Brate s-au uscat în pietre cântatoare,
Petale în puzzle s-au topit,
M-asez pe asfalt si caut oameni-floare.
Pamântul sub mine a îmbatrânit.

Arde vântul solar peste oase,
Ma îneaca zapada uitarii
În roua-nghetata, ramân anxioase
Ecouri dintr-ale-ndurarii.

Urme de zeu curmate în riduri de stea
Îsi  cauta mitul în pasi de balet,
Sarada pe tâmple, spre poli, vraistea,
Se-agata de versuri si cade încet.

Tatiana Scurtu-Munteanu