Poveste de dragoste

Cârdei V. Mariana

 

Intâi mi-a aparut in vis
– satucul interzis…
Apoi, a fost un inceput,
când in Iran l-am revazut;
si-n Tehran, la „Azadi”,
am ascultat –„ Mahtumkuli”.
Se transformase, peste noapte
visul in realitate.


         .(IRAN, TEHERAN)

N-a fost decat un inceput
am revenit si-am cunoscut
o arta veche minunata
in aur si argint lucrata,
cu multe pietre pretioase,
comori – covoare din matase.

O arta veche de cand lumea,
transmisa-n timp din tata-n fiu,
infrumuseteaza stilul
si face banii in pustiu.

O fresca fina – „Persepolis”,
din al istoriei abis –
pe un samovar placat in aur
e pentru mine un tezaur;
servesc ceaiul matinal,
pe un covor oriental.

Savurez vre-o trei smochine,
gandu-mi fuge iar la tine…
beau si o cafea turceasca
mintea sa imi limpezeasca,
si citesc pe indelete
la www.Poezii.biz
versurile ce le-ati scris.

Motanu-mi toarce-alaturea…
cât fumez o narghilea,
tutun cu arome fine,
pregatit doar pentru mine…

Ce galbena era hartia
cand am citit eu poezia
si n-am stiut a cui era…
Acum stiu, era a ta.

… poezia pe papirus
in farsi caligrafiata,
scrisa de Mahtumkuli,
pentru iubita lui Mengli,
sub pseudonim Fraghi,
chiar si-n româna tradusa
era-n vitrine expusa…

Si nici nu a trecut un an
ajuns-am in Turkmenistan;
la Ashabat de buna seama
unde doru-acum ma cheama.
S-aici poetu-i disputat
ca granite n-au existat…

Nomad a fost poetul care
n-avea in traista nici mâncare;
cu ce sa-si cumpere iubita
spre care-l atragea ispita?
A fost un doct, la vremea lui
mostenitor al tatalui
ce-n stihuri i-a transmis povata
s-asculte ratiunea-n viata.

In multe limbi a fost tradus
Poetu-avea multe de spus…
De-aceea chiar si la turkmeni
a fost tradus de Porojeni –
cu multa truda si migala
intr-o româna literara.
L-au prezentat in zi de gala
la monument – de buna seama.
Si oare cine poate sti,
a fost prezent Mahtumkuli?

Mâna dragostei …

George Danciu

De CRACIUN 2011 s-au expediat mii de tone si miliarde de declaratii de dragoste si empatie fata de colegi si prieteni, fata cunoscuti si necunoscuti. Posta traditionala si cea electronica a strabatut în lung si lat Mapamondul cu asemenea mesaje.

Miliarde de mesaje au cuprins doar cuvinte cu  urari de fericire si sanatate, prilejuite de Aniversarea Nasterii Mântuitorului Iisus.

Dar, când avem ocazia, sa trecem la fapte de la vorbele frumoase si pompoase … STOP!

Ceva ne opreste si ne frânge gestul nobil la care s-ar astepta cineva sa-l vada si sa-l gaseasca la expeditorii unor asemenea mesaje pline de iubire si de deschidere fata de semeni.

Pe HotNews.ro gasim o stire care ne cutremura:

Un iranian condamnat la moarte in Teheran pentru ca a trecut la crestinism cere azil autoritatilor romane; cererea i-a fost respinsa (publicata a doua zi de Sarbatoare, Luni, 26 decembrie 2011)

Un iranian refugiat in Romania, condamnat la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Roman pentru Imigrari, insa cererea i-a fost respinsa, imigrantul adresandu-se mai multor institutii ale statului roman, informeaza Mediafax…

Puteti citi întregul articol de V.M. HotNews.ro despre cazul lui Habin Bastam, cert este ca, acum câtiva ani fratele lui Assadollah Masoud Bastam, a primit cetatenie iraniana si a fost salvat din ghearele mortii iminente.

Acuzatia de apostazie (adica renuntarea publica la o anumita credinta religioasa; renegarea unei doctrine sau conceptii) adusa lui Habib Bastam “se fundamenteaza pe faptul ca acesta s-a nascut din parinti musulmani, iar la varsta maturitatii a acceptat Islamul, conformandu-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi sa declare verbal si prin fapte renuntarea de Islam, ocupandu-se totodata de organizarea de intruniri evanghelice, chemand si pe altii sa imbratiseze crestinismul, formand o biserica in casa, desfasurand ceremonii de botez, predicandu-si credinta in crestinism in fata adunarii formate din vecini de-ai sai si negand preceptele islamice”, potrivit hotararii prin care a fost condamnat la moarte.

Sigur, situatia politica internationala e mai complexa, acum când Iranul are o atitudine agresiva fata de tarile Occidentale.

Însa credinta si învatatura Mântuitorului Isus, spiritul Craciunului si solidaritatea umana ar trebui sa încline hotarâtor balanta în luarea unor decizii fara echivoc în acordarea azilului politic solicitat.

Mâna dragostei solicitate acum, si întinsa de crestinul Habin Bastam, cu speranta de ajutor catre autoritatile române crestine, e tinuta închisa de partea româna.

Suntem insensibili la strigatul disperat al unui om care-L are ca Domn si Stapân pe Iisus Regele Universului!

E respins fratele nostru crestin, punând mai presus de nevoia acestuia, imediata, spoiala unui crestinism cu numele, fatarnicia ridicata la rang parlamentar, de partid si de stat, indiferenta umana, ori, Mântuitorul a pretins ca, manifestarea iubirii s-o avem fara a se avea în vedere fata omului (aprapelui) aflat în nevoie…

Doamne, da-ne mintea românului cea de pe urma!