstümlicher Bräuche, die in dieser Gegend Rumäniens durchaus verbreitet waren, hielten die Bewohner von Sebesul de Sus große Stücke auf das kulturelle Erbe ihrer Vorfahren. Möglicherweise trug auch die Abgeschiedenheit dieses schwer auffindbaren Ortes, verborgen im Schoße des majestätischen Berges Suru (der Schimmel), zur Erhaltung genannter Traditionen bei. Wie dem auch sei, Anfang des zwanzigsten Jahrhunderts war das Pflegen bestimmter Bräuche und Feste nach einem ganz bestimmten Muster eine Sselbstverständlichkeit.

Wenngleich auch heute einige dieser Gepflogenheiten am Leben erhalten werden, die Pracht und Schönheit jener guten alten Zeiten, als Dumitru Sinu noch ein Kind war ist nicht mehr im gleichen Maße vorhanden. Im Alter von 85 Jahren erinnert er sich noch mit großer Freude an die Volks- und Religionsfeste des damaligen Sebes. Jedes einzelne davon wird von ihm vorgetragen, als ob er aus einem Buch vorlese. Das ganze lebendige Treiben erwacht geradezu bildlich vor seinen Augen.

Palmsonntag

„Unter Leitung unseres Popen (sein Name war Tatu), seiner Gattin, und unseres Lehrers Stoia bildeten wir Kinder am Palmsonntag eine Prozession. In den Händen zarte Ruten, aus Trauerweide geschnitten, gingen wir zum Dorfeingang; der Pope und der Lehrer führten die Kolonne an, die Frau des Popen kam hinterher. Wir sangen: Sehet, die wärmenden Tage/ folgen dem eisigen Sturm./ Die Sonne des Palsonntags komme/ der Palmsonntag strahle darum./ Die Lerchen erfüllen den Himmel/ und Jesus mit seinem Gefolge/ bringt Liebe und Sanftmut vorbei./ Durch sein Gewand auf dem Boden/ den wahren Weg kündigt er an. Am frühen Morgen des Palmsonntags, um 6 Uhr, ging Popa Tatu in die Kirche und richtete an die heilige Maria ein eigens dafür gedachtes Gebet um die Vergebung aller Sünden der Dorfbewohner zu erreichen. Nach der heiligen Messe nahm jeder eine heilige Weidenrute mit nach Hause. Es galt als Vorschrift, dass man am Palmsonntag unter anderen auch Fisch zu Mittag essen musste.

Vor Ostern, während der heiligen Fastenzeit, gab es bestimmte Regeln, die beachtet werden mussten: gleich bei der Beichte brachte man zwei oder vier Eier mit (besonders ältere Leute und Frauen taten das). In der Woche zwischen Palmsonntag und Ostern sammelte sich das ganze Dorf täglich in der Kirche, jeder musste in die Beichte gehen und jeder bekam die heilige Weihe. Die Karwoche, war als Reinigungswoche der Ordnung gewidmet. Ähnlich einer schönen Frau, putzte sich die Kirche heraus und schmückte sich mit den schönsten Kleidern, um Ostern entgegen zu schauen. Dasselbe galt für jedes einzelne Haus im Dorf. Am Gründonnerstag wurde die heilige Messe der 12 Evangelien abgehalten. Speziell am Karfreitag war das Fasten extrem streng. Auf diese Weise, innerlich und äußerlich gereinigt, erwartete die Sebeser das Fest der Wiedergeburt.

Das heilige Osterfest

Wer einmal die Nacht der Wiedergeburt in Sebes erlebt hat, konnte das niemals vergessen: schon außerhalb des Dorfes vernahm man das Glockenläuten und das rhythmische, rituelle Schlagen der Toaca (eine Art Holzbrett, ein Aufruf zur Aufmerksamkeit). Mit donnernder Stimme rief der Pope: Ihr Herren, öffnet die Tore des Himmels und lasset Seine Heilige Hoheit eintreten! Gefolgt von Kommt und nehmt Euch das Licht! Nachdem er den Altar erreichte, wand er sich zur Gemeinde: Freut Euch alle, die Ihr gefastet habt und auch die, die es nicht haben! Dann ging jeder mit seinem Kelch nach vorne, nahm sich vom heiligen, im Wein getränktes Wafer etwas mit, deckte es mit einem sauberen, handbestickten Tuch ab und trug es nach Hause…

Währenddessen sangen der Chor und die Gemeinde Christus ist aufgewacht! Onkel Mitica erinnert sich an ein paar unglaublich schöne Stimmen aus seinem Dorf, die von Vasile Nicula oder die des Vasile Badila.

Der Frühling brachte immer das Fest des Heiligen Gheorghe mit sich. Da sammelten sich die noch ledigen Söhne des Dorfes und flochten Kronen aus Tannenzweigen. Diese hängten sie an die Tore der Häuser, wo Mädchen wohnten, die gerade mit dem Schulabschluss fertig waren. Dies war ein Zeichen: sie planten, am Abend nochmal vorbeizukommen, um die Mädchen mit Wasser zu bespritzen (verspricht Reichtum im Leben).

Es folgten die Pfingsten. Zu dieser Gelegenheit hielt man im Anschluss an die übliche Sonntagsmesse eine zusätzliche Predigt. Darin bat man um eine heile Rückkehr der Hirten und Schafsherden aus den Bergen. Zwischen Ostern und Pfingsten feierte man das Fest des Maßes. Hiermit verabschiedete man sich feierlich von den Schafherden, die von nun an zu den Almen in den Bergen getrieben wurden. Auch wurde mit jedem Schafbesitzer die genaue Menge an Milch abgemessen, die ihm weiterhin im Herbst zustehen würde. Die Berge und die ganzen Täler der Umgebung hallten, wenn der große Tisch festlich gedeckt war und die anmutigen Tänzer eifrig ihre Schritte vorführten! „Wie könnte man nur so etwas jemals vergessen?”, fragt mich Onkel Mitica und lächelt.

Weihnachten

„Zu Weihnachten waren wir Kinder und Jugendliche die glücklichsten von Allen”, erzählt Dumitru Sinu. Am Weihnachtsabend versammelten wir uns am Dorfeingang und übten schon die Weihnachtslieder. Diejenigen, die im unteren Teil des Dorfes wohnten, übernachteten bei Gheorghe oder bei Dumitru. Die „Mittleren” quartierten sich bei Vasile oder Aurel ein, und die aus dem oberen Teil bei Bucurenciu. Pro Haus sammelten sich etwa zehn bis fünfzehn Kinder.

Um vier Uhr in der Früh, am Weihnachtstag, band jeder seine Stofftasche an einem Stock, schulterte sie und ging aus dem Haus, um an den Türen der Dorfbewohner die Geburt Christi anzukündigen. Jeder tat sein Bestes und sang nach Kräften Deine Geburt, Jesus Christ oder Heilige Maria, Du Unbefleckte, denn wir wussten dass die Mühe sich lohnen würde: man gab uns Äpfel – genannt Roscove (die Rötlichen), Birnen und Nüsse,

2-3 Stück Würfelzucker, Trockenobst. Manch einer gab uns sogar 2-3 Heller. Wir wussten, dass es sich sowohl bei Toma Tomitii, wie auch bei den Maniocs nicht lohnte vorbeizuschauen, denn entweder hielten sie ihre Tore verschlossen, oder gaben uns bloß ein Stück Kohle.

Wenn wir mit Singen fertig waren, ging einer von uns ins Haus und grüßte artig. Sobald alle Häuser aus unserm „Revier“ fertig abgeklappert waren, machten wir uns auf dem Weg nach Hause. Du hättest uns sehen sollen, wie wir beim Geschenke auspacken jubelten! Außer uns vor Freude steckten wir die ganze Familie an; die freute sich mit, sozusagen über unsere Freude.”

Ähnlich wie vielerorts in Siebenbürgen (rumänisch Transilvania) gingen am Weihnachtsabend die heiratsfähigen Jugendlichen von Tür zu Tür und sangen ihre Weihnachtslieder. Die Gastgeber bereiteten für sie ein geflochtenes Rosinenbrot, geräucherte Würste und Katenschinken vor. Manchmal gaben sie ihnen auch Geld. Wenn Mädchen im Haus wohnten spielte die Musik ein paar Tanzlieder extra dazu und man blieb halt ein bisschen länger. Die üblichsten Weihnachtslieder waren der Viflaimul und der Irod.

Die Jugendbande traf sich in den Weihnachtstagen in einem der größeren Häuser, aß und trank von den geschenkten Vorräten und feierte mit Gesang und Tanz die ganze Zeit über. Oft wurde die Nacht zum Tage gemacht. Die Gruppe wurde von einem eigenen Birau und Pristav geführt, die für die Organisation zuständig waren. Der Wein kam aus der Târnave Gegend (auf Deutsch Scharosch), die Lebensmittel aus dem Dorf. Die Mädchen bereiteten das Essen vor. So konnten die Jungen beobachten, welche von den Mädels sich am besten als Braut eignete. Jeder junge Mann hatte drei Holzspieße mit seinem Namen drauf. Einer davon war für Schnaps, der andere für Wein und der dritte für Bier. Mit Strichen auf den Spießen hielt man die Rechnung fest. Erst später, zum Heiligen Johann bezahlten sie für den Verzehr…

„Die Weihnachtsstimmung, die einmalige Atmosphäre die um diese Zeit das Dorf Sebesul de Sus umgab, all diese Bräuche und Traditionen, alleine der Geruch nach Sarmale (Krautwickel), Räucher- oder Leberwurst, sowie die Aromen des hausgebackenen Kuchens, all dies sind Sachen die ich niemals vergessen werde“ – erzählt Onkel Mitica.

Er hat mir noch vieles über das Dorf mitgeteilt, doch ich bin sicher, dass es noch jede Menge Dinge gibt, die erwähnenswert wären. Er weckte bei mir die Neugier. Ich begann mich für Sebesul de Sus zu interessieren und hoffte auf eine Begegnung mit dem rumänischen Dorf von heute, mitten im dritten Millennium. Mich reizte der Vergleich mit Onkel Mitica´s Erinnerungen. Dumitru Sinu schien ein seltener Zeitgenosse aus dem letzten Jahrhundert zu sein, dessen Spuren ich unbedingt erkunden musste.

Sebesul de Sus heute – mitten im Sommer 2011

Ich konnte der Versuchung nicht widerstehen, das Dorf Sebesul de Sus näher kennenzulernen. Die Reise in Mitica Sinu´s Heimatdorf blieb keineswegs ein Traum von mir, wenngleich ich nicht persönlich dahin reisen konnte, sondern ein befreundeter Reporter. Es war der Sommer 2011.

Sebesul de Sus ist nicht nur ein ruhiger Ort auf Erden, sondern auch ein äußerst gastfreundlicher. Im reinsten Sinne ist es ein typisch rumänisches Dorf, seit Ewigkeiten lediglich von Rumänen bewohnt. Es gab hier praktisch keine Einflüsse von außen, keinerlei Wirkung anderer Kulturen und Volksgruppen, die in Siebenbürgen durchaus zu Hause sind (insbesondere Deutsche, Ungaren, Szekler).

Ende des Zweiten Weltkrieges gab es eine große Auswanderungswelle, die auch diesem Ort einen beträchtlichen Bevölkerungsschwund bescherte. Über ein Viertel der Dorfbewohner verließ das Land. Die Daheimgebliebenen verstanden es gut, die über Generationen vermittelte Lebensart weiter zu pflegen. Die Schönheit und Natürlichkeit des Lebens am Fuße des mächtigen Berges Suru wurde wie selbstverständlich geschätzt und erhalten, trotz aller wirtschaftlichen, sozialen und politischen Widrigkeiten, die Rumänien wie ein Fluch immer wieder heimsuchten. Sie überstanden die Nationalisierung, die Kollektivierung und die Genossenschaften. In den letzten 21 Jahren erlebten sie eine Form des Kapitalismus, die in Rumänien seltsame Blüten trägt, „ein Hurdu-Burdu-Kapitalismus“, wie Iustina Cercel – eine verschmitzte Nachbarin – das Ganze spöttisch bezeichnet.

Zwischen Friedhof, wo das Dorf beginnt und dem anderen Ende leben 312 Familien; dazu gesellen sich weitere 38, die am Wald zu Hause sind und etwa 20-25 Zigeunerfamilien, die ihre Häuser auf gekauften Grundstücken gebaut haben. Diese führen ihr eigenes, ungestörtes Leben und mischen sich nicht in den Angelegenheiten anderer Dorfbewohner ein. Hauptsächlich beschäftigen sie sich mit Waldfrüchte- und Pilze sammeln, sowie mit dem Holvertrieb.

Am oberen Ende des Dorfes, im Tal der Hebamme wurden einige moderne Villen errichtet. Nahe am Waldrand gelegen, in einer traumhaften Naturkulisse, dienen sie vielen reicheren Stadtleuten als Wochenendhäuser. Anwälte, Ärzte und Geschäftsleute fanden hier ein ruhiges Fleckchen Erde, vor den gezackten Gipfel der anmutigen Fogarascher Berge.

Das Dorf verfügt über Wasser- und Gasleitungen, aber hier und da stehen in den Höfen immer noch die alten Brunnen. Sebesul de Sus ist eine beliebte Adresse für Ferien auf dem Bauernhof (Agrotourismus).

Sogar die Europäische Union hat einige der Projekte finanziell unterstützt. Insbesondere die neue Zugangsstraße, die das Dorf mit der Nationalstraße verbindet entspricht den höchsten europäischen Standards. Es besteht Hoffnung, dass die Erneuerung der Infrastruktur weiterhin andauern wird, dank EU-Unterstützung. Allerdings handelt es sich hierbei um einen sehr langwierigen und kostspieligen Prozess.

Sieben private Läden dienen der Versorgung vor Ort mit wichtigen Lebensmitteln. Dazu ein Motel, eine Terrasse und ein Restaurant. Es gibt sogar eine Nachtbar, die von den jüngeren Bewohnern gern angenommen wird.

Das Kulturheim, neulich renoviert, weist immer noch Spuren des Baustils seines Erbauers, Ion Tiglaru’, Onkel Mitica Sinu´s Großvater; das Dach ist mit Ziegeln aus seiner Manufaktur bedeckt.

Ein Großteil der heutigen Sebeser übt einen handwerklichen Beruf aus. Sie sind entweder Maler, Maurer oder Konstrukteure und führen somit die Tradition Ihrer Vorfahren weiter. Indem sie durch Ihre Arbeit Respekt und Achtung vor guten Leistungen und vor den anderen Menschen beweisen, bleiben sie der Tradition treu. Viele züchten auch Vieh; man kann in den Höfen Schafe, Ziegen, Pferde und Kühe erspähen. Von den früheren Ziegel-, und Ölbetrieben, sowie von der alten Mühle ist leider nichts mehr übrig. Auch die damit verbundenen Handwerke sind leider längst ausgestorben.

Viele Jugendliche arbeiten im Ausland, aber sie kehren zurück und bauen schöne Häuser, beziehungsweise renovieren die alten Gebäude. Lediglich diejenigen, die nach dem Zweiten Weltkrieg die Heimat verlassen haben sind nicht mehr zurückgekommen. Ab und zu besuchen sie noch das Dorf, doch das Wiedersehen reißt alte Wunden auf. Die Schmerzen, die ihnen durch den Kommunismus zugefügt wurden, können sie nie mehr vergessen.

Im kommenden Jahre steht ein besonders wichtiges Fest an: alle Bewohner des Dorfes, auch die die nicht mehr da wohnen, sind auf dem „Treff aller Dorfsöhnen“ eingeladen. Sandra, Onkel Mitica´s Tochter wird mit Sicherheit teilnehmen! Jährlich besucht sie das Eltern- und Großelternhaus. Obwohl sie selbst zu hundert Prozent Franzosen sind, lieben ihre Kinder die Schönheit dieses Ortes und die offene Art seiner Einwohner. Ihre Mutter hat es geschafft, ihnen die Liebe zur Heimat Ihres Großvaters erfolgreich zu vermitteln.

Im Laufe des Jahres 2011, noch vor dem sommerlichen Fest des Heiligen Ilie wurden in Sebesul de Sus zehn Paare vermählt. Mit einem statistisch ermittelten Wert von elfeinhalb Hochzeiten im Jahr kann sich der Ort als jung bezeichnen. Die Sebeser blicken zu Recht mit Optimismus in die Zukunft, denn das ist für rumänische Verhältnisse viel. Das Dorf verfügt über Kindergarten und Grundschule. Ab der fünften Klasse werden die Kinder per Schulbus ins den Nachbarort Racovita gefahren.

Die orthodoxe Kirche, die etwa 1000 Personen fasst, wurde neulich renoviert. Der Pope hütet Das Goldbuch, wo man die Namen aller Beteiligten an den Renovierungsarbeiten vermerkt hat. Auch Onkel Mitica Sinu ist mit einem recht großen Geldbetrag eingetragen: er hat die Innenmalereien finanziert.

Es gibt auch eine Monographie über das Dorf; der Autor, Dumitru Stanila ist der Vater der Professorin Luciana Stanila, eine Dorfstochter, die außerordentlich hohe akademische Ehren genießt. Sie ist Doktorin der Medizin und lehrt an der Medizin- und Pharmazieuniversität Iuliu Hatieganu in Klausenburg (Cluj-Napoca). Aufgewachsen ist sie in dem Haus gegenüber von Onkel Mitica´s Elternhaus und ist, genauso wie er, eine begeisterte Unterstützerin. Mit der Familie Sinu verbindet sie eine langjährige Freundschaft. Ihr Elternhaus wird von einer ärmeren Familie bewohnt.

Die meisten Dorfbewohner, speziell die Älteren können sich gut an die Familie Sinu erinnern. Von den vier Brüdern lebt keiner mehr in Sebes: Iosif (genannt Sâvu) wohnt in Hermannstadt (Sibiu) und Onkel Mitica in den Vereinten Staaten. Die Brüder Ion und Nicolae sind beide verstorben. Nur noch einige fernere Verwandte sind in Sebesul de Sus weiter ansässig.

Wer mehr über Onkel Mitica´s Familie erfahren möchte, setzt sich in Verbindung mit dem ältesten Dorfbewohner, Vasile Ionascu, ehemaliger Kirchenschreiber (rum. Crâsnic),. Im hohen Alter von 96 Jahren lebt er zusammen mit seiner jüngeren Frau, einer 86-jährigen. Natürlich erinneren sich beide an Ihre Jugend und an die Sinu´s! Onkel Niculita und Tetea Tiglaru’, sowie Onkel Mitica und seine Brüder gehörten damals zum Gesamtbild des Dorfes. Beide hoffen auf ein Wiedersehen mit Dumitru und Sâvu (Iosif) Sinu auf der großen Versammlung im nächsten Jahr!

Vasile kriegt zwei Renten: eine von der Kirche und eine als Kriegsveteran. Seiner Meinung nach war alles immer gut; auch unter den Kommunisten und auch jetzt. Er hat mit dem Leben seinen Frieden geschlossen, ist weise und zufrieden geworden. Im Krieg hat er gekämpft und war vom Reichtum der damaligen Ukraine geradezu verblüfft, als dort die Hilfe aus Amerika antraf. Die rumänischen Kampfeinheiten waren den Deutschen auf der Spur und folgten ihnen weiter. So überquerte Vasile das Tatra-Gebirge und erreichte die Tschechoslowakei. Als der Krieg zu Ende ging, kehrte er zu Fuß nach Hause zurück… Die Geschichte seiner Heimkehr hört sich an wie eine endlose Geschichte voller Qualen. Ein Wunder, dass er dieses hohe Alter noch erreicht hat!

Fräulein Iustina Cercel ist eine quirlige, sehr schlaue Bewohnerin des Dorfes. Als ehemalige Buchfhalterin der Kooperative im nahe liegenden Ort Avrig (Freck) erhält sie heute, mit 76 Jahren eine angemessene Rente. Doch sie widmet sich auch dem Haushalt, hält zwei Ziegen und ein Pferd, arbeitet auf dem Feld und genießt am meisten das Heumachen im Sommer. Zusammen mit ihrem Bruder, Rusalim, bewohnt sie ein Haus aus dem Jahre 1935, gebaut in sächsischem Stil, das früher mal eine Bäckerei war. Beide erinnern sich gern an Onkel Mitica.

In Sebesul de Sus stehen viele Häuser verschlossen und verriegelt, denn ihre Besitzer sind im Ausland. Einige sind leer, mit den ganzen Erinnerungen darin gehortet. Sie warten auf ihre Herren, wer weiß wie lange…Andere werden noch von irgendeinem Familienmitglied bewohnt. Es sind Menschen, die älteren Menschen, die ihren Kindern nicht ins Ausland folgen wollten. Sie lassen sich nicht entwurzeln.

So geht es auch der Mutter von Ian Radu, einer der Sebeser, die sich wie viele Andere in Detroit, Michigan niedergelassen hat. Ligia Podorean, aus Spanien und Dumitru Capatâna aus den Vereinten Staaten haben vor kurzem das Dorf besucht und versprachen Hilfe bei den Vorbereitungen für das Fest im Jahre 2012.

Die Höfe sind in Sebesul de Sus generell groß. Sie bestehen meist aus zwei Gebäuden, dazwischen ein großes Tor, welches sich zum Innenhof öffnet. Die Höhe des Torbogens und die Breite der großzügig geschnittenen Höfe erlauben den Eintritt und das Wenden eines Pferde- oder Bullengespanns. Ganz hinten, am Ende des Hofes befinden sich die Scheunen, Ställe, Schuppen und der Garten.

Nicht weit weg vom Dorf befindet sich der Wasserfall Chiisoara, die Badestelle schlechthin, ein Ort an der mit Sicherheit auch Onkel Mitica als Kind gespielt hat. In zwei Kilometer Entfernung vom Dorfeingang findet man die Eisenbahnhaltestelle Sebesul de Sus. Gleich dahinten fliesst der Alt (rum. Olt) und gleich 500 Meter weiter befindet sich einer der neuesten und modernsten Wasserkraftwerke des Landes. So ungefähr sieht es in und um Sebesul de Sus im Sommer 2011 aus…

Wenn es um seinen Heimatort geht, spricht Mitica Sinu viel vom einzigen Bruder der noch am Leben ist, Iosif.

Wer Kirchen baut, errichtet Herzburgen – Iosif Sinu

Iosif Sinu wurde am 4.Juni 1923 in Sebesul de Sus geboren. Er ist das dritte Kind der Familie Sinu, drei Jahre älter als Onkel Mitica. Abgesehen von ihm ist er der einzige, der noch lebt. Er wohnt in Sibiu und führt dort ein ruhiges Leben, umgeben von seinen geliebten Erinnerungen. Auf sein erfülltes Leben ist er sehr stolz und erinnert sich gerne an all die Bauten, die er gekonnt und voller Freude errichtet hat.

Schon als Jugendlicher erlernte er den Maurerberuf, ein traditionelles Handwerk aus seinem Heimatdorf. Als geachteter Häuserbauer war sein Vater damals im gesamten Hermannstädter Rundgebiet sehr angesehen, bekannt und beliebt. Sogar die Sachsen, die bekanntlich ihr Süppchen eher allein kochen, hatten ihn gerne und respektierten ihn. Schade dass er in einem absurden Unfall, im Alter von gerade mal 75 Jahren, sein Leben verlor – erzählte mir Iosif Sinu neulich in einem Telefongespräch. Er hätte ruhig weiter leben können. Es passierte während seiner Rückkehr vom Viehmarkt, aus Freck. Als das Gespann plötzlich vor einem Hindernis anhielt, fiel er Kopfüber aus dem Wagen; ein Rad fuhr genau über seinen Hals. Vergeblich versuchte seine verzweifelte Frau ihn wiederzubeleben. Er hatte im Himmel einen Termin…

Mann kann getrost sagen, dass der Sohn das Handwerk seines Vaters in Ehre weitergetragen hat. Sein Leben lang übte er es weiter aus, mit sichtbarem Erfolg. Nachdem er sein Studium als Konstrukteur abgeschlossen hatte, wurde ihm oft die Bauaufsicht für viele wichtige Großprojekte im Hermannstädter Raum übertragen. Eines seiner Meisterwerke – denn Iosif Sinu hat Dinge gebaut, die diese Bezeichnung durchaus verdienen – ist das berühmte Kloster Sâmbata de Sus, eines der schönsten Bauten seiner Art im Komitat Fogarasch (rum. Tara Fagarasului). Dazu gesellen sich zwei Kirchen in Heltau (rum. Cisnadie), eine andere in Stolzenburg (rum. Slimnic) und die Kathedrale in der Gheorghe Dima-Straße von Hermannstadt – allesamt Kunstwerke, die ohne seine Erfahrung und sein Talent niemals so entstanden wären. Mit allem was er in seinem Leben erreicht hat ist er zufrieden. Er verbringt sein Lebensabend in liebevoller Umgebung, stolz auf seine kostbaren Erinnerungen zurückblickend.

Geheiratet hatte er natürlich auch. Seine Frau, Arthemiza, die Tochter des Anwalts Vasile Chivu, war ein herzliches Mädchen mit tadelloser Erziehung, aufgewachsen in intellektueller Tradition (Ihre Mutter war Lehrerin). Durch die Ankunft der zwei Kinder Gabriel und Corina wurde ihr Glück als Ehepaar vervollständigt. Sie starb am 13. Oktober 1995. Arthemiza hatte eine Schwester, Daniela, die in Großnikopel (rum . Turnu Magurele) als Ärztin praktizierte.

Die zwei Kinder von Iosif und Arthemiza sind nach Deutschland gegangen; beide sind Ärzte und wohnen in Frankfurt. Gabriel ist Anästhesist – sagt Iosif Sinu – verheiratet; seine Frau übt den gleichen Beruf wie er aus. Corina, meine Tochter, ist Zahnärztin. Ihr Mann, ein Siebenbürger Sachse ist Ingenieur. Ich erfahre von Iosif Sinu, dass im Moment der Auswanderung seiner Kinder, deren Onkel, Mitica in Paris wohnte. Für den Anfang sind sie zu ihm nach Frankreich gezogen. Doch es gab Schwierigkeiten bei der Anerkennung Ihres Abiturs. Demzufolge entschieden sie sich, weiter nach Deutschland zu ziehen. Dort studierten sie Medizin. Meine Tochter, Corina verdankt Ihr Medizinstudium ihrem Onkel, Mitica – sagt Iosif Sinu. Er ist derjenige, der Ihre Schritte in diese Richtung leitete.

Zusammen mit Iosif Sinu unternahm ich eine Reise durch die Familiengeschichte… Bei ihm, wie auch bei seinem Bruder, fand ich dieselbe Hochachtung für Eltern und Großeltern, allen voraus das Bild ihres Vaters, dessen Ehrlichkeit, Begabung und Zuneigung die Söhne tief geprägt hat. Dann die Großeltern, damals allerseits geachtet und bekannt, eine Erinnerung wie ein kostbarer Talisman, tief in ihren Herzen verborgen. Im Gespräch mit Onkel Iosif erfuhr ich auch wie Tiglaru’, der Großvater mutterseits, seinen Beruf als Ziegelmacher in Russland während des Krieges erlernte. Dort wurde er in die Einzelheiten dieses Handwerks eingeweiht und so konnte er nach der Rückkehr in senem Heimatort eine eigene Fabrik gründen. Er war ein wohlhabender Mann, allerdings etwas streng, beendet Iosif Sinu die kurze Schilderung seiner Familie.

Im Laufe meiner zahlreichen Gespräche mit Dumitru Sinu durchblätterten wir eine Menge schriftlicher Anmerkungen über Sebesul de Sus und seine Einwohner. Alles findet sich darin wieder. Es schien mir schier unmöglich dermaßen viele Informationen in einem einzigen Menschenleben aufzuschreiben, sorgfältig zu sortieren und ordentlich abzuheften, je nach Thema, Bereich und zeitlichem Rahmen. Als ob er meine Gedanken lesen könnte, begann er über seine Schlaflosigkeit zu erzählen…

„Schon als Kind konnte ich nicht schlafen!”

„Pro Nacht schlief ich immer nur ganz wenig. Diese Eigenart zieht sich unverändert durch mein ganzes Leben. Möglicherweise handelt es sich um eine Krankheit, obgleich ich eigentlich noch nie richtig krank gewesen bin. Sogar die Krätze, die alle Kinder im Schulinternat befallen hatte, machte vor mir halt! Meine Sicht, meine Zähne, mein Gehör, all das ist mit mir alt geworden… Noch heute weiß ich, wie ich damals für mich und für meine Brüder die Nachtlager im Schuppen auf Heu vorbereitete. Wie schnell waren alle eingeschlafen! Nachdem sie kurz miteinander sprachen –wir vermissten unsere früh verstorbene Mutter sehr – schlummerten sie davon. Ich konnte nicht! Mich quälte der Gedanke an Mutti, die Erinnerung war ganz frisch, obwohl ich sie eigentlich nicht viel gekannt habe. Dann stand ich auf und ging nach draußen. Wenn der Himmel klar war, zählte ich die Sterne. Bei 20 blieb ich stehen; weiterzählen konnte ich noch nicht, also sagte ich „noch eins“ und „noch eins“ und „noch eins“… In meiner Vorstellung war meine Mutter bei den Sternen und blickte auf mich herunter.”

Weise und liebevoll, besorgt um die Schlaflosigkeit seines jüngsten Sohnes riet ihm sein Vater jeden Abend vorm Einschlafen, ein Kreuz auf seinem Kissen anzudeuten… Das Kind gehorchte folgsam und, statt zu beten, rezitierte es dazu: „Kreuz im Himmel, Kreuz auf Erden, Kreuz an der Stelle wo ich schlafe”… Herrgott nochmal, bete anständig! – erwiderte sein Vater und ärgerte sich über Opa Niculita, der seinem Sohn solchen Unsinn beigebracht hatte. Der Kleine fügte hinzu „Lieber Gott, verzeih all die Sünden von Mutter Eva, Mutter Ana und von meiner Schwester“… Der Vater wiederum sprach „Vater Unser, gib´ uns Gesundheit!“ und Mitica ergänzte: „den Rindern, dem Pferd, dem Büffel, den Schweinen, den Hühnern, den Katzen…”, bis sein Vater es satt hatte und den Bengel ins Bett schickte: „Schlaf dich aus, du Kleintaugenichts! Nicht einmal das Gebet kriegst du richtig hin!

Später, nachdem er diese Schlaflosigkeit mit sich in die weite Welt trug fand Dumitru Sinu auch ein Gegenmittel, indem er sich einfach in der faszinierende Welt der Bücher zurückzog. Er las enorm viele Bücher und nutzte die extra freie Zeit um seine eigenen Erinnerungen niederzuschreiben. Seine Ehefrau, Nicole gestand, dass er dreißig Mal in der Nacht das Licht anknipste und etwa sieben Stunden pro Tag mit Lesen verbrachte. Auf diese Weise gelang es ihm, eine beeindruckende Menge an Notizen und Anmerkungen zu sammeln, Hefte voller Gedanken und Erinnerungen.

„Auch ein blindes Huhn findet mal ein Korn!”

Seine älteren Brüder nannten ihn ständig der Kleine, der Ungeschickte, Flitzer, der Schlaflose. Manchmal übertrieben sie und behaupteten er sei so viel Wert wie eine gefrorene Zwiebel, oder er wüsste nicht mal wie man die Bullen führt, und schon gar nicht wie man sie reitet. Natürlich war er darüber verärgert.

Das spornte ihn später an sich selbst und den Anderen zu beweisen, dass er gar nicht so unbegabt war. Als erwachsener Mann zeigte er, dass er durchaus in der Lage war, seine Ziele zu erreichen: ein erfülltes Leben, glücklich und zufrieden mit seinem eigenen Weg.

Zwar hat er nicht studiert, denn die Zeiten und seine materiellen Möglichkeiten waren damals ungünstig. Doch er ergänzte seine mittlere Reife aus einem Hermannstädter Lyceum durch eine Menge Lektionen aus der Schule des Lebens. Als Autodidakt lernte er aus den Erfahrungen anderer und umgab sich mit wertvollen, gebildeten Menschen, mit denen er gut mithielt. Die Anhäufung von Allgemeinwissen und seine natürliche Neugier trugen zum Formen seines Charakters bei und machten aus ihm einen Menschen von beneidenswertem Bildungsgrad. Doch all das wäre nichts wert ohne seine stete Bemühung, vor allem als rechtschaffener Mensch durchs Leben zu gehen.

Ohne Aufforderung schenkte er vielen Bedürftigen Hilfe und Unterstützung; seine Großzügigkeit ist sowohl im Familienkreis wie auch Dorf bekannt. Sein Lohn kam vom lieben Gott!

Nachdem er jahrelang in Frankreich, Kanada und den USA hart gearbeitet hatte, konnte er sich schließlich den Traum seines Lebens erfüllen. Er ist jetzt stolzer Besitzer dreier Hotels in Amerika: eines in Long Beach, California, das andere in Reno, Nevada und schließlich eines in Phoenix, Arizona. Das letzte trägt den Namen CORONADO. Rückwerts gelesen heißt das auf rumänisch so gut wie Oh, Ja, Glück ( O, DA, NOROC)!

Mitica Sinu gibt zu, dass er eine Menge seines Erfolges dem Zufall verdankt, doch: „Auch ein blindes Huhn findet mal ein Korn!” bemerkt er verschmitzt. Er kann es nicht lassen, die lustigen Redewendungen, die aus seinem früheren Leben inmitten der damaligen Dorfgemeinschaft stammen, immer wieder zu benutzen…

Seit wann waren sie nicht mehr in Sebesul de Sus? – fragte ich Onkel Mitica. “Es sind schon zehn Jahre vergangen, seitdem ich 2001 das Dorf besuchte”, antwortete er mir. Und welche Gefühle er beim Betreten des Dorfes, nach so vielen Jahren, hatte?

”Sie kamen mir alle so fremd vor, und ich war ihnen genauso fremd. Es war nicht mehr das Rumänien von früher…”

 

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Garantat sută la sută

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana, TineriLeave a comment

George Danciu

„Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„                                   (Geneza, 12.1-4)

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”(Ioan, 3.16)

ÎN CALATORIA VIETII

Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

A fost cel mai mare pachebot din lume, dar, din păcate,  doar pentru scurtă vreme  deoarece tragedia primei curse l-a prăbușit pentru totdeauna în apele înghețate ale Oceanului.

Înaintea istoricei croaziere, toata lumea era extraordinar de entuziasmata Continue reading “Garantat sută la sută” →

Promisiuni sigure

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

„Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„                                      (Geneza, 12.1-4)

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”                                                                                                                             (Ioan, 3.16)

.


ÎN CALATORIA VIETII


Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

Scurt timp a fost cel mai mare pachebot din lume. Toata lumea care avea tangenta cu el era entuziasmata. Pe data de 10 aprilie 1912 atunci când Titanic a plecat în calatoria sa inaugurala din Southampton-Anglia cu destinatia New York, nimeni nu putea banui cât de scurta îi va fi viata!

Calatorii au platit sume enorme pentru o calatorie unica, dupa cum s-a dovedit, din nefericire.

Atât proiectul cât si executia au dat mari garantii prin mass media cu privire la siguranta sporita a acestui Gigant al transportului maritim!

Dar … la trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg si s-a scufundat la ora 2:20 în dimineata urmatoare, în urma careia si-au pierdut viata 1.517 persoane în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace, din istorie.

Capitanul a ordonat viteza maxima, 21 Nd (42 Km/h), apoi, dupa ce a primit avertizari de iceberg la orizont, a marit-o la 46 Km/h, vaporul putând genera 26.000 de CP.

Cauza catastrofei s-a dovedit a fi aceea ca cel de la cârma, capitanul Smith (dar si proprietarul si constructorul), s-au crezut în siguranta în orice conditii, iar viteza a fost unul din factorii principali ai scufundarii. La acea viteza, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade si a evita impactul cu aisbergul.

Capitanul a luat decizii catastrofale. S-a increzut prea mult in constructia si arhitectura de exceptie ale Titanicului, crezându-sestapân pe situatie. Nu a folosit nici ultima sansa de a reduce viteza de deplasare si, aflat in fata icebergului gigant, impactul puternic a rupt nava, provocând o taietura în carena pe o lungime de 90 m din cei 300 m ai navei, cinci din compartimentele etanse au început sa fie inundate foarte rapid, iar dupa 2 ore si 40 minute, pe 15 Aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în doua parti. S-au salvat 700 de vieti, iar cca 1500 si-au pierdut viata neputinciosi in apele inghetate ale oceanului.

Timpul deciziilor bune si viabile trecuse demult pe lânga capitanul Smith si pentru vasul gigant care-i fusese încredintat, care probabil inca mai spera ca e valabila expresia Niciodata nu e prea târziu! Dar – pentru el, cât si pentru cei peste 1500 de oameni care si-au pierdut viata – a fost mult prea târziu!

***

Avraam – un model de viata

Avraam evreul, cum îl numise Dumnezeu, fusese invitat de catre Acesta la o calatorie urmata de mari promisiuni.

„Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul …”

Sunt oameni care au un fler special, un feel care-i ajuta si îi determina sa ia deciziile cele mai favorabile. Însa acestia au în spate o oarecare pregatire, un caracter, o vigilenta … care le determina actiunile. Au si un anumit scop pe care-l urmaresc, nu navigheaza la întâmplare, evita apele tulburi si învolburate.

Asa se face ca Avraam L-a înteles pe Dumnezeu. El a cântarit bine chemarea. Si-a dat seama ca nu are nimic de pierdut, ci dimpotriva, doar de câstigat. Avraam a fost un om responsabil. Nu a zis Dupa mine, potopul! Datorita deciziilor sale, bune, omenirea are o cu totul alta perspectiva. Binecuvântarea omului, de catre Dumnezeu, îsi are radacina si în promisiunile facute de Dumnezeu lui Avraam.

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

Daca Avraam nu avea credinta în promisiunile lui Dumnezeu, ar fi fost poate un anonim care nu s-ar fi bucurat de multimea binecuvântarilor primite. Avraam l-a ascultat si l-a urmat pe Dumnezeu. Dar viata lui Avraam nu a fost asa de roz cum am putea crede.

Credinta lui a fost supusa la încercari, a fost testata. El a urmat o scoala a credintei predata de însusi Dumnezeu (viata la care suntem chemati fiecare). Prima încercare a fost aceea ca l-a chemat sa iasa din confortul în care se afla împreuna cu rudele sale, din acel loc, si sa mearga unde-i va arata Domnul …

Apoi a venit o foamete, Avraam a coborât în Egipt…

Apoi s-a temut si a zis ca Sara e sora sa, ca sa nu aiba neplaceri în Egipt… Apoi a mai repetat aceeasi greseala, zicând ca e sora sa, când cu împaratul Abimelec…

Sunt multe cazuri de familii care nu pot sa aiba copii pe cale naturala. Dupa îndelungi tratamente sau interventia decisiva a Creatorului, sunt si cazuri de reusita, si li se împlineste dorinta.

Când l-a chemat Dumnezeu pe Avraam, el si Sara nu aveau copii. El avea 75 de ani, iar Sara, sotia sa, de asemeni era în vârsta si nu-i mai venea rânduiala femeilor care puteau sa aiba copii. Iar Dumnezeu i-a promis ca daca are credinta, daca asculta de el, si-L urmeaza, îl va face un neam mare, binecuvântat.

Avraam a pornit pe drumul ales de Dumnezeu si, treptat, treptat, a învatat sa se încreada tot mai mult în El, crezând ca Dumnezeu ce promite si face… Si copilul (Isaac) l-a primit târziu, dupa 25 de ani, când el era în vârsta de 100 de ani, iar Sara avea 91 de ani!

La Scoala de credinta, Dumnezeu îi pregateste lui Avraam un Test Final!

Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire (Geneza 15.6).

În Geneza 22 gasim istoria “Jertfirea lui Isaac“.

Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

Marea încercare a credintei!

Sa observam si sa întelegem ca ispitirile pe care le avem, deseori, ne apar ca rezonabile, chiar daca contravin moralei pretinse de Dumnezeu. Ce e asa de grav daca vorbesc mânios, daca vorbesc neelegant, vai, poate trivial, ce e asa grav daca râvnesc ceea ce Dumnezeu zice ca nu e bine, ca-mi dauneaza? Cum poate sa-mi dauneze ceva care-mi place? Manânc ce-mi place, dar medicul îmi va zice ca-mi va face rau! Si asa e. Îmi place sa fiu mândru, dar Dumnezeu zice ca-mi va aduce necaz. Si asa e.

Acum sa întelegem ca testarile ni se par adesea ca nerezonabile!

Ba chiar ilogice! Cum, sa-i ceara lui Avraam asa ceva?!

Gândirea noastra, superficiala, nedocumentata, neîncercata, nu pricepe multe, fiind lipsiti de aceste exercitii atât de necesare pe calea credintei.

Avraam s-a încrezut total în Dumnezeu si L-a ascultat. Chiar daca noi, ceilalti, zicem ca pretentia lui Dumnezeu este ilogica si nerezonabila.

Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! El caruia i se spusese: „În Isaac vei avea o samânta care-ti va purta numele!” Caci se gândea ca Dumnezeu poate sa învie chiar si din morti; si, drept vorbind, ca înviat din morti l-a primit înapoi. (Evrei, 11.17-19)

Lui Avraam, i l-a cerut pe Isaac, ca pe o jertfa,  cu ce cuvinte …

„Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

… singurul tau fiu, pe care-l iubesti …

Doua chestiuni care pe orice om rational îl va opri sa înfaptuiasca cererea Domnului!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad.(Evrei, 11.1)

O definitie a credintei, neoficiala, care ne poate ajuta sa pricepem mai mult, ar fi aceasta: Credinta se bazeaza pe ratiune si e superioara acesteia!

Singurul fiu, pe care-l iubeste. Ce drama e în inima oricarui tata! Între ei (tata si fiu) a fost o comunicare atât de normala, s-au încrezut unul într-altul (mai ales fiul în tata, care nu i-a împiedecat credinta tatalui). Ei, îi preînchipuie pe Dumnezeu si Fiul Isus, care au fost întotdeauna una, Fiul S-a încrezut pe deplin în Tatal, i-a împlinit voia Sa.

Trebuie sa ne concentram pe promisiuni, nu pe explicatii.

Prima lectie, e aceea ca trebuie sa ne asteptam la testari.

Dumnezeu, când a vazut ca voia sa împlineasca cerinta (exagerat de grea si ilogica, pentru oricine), Dumnezeu l-a oprit si i-a pus la îndemâna un berbece, un animal curat si nevinovat.

Însa, Dumnezeu va da la momentul potrivit pe unicul Sau Fiu, pe care-L iubeste, pe Isus, pe acelas deal;  care si-a dat cu adevarat viata pentru pacatele noastre, ca Jertfa de ispasire.

Fiul Sau – Isus Hristos, Mielul fara cusur -, va înlocui pe fiecare om care are credinta, în moarte, ca plata a pacatelor fiecaruia. Dar darul fara plata, pentru credincios, este viata vesnica. Glorie Domnului!

„Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani, 6.23)

„Pentru ca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan, 3.16)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.


***

Geneza 22. 7-18

Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau, Avraam, a zis: „Tata!” „Ce este, fiule?”, i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: „Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Fiule”, a raspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreuna înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau, Isaac si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mâna si a luat cutitul ca sa înjunghie pe fiul sau. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri si a zis: „Avraame! Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Îngerul a zis: „Sa nu pui mâna pe baiat si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii si a vazut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot în locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grija”. De aceea se zice si azi: „La muntele unde Domnul va purta de grija”. Îngerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam si a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”

SPECTACOL DE DATINI STRAMOSESTI ÎNCHINAT SARBATORILOR DE

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

 Camelia ROSU CRACIUN

 

 

Asociatia Culturala „Ca La Noi” desfasoara o activitate intensa în ceea ce priveste descoperirea folclorului autentic de certa valoare si promovarea lui în rândul publicului larg pentru ca împreuna sa împartasim din comorile de suflet ale neamului nostru. Pentru perioada imediat urmatoare avem în vedere realizarea unui spectacol de datini stramosesti închinat marii sarbatori crestinesti a nasterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos si a Anului Nou.

Evenimentul, ajuns la cea de-a patra editie, îsi propune sa reînvie traditiile neamului românesc, care, din pacate, sunt din ce în ce mai rare. La fel ca în anii precedenti ne dorim sa aducem în fata publicului momente autentice specifice sarbatorilor de iarna, acest lucru fiind posibil cu concursul artistilor veniti din toate colturile tarii, punându-se un accent deosebit pe obiceiurile de Craciun si Anul Nou, dar si cântece si jocuri populare romanesti de peste an.

În acest an, pentru ca asteptarile publicului si ale noastre au crescut, dorim ca acest eveniment sa capete statutul de „Festival national de datini si obiceiuri”. Drept pentru care, în acest an spectacolul intentionam a-l desfasura pe parcursul a doua zile. Doua zile în care datinile, traditiile, obiceiurile si folclorul autentic vor face casa buna în Bacau. Astfel, pentru aceasta editie, ne-am propus sa primim vizita unor oaspeti de seama, virtuozi instrumentisti, interpreti de renume din România si Republica Moldova, precum si ansambluri de datini si obiceiuri care au promovat si continua sa promoveze folclorul românesc de calitate.

Speram ca editia din acest an sa se bucure de participarea urmatorilor invitati: Vasilica Tataru Nastase si Cristi Nastase, Maria Tataru, Anton Achitei, Viorica Macovei, Calin Brateanu, Angelica Flutur, Marius Zgâianu, Laura Haidau, Andreea Chisalita, Constantin Bahrin, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Augustina Dogot, Maria Iliut, Rodica Buhna, Nicolae Glib si altii. Totodata, îsi vor da concursul Ansamblurile Folclorice din Poiana Stampei, Ciocanesti, Pojorâta, Malini, Sfântu Ilie, Ceata ursilor din Asau, Ansamblurile Folclorice Saratelul si Ca La Noi si altele. Acompaniamentul orchestral va fi sustinut, speram noi, de orchestra „Mugurel” din Chisinau, condusa de maestrul Ioan Dascal.

Invitat special: Lia Lungu, nascuta la Timisoara, stabilita la New York, doamna cântecului banatean care nu si-a uitat niciodata radacinile.

Spectacolul urmeaza sa aiba loc în zilele de 17 si 18 decembrie, începând cu orele 17.30 ale fiecarei zile si va fi preluat de una dintre televiziunile de profil de la nivel national. Bugetul total estimat pentru acest eveniment se ridica la aproximativ 60.000 lei, în acest buget intrând onorariile artistilor invitati, cazarile celor care ramân peste noapte, masa pentru toti artistii, transportul lor si nu în ultimul rând cheltuielile ocazionate de promovare si organizarea efectiva.

Va rugam sa ne sprijiniti cu orice suma la realizarea acestui proiect, institutia dvs. având dreptul de a-si marca sigla pe afisul si programul spectacolului. Pentru alte detalii va stam la dispozitie oricând la numarul de telefon 0744/768010.

Aveti, stimate partener, garantia celor mai alese sentimente!

Asociatia Culturala „Ca La Noi”

Str. Marasesti nr. 151/B/34

cod 600115, Bacau – România

C.I.F 16777756/2004

cont IBAN RO70BPOS04003444914ROL01

Presedinte

Camelia ROSU

Manager proiect

Ovidiu DRUG

 

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

On By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

3 noiembrie 2011

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

Cu totii suntem de acord ca bunastarea fizica, morala si emotionala a copilului trebuie sa fie obiectivul suprem al fiecarui parinte, familii, si societati. Pentru asta ne trudim majoritatea dintre noi, parinti responsabili, de dimineata pina seara. O facem pentru ca ne iubim copiii, pentru ca am fost si noi crescuti in dragoste de parintii nostri, si pentru ca dorim un viitor fericit copiilor nostri si prin ei societatii in care traim. Bunastarea copiilor nostri, insa, nu depinde numai de noi. Depinde si de factori externi care de cele mai multe ori nu sunt sub controlul nostru. Fie ca e vorba de sistemul de invatamint, statul ori alte foruri similare, acesti agenti cauta sa fasoneze mintea si personalitatea copiilor intr-o directie contrara valorilor parintilor lor si contrara chiar si bunastarii lor proprii. Din aceasta perspectiva aducem astazi in discutie un document pe care noi il socotim periculos la adresa copiilor si care la ora actuala e dezbatut in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.

E vorba de un proiect cvasi-legislativ european privind drepturile copilului. In ultimii ani Consiliul Europei a emis diverse documente desemnate sa aduca la zi “drepturile copilului”. Anul acesta ele au fost comasate intr-un document unic care a fost deja dezbatut in comisiile de expertiza iar la ora actuala e in dezbatare in Comitetul de Ministri al CE. Suntem informati ca documentul urmeaza sa fie votat luna viitoare.

Noi, cei de la AFR, impreuna cu colegii de la alte organizatii profamilie din Europa am studiat cu mare atentie acest document si il gasim daunator pentru copii. Documentul afirma ca la baza sa sta principiul bunastarii copilului, principiu in jurul caruia se cladesc toate normele legale prevazute in el. Opinia noastra insa este ca documentul introduce notiuni in materie de dreptul familiei si al copilului care sunt daunatoare nu doar copiilor ci si societatii in general.

Pe 31 octombrie AFR a inregistat un Memoriu in Comitetul de Ministri al CE in care puncteaza aspectele daunatoare ale documentului si cere sa fie respins.

Mai jos redam versiunea originala in engleza a Memoriului. Punctele lui esentiale sunt urmatoarele:

In primul rând suntem alarmati de faptul ca Articolul 1 al Documentului enunta un drept al copilului la nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Cu totul bizar.

Copiii nu sufera de distorsionari sau inversiuni sexuale asa cum unii adulti sufera. Incidenta distorsionarii sexuale la copii este de 1 la 400.000 si poate fi corectata foarta facil prin terapie. Insistenta tarilor occidentale de a introduce aceasta notiune in Document indica o strategie de lunga durata, si anume eventuala revizuire a Conventiei Europene a Drepturilor Omului pentru a include in ea si notiunea de nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Daca copiii beneficiaza de un astfel de drept, de ce nu si adultii ori parintii lor? Un articol cu totul bizar e Articolul 25(2) care enunta un drept al copilului de a forma “parteneriate civile” (“registered partnerships”).

In al doilea rând Documentul aduce in prim plan casatoriile unisex si parteneriatele civile, atât intre persoane de acelasi sex cit si de sex opus. Asta nu poate face decât sa submineze familia si casatoria naturala. In memoriul pe care l-am inregistrat am prezentat date sociologice multiple care reflecta ca de cind au fost introduse casatoriile si parteneriate unisex acum 10 ani, casatoria in tarile care le-au legiferat a intrat intr-un declin fara precedent. Tot mai multi tineri devin ambivalenti fata de institutia casatoriei, o evita si o privesc ca pe o institutie arhaica incompatibila societatii post-moderne in care traim.

In al treilea rând Documentul aduce in discutie si concubinajul, o alta forma de convietuire care distruge familia naturala. Si aici am adus date statistice recente din Marea Britanie si SUA care denota impactul devastator care concubinajul il are asupra copiilor. De cind s-au introdus parteneriatele unisex in Olanda, Marea Britanie, si in unele state din SUA, procentajul copiilor nascuti in camine fara tata a ajuns la 31% in Olanda, in Marea Britanie cam la o treime, iar in SUA la 40%. Alarmant.

In al patrulea rând Documentul pune in prim plan procrearea si reproducerea umana asistata. In categoria aceasta intra inseminarea artificiala, surogatul, donatorii de spermatozoizi, si fenomene similare. Am explicat in detaliu de ce aceste forme de reproducere umana sunt daunatoare copiilor si societatii si ar trebui reglementate cu multa strictete. S-au ajuns la situatii in care un donator de spermatozoizi (de fapt ar fi mai bine zis “vinzatorul” de spermatozoizi) ajunge sa faca 150 de copii fara insa a le fi tata in sensul legal al cuvintului ori de a-si exercita responsabilitatile de tata fata de ei. Punctul primordial pe care l-am enunat este ca reproducerea asistata distruge relatia biologica intre copil si mama (in cazul surogatului) si intre copil si tata (in cazul inseminarii artificiale prin donatori). Copiii surogati se dezvolta mai greu si sufera de un complex de inferioritate.

In al cincilea rând Documentul anunta obiectivul de a “pune in echilibru” (adica pe acelasi nivel) drepturile parintilor biologici cu “parintii psihologici.” Notiunea de “parinte psihologic” (“psychological parenting” sau “psychological parenthood”) e putin cunoscuta in Romania, dar tot mai des intilnita in tarile occidentale si America de Nord. Parintele “psihologic” e persoana terta care nu e nici parintele biologic sau adoptiv al unui copil ci persoana cu care traieste mama sau tata in concubinaj (fie parteneri de acelasi sex sau de sex opus) care isi cere “dreptul de parinte” asupra copilului pe motivul ca il ingrijeste si contribuie financiar la cresterea lui. In acest fel, un copil poate avea, in loc de doar doi parinti, trei, patru, sau chiar cinci. Bizar cum ni se pare, aceasta realitate deja exista in diverse tari fiind facilitata de tehnologia reproductiva moderna si de structurile de convietuire paralele familiei naturale. Aici am citat in Memoriul nostru un studiu publicat luna trecuta in SUA exact pe aceasta tema. Citi parinti sunt suficienti pentru un singur copil?

In ultimul rând Memoriul nostru pledeaza in favoarea extinderii drepturilor parentale. Credem ca a venit vremea sa se emita un tratat international care, asa cum afirma drepturile copilului, trebuie sa afirme si drepturile parentale. Statul isi aroga tot mai mult un drept la educatia si cresterea copiilor nostri in detrimentul nostru. Noi credem ca autoritatea statului in aceasta privinta trebuie redusa iar autoritatea parintilor extinsa. Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul prioritar al parintilor de a-si educa copiii asa cum doresc, iar statului ii acorda un loc secundar. In final, am pledat si cauza educatiei private si la domiciliu (homeschooling) in Romania. Documentul nu mentioneaza dreptul copiilor la educatie privata ori prin homeschooling.

 DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Acum doua saptamâni va anuntasem ca impreuna cu Memoriul nostru vom transmite Consiliului Europei si semnaturile date pâna acuma de d-tra Declaratiei de la Timisoara. Am facut-o. Declaratia de la Timisoara este mentionata in documentul nostru impreuna cu principiile crestine ale familiei si casatoriei. Am mentionat ca ne-ati dat aproape 8.000 de semnaturi. Din nefericire am ajuns la doar 7.900. Va rugam deci continuati sa semnati sa trecem peste 8.000 de semnaturi. Cu cit putem inregistra in Consiliul Europei mai multe semnaturi cu atit va fi mai bine. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php)

RUGAMINTE DE LA STRASBOURG

Ieri am fost contactati de o firma crestina de lobbying din Strasbourg care se profileaza in lobbying in Consiliul Europei in favoarea cauzelor crestine, ale familiei, si ale casatoriei naturale. Ne-au multumit pentru Memoriul pe care l-am inregistrat, dar ne-au rugat sa facem ceva in plus. Cu citeva saptamini in urma un grup de 80 de organizatii profamilie din Rusia au inaintat o rezolutie similara in Consiliul Europei exprimindu-si opozitia, pe baza acelorasi motive ca si noi, fata de Document. (Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf)

Am fost rugati sa facem si noi la fel. Motivul este seriozitatea problemei. Luna viitoare Consiliul de Ministri al Consiliului Europei urmeaza sa voteze Documentul iar colegii din Strasbourg vor inainta fiecarui reprezentant un dosar care va contine pozitiile scrise ale diverselor organizatii profamilie din Europa. Apelam deci la toate organizatiile profamilie si proviata din Romania si Republica Moldova sa adere la Memoriul nostru. Aderarile se pot face si in numele bisericilor sau parohiilor din care faceti parte. Va invitam sa ne comunicati numele organizatiei d-tre si numele persoanei care conduce organizatia pentru a va adauga la lista noastra. Va rugam sa ne contactati la office@alianta-familiilor.com. O data ce incheiem lista, o vom inainta Consiliului Europei.

Nu am intentionat sa publicam Memoriul nostru in intregime, dar având in vedere apelul nostru, trebuie sa o facem. Cautam sa tinem mesajele noastre cât se poate de scurte dar informative. Editia de astazi insa este o exceptie prin lungimea ei si ne cerem scuze.

Committee of Ministers of the Council of Europe

Palais de l’Europe

Avenue de l’Europe

F-67075 Strasbourg Cedex

FRANCE

Re.: DRAFT RECOMMENDATION ON THE RIGHTS AND LEGAL STATUS OF CHILDREN AND PARENTAL RESPONSIBILITIES: A Law and Policy Critique by the Alliance of Romania’s Families

Dear Mr. Chairman:

The Alliance of Romania’s Families (“Alliance”) is a nongovernmental, nonprofit, civic organization which promotes the interests of the natural family, marriage, and the welfare of children, both born and unborn. We represent a constituency of over 650.000 adult Romanian citizens. We monitor legislation and policy, domestically and internationally, and lobby in favor of policies and legislation which benefit the family, children, parents, and marriage. The Alliance espouses the natural family as consisting of the union between a man and a woman, and promotes the view, contained in Article 16(a) of the Universal Declaration of Human Rights, that the natural family is the foundation of society and is entitled to protection by the society and the state.

We respectfully submit this Memorandum. We have examined in great detail the Draft Recommendation on the rights and legal status of children and parental responsibilities (“Draft”), as well as the Explanatory Memorandum appended to it. Both documents concern us. The reasons are discussed below and prompt us to respectfully request the Committee of Ministers of the Council of Europe to reject it. In essence, the Draft seeks to legitimize in the Council of Europe practices and social ideologies which we deem unhealthy and inimical, first and foremost to the best interests of the child, as well as to the family and its legitimate ends.

The Draft identifies “the best interests of the child” as its main foundational principle. (“The best interests of the child are a primary consideration in all matters concerning children and should be a basic concern in particular for holders of parental responsibilities.”) We concur and welcome this. However, the social ideologies to which the Drafts gives life, intentionally or not, are prima facie injurious to the best interests of the child and set themselves against the stated objective of the Draft to promote and protect them.

We respectfully request that our Memorandum be filed among the official papers of the Committee of Ministers and that a copy be tendered to the representative of each member state. We hope they will find it helpful and constructive in upcoming debates on the Draft.

I. Children and Sexual Orientation

Article 1 of the Draft promotes nondiscrimination against children based on “sexual orientation and gender identity.” This norm is not in the best interest of the child and, therefore, we reject it. It is an ideological construct not based in fact. Sexuality is acquired at birth and gender identity is an immutable biological endowment. All human beings are born sexually healthy as heterosexual human beings. Their sexual identity is biologically determined as either male or female, is not subject to change, and it expresses itself naturally. Deviations from these norms are known to occur under the influence of external factors and sexual norms other than heterosexuality may be adopted at various stages in life. However, they are not inherent in human nature and do not manifest themselves in children. We believe that generating in children a sexual interest in persons of the same sex is unhealthy.

We further perceive the insertion of “sexual orientation and gender identity” in the Draft as an attempt to legitimize a new sexual ideology throughout Europe. We also object to the use of the term “gender” in the Draft in the place of “sex,” “gender,” too, being an ideological construct reflective of the new sexual ideology according to which “the innate biological sex of male or female” is not immutable, but a fluid state which society is required to accommodate. To argue that children possess or exhibit the “sexual orientation” or “gender identity” variations of adults is alarming. This norm should, therefore, be eliminated from the Draft.

In proposing the inclusion of “sexual orientation and gender identity” as grounds for nondiscrimination, the Draft is also incompatible with and has the potential of overriding the 1989 Convention on the Rights of the Child (“Convention”) which prohibits discrimination based on only “race, color, sex, language, religion, political or other opinion, national, ethnic or social origin, property, disability, birth or other status.” “Sexual orientation and gender identity” are not among these prohibitive grounds. Nor are, for that matter, “sexual orientation” and “gender identity” mentioned in the European Convention of Human Rights. By including them in the Draft, the Alliance is concerned that the Committee of Ministers is, in fact, paving the way for the future revising of the European Convention to include “sexual orientation and gender identity” as additional characteristics protected by it. The Alliance expresses its opposition to such attempts.

The Alliance’s position that children are born sexually healthy is based, among others, on the work and conclusions of one of the most prominent sociologists and therapists on the subject of human sexuality, professor Michael Bailey, author of the influential The Man Who Would be Queen – the Science of Gender-Bending and Transsexualism (2003). (http://www.narth.com/docs/queen.html) Among his conclusions, we note his finding that “homosexuality may represent a developmental error,” and that children are born inherently normal in their sexuality. According to Professor Bailey, the incidence of abnormality in children’s sexuality is one in 400.000, but can be corrected through early therapy.

We additionally cite to the latest study on the fluidity of sexual orientation, of which we are aware, which was published in the November 2011 issue of the British publication Journal of Sex & Marital Therapy. It was effected by two prominent US psychologists on the ability of persons with same-sex attraction or those who live in same-sex relationships to revert to a healthy and fulfilling heterosexual life style. The study focused on 61 subjects whom the authors evaluated over a period of 6 to 7 years. 23% of them were able to successfully revert to their prior sexuality, and 30% successfully embraced and carried out a chaste lifestyle. (http://www.tandf.co.uk/journals/authors/usmtauth.as)

In conclusion, we respectfully request that “sexual orientation and gender identity” be removed from Article 1 of the Draft.

II. Marriage and the Family

The Draft is careful to note that it does not seek to impose on member states structures and living arrangements which parallel the natural family. This is salutary. Nevertheless, the very inclusion of alternate structures in a proposed European wide instrument, binding on all member states, may inevitably have the undesirable and unintended effect of legitimizing them. It may inevitably create a subsidiary “regime” which will demand full equivalence with traditional societal structures which have ensured stability and the orderly succession of human generations for millennia. These parallel structures include same-sex marriage, civil partnerships (both between persons of the same or opposite sex), and cohabitation.

The natural family, constituted on the basis of the union in marriage between a man and a woman, is the foundation of society, as stated in Article 16 of the Universal Declaration of Human Rights: “(1) Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. … (3) The family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and the State.” Nothing has changed since 1948 when the Declaration was adopted and the natural family has continued to successfully provide social stability to subsequent generations. Thus, we see no justification for the Council of Europe to change it now.

However, thi is not the first time the Alliance expresses opposition to state sanctioned living arrangements which undermine the natural family. On prior occasions, we have done so both in the Council of Europe and the European Parliament. We first expressed it in a Memorandum filed in the European Agency for Fundamental Rights on September 19, 2008; in a Memorandum filed in the Employment, Social Policy, Health and Consumer Affairs Council of the European Union on May 30, 2009; and in a Memorandum submitted to the Parliamentary Assembly of the Council of Europe on April 7, 2010.

In those memoranda we explained in great detail the rationale for the Alliance’s opposition to same-sex marriage and civil partnerships. Essentially, these parallel structures lack social utility, debase and trivialize the institution of marriage generally, and have been proven injurious to the welfare of children. We rely on the same argumentation again and reemphasize our opposition to same-sex marriage and civil partnerships in the context of the current debate concerning the rights of the child and parental responsibilities in the Council of Europe. We and our constituency reject any attempts to legitimize in the Council of Europe these and other alternate structures which claim to be equal to or the equivalent of the natural family and marriage.

Since the Alliance filed its memoranda in prior years, the European Court of Human Rights explicitly ruled that there is no right to same-sex marriage under the European Convention of Human Rights. See, Schalk and Kopf v. Austria No. 30141/04 (June 24, 2010).

In the last five years the citizens of Romania have also been consistent in opposing the institution of same sex marriage in Romania. In 2006 the Alliance ran a petition drive in support of a constitutional amendment defining marriage in Romania as the union between a man and a woman. In less than 6 months over 650.000 citizens with the right to vote signed the petition. In 2009 the Alliance ran another petition, this time specifically addressed to the Council of Europe, expressing its opposition to attempts to impose same sex marriage in the member states through Council resolutions. Our online campaign gathered in excess of 10.000 signatures in addition to 10.000 signatures gathered manually. The signatures were tendered to the Council of Europe. http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_catre_adunarea_parlamentara_a_consiliului_europei_petition_to_the_parliamentary_assembly_of_the_council_of_europe-p20670044.html) Finally, the Alliance issued a declaration of Christian conscience, known as the Timisoara Declaration, which outlines the fundamental values and institutions its signers wish to promote domestically and internationally. (http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php) To date the Declaration has been signed by nearly 8.000 individuals and the list of signatories continues to grow. On point, the Declaration affirms that “(d) The family based on the marriage between one man and one woman is a fundamental institution of society and is created by God. It is an expression of the natural complementarity between man and woman, of mutual love and respect.” It also emphasizes that “(a) Every child has the right to be born and raised in a family comprised of a man and a woman.”)

Moreover, on October 1, 2011 the new Romanian Civil Code entered into force which expressly prohibits same sex marriage, same sex partnerships, or the recognition of same-sex marriages or partnerships contracted outside of Romania. It also defines marriage as the union between “a man and a woman.” The Civil Code’s prohibition of same sex marriage reflects the rejection by the overwhelming majority of the country’s population of any attempts to institutionalize in their country societal structures which undermine the natural family. Thus, Romania as a whole, not only the Alliance, has spoken rather firmly and without ambiguity on the issue of same sex marriage.

The Republic of Moldova likewise rejects and prohibits same-sex marriage. Article 48 of its Constitution defines marriage as the “union between a man and a woman.” In addition, its citizens have also, on several occasions, initiated petitions against same-sex marriage or its recognition in Moldova and have obtained in excess of 100.000 signatures.

Furthermore, as is well known, Hungary also revised its Constitution in April 2011 declaring marriage as the union of one man and one woman.

Finally, same sex marriage offends the best interests of the child. Recent research undertaken in the Netherlands, as well as in those few states of the United States which have legalized same-sex marriage, reflects worrisome trends. The rate of marriage in both countries is down and the rate of children born out of wedlock is skyrocketing. (We recommend on this subject Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), especially pages 206-209) This contrasts sharply with the 1980s when the family on both sides of the Atlantic was more stable and was held in high esteem. Same sex marriage has debased the family institution. Currently, a growing number of voices question not only the viability of the marriage institution in contemporary society but also the rationale for its very existence. Some even suggest it should be abolished. Of the various movements and networks which seek the abolition of marriage and the family we mention BeyondMarriage.com (www.beyondmarriage.com) which in 2006 published “Beyond Same-Sex Marriage: A New Strategic Vision for All Our Families & Relationships.” BeyondMarriage.com has thousands of adherents, among them scholars, sociologists, jurists, academicians, politicians, religious leaders. Unfortunately, in our view the Draft gives legitimacy to this chorus of antifamily and antimarriage voices.

The impact of same-sex marriage on the dissolution of the marriage institution has been noted as early as July 2004 when five Dutch scholars published an open letter cautioning that, while “definite scientific evidence” does not exist, “there are good reasons to believe the decline in Dutch marriage may be connected to the successful public campaign for the opening of marriage to same-sex couples in The Netherlands.” They reported that “ until the late 1980s, marriage was a flourishing institution in The Netherlands. … It seems, however, that legal and social experiments in the 1990s have had an adverse effect on the reputation of man’s most important institution. Over the past fifteen years, the number of marriages has declined substantially, both in absolute and relative terms … This same period also witnessed a spectacular rise in the number of illegitimate births – in 1989 one in ten children were born out of wedlock (11 percent), by 2003 that number had risen to almost one in three (31 percent). … It seems the Dutch increasingly regard marriage as no longer relevant to their own lives or that of their offspring.” (Cited in 150 Congressional Record S7928, July 12, 2004). (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi) If in 1992 68% of Dutch men and women stated that “marriage mattered to them,” by 2003 the percentage declined to 45%. Experts attribute this drastic decline to the introduction in The Netherlands in 1997 of registered partnerships, when for the first time in Dutch society cohabitation was given legal recognition and effect. (See, Stanley Kurtz, The Sharp Increase in Non-Marital Birth in the Netherlands, 2006) (http://old.nationalreview.com/kurtz/kurtz200602230800.asp)

One commentator has made the same observation about the decline of marriage in the United States: “Is it mere coincidence that this resurgence in illegitimacy [of children] happened during the first five years in which gay marriage has become … the most prominent marriage issue in America – and the one marriage idea endorsed by the tastemakers of the young in particular?” (Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), at 206)

The 2004 congressional hearings in the United States also concluded that same sex marriage has caused a decline of the family in Europe. (“In Europe, many parents have stopped marrying altogether because they no longer view marriage as having anything to do with parenthood or children. The legalization of same-sex marriage has been instrumental in working this change in perspective, leading most to think of marriage as simply the expression of mutual affection between two consenting adults. As a result, couples are marrying later and later after children are born, or simply foregoing marriage altogether. Rates of parental cohabitation have skyrocketed, and the family dissolution has become endemic.”) Id. (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi)

Accordingly, we urge rejection of the Draft and reiterate that family structures other than the natural family are not in the best interests of the child and undermine the natural family and marriage.

III. Cohabitation

The Alliance expresses similar concerns about cohabitation, another alternate lifestyle included in the Draft. Cohabitation does not promote the best interests of the child either, and, along with same-sex marriage and civil partnerships, is one of the child’s welfare worst offenders. It has additionally proven inimical to stable family relationships and society.

Countless studies have been released in only the recent past which unanimously conclude that cohabitation is bad for both the cohabiting parents and their children. In April 2010 the UK Institute for Fiscal Studies issued a report titled “Cohabitation, marriage and the child outcomes.” http://www.ifs.org.uk/comms/comm114.pdf It describes the rise in cohabitation in the United Kingdom and the growing number of children born there to cohabiting couples. As of 2008 as many as 30% of all children born in England and Wales were registered to unmarried parents living at the same address. The study was based upon the data obtained by the Millennium Cohort Study, a longitudinal study which sampled almost 19.000 children born in 2000 and showed how their lives evolved through the first five (5) years of life.

The results of the study are alarming. Cohabiting couples are more likely to experience separation before their first child reaches the age of 3, 26% of them dissolving their relationship by that time. In contrast, only 7% of married couples part ways prior to their first child reaching the same age. Additionally, on the average, children born to cohabiting couples weigh less and are more prone to be born premature than children born to married couples. Cohabiting mothers also are less healthy and smoke more in comparison with married mothers. Doubtlessly, this undermines the welfare of the child, both physical and psychological. As the children of cohabiting couples grow, they display inhibited development. On average, children born to married parents display better social and emotional development than children born to cohabiting couples. In time, the discrepancies between their respective level of emotional and social development also become more pronounced. These discrepancies persist for children born to cohabiting couples even after taking into account the disparity in education and income between cohabiting and married couples. Thus, the adverse consequences of cohabitation, found everywhere, sustain the view that cohabitation is not in the best interest of the child and, thus, the Draft should not extend it any legitimacy.

The findings of the UK study confirmed for the UK what a similar study found in the United States. Last year, Rutgers University published a similar study by prominent sociologists David Popenoe and Barbara Dafoe Whitehead, “Should We Live Together? What Young Adults Need to Know about Cohabitation before Marriage,” outlining the same adverse impact cohabitation has on both adults and children. http://www.virginia.edu/marriageproject/pdfs/swlt2.pdf The Rutgers study was published by the University’s National Marriage Project which has periodically, since 1999, published expert materials on the dangers of cohabitation and its adverse impact on children.

Finally, given the pitfalls of cohabitation, we are particularly taken aback by the Draft’s Article 25(2) which evokes the right of a child to enter into a “registered partnership.” Legislating for children, even accidentally, what is unhealthy for them, should not be among the ends of the Draft.

IV. Assisted Reproduction and Procreation

The Draft additionally normalizes current trends in assisted reproduction and human procreation with which we disagree. They, too, undermine the best interests of the child, in particularly grotesque and undignifying ways, and are injurious to society generally. We focus on the following trends.

Surrogate Motherhood

Surrogate motherhood does not serve the best interests of the child, but the whims of adults. Stated differently, it suits the preferences of adults at the expense of children, the society’s most feeble and fragile beings. Here, as with all other medically and technologically assisted forms of reproduction, the best interests of the child are not aligned with the interests of adults, but are in conflict. A child conceived through surrogacy does not know his biological mother, an otherwise fundamental right of children, and it deprives him of the additional right to be raised by his biological parents. The Convention on the Rights of the Child seeks to protect children from the pitfalls of surrogacy by granting them this very right, to know and be raised by their biological parents. Article 7 affirms the right of the child “to know and be cared for by his or her parents.” It can legitimately be inferred that the reference to “parents” in Article 7 means the biological parents of the child. For every child is conceived, regardless of procedure, and directly or indirectly, by a man and a woman. Thus, at birth, every child has a mother and a father. Surrogacy deprives the child of this right, for the child ends up not knowing and not having a relationship with his biological mother, i.e. the woman that conceived him and carried him to term. Surrogacy also extinguishes a child’s additional right, enumerated in the Convention’s Article 9, to “not be separated from his or her parents against their will.” Surrogacy simultaneously separates the child from her natural mother and inhibits a relationship between the child and the mother who conceived her. Children are known to yearn to know their biological parents but surrogacy undermines their ability to do so.

Surrogacy further violates the right of the child to only two parents and no more. Though the Convention does not explicitly state that a child may only have “two parents,” it generally refers, throughout the Convention, to “both parents” of the child. (See Articles 9.3, 9.4, 10.2, and 18.1) The term “both” identifies a numerically limited and precise set of parents and conveys that they can only be of the opposite sex, namely a father and a mother.

Surrogate motherhood is not only bad for children but also bad for society. It exploits women. Plenty of material has been published on this subject. We recommend, for purposes of our Critique, a recently published bestseller on the topic, Scott Carney’s The Red Market: On the Trail of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers (2011). Pages 135 through 151 describe the plight of poor women in India who surrogate for $5.000 a child. Surrogate farms have proliferated there as demand in the developed world for surrogate mothers has increased.

In 2011 Romania has rejected attempts to legalize surrogate motherhood in Romania. A bill to legalize it was introduced in the spring, only to be killed in a legislative committee, shortly thereafter, for lack of support.

Artificial Insemination

The subject of artificial insemination is also vast. We limit ourselves, however, to explaining why, in our view, it is not in the best interests of children. In recent years, and in tandem with advances in the technology of reproduction, artificial insemination has also undermined the rights of children conferred on them by the Convention on the Rights of the Child. Recent trends also suggest that artificial insemination is geared to satisfy the demand of adults for children, and is calculated to adjust technology to changing lifestyles, not to accommodate the best interests of the children or society generally.

First and foremost, children conceived through artificial insemination are deprived of the right to know their biological fathers, just like children conceived by surrogacy are deprived of their right to know their biological mothers.

Artificial insemination also fosters irresponsible parenting. It is not uncommon for sperm donors, who boastfully refer to themselves as “donorsexuals,” to father tens of children, without, however, discharging, with respect to any of them, any parental obligations as fathers. Undoubtedly, this undermines family life. Children grow up not only not knowing their fathers, but also being raised by single mothers or two cohabiting women without experiencing the beneficial presence of a father figure in their lives. This also amounts to sex discrimination against those women who raise children alone and are solely responsible for the children’s upbringing.

Artificial insemination likewise fosters a new generation of males whom society and courts have completely relieved of parenting obligations and the responsibilities of fatherhood. Procreation through sperm donation rewards them with hefty fees in exchange for the sperm they sell. A mindset of irresponsibility is thus being instilled in young men while women are forced to singularly bear the brunt of parental responsibilities. This cannot be good for society and especially for children. Periodically, the media reports scandalous cases of males who travel internationally and sell sperm to couples or sperm banks for large fees. Some of them boast having fathered as many as 150 children. (“One Sperm Donor, 150 Offspring,” New York Times, September 5, 2011) (http://www.nytimes.com/2011/09/06/health/06donor.html?_r=3&hp=&pagewanted=print) Faced with a growing “baby-making” business, society should focus on responsible fatherhood instead.

The multifaceted impact of reproductive technology and changing lifestyles on children has been the object of an impressive and thorough fresh Report issued in October 2011 by the prestigious Institute for American Values (New York) and titled One Parent or Five? A Global Look at Today’s New International Families (http://www.familyscholars.org/assets/One-Parent-or-Five.pdf) It examines the rise of what sociologists and family scholars have labeled “the new international family.” The “new international family” finds itself caught in the crosshairs of modern reproductive technologies, nanotechnology, lifestyles which parallel the natural family, medical advances, and scientific research vying for preeminence in the effort to push humankind toward new frontiers, the so-called “brave new world.” The report identifies no less than five (5) “types” of families: (1) the one-parent family (single-mother by choice; single father by choice; posthumous conception; and cloning); (2) the two-parent family (married mother and father; same sex marriage; co-parenting; pre-conception arrangements; and same-sex procreation); (3) the three-parent family (polyamory, polygamy, and three-person reproduction); and (4) the four-and five-parent family (children conceived with four or five legal, social, biological, and/or gestational parents).

The impact on children of the varying “family” themes is devastating. The Report’s author, internationally renowned scholar Elizabeth Marquardt, concluded her report with justifiable skepticism about the contemporary trends: “Some of these family forms are too recent, too rare, or until recently too secret to have been studied very much. But some types of families we know a great deal about. At the same time, intriguing new research on the practice of internationally conceived children who will not know or be known by their biological fathers, through anonymous sperm donation – suggests that intention alone hardly guarantees good child outcomes. … most persons conceived through anonymous sperm donation believe it is wrong that they were intentionally denied knowledge of their father’s identity. For them, this intentional denial is precisely the problem.”

In 2010 the Institute for American Values also published a Report on the social handicaps developed by children conceived through sperm donation. Appropriately called “My Daddy’s Name Is Donor – A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation.” (http://www.familyscholars.org/assets/Donor_FINAL.pdf), the Report was compiled by a group of prestigious scholars and experts who issued fifteen (15) major conclusions about the impact on children of not knowing their biological fathers. We mention those that are more germane to our discussion.

In contrast to children born in natural, biological families, children born as a result of sperm donation: (1) “experience profound struggles with their origins and identities;” (2) their family relations as “more often characterized by confusion, tension, and loss;” (3) are often unable to establish bonding ties to members of their own families; (4) are “more likely to have experienced divorce or multiple family transitions in their families of origin; (5) are more prone to develop “negative outcomes, such as delinquency, substance abuse, and depression;” (6) share similar developmental problems as those encountered by children raised in same-sex environments where the binary-parent model is absent; and (7) “are far more likely than others to become sperm or egg donors or surrogate themselves.”

Chaos or confusion is not good for children or society. Ill defined principles of conduct, the separation of biology from reproduction, no commonly accepted ethical standards, all add to the confusion surrounding the best interests of the child. One conclusion, however, is certain: reproductive technology has by and large undermined the best interests of the child. The child has become a commodity where one parent or five or more compete to hold on to the child. More compete to be declared parents of the same child. And the list grows. In all of this the child loses out to the vain ambitions of adults who claim to have had a role in the conception and rearing of the child. Where a child loses, that cannot be said to be in her best interest. With so many “parents” the child becomes a disoriented nomad, migrating from household to household, from “parent” to “parent,” biological or legal, from country to country, and from a natural family environment to a family setting consisting of same-sex partners. In this paradigm, the child is the victim and the adults the ones who victimize.

V. Psychological Parenthood

The Draft further extends legitimacy to the novel concept of “social or psychological parenthood.” We oppose it. Psychological parenting ushers in a new parenting paradigm which is not good for children or parents alike. It, too, vitiates the best interests of the child by disrupting his right to a stable, continuous family environment. More egregiously, it severs the biological relationship between children and parents, violating the right of the child, affirmed in the Convention on the Rights of the Child, to know and be raised by her parents. This notion is too radical, too recent, and, therefore, too risky to be included in a potential European-wide legal instrument.

The Draft’s Explanatory Memorandum (Paragraph 18) explains that the Draft’s “provisions on legal parentage … are intended to provide a balance between ‘the biological truth’ reflecting biological and genetic parentage, and ‘social and psychological parenthood’ reflecting the fact with whom the child is living and who is or would be taking care of him or her.” A generation ago, the notion of “psychological parenting” was unheard of, but now an attempt is made to “balance it out” with “biological parenting,” or, in other words, to render them equivalent and equal. This proposition is disconcerting.

The Alliance believes that the Draft should recite what has always been accepted, historically and universally: a presumption of parentage in favor of biological parents as fit parents to raise their own children. Biological parents should be extended the fundamental right to make decisions regarding the care, custody and nurturing of their children, one that could only be displaced by the legitimate state interest to avoid harm to the child. In an action between a fit biological parent and a third party, a presumption of parental autonomy should be acknowledged in favor of the biological parent, and the third party should bear the burden of establishing that custody or visitation of nonbiological children are necessary to avoid harm to them. We believe it is improper to place the right of biological parents to their own children on an equal footing with that of third parties.

Unfortunately, the Draft does just that. Its aim to “balance” biological parenting with psychological parenting lowers the bar for the attainment of the legal status of “parent” in favor of non-biological parents. The long history of family law reflects that circumstances in which biological parents have been found “unfit” have been exceptional and rare. Allowing third parties legal rights to a child can be confusing and damaging to the child. Psychological parenting is particularly damaging to parental rights because it displaces parental rights on grounds other than not being fit to raise the child. It proliferates the rationales for displacing the parental rights of biological or adoptive parents and in many cases would make parenting a matter of wealth and economics, of influence and pressure. This is wrong.

We are mindful, of course, that mutual bonds of affection can form between a child and a surrogate, that such bonds do resemble those of the natural family, and that they can enrich the lives of both the child and the surrogate. However, a psychological parent, once declared as such, would have a permanent legal relationship with the child in displacement of the parental rights of the biological parent. This, of course, subtracts from the legal parent’s right to direct the upbringing of the child. That is why we view it inappropriate for a legislative body or a tribunal to extend “parent” status to a nonbiological child in cases other then where the biological parent is unfit. Giving legal rights to third persons at the expense of the child’s biological parents offends public policy. Legislatures and policy makers cannot improve on the reality that the best person to bring up a child is the natural parent, and the only deviation from this norm should be where the natural parents are unfit parents. Derogations from this time-honored principle should not be lightly acknowledged.

VI. Parental Rights

We strongly believe in parental rights. The Alliance’s Timisoara Declaration affirms that “The rights of parents are fundamental, foremost among them the parents’ right to carry out the civic, moral and religious education of their children as they see fit.”

Unfortunately for the hundreds of millions of the Council of Europe’s parents, the Draft is silent on parental rights and speaks loudly on parental responsibilities. It allocates to the state a fundamental role in determining the responsibilities of parents. This is fundamentally unfair. We believe the state has a limited role in determining parental responsibilities and to the extent only necessary to prevent harm to the child. In recent decades the state has intensified its intrusion into family life and has usurped the right of parents to, within reason, rear their children as they see fit. The Draft, speaking on behalf of states, defines parental obligations and restricts parental rights. Children already benefit from an international convention which outlines their rights, namely the Convention on the Rights of the Child, but parents do not benefit from a similar and much needed international instrument. Consequently, we believe the Draft should address and cure this anomaly. It is fundamentally unfair for states to define parental obligations and then use their coercive power to compel parents to carry them out. Society is a byproduct of human relationships and interactions not a byproduct of a state created blueprint. Parents, not states, know best what is in their children’s best interest.

Article 20 of the Draft references “rights” but, contradictorily, only in the context of the right to exercise “parental responsibilities” but not parental rights. Likewise, Article 29(1) incoherently repeats that parents have “an equal right and duty to exercise [parental] responsibilities.” But neither Article enumerates specific “rights” which Europe’s parents are acknowledged to have. We believe, for instance, that Europe’s parents should have the right to educate their children as they see fit and to provide to them the moral and religious upbringing they deem appropriate for them. This right includes the right to homeschool children as well as the right to private education. These notions, dear to many Europeans, are not mentioned in the Draft. Romania has a growing homeschooling movement and its right to homeschool should be acknowledged. In the absence of choice and the monopoly which the state has on education, children’s education could more appropriately be characterized as indoctrination not education or learning. Here, we echo Article 26(3) of the Universal Declaration of Human Rights which grants to parents, not states, autonomy in the education of their children. (“Parents have a prior right to choose the kind of education that shall be given to their children.”) Thus, the Declaration allocates to states an assistive and enabling, not leading, role in the education of our children.

Unfortunately, we witness with concern opposite trends in some countries of the Council of Europe. Sweden has adopted a new education code last year which specifically disallows homeschooling except in the “most compelling circumstances.” Swedish authorities have arrested parents who sought to homeschool their children. Germany has done the same, resulting, rather awkwardly, in arrested German homeschoolers being granted asylum in the United States. Similarly, in recent years the Spanish government has used its monopoly on education to indoctrinate, not educate, children, compelling hundreds of Spanish parents to sue the Spanish Government in the European Court of Human Rights.

Inevitably, state imposed education will often conflict with the moral and religious education parents choose to provide to their children. In this regard, the Draft is ineptly constructed to address such rival moral visions. Parents are responsible for bringing new people in the world and for ensuring their intellectual and moral growth. The state in intrinsically unable to do this. We propose, therefore, that allocating rights to children only but not to their parents, or rights to children but only responsibilities to their parents, is an anachronism which undermines the best interests of the child. As a general rule, we urge, as intimated before, that parental rights with respect to their children should override state authority except in the most exceptional circumstances.

VII. CONCLUSION

In the Alliance’s view, the Council of Europe has ceased being a family-friendly environment. We believe this needs to change. The natural family has been pushed to the brink of collapse. These are times when the Council of Europe should devise policies which reinforce the natural family, marriage and the rights of parents to parent their children. Parents should be allowed freedom to parent and states should not interfere with it. The younger generation should be educated and encouraged to marry and maintain stable and faithful marital relationships, not to embrace alternate lifestyles or pursue alternate living relationships. We view the contrary notions espoused in the Draft as destructive of family, marriage and the parent-child relationship. As part of our call on the Council of Europe to focus on devising family and marriage friendly policies, we think it should take a realistic and critical view of the impact of modern reproductive technologies on the human family in ways it has not done before. Detached from morals and ethics, such technologies spell trouble for the human family. Until now left largely unregulated, we believe it is time for Europe to focus on a common approach to regulate reproductive technologies. Artificial insemination, surrogacy, sperm donation and designer children, combined with changing lifestyles can only contribute to the further erosion of the welfare of children. The adverse consequences will only worsen. The power to avert the consequences resides with us as citizens of the Council of Europe. We close hoping that our voice will be heard and our concerns addressed.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

A.F.R. si Declaratia de la Timisoara

On By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

             ALIANTA FAMILIILOR                                          DIN ROMANIA

         Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector                                6,  Bucuresti

                Tel. 0745.783.125

                           Fax 0318.153.082

                        http://www.alianta-familiilor.ro

                    contact@alianta-familiilor.ro

                          20 octombrie 2011

 

DECLARATIA DE LA TIMISOARA – Va rugam semnati!

(update final 2011)

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Buna dimineata! Ne apropiem de finalul maratonului timisorean si dorim sa-l incheiem cu un finis puternic. De la ultimul apel facut la sfarsitul lui iulie am ajuns la peste 7.400 de semnaturi. Apelam la un finis puternic sa trecem cu cât mai multe semnaturi peste cele 7.500 de semnaturi propuse. Apelul de astazi este apelul final, dar nu oportunitatea finala de a semna Declaratia de la Timisoara. Declaratia va ramâne disponibila sa fie semnata si in continuare.

Va rugam deci semnati Declaratia. Dati-o la cât mai multi prieteni, cunostinte si membri de familie sa o semneze. Va multumim inca o data foarte mult pentru ca ati stat linga noi cu multa rabdare si ne-ati ajutat sa incheiem cu bine campania de semnaturi. Va uram tututuror numai bine si multa sanatate. Dumnezeu sa va rasplateasca toata osteneala.

CONSILIUL EUROPEI

Semnaturile date de d-tra insa nu vor ramâne doar pe hârtie sau online. Ele vor fi folosite pentru a promova vocea voastra a tuturor peste tot unde vom avea ocazia sa pledam valorile familiei si valorile crestine. In doar câteva saptamâni vom inainta semnaturile Consiliului Europei cu prilejul unei rezolutii care e dezbatuta la ora actuala acolo, privind drepturile copilului. Rezolutia intentioneaza sa actualizeze “drepturile copilului” in tarile membre in Consiliul Europei.

Am studiat cu mare atentie textul rezolutiei propuse si este foarte periculoasa pentru copii si parinti. Printre altele interzice “discriminarea” impotriva copiilor pe baza de “orientare sexuala,” o notiune cu totul bizara pentru minori. Promoveaza de asemenea notiuni bizare privind familia moderna si procrearea, inclusiv casatoriile unisex, inseminarea artificiala, mama surogat, deconecteaza relatiile biologice ca baza a dreptului la parinte in favoarea dreptului la parinte bazat pe relatiile intre adulti si copiii pe care ii ingrijesc, si notiuni asemanatoare. Drepturile parentale sunt ignorate iar dreptul la educatia privata, cum ar fi homeschooling, nu este mentionat.

In caz ca va fi adoptata, Rezolutia va fi folosita pentru lansarea unui nou tratat european al drepturilor copilului. In consecinta, având in vedere importanta acestui document si pericolele care il prezinta pentru valori, AFR pregateste un memoriu de interventie in care va explica motivele pentru care noi si fiecare dintre d-tra ne opunem rezolutiei propuse. Rezolutia a fost dezbatuta saptamâna trecuta si va fi reluata in dezbateri la inceputul lui noiembrie in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. Impreuna cu Memoriul pe care-l pregatim, vom inregistra si Declaratia de la Timisoara impreuna cu semnaturile d-tra. De accea este imperios ca de acuma pâna atunci sa obtinem cât mai multe semnaturi. Inca o data, va rugam semnati si va multumim.

Peste 80 de organizatii profamilie si pro viata din Rusia au inainat Consiliului Europei rezolutia alaturata in care isi exprima si ele opozitia fata de Rezolutia privind drepturile copilului. Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf

AMBASADORUL STELIAN STOIAN

Dl- Stelian Stoian este ambasadorul României in Consiliul Europei. Saptamâna trecuta l-am sezizat asupra aspectelor periculoase ale Rezolutiei privind Drepturile Copilului rugându-l sa voteze impotriva ei. Ne-a raspuns amabil multumindu-ne pentru sesizarile facute. Multumim pe aceasta cale d-lui Ambasador si nadajduim ca votul final pe care Romania il va da se va conforma valorilor crestine si traditionale ale poporului român.

CUM SE SEMNEAZA DECLARATIA?

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia.

Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

CUM CRESTEM SEMNATURILE IMPREUNA?

Cum putem creste impreuna numarul de semnaturi? Nu implica mare lucru sau investitie de timp. Doar citeva actiuni simple care iau doar citeva minute. In consecinta:

1. Cei care inca nu ati semnat Declaratia sunteti invitati inca o data sa o semnati.

2. Trimiteti linkul Declaratiei sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs. de adrese electronice pentru a fi semnata. Daca deja ati facut-o va rugam sa o faceti inca o data, sau chiar periodic, eventual saptaminal, pentru citeva luni.

3. Postati Declaratia si linkul ei pe siturile dvs. electronice, biserici, parohii, grupuri de discutii, etc.

4. Promovati-o in scoli, la clasele de stiinte sociale sau religie.

5. Cei care sunteti inscrisi pe situri de socializare (facebook, hi5, netlog…) sunteti rugati sa postati periodic informatii despre Declaratia de la Timisoara si linkul, cu indemnul de a fi semnata.

6. Parinti – aveti copii care sunt ei inscrisi pe diferite situri electronice. Mergeti la ei, cand sunt la calculator, si cereti-le sa dea un mesaj in retea solicitand semnarea Declaratiei – sau scrieti-l dvs. si trimiteti-l de pe contul lor.

TEXTUL DECLARATIEI DE LA TIMISOARA

Redactata de Alianta Familiilor din Romania cu prilejul conferintei anuale AFR tinuta la Centrul Areopagus din Timisoara pe 20 martie 2010 si deschisa publicului spre semnare

Preambul

Societatea umana a trecut, in epoca moderna, prin schimbari majore in plan politic, social, cultural si economic. Aceste transformari, care au cunoscut un ritm accelerat in secolul XX si care continua in secolul XXI, au condus societatea umana spre mai bine. Viata comunitatilor si a indivizilor a fost in general imbunatatita. Au fost eliminate, in multe parti ale lumii, nedreptati si inechitati profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale si prin salturi calitative ale vietii.

In acelasi timp insa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care submineaza valori fundamentale ale societatii umane. Secularismul agresiv, tendinte radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-crestine sunt o realitate manifesta. Societatea romaneasca nu a ramas izolata de aceste evolutii. Iesita dintr-o lunga perioada totalitara, Romania si locuitorii sai inca lupta pentru re-gasirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din tesatura sa intima. Din aceasta identitate comuna face parte, la loc de frunte, credinta crestina, impartasita de un procent covarsitor dintre cetatenii Romaniei, intretesuta in ethosul nostru national si care influenteaza manifestarile sociale, culturale si politice ale romanilor, fiind reperul la care ne raportam ca la un standard comun, atemporal si absolut.

Totusi, in contextul transformarilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potentialul pentru un conflict incipient intre valorile moralei crestine si “noile valori” seculare, in esenta anti-crestine, promovate la nivel international, in special in cadrul Uniunii Europene. Putem constata ca acest conflict este deja manifest in unele state membre ale UE. Asistam, in ultima vreme, la tot mai multe cazuri in care crestinii sunt adusi in fata Justitiei ca invinuiti datorita credintei lor, suferind o forma de pedeapsa pentru ca valorile lor crestine exprimate incalca noi legi sau noi “drepturi ale omului”, in marea lor majoritate iluzorii, contrare ratiunii si binelui autentic al omului. Aceasta evolutie nefericita creeaza o presiune asupra crestinilor, pentru a-si cenzura sau chiar abandona credinta si valorile, pentru a nu se face pasibili de incalcarea unor norme ale statului sau vietii publice. Nu putini crestini vad in aceasta situatie o intoarcere la perioadele istorice in care crestinii erau prigoniti pentru credinta lor.

Avand in vedere cele de mai sus, subsemnatii, crestini care urmam invatatura Sfintei Scripturi, a Sfintilor Apostoli ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos si a celor ce le-au urmat lor si care ne-au invatat calea lasand deoparte disputele teologice, marturisim valorile crestine comune insuflate de Sfantul Duh si afirmam cu tarie cele ce urmeaza:

a. Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veci (Evrei 13:8). Credinta crestina pe care o marturisim este deasupra transformarilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

b. Aceasta credinta ne determina viata si actiunile de zi cu zi, in tot locul si in tot ceasul. Ea nu poate fi tinuta ascunsa; nu putem fi crestini numai acasa sau doar la biserica.

c. Potrivit Sfintei Scripturi, intelegem sa ne facem datoria de cetateni si sa dam Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine si sa ne supunem autoritatilor si legilor, in masura in care acestea nu contravin constiintei si valorilor noastre crestine.

d. Familia intemeiata pe casatoria intre un barbat si o femeie este o institutie fundamentala a societatii, creata de Dumnezeu si expresie a complementaritatii naturale dintre barbat si femeie, a dragostei si respectului reciproce.

e. In calitate de parinti crestini, avem fata de copiii nostri datoria sa ii crestem si sa-i educam in spiritul ascultarii de Dumnezeu. Suntem ingrijorati de manifestarile imorale, permise sau chiar promovate in numele drepturilor omului si al unei tolerante fara discernamant.

f. Drepturile parintilor sunt drepturi fundamentale, intre ele primordial fiind dreptul de a dispune de educatia civica, morala si religioasa a copiilor lor.

g. Fiecare copil are dreptul sa fie nascut si crescut intr-o familie care se constituie dintr-un barbat si o femeie.

h. Dreptul la viata, incepand cu momentul conceperii si pana la moartea naturala, este un drept fundamental al tuturor fiintelor umane.

i. Libertatea religioasa si libertatea de constiinta sunt drepturi fundamentale si istorice.

j. Demnitatea umana este intrinseca fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este deasupra oricarei autoritati lumesti.

k. In participarea noastra la viata cetatii si viata politica, sprijinim si conlucram cu acei factori care adera la valorile in care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie sa ii reprezinte pe cei ce-l voteaza si sa afirme valorile lor.

In incheiere, chemam Statul Roman si reprezentantii sai sa respecte si sa reflecte, in formularea legilor si politicilor publice, valorile si traditiile sociale si culturale, de inspiratie crestina, ale poporului roman, pentru a nu se ajunge la conflicte – de constiinta sau manifeste – intre cetatean si autoritatea din care izvorasc aceste legi.

Semnati: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Rugaminte: Va rugam postati si publicati peste tot apelul nostru pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara, inclusiv linkul petitiei.

CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE IN ALTE TARI: pentru romanii din California

Avem stiri nefavorabile din California. In agust va informasem ca in iulie California a adoptat o lege care impune predarea in scolile ei publice a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni au vazut acest curs ca o cursa deghizata sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii si pina pe 7 octombrie au trebuit sa obtina si sa inregistreze la autoritati peste 500.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie supusa unui referend in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive

Din nefericire campania de luat semnaturi a esuat, crestinii californieni nereusind de data aceasta sa ia numarul necesar de semnaturi. Mai aveau nevoie de doar citeva mii de semnaturi pentru a trece baremul impus de lege. Asta este o lectie importanta pentru toti crestinii – tot ce incepem trebuie sa ducem pina la capat. Detalii despre campania crestinilor californieni pot fi aflate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/

PENTRU ROMANII DIN HOUSTON

Houston, al patrulea oras ca marime din America, are ca primar o femeie lesbiana. Pare ireal considerind ca Houstonul este unul dintre cele mai crestine metropole occidentale. Colegii din Houston ne informaza ca in prima marti din noiembrie au loc alegeri pentru primar in Houston si ca primarul actual, Annise Parker, recandideaza. Au pregatit materialul video urmator care detaliaza actiunile intreprinse de ea pentru promovarea drepturilor homosexualilor. O vedeti aici impreuna cu partenera ei (sarutindu-se) si declaratiile facute. http://uspastorcouncil.org/FaithVotes.html Rugam pe toti romanii din Houston sa se prezinte la vot si sa voteze impotriva ei. Influenta crestinilor in viata publica trebuie simtita.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

 

Wurmbrand a devenit „Obiectivul Ashaver“

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana, Persecutie1 Comment

Obiectivul represiv al Securitatii Statului …

Articol preluat de pe http://www.richard-wurmbrand.ro/

Wurmbrand a parasit România la vârsta de 57 de ani. Toata viata lui, convertirea, închisorile, fratii de suferinta erau aici, în tara subjugata.

„În adâncul inimii mele – marturisea pastorul –, mi-ar placea sa cultiv frumusetea propriei mele vieti si sa nu ma implic într-un razboi urias ca acesta. Mi-ar placea atât de mult sa ma retrag undeva în liniste si Continue reading “Wurmbrand a devenit „Obiectivul Ashaver“” →

Karl Marx, un demon in istorie

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Karl Marx, geniu si demon

 

Irina Manea, sub titlul generic Karl Marx, geniu si demon, in Revista online historia.ro, ni-l reprezinta pe celebrul filozof german al secolului XIX!

Nu-i cunosc varsta scriitoarei de care vorbim, dar, folosind in documnetare  materiale importante  care-i sustin ideile, folosindu-le, ne mira faptul ca nu a inteles ceea ce e esential si ne parvine ca “rezultat” al tezelor marxiste.

Nu vom  analiza in intregime  textul amintit, fiind doar un pretext si  baza a discutiei, fara sa cautam sa aducem intr-un fel sau altul atingere personalitatii autoarei Irina Manea, dimpotriva.

De ce? Pentru ca eseul e bine incondeiat, desi nu prea reiese clar opinia domniei sale sau n-am reusit s-o identific.

[pullquote]

Drept raspuns, Isus le-a zis: „Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Evanghelia lui Matei, 22.29

[/pullquote]

Oricine cu bun simt poate  vedea unde a dus omenirea teoria materialista despre lume si viata, a lui  Marx, cu tezele sale care nu-L pun in centrul creatiei pe Dumnezeu. Le-a folosit ambele societati, atat comunismul, cat si capitalismul. Si, dupa cum vedem, amandoua au falimentat. E drept, mai sunt pe picioare (proptele) unele tari, ca China sau SUA, de care vom afla cat de curand ca s-au prabusit si ele!

De ce? Pentru ca urmeaza teze ale “evolutiei” care te duc un timp si, mai repede sau mai tarziu, ajungi la capatul drumului, in  fata prapastiei si a deznadejdii,  fara solutii!

Sa ne referim totusi la cateva pasaje:

“Pentru Marx însa subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divina care pentru el este un misticism. Realitatea concreta trebuie sa primeze si pornind de aici trebuie sa se elaboreze o filosofie a existentei umane care recunoaste radacina omului în om. Departe de idealismul Hegelian , pentru Marx, adeptul pragmatismului, omul îsi demonstreaza puterea si realitatea în convietuirea cu altii. Existenta sociala determina constiinta umana si nu invers. Societatea nu înseamna în primul rand constiinta colectiva, ci munca colectiva, omul fiind mai înainte de toate un animal economic care îsi dezvolta gândirea pe baza fortelor de productie si relatiilor economice. Exista desigur si o suprastructura ideologica ce cuprinde ideile, statul, familia, morala, religia, dar legile istoriei nu sunt aici, ci în baza economica, o baza în care functioneaza dialectica relatiilor prin conflictul dintre clasele sociale. Se întrevede aici si marea înrâurire a darwinismului: omul este un animal, lupta pentru supravietuire, supravietuieste cel mai adaptabil, progresul se realizeaza doar pe calea conflictului.

Teoria lui Marx nu ramâne doar în stadiul de teorie, pentru ca Marx aspira sa schimbe lumea. El observa ca omul s-a îndepartat de sine, s-a alienat, dar motiveaza devalorizarea sa doar prin prisma economica: omul este separat de produsul muncii sale, care devine marfa în capitalism si îl face pe om dependent de sistem.”

Si acum iau doar aceste idei si fac acele sublinieri:

“….Pentru Marx însa subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divina care pentru el este un misticism. (… ) Se întrevede aici si marea înrâurire a darwinismului: omul este un animal, lupta pentru supravietuire, supravietuieste cel mai adaptabil, progresul se realizeaza doar pe calea conflictului. (…) Teoria lui Marx nu ramâne doar în stadiul de teorie, pentru ca Marx aspira sa schimbe lumea. El observa ca omul s-a îndepartat de sine, s-a alienat, dar motiveaza devalorizarea sa doar prin prisma economica: omul este separat de produsul muncii sale, care devine marfa în capitalism si îl face pe om dependent de sistem.”

Deci pentru Marx realitatea divina e misticism!

Marx a fost coplesit de darwinism!

Marx aspira sa schimbe lumea!

De fapt de ce sa ne miram, ca, fara sa dorim, am extras  esentiaul  tezelor marxiste, binecunoscute:

a) ateu-materialist;

b) darwinist-evolutionist, se trage din maimuta;

c) dorinta expresa de a schimba lumea.

Apoi, totusi, se pare ca distinsa autoare doreste sa nu ne lasa fara nimic, si ne da unle mici concluzii (sublinierile ne apartin):

Marx a vrut sa-l elibereze pe om de conditia sa, dorind fericirea pentru cei multi, asemenea unui Prometeu. Viziunea sa revolutionara a dorit nu sa schimbe o stare sociala sau un regim , ci politica însasi, sa schimbe temeliile lumii din care trebuie sa dispara religia, statul, clasele, omul depinzând doar de el însusi si de legile sociale pe care le va constientiza. Paradoxal, partidele si statele socialiste care se revendica de la doctrina marxista au produs un stat omnipotent care a urmarit totala absorbtie a societatii civile. Dupa cum îl descrie si Orwell, este sistemul capabil sa transforme oamenii în roboti lipsiti de doza minimala de constiinta. Este Marx autorul moral al experimentului înfiorator numit comunism? În aceeasi masura în care Nietzsche este vinovat de genocidul nazist. (…) Prin faptul ca sistemul sau a fost izvor de argumentare si credinta oarba pentru dictatori. Cu toate acestea, Marx a ramas un om al ideii. A cautat un adevar în onestitate intelectuala, dupa cum opineaza Karl Popper, iar ca savant a fost un economist remarcabil. În universitatile occidentale este vazut ca unul dintre marii cugetatori ai lumii, textele sale fiind recunoscute ca parte din mostenirea noastra culturala. Poate chiar si-a dorit fericirea semenilor, doar ca utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reusit decât sa transforme raiul visat într-un iad materializat. Dar materializat nu de Marx.

Vedeti dumneavoastra ca dupa ce l-a numit pe Marx, in titlu, “geniu”, fara sa comentam, admitem ca posibil faptul in sine, insa foloseste sintagma “geniu si demon”, ceea ce nu demonstreaza prin argumentatia prin care ea insasi ne da raspunsul la intrebare (e demon?), bazandu-se pe ideile lui Karl Popper , citindu-le, le percep ca fara nici o greutate si valoare comunicativa. Si, pentru ca neclaritatea sa fie fara dubii isi incheie pasajul asa: “Poate chiar si-a dorit fericirea semenilor, doar ca utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reusit decât sa transforme raiul visat într-un iad materializat. Dar materializat nu de Marx.”

De fapt articolul de care vorbim incepe cu aceasta scurta disertatie:

“Astazi este greu sa te pronunti în privinta lui Marx fara sa cazi în capcana de a-l considera autorul moral al crimelor comunismului. Marx a polarizat admiratia si furia tuturor, fiind în acelasi timp eliberatorul celor asupriti si profetul mincinos.”

Ca unul care am trait si am cunoscut bine societatea comunista, am tras concluzia care se impune, aceea ca Marx are tezele bazate pe o doctrina nesanatoasa, egoista, materialista-darwinista; nu-si extrage seva din invatatura divina a lui Dumnezeu; lumea nu e creatia lui Dumnezeu;

Insa, orice om cu bun simt isi da seama de contrariul afirmatiilor expuse de Karl Marx, mai ales ca au fost indelung experimentate!

Sa trecem acum si la alte idei care incep sa  lamureasca problema mai bine, citind din cartea MARX si SATAN, de Richard Wurmbrand:

Marx scrie:

 „Pentru o reala fericire a maselor, este necesara nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului. Chemarea adresata maselor de a nu-si mai face iluzii cu privire la conditiile lor este o chemare la abandonarea conditiei care necesita iluzii. Ca atare, critica religiei este critica acestei vai a plângerii a carei aureola este religia.” 1

 Se spune ca Marx s-ar fi pronuntat împotriva religiei din pricina ca aceasta ar impiedica realizarea idealului comunist, pe care el îl considera ca singura solutie viabila pentru problemele acestei lumi.

Cine a fost Marx? La începutul tineretii sale, Karl Marx îsi facuse o profesiune de credinta din a fi si a trai ca un crestin.

Prima sa lucrare se numeste “Unirea credinciosului cu Hristos“.

În aceasta carte citim urmatoarele cuvinte frumoase:

 „Prin dragostea lui Hristos ne întoarcem inimile totodata catre fratii nostri care sunt legati de noi în chip launtric si pentru care El S-a dat pe Sine însusi ca jertfa.”

Asadar, Marx cunoscuse calea care trebuie urmata pentru ca oamenii sa poata fraterniza si sa se iubeasca unii pe altii – si anume crestinismul.

El continua:

„Unirea cu Hristos confera înaltare spirituala, mângâiere în necazuri, pace sufleteasca si o inima capabila de dragoste pentru aproapele tau, capabila de orice fapta buna si nobila – nu de dragul ambitiei si al gloriei, ci numai de dragul lui Hristos.” 3

Cam în aceeasi vreme, Marx scrie în dizertatia sa intitulata “Gândurile unui tânar la alegerea carierei sale”:

„Religia însasi ne învata ca Idealul catre Care nazuim cu totii, S-a jertfit pe Sine însusi pentru omenire. Cine ar îndrazni sa tagaduiasca aceasta învatatura? Daca am ales postura în care putem înfaptui maximum pentru El nu vom fi niciodata coplesiti de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decât sacrificii facute pentru binele tuturor. ” 4

La început, Marx a avut convingeri crestine. Când a terminat liceul, în certificatul sau de absolvent, în dreptul rubricii „Cunostinte de religie” erau scrise urmatoarele cuvinte:

„Cunostintele sale despre credinta si morala crestina sunt destul de clare si bine asimilate. El cunoaste într-o oarecare masura si istoria Bisericii crestine” 5

Cu toate acestea, într-o teza scrisa în aceeasi perioada, Marx repeta de sase ori cuvântul „a distruge”, cuvânt pe care colegii sai nu l-au folosit nici macar o singura data în decursul acestui examen.

De aceea, el a si fost poreclit „Distruge“.

Era normal ca el sa vrea sa distruga, de vreme ce numea omenirea „gunoi omenesc”, afirmând: „Pe mine nu ma viziteaza nimeni – ceea ce îmi convine – pentru ca oamenii de astazi pot sa ma… (expresie obscena). Toti sunt niste ticalosi.” 6

Primele scrieri contra lui Dumnezeu

La putin timp dupa ce Marx a obtinut acest certificat, ceva misterios s-a petrecut în viata lui: a devenit un spirit fervent antireligios. Un cu totul alt Marx a început sa se contureze.

El scrie într-una din poeziile sale:

„Vreau sa ma razbun pe Acela Care domneste deasupra tuturor.” 6

Asadar, el era convins ca exista Unul care domneste deasupra tuturor, dar îl dusmanea, desi Cel de Sus nu-i facuse nici un rau.

Marx apartinea unei familii relativ bogate. Nu suferise de foame în timpul copilariei sale. Era mult mai înstarit decât multi dintre colegii sai.

Ce anume a facut sa se nasca în el aceasta ura îngrozitoare fata de Dumnezeu? Nu se cunoaste nici un motiv personal. Sau sa nu fi rostit oare altcineva aceste cuvinte prin gura lui Marx?

La vârsta la care majoritatea tinerilor sunt însufletiti de idealuri altruiste, pregatindu-se pentru viitoarea lor cariera, tânarul Marx scrie urmatoarele versuri (poemul Strigatul unui deznadajduit):

“Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul,

în blestemul si tortura destinului.

Toate lumile Lui s-au dus fara întoarcere!

Nimic altceva nu mi-a mai ramas decât razbunarea.

Imi voi cladi tronul în inaltul cerului,

vârful lui va fi rece si înspaimântator.

Groaza superstitioasa – îi va fi fortareata.

Agonia cea mai neagra – îi va fi capatâi.

Cel ce-l va privi cu un ochi sanatos,

se va întoarce palid ca moartea si mut,

cuprins de morbul mortii oarbe si înghetate.

Fie ca fericirea lui sa-i pregateasca moartea”.7

 

Marx visa sa distruga lumea creata de Dumnezeu, într-un alt poem, el a spus:

“Atunci voi fi în stare sa merg triumfator,

ca un zeu, printre ruinele împaratiilor.

Fiecare din cuvintele mele este foc si actiune.

Pieptul meu este la fel ca cel al Creatorului…” 8

Cuvintele „imi voi cladi tronul în înaltul cerului” precum si marturisirea ca cel ce sta pe acest tron va emana numai groaza si agonie, amintesc de laudele îngâmfate ale lui Lucifer: „Ma voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu” (Isaia 14: 43).

Poate ca nu este o simpla coincidenta faptul ca Bakunin, care a fost mult timp unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Marx, scria:

„Trebuie sa-l adori pe Marx ca sa fii iubit de el. Trebuie cel putin sa-ti fie frica de el ca sa te tolereze în preajma lui… Marx este atât de mândru, pâna la ticalosie si nebunie”9

Am inteles nu numai din aceasta opera exceptionala, ca Marx nu iubea oamenii. Sotia sa il „alinta” folsind ca diminutiv, o expresie bine meritata: „Micul meu diavol”.

Cercetati si vedeti ca satanistii se intalnesc anual la mormantul lui Marx din Londra!

Savantul adulat de multi, il adora pe Satan, si este adorat la randu-i de satanistii timpului nostru!

Doamne apara si pazeste!

Toata inchinarea si toata adorarea fie-I adusa Singurului Dumnezeu, Atotputernic Creator si Mantuitor!

GLORIE!  ALELUIA!  Amin!

(George Danciu, 12.x.2011)

BALADA TOAMNEI

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

INTALNIREA DE TOAMNA DE LA HICKORY, NC

 – a prietenilor romani (crestini baptisti) din USA, Canada si Romania –


 7 – 9 OCTOMBRIE 2011

                                                                                                       Florian GULER

Toamna-isi desfata nurii,
rosu galben ruginiu.
Si pe verdele padurii,
pune semne de tarziu.

Subtirel si sprinten vantul,
la rever cu-o crizantema,
Fluirand colinda campul
cu scaietii in dilema

Prin zavoi si in gradina,
o suspecta-ngrijorare,
Despre vremea ce-o sa vina,
pune totul in miscare

Printre pasari un cocor,
tine curs de geografie,
Si antrenament de zbor
pentru mers in pribegie

Un bondar ce stie carte –
medic de profesie –
Scrie florilor gripate,
leacuri de depresie.

O furnica-n disperare,
numara a noua oara,
Cate boabe-s necesare
sa ajunga-n primavara!

Greieri s-au alarmat
si luand sub brat vioara,
Cer acum la sindicat
Sa se prelungeasca vara.

Cand ingrijorarea creste,
in gradina si zavoi
Iata ca aduce-o veste
un “blogar” de pitigoi,

Internetul da-nstiintare
spre stiinta celor multi
Ca la Hickory-ii cantare
si homecoming cu “desculti”.

Vin romani din tara asta
cu trompete si ghitare,
Unii vin doar cu nevasta
si cu prunci-n carucioare.

Vin voiosi la marturie,
vorbareti si cu “bonn ton”.
N-au joben sau palarie
si nici frac ori papion.

Unii au conservatoare,
altii-s amatori cu rosturi,
Dar se-aduna la cantare,
descaltati de stil si mofturi!

Unii parca sunt artisti
Canta ca si la baptisti…

Altii canta joviali
Parca sunt penticostali….

Si se canta in quartet
Cantece de tineret

Iar la Hickory, normal,
Canta un quartet local.

La desculti insa cum spun
Se canta mult in comun

Tineri si bartani alaturi,
vin pe trepte de cantare,
Cum in vremile Scripturii,
se venea la sarbatoare.

Ca o roua ce descinde,
de pe culmile Harmon,
Si racoare ei cuprinde,
muntele cel sfant, Sion,

Cantul urca si coboara
strabatind in larg taria,
Si ca ploile de vara,
ploaie-n inimi partasia.

Un refren s-aude-ntruna,
fosnitori ca valul marii:
“Domnul ni-i intodeauna,
Domn in mijlocul cantarii”.

Vor canta apoi colinde
pana in tarziu de seara,
Cand un strigat se aprinde….
Vine Domnul Vine iara!

 

Richard Wurmbrand

On By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

O SCURTA BIOGRAFIE A TATALUI MEU (1909-2001)

Michael Wurmbrand

Richard Wurmbrand a trait 91 de ani si este autorul a 18 carti crestine de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, care descriu viata sa si 14 ani in inchisorile comuniste.

A fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, a plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei. In acel timp l-a cunoscut pe un tamplar german, in zona Brasovului, care le-a pus in mana o Biblie.

Acest om i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei, cu inalta educatie, sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la incepeutul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi.

Familia Wurmbrand, iubita si respecata de multe personalitati romane ortodoxe, a reusit sa fuga prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul sef al celui mai raspandit ziar roman, Universul. Parintii Sabinei, doua surori si un frate au pierit in lagarele naziste.

Isaac Feinstein, un misionar crestin evreu deosebit de eficient printre evreii romani, si cel care a jucat un rol important in convertirea sotilor Wurmbrand, a fost si el ucis de catre legionarii nazisti romani.

Viata cuplului in acea perioada este descrisa in cartea lui Richard Wurmbrand numita Hristos pe ulita evreiasca. In scurta perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi si tranzitia Romaniei spre comunism (1945-1947), Richard Wurmbrand a tiparit si organizat distribuirea ilegala a unui numar de un milion de evanghelii in limba rusa soldatilor rusi care ocupau Romania. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiti la crestinism.

In februarie 1948, desi aflat sub protectia diplomatica a suedezilor, Richard Wurmbrand a fost rapit de pe strada de catre guvernul comunist si a disparut in reteaua de inchisori comuniste. In vederea unei judecati formale, el a fost intemnitat sub un nume secret, timp de trei ani, singur intr-o celula. Acolo, a fost torturat si ulterior condamnat la 25 de ani de inchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodata, datorita faptului ca el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani in temnitele comuniste, in doua etape: 1948-1956 si 1959-1964. Sotia sa, Sabina, a fost arestata si trimisa la munca silnica intre anii 1950-1953. Richard a reusit sa convinga cativa ofiteri securisti sa devina crestini.

In 1956, unul dintre acestia, domnul Sandu Franco, a obtinut in mod clandestin eliberarea sa din temnita, convingand unul din capii distrati ai Securitatii sa-si puna semnatura pe ordinul de eliberare. In 1964, crestinii luterani norvegieni impreuna cu crestinii evrei britanici au platit suma de 10.000 $ pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista. Doi dintre fratii sai, dar si Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substantiala contributie in eliberarea sotilor Wurmbrand. Cartile sale, Torturat pentru Hristos si Cu Dumnezeu in subteran, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoastere mondiala in lumea occidentala n-au fost culese si publicate in nici o carte si, de aceea, sunt prezentate aici. Ele releva minunata imbinare a credintei sale cu curajul si perspicacitatea sa cu care a fost inzestrat.

Familia Wurmbrand a sosit in decembrie 1965 in Oslo, Norvegia, si, fiindca nu intelegeau norvegiana, au vizitat, in prima lor duminica, Biserica Luterana Americana. Impresionati de libertatea de inchinaciune la care au asistat, au plans tot timpul cat a tinut serviciul din biserica. Rev. Myrus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceasta familie de refugiati, si-a deschis usa casei sale pentru a-i adaposti. In acelasi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatarilor incredibile ale familiei Wurmbrand. “Demni de toata increderea!” a venit raspunsul. Ca urmare, Rev. Wurmbrand a fost invitat sa vorbeasca in fata membrilor bazei NATO adunati in cea mai mare capela din Oslo.

Pentru ca se puteau pune intrebari, capelanul, colonel Cassius Sturdy, l-a intrebat pe Pastorul Wurmbrand de ce occidentul nu ar trebui sa incerce sa coexiste impreuna cu comunismul.

Wurmbrand, intotdeauna dramatic in actiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar si a zis: “Ti-am luat banii, banii tai sunt in buzunarul meu. Hai acum sa coexistam pasnic!” Apoi, a continuat, spunand:

“N-ar fi o problema pentru comunism sa coexiste, acum, dupa ce a ocupat jumatate de glob. Adevarul este ca, dupa cum nu exista leac impotriva cancerului, nu exista nici o solutie impotriva comunismului. Si tot asa, dupa cum nu ne putem multumi cu ideia ca trebuie sa ne resemnam in fata cancerului, n-ar trebui sa ne resemnam si cu ideia ca acest comunism n-are leac.”

Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat in picioare si a zis:

“Domnilor, Wurmbrand este omul care ne trebuie! Hai sa-l trimitem in America ca sa le sterpeleasca portofelele tuturor simpatizantilor de stanga si sa le deschida ochii.”

S-a trecut de indata la colectarea unor fonduri si s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o luna, Rev. Wurmbrand sa tina discursuri, in special in estul Statelor Unite.

Ajuns la New York, a constatat ca audienta era compusa din pacate numai din cativa militari adunati intr-o micuta capela. Dezamagit, Wurmbrand si-a programat biletul de plecare inapoi in Europa, considerand toata actiunea lipsita de orice succes. Inainte de a pleca insa, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sa-si viziteze unicul prieten american pe care-l cunostea, un pastor evreu crestin. Acesta nu l-a incurajat de loc, in ceea ce privea ramanerea definitiva in SUA, considerandu-l mult prea in varsta si prea slabit pentru a fi in stare sa pastoreasca o biserica.

“Nu vei fi in stare sa-ti castigi existenta”, au fost ultimele cuvinte ale prietenului sau. Richard l-a rugat sa-l plimbe putin prin centrul din Philadelphia si “s-a intamplat” ca tocmai atunci sa aiba loc acolo cea mai mare demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, eveniment la care urma sa vorbeasca un pastor presbiterian, un partizan al miscarii de stanga. Oprindu-se sa asculte, din curiozitate, Wurmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit in fata, a pus mana pe microfon si, de la inaltimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat cat il tineau puterile:

“N-ai nici o idee ce inseamna comunismul! Uita-te la mine, eu sunt doctor in comunism. Ca pastor crestin, locul tau ar trebui sa fie alaturi de victimele comunismului si nu alaturi de calaii care-i tortureaza.”

“Cum poti fi doctor in comunism?” i s-a replicat sarcastic.

“Uite diploma mea,” a raspuns Wurmbrand, si, desfacandu-si pana la brau camasa, le-a aratat tuturor cicatricele adanci de pe torace. Multimea a vuit uimita. A venit politia. L-au dat jos si l-au rugat politicos sa-si incheie camasa la loc.

Incidentul, desi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niste fotografi priceputi sa poata poza intamplarea dramatica si sa-l roage sa le dea niste interviuri.

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima pagina imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri si solicitari de discursuri. Wurmbrand si-a amanat plecarea si si-a mai prelungit sederea cu inca aproape doua luni in SUA. Din cauza solicitarilor, a urmat inca o prelungire de alte trei luni, timp in care a facut turnee si a tinut peste tot discursuri si conferinte.

Marturia sa din mai 1966, inaintea Subcomitetului de Securitate Interna a Senatului SUA, a devenit publicatia cea mai bine vanduta a Guvernului SUA pentru urmatorii trei ani. In noiembrie 1966, Richard, Sabina si Michael, care intre timp s-au stabilit in SUA, au inceput infiintarea misiunilor crestine pentru tarile comuniste. In 1990, misiunea a fost denumita Vocea Martirilor Inc., cu sediul in Bartlesville, O|., director general actual Tom White, o organizatie mondiala care are ca tinta ajutorarea crestinilor persecutati de catre regimurile comuniste si evanghelizarea simpatizantilor de stanga. O atentie deosebita este acordata, acum cand regimurile comuniste au cazut, tarilor musulmane. Misiunea are filiale in peste 35 de tari din lumea libera. Rev. Wurmbrand a calatorit in toata lumea si a dat numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lasat-o pe Madeleine O’Hare, o ateista notorie, fara grai, atunci cand a intrebat-o, intr-un intervieu televizat in direct, daca cunoaste adresa vreunei societati de caritate ateiste, in timp ce lumea este plina de tot felul de societati caritabile religioase. Activitatea misiunii “Vocea Martirilor,” cat si discursurile reverendului Wurmbrand, au atras atentia lumii intregi asupra sortii triste si uitate a fratilor crestini de pe tot pamantul.

Mesajul lui Wurmbrand a fost intotdeauna: “Urati sistemul rau, dar iubiti pe cei ce persecuta si cautati sa-i convertiti la crestinism.” O credinta profunda, o minte ascutita si agerimea sa il prezinta pe Wurmbrand ca pe o persoana deosebit de placuta si calda. Principiul sau a fost: “Ajuta pe oricine si daruieste oricui iti cere.” Conducatori crestini din lumea intreaga au scris carti si au depus marturie despre el, numindu-l “martirul viu” si “Pavel al cortinei de fier.” Cateva din predicile sale au fost publicate in cartile “Predicile izolarii solitudinii” sau “Atingand inaltimile.”

Pana si dupa varsta de 85 de ani a continuat sa calatoreasca si sa tina discursuri. Dar in ultimii cinci ani a fost retinut la pat, datorita comotiilor numeroase si neuropatiilor de la picioare contractate in timpul inchisorilor, unde era nevoit sa stea mai mult in picioare si sa sufere de foame. A decedat in Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A ramas in urma fiul lor, Michael.

Sursa: Amintiri cu sfinti

Nota: Din alte surse, precum si din marturia aceluiasi Mihai Wurmbrand, se pare ca Richard Wurmbrand vorbea fluent 14 limbi.

Apostolul de dincolo de Cortina de Fier

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Natura Umana, Persecutie1 Comment

O SCURTA BIOGRAFIE A TATALUI MEU (1909-2001)

 Michael Wurmbrand

RICHARD WURMBRAND A TRAIT 91 DE ANI. Este autorul a 18 carti crestine de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, care descriu viata sa, inclusiv cei 14 ani petrecuti in inchisorile comuniste din Romania.

 A fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

 Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, a plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei. In acel timp l-a cunoscut pe un tamplar german, in zona Brasovului, care le-a pus in mana o Biblie.

 Acest om i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei, cu inalta educatie, sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

 Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi. Continue reading “Apostolul de dincolo de Cortina de Fier” →