Primaveri

Cu toate primaverile odata te-ncing în rosu-purpuriu
Si pe zapada tricotata din parul tau molitve scriu.
Cu toata bucuria laolalta alerg spre dealul ostenit
Pe care florile tresalta si pragu-mi spune bun venit.

Din fiecare sâmbure de roua acasa ma pricestuiesc
Tinuta-n bratele-amândoua de leaganul moldovenesc.
Din fiecare fresca matinala adun culorile ceresti
În carnavalul de cerneala al primaverilor cu masti.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Peisaj

Pian si candela de ceara,
Acorduri vii de primavara
Si note umede din noi
Vibreaza peste amandoi.

E o iluzie ca sunt
In haina rece de cuvant,
Cascada zgomotoasa-n ierbi,
Ci-n trup de huma ma discerni.

Dintr-o minune o vioara,
Cand ratacirea ma-nfioara,
Intinsa intre stea si roua
Ma frang precum o coarda-n doua.

Se strang din sufletu-ti rebel,
Robind pamantul infidel,
Ingeri carunti cu glasuri mute,
Tacearea noastra s-o asculte.

Vibreaza peste amandoi
Si note umede din noi,
Acorduri vii de primavara,
Pian si candela de ceara.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Pasodoble

In opait canta fumul
Si danseaza umbra deasa,
Pe fereastra aburita
Curge ploaia languroasa.

O naluca alungata
In orchestra de lumina
Tremura ca o mladita
Si te tine strans de mana.

Pasii albi ca varul rece
Lasa urme pe arena,
Unduindu-ti-se-n brate
Nalucirea ca o trena…

Intr-o dunga fumurie –
Ochii, ca icoanele,
Se strivesc de rugaciune
Ganduri, diafanele.

Pe spatar se lasa seara,
In vazduh feericul
Si in pasi de poezie
Cade intunericul.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Ziua a sasea

A cazut din cer pamantul
Ca un bulgare de stea,
L-a luat pe aripi vantul
Si in bezna il veghea.

Tu dormeai in semiluna,
Langa tine leganam,
Aveam lauri in cununa,
Pentru tine ii purtam.

Iar cand se facu lumina
Bulgarele ne crescu,
Avea aripi de albina
Si de inger sufletul.

Tatiana Scurtu-Munteanu

“ANTOLOGIA VINOVATELOR PLACERI” Vol. 1

Initiativa culturala: “Scrieti, baieti, numai scrieti!” s-a concretizat in:
“ANTOLOGIA VINOVATELOR PLACERI” Vol. 1
Infiintata din dorinta de a se implica activ la nivel social si de a oferi romanilor evenimente de prestigiu menite sa promoveze arta si cultura, Asociatia Culturala Maria Domina a avut initiativa de a aduce in atentia iubitorilor de cultura noile talente – persoane ce nu au avut pana in acest moment posibilitatea de a transmite mesajele lor, transpuse in arta poeziei.

Prin urmare, in luna octombrie a anului 2009, asociatia a lansat o provocare poetica denumita sugestiv dupa indemnul lui Ion Heliade Radulescu – “Scrieti, baieti, numai scrieti”, prin care a oferit poetilor anonimi cu adevarat talentati din Romania oportunitatea de a-si publica operele pe site-ul www.vreaubilet.ro, prin transmiterea acestora la adresa poezie@vreaubilet.ro. Aceasta adresa de e-mail este protejata; aveti nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , urmata de o selectie riguroasa spre materializarea unui volum de poezie.

Dupa un an de zile in care sute de poeti s-au inscris in maratonul cultural poetic, pe data de 31 august 2010 s-a finalizat procesul de primire a poeziilor, iar dintre toti participantii, 102 au fost alesi pentru a face parte din “Antologia vinovatelor placeri”, carte ce va cuprinde opere ce pot contribui la intarirea radacinilor artei romanesti si a tezaurului cultural cu care ne mandrim.

Volumul, a carei prefata a fost semnata de poetul Miron Manega, a fost lansat pe data de 12 octombrie 2010 in cadrul celei de-a doua editii a Festivalului Artelor Bucuresti la Cafepedia (Romana), incepand cu ora 12.00.

Din volum:
Ma iarta
de Tatiana Scurtu

De azi nu mai sunt doar a ta!
 M-a furat cerul …
 si marea,
 si viata,
 si moartea…
 Cu lacrimi le-am botezat,
 le-am infiat
 le-am stors in sufletul meu,
 de unde renasc in cuvinte.
 Ma iarta, dragoste,
 daca dorul de tara,
 de mama, de viata si de moarte
 e zvacnetul
 dorintei neimplinite.
 Ma iarta, cerule,
 daca dragostea
 ajunge pana la tine
 incercand a-ti masura infinitul.
Ma iarta, mama,
daca patria nu ma va ierta.
Ma iarta, viata,
daca moartea
va pune capat cuvantului.

In ajun de stea rasare

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Prin troiene de lumina
Mangaierile razbat
In tacerea diminetii
Unde cerne-ngenunchiat
Cerul stelelor golase
Care-n negura privesc
Si in salbe fulguite
Aripile-si impletesc.

Vantul suna din zabrele
Peste coama de gutui,
Colorand mireasma iernii
Cu un dulce-amarui.
Raiu-si scutura podoaba
Pe batranul sevalet,
Ca o nimfa adormita,
Zace panza de omat.

Bate soarele-n ferestre
Si in turla clopote,
Se-aud zurgalai la sanii,
Caii zboara-n ropote.
Fulgii rataciti colinda
In ajun de stea rasare,
Nu mai e zapada-n ceruri
Si nici file-n calendare.

Craciunul in Mexic

Interviu cu pastorul si poetul crestin Marcel Vasilache

Domnule Marcel Vasilache, va rugam sa ne vorbiti despre obiceiurile sarbatorilor de iarna din Mexic, atat de putin cunoscute romanilor. Cand incep pregatirile de Craciun? Care sunt traditiile legate de aceasta sarbatoare? Ce ne puteti spune despre Festivalul sculpturii in ridichi?

M.V. – Pregatirile de Craciun incep pe 12 noiembrie, odata cu ziua Virginei Guadalupe, continua cu Posadas de la 16 la 24 decembrie, urmeaza Anul Nou, iar pe 6 ianuarie sarbatorile se termina cu Ziua Regilor. Posadele sunt celebrari mexicane care prevestesc nasterea Domnului, oamenii merg pe strazi cu lumanari si se separa in doua grupuri. Un grup cere posada (adica un loc unde sa fie gazduit) si celalat grup ofera gazduire.
Oamenii mananca preparate traditionale mexicane, iar copiilor li se dau dulciuri in piñatas. Ziua Regilor este dedicata regilor-magi care au lasat cadouri copilului Isus si se celebreaza aducand jucarii copiilor. Despre Festivalul sculpturii in ridichi stim ca s-a sarbatorit pentru prima data pe 23 Decembrie 1897 si de atunci se celebreaza in orasul Oaxaca unde se organizeaza o expozitie la care persoanele ce cultiva ridichea, fac sculpturi de marime naturala si le expun in centrul orasului pentru ca toata lumea sa le vada.

Ce inseamna Nasterea Mantuitorului pentru crestinii din comunitatea la care sunteti pastor?

Nasterea Domnului pentru noi inseamna inceputul rascumpararii noastre si punctul de plecare al unei noi relatii intre Dumnezeu si omenire. Noi credem ca Domnul Isus s-a nascut o singura data si sarbatorim nasterea lui, moment in care Il primim in inimile noastre, ca sa fie Domn si Mantuitor al vietilor noastre, dar folosim aceste sarbatori ca un bun prilej in a-l predica si evangheliza.

In Romania sarbatoarea Nasterii Domnului este vestita prin colinde. Care sunt cantecele religioase dedicate Craciunului in Mexic?

Cateva dintre ele ar fi: El niño del tambor (Baiatul cu toba), Los pastores a Belen (Pastorii din Betleem)…

Stiind ca sunteti autorul a catorva volume de poezie crestina in limba romana si spaniola, vreau sa va intreb daca ati dedicat vreun poem acestei sarbatori?

Cu dedicatie exacta acestei sarbatori inca nu, dar pentru mine este suficient ca am o relatie personala cu El si faptul de a recunoste ca El naste in inima mea in fiecare zi in care ii dedic fiecare minut al trairii mele.

Ce fac copiii din Mexic in preajma Craciunului? Se impodobeste pomul in asteptarea lui Mos Craciun?

Da, se impodobeste bradul de craciun, scolile se orneaza si ele de sarbatoare, inauntrul scolilor incep sa rupa piñatas (cutiile cu dulciuri), copiii primesc cadouri din partea lui Mos Craciun.

Ajuns in Mexic, cum ati gasit sarbatorile de iarna fara zapada?

Cand mi-am dat seama ca o sa am ierni fara zapada, m-am intristat, fiindca eu eram obisnuit iarna sa am zapada pana la genunchi in Barlad si sa fac bulgari de zapada ca sa ma joc cu prietenii. Dar m-a bucurat faptul ca nu mai trebuie sa mai port atatea haine pe mine ca sa ma incalzesc, imbracam bermude in toiul iernii.

Este Craciunul o sarbatoare a familiei? Ce bucate gasim pe mesele traditionale mexicane in aceasta zi?

Da, este o sarbatoare familiala, se aduna toate rudele la un loc sa sarbatoreasca Craciunul. Mancarurile cele mai des intalnite pe mesele mexicane cu acest prilej sunt: romeritos, bacalao, curcan la cuptor, picior si plaman de porc, salate, paste, tot felul de dulciuri mexicane.

Care este rolul darurilor de Craciun si care este originea acestui obicei? Ce trebuie sa retina crestinii despre aceasta sarbatoare?

Originea obiceiului de a oferi cadouri la catolici este momentul in care Regii Magi ii adusesera lui Isus cadouri.
Aceasta sarbatoare poate fi un prilej de a aminti oamenilor ca Isus s-a nascut cu scopul de a-si sacrifica viata pentru pacatele lor, asa cum spune versetul 16 din capitolul 3 al Evangheliei dupa Ioan: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Sa il primeasca pe El in inimi si sa respecte cu adevarat nasterea Lui, nu doar o singura data pe an, ca o traditie fara viata.

Ce urari le transmiteti cititorilor nostri in prag de Craciun?

Doresc Romaniei mele iubite Sarbatori Fericite si ca Domnul Nostru sa ii binecuvanteze cu mai mare apropiere de El.

Va multumesc pentru amabilitatea de a ne impartasi gandurile si trairile crestine de peste ocean.

Tatiana Scurtu-Munteanu

„Venetia de nord” din Belgia

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Unul dintre cele mai frumoase orase ale Europei, cu o atmosfera de basm si o istorie de peste 2000 de ani, orasul Bruges din NV Belgiei, face parte din patrimoniul mondial al UNESCO.
Scurt istoric al orasului:
Teritoriul orasului a fost ocupat de o colonie galo-romana, locuitorii sai dedicandu-se agriculturii si relatiilor comerciale cu Anglia si Tara Galiilor. In jurul anului 270 germanii ataca coasta campiei flamande pentru prima data. Romanii isi mentin trupele militare in teritoriu pana in secolul IV. Prin urmare, orasul a fost locuit de-a lungul perioadei de tranzitie la inceputul Evului Mediu. Atunci cand Sf. Eligius a ajuns pe coasta flamanda pentru a raspandi crestinismul, in jurul anului 650, Bruges era capitala fortificata a zonei.
Aproximativ dupa 100 de ani Bruges dezvolta relatii comerciale si cu regiunea scandinava, numele de „Bruges” fiind derivat din vechea norvegiana, cuvantul “Bryggja” semnificand „mal” sau „punte”, acesta apare in actele si pe monedele de la mijlocul secolului al IX-lea. La acea vreme orasul avea deja o cetate care adapostea locuitorii de jafurile normanzilor. Chiar si asa, relatiile comerciale intre Burges si peninsula Scandinava au fost mentinute, la inceputul Evului Mediu fiind un important centru comercial si port cu iesire la mare.
Cele mai vechi biserici parohiale din Bruges dateaza din secolul IX, Biserica Maicii Domnului si Catedrala Sf. Sauveur.
In secolul al XI-lea Bruges devine un important centru de afaceri al Europei de Nord-Vest, iar Flandra una dintre zonele cele mai urbanizate din Europa. Lenjerii de pat si tesaturi din lana erau exportate in toata Europa din Bruges, oras care avea in secolele XIII-XV intre 40.000-45.000 de locuitori. In secolul al XIV-lea Bruges putea fi numit un oras-port bogat, dezvoltandu-se in egala masura o retea hoteliera si una bancara.
Cu toate acestea orasul a fost zguduit in mod constant de tulburari. Diferentele de venit intre oamenii obisnuiti si antreprenori au trezit revolte ale maselor care au fost reprimate cu brutalitate, precum cele din 1280 sau din 1436-1438.
Secolul XIV a fost o perioada de criza, insurectii, epidemii si tulburari politice. S-a incheiat cu fuziunea dinastiilor de Flandra si Burgundia. Perioada burgundiana a inceput in Bruges in 1384. Timp de un secol, orasul a ramas principalul centru comercial la nord de Alpi. Industria panzei a fost inlocuita treptat cu bunurile de lux. Orasul a cunoscut un avant economic. Arta si cultura au inflorit ca niciodata pana atunci. Aceasta perioada prospera a luat sfarsit dupa moartea neasteptata a Mariei de Burgundia din 1482.
In literatura europeana, Bruges este facut cunoscut prin romanul “Bruges la Morte” de Georges Rodenbach (1892), in care este descris ca un oras adormit, mort, dar misterios.
Arhitectura contemporana a orasului:
Sala de Concerte – cladire de 120 de metri lungime si 50 de metri latime, al carei turn poate gazdui 300 de persoane, iar sala de concerte a cladiriiare aproximativ 1300 de locuri, este opera arhitectilor Paul Robbrecht et Hilde Daem care au imbinat modernul in peisajul urban existent. In fiecare an in incinta acestei cladiri sunt organizate peste 100 de evenimente, variind de la muzica clasica, la jazz, opera sau teatru.
Muzeele oferite de http://www.brugge.be:
* Béguinage et maison de béguine
* Cour Bladelin
* Basilique du Saint-Sang
* Choco-Story
* Musée brugeois du Diamant
* Frietmuseum (musée de la frite)
* Ter Doest
* Lumina Domestica
* Couvent Anglais
* Dali Xpo-gallery
* Eglise de Jérusalem
* Centre de la Dentelle
* Guilde des Arbalétriers de Saint-Georges
* Cathédral Saint-Sauveur
* Guilde des Archers Saint-Sébastien
* Abbaye Saint-Trudo
* Observatoire Beisbroek et planétarium
Atractii turistice in Bruges reprezinta Muzeul de Arte si Traditii Populare, Muzeul de Ciocolata, plimbarile de-a lungul canalelor sau cu trasura, precum si morile de vant din zona. Din septembrie 2009 o noutate a orasului o constituie proiectul „Bruges pe calea ferata”, orasul la scara 1/87.
In prezent Bruges are o populatie neerlandofona de 117.073 locuitori. Este denumit „Venetia de nord” datorita numeroaselor canale care incercuiesc si traverseaza orasul.

Schita de portret: Poeta din Basarabia

In toamna anului 2000, Tatiana Scurtu trecea podul de peste Prut, alaturi de grupul venit la studii in Romania, in clasa de la Colegiul National “Mihai Viteazul”din Sfantu-Gheorghe.
Tanara de atunci aducea cu sine mireasma florilor crescute intre cele doua maluri, prinse simbolic intr-o cununa ce-i aureola chipul fraged, plin de lumina unei inimi iubitoare.
Desi rezervata, era usor de remarcat. Atrageau atentia ochii adanci si visatori, fruntea inalta, incadrata de parul bogat, privirea atenta si patrunzatoare, vocea calda, cu inflexiuni ferme, miscarile gratioase ale trupului adolescentin.
In scurt timp, s-a facut cunoscuta, devenind un nume familiar pentru publicatiile din zona si din tara. Tania Scurtu era nu doar o eleva exceptionala, asemenea multor colegi din promotia ei, ci si o poeta foarte sensibila, care purta cu ea lacrima si visul Basarabiei, intr-un mesaj de iubire adus ofranda fratilor ei de limba romana.
Poeziile Taniei Scurtu, publicate in revista ”Ecou”, a scolii, ori in presa locala si nationala, s-au impus usor publicului iubitor de literatura. Vocatia lirica pe deplin formata, patosul autoarei, mereu atenta la lumea care reverbera in sufletul ei, luciditatea observatiei poetice, limbajul cu accente de balada, erau doar cateva aspecte care individualizau creatiile sale in contextul poeziei scrise de tanara generatie.
Volumul de poezii pe care Tania Scurtu il publica acum la Editura Eurocarpatica din Sfantu Gheorghe reuneste creatiile scrise in ultima vreme, reconstituind un traiect existential marcat de momentele care i-au definit individualitatea artistica. Parcurgandu-l, regasim aici dimensiunile care fundamenteaza constante ale eului sau liric, conferindu-i atributul unicitatii.
Poemele Taniei Scurtu, scrise in graiul limpede al marilor rapsozi, oscileaza statornic intre doi poli ai trairii care figureaza o arta poetica guvernata de sentimente profunde. Cel dintai este iubirea, apanaj al varstei de tinerete, dar si reflex al unui mod perpetuu de a media relatia sa cu lumea, iar celalalt este sentimentul patriotic, expresie a unui mod de a trai, in deplina simbioza cu patria-mama.
Arta poetica a autoarei se construieste pe aceste doua coordonate ale trairii care dimensioneaza perceptia lirica.
Sentimentul inefabil al iubirii autoarea ni-l descrie in poeme precum ”Regasire”, ”Cununia florilor de tei”, ”Trecere”, ”Paralelismul singuratatii”, ”Scrumul sufletului tau”, ”Peisaj muzical”etc. Ele fixeaza toposul unor trairi bogate, in versuri cu reverberatii cristaline:
“Pian si candela de ceara
Acorduri vii de primavera
Si note umede din noi
Vibreaza peste amandoi” (Poemul 32).
Sufletul indragostit rezoneaza cu natura invesmantata de sarbatoare, in acordurile fastuoase ale nuntii florilor de tei:
“La cununia florilor de tei
Am invatat sa prind mireasma lor
Sa ma imbib cu-al pasiunii dor
Sa zbor in larg, avand desavarsirea ei” (Poemul 7).
Sentimentul trecerii inexorabile a timpului care niveleaza trairile este, pentru poeta, un prilej de a decanta noi sensuri ale vietii, care fac posibila apropierea de spatiul misterelor, al sacralitatii:
“S-au uscat trandafirii inocentei
S-au topit petalele iluziei
S-au dezradacinat amintirile (…)
(…) A ramas misterul lor” (Poemul 11)
Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capata, uneori, tonalitatea cantecului popular ori a romantei, prin care poeta mladiaza ganduri, trairi, sentimente:
“Acest vers leganand
Intre cer si pamant
E cuprins de dor si de speranta
Intr-un veac ce-a trecut
Si un gand ce-a durut:
N-a ramas decat o romanta” (Poemul 31)
Iubirea este punctul de plecare al meditatiei poetice care duce, inevitabil, la introspectie si autoananliza, febrila cautare de sine:
“Verde-i in tine si glasu-ti carunt
M-a adunat dintre sunt si nu sunt
Streasina ta m-a dosit in cuvant
Unde ma-ntreb daca sunt sau nu sunt” (Poemul 36)
Meditatia poetica grava, cu accente imprimate de seriozitatea temei abordate, o intalnim in poeziile de inspiratie patriotica: De tara, Doina, Tepese, Maria Ta, Ruga mamei-tara.
Limbajul poetic simplu, rostit in graiul molcom si dulce al spatiului moldovenesc, topeste in retortele sale toate comorile pastrate in pamantul framantat al Basarabiei. Rostirea solemna din letopisetele cronicarilor se impleteste cu verbul infiorat al Doinei eminesciene, reverberand in invectiva si imprecatie, ori transmitand patosul poeziei lui Alexe Mateevici si Grigore Vieru:
“Nistrule, de ce esti frate
Cu Prutul care desparte
Doi copii de-acelasi neam,
Doua frunze de pe-un ram?
(…)
Rauri, voi, ce despartiti
Si-napoi nu mai uniti,
Faca-vi-se apa vad,
Ca amarul sa mi-l scald”
(Poemul 18)
Tatiana Scurtu este, neindoielnic, tributara istoriei care a separat dureros cele doua maluri ale Prutului; lacrima ei devine strigat de lupta si arma care cheama la unitate, reclamand un drept consfintit de voievozii ce vegheaza din umbra manastirilor ctitorite de ei pe vremea cand aparau valorile crestinatatii, avand drept prieten “raul si ramul”din spatiul romanesc.
Invectiva adresata de poeta nu este simpla retorica, ci o emotionanta ruga, menita a izbavi tara de o istorie nedreapta:
“Ma rog de tine, Doamne, Tepes, Mariei Tale
Ii e ingaduit miseii de-a starpi
Si toata romanimea-ntr-un glas ti-o multumi
Covor de mare slava ti-o cade la picioare!”
(Poemul 19)
Precum odinioara Eminescu, tanara poeta evoca figura legendarului Vlad Tepes, singurul capabil sa redea tarii demnitatea pe care-au intinat-o nedemnii urmasi, resposabili cu destinul unui neam:
“Nu pot vedea destinul nepotilor ce trece
In lumea abisala si fara viitor
In care toti tiranii pentru avere mor
De-aceea-n teapa ta belsugul lor sa sece!”
(ibidem)
Privirea sensibila a poetei surprinde cu acuitate prezentul decadent, infatisand imagini de apocalipsa. Viziunii cutremuratoare din poemul “Se surpa temeliile”, ii contrapune atitudinea critica, condamnare a prezentului inacceptabil. Refuzand compromisul cu o epoca a dominatiei absurdului, Tatiana Scurtu identifica o logica a istoriei desfasurate dupa sistemul ciclicitatii. Adevarul lui ”nihil novi sub sole” il denunta cu patos in poemul ”Realitati”. Concluzia poemului are valentele unei sentinte implacabile: ”Sensuri absurde isi pun mastile vechi.”
Portretul artistei, din tineretea care irumpe bogat, este figurat in poemele care fixeaza coordonatele majore ale volumului, sublimand fiorul erotic si vibratia sentimentului patriotic. Toposul acestor trairi il alcatuiesc termeni care emotioneaza si rascolesc. Sunt cuvinte cu valoare de simbol, care strabat, ca un laitmotiv, paginile volumului: ”candela”, ”rugaciune”, ”Dumnezeu”, ”tara-mama”, ”masa”, ”paine”, ”vin”.
Elementul de coeziune este iubirea, care da poetei forta de a-si traduce gandurile, devenite poeme vibrante:
“Sa picure doar
Dragostea intr-un pahar
Si ce vin as face din ea!
L-as bea de sarbatori
Pe seara si in zori,
Si musafirilor l-as da.
Rabdarea s-o coc,
Cu lemne pe foc
Si paine din ea as dospi.
Cu miros romanesc
Sa ma impartasesc
Din ea, mi-as dori, zi de zi”
(Poemul 23, ”De sarbatori”)

Prof. Maria Stoica

Sfantul Nicolae vine in Belgia

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Sfantul Nicolae (Sinterklaas) vine in Belgia pe magarusul sau si intra pe hornurile caselor cu sacul plin de jucarii. Copiii au grija sa lase un morcov pentru magarus, iar pentru Sf. Nicolae o scrisoare in care ii spun ce vor sa primeasca.

Inca din secolul al XII-lea se spune ca Sf. Nicolae mergea din casa in casa deghizat in seara de 5 spre 6 decembrie pentru a-i intreba pe copii daca au fost cuminti. Copiii ascultatori sunt rasplatiti cu cadouri, iar cei obraznici primesc cate o nuielusa.

In Belgia exista si o comuna cu numele de Saint-Nicolas, localitate francofona din regiunea Liege. Are o populatie totala de 27.550 locuitori pe 6.84 km²

Datele istorice care ne vorbesc despre Sfantul Nicolae sunt incerte. Se presupune ca se face referire la Nicolae de Mira (cca 280-345) si visul lui Constantin cel Mare in care sfantul Nicolae ii cere sa ierte trei soldati osanditi la moarte. Facand parte dintr-o familie instarita, el isi foloseste mostenirea ajutandu-i pe cei nevoiasi.

De-a lungul secolelor au fost formulate mai multe legende si povesti despre viata si faptele sale. Cea mai frumoasa poveste ne vorbeste despre un om sarac care avea trei fiice. Acestea nu se puteau casatori din cauza ca nu aveau zestre. Atunci cand fata cea mare a ajuns la varsta maritisului, a gasit in pragul casei un saculet cu galbeni. Acelasi lucru s-a intamplat si pentru celelalte fete. Ultimul saculet a aterizat intr-o soseta, iar tatal fetelor, pus la panda, sa descopere binefacatorul, l-a vazut pe Nicolae, devenit intre timp episcop, coborand pe horn.

Astazi sfantul Nicolae este considerat patron si protector al copiilor, intruchipand o sarbatoare a dragostei, sperantei, bunatatii si generozitatii.

O serie de simboluri ne ajuta sa-l recunoastem pe Sf. Nicolae. Ele s-au dezvoltat din povestirile cele mai populare:
• Mitra – acoperamant al capului in forma de cupola, purtat de episcopi.
• Toiagul – simbol al pastorului peste popor.
• Trei bile de aur – reprezinta zestrea acordata fecioarelor; sunt folosite mere sau portocale pentru a simboliza darul.
• Monedele de aur sau pungutele – alta modalitate de a reprezenta aurul fetelor.
• Pantofii – pusi in asteptarea darurilor.
• Nava sau ancora – asociatia Sf. Nicolae cu marinarii, oferindu-le protectie impotriva furtunilor
• Cele trei fete sau copiii – simbolizeaza protejarea acestora.

Pe dealul miop

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Te cerne cu fluturi pe grijile mele,
Ia-le in palma si zboara spre stele,
Ma prinde in hora cu floarea de crin,
Si ma ameteste in gura cu vin.

Ma lasa a curge cu ploaia de mai
Si mijlocu-mi strange intr-un evantai,
S-asternem apusul pe dealul miop
Cand suflul alearga spre luna-n galop.

Sa tinem pe umeri cu brate-amandoua
Covorul de iarba cosita in roua,
Solie de greieri cantand serenada
Prin noi cand topim rataciri in livada.

Lumina

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Pe apele ceresti cad cercuri de lumina,
Cu sunete suave-n tot corpul ma patrund
Si-a stelelor romanta in inima-mi mai suna,
Si-n inima romantei din stele facui prund.

Acest vers leganand
Intre cer si pamant
E cuprins de dor si speranta.
Intr-un veac ce-a trecut
Si un gand ce-a durut
N-a ramas decat o romanta.

Viorile ma-neaca in vazul cel adanc,
In care gandul meu respira numai flacari,
In unda unor glasuri cand beznele se frang
Romanta si-al ei inger imi sunt mereu alaturi.

Acest vers leganand
Intre cer si pamant
E cuprins de dor si speranta.
Intr-un veac ce-a trecut
Si un gand ce-a durut
N-a ramas decat o romanta.

Doua trestii

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Doua trestii-lebede,
In vitralii netede,
Onduleaza cerul in ghirlanda,
Coborand lumina pe veranda.

Ca amnar si cremene,
Gandurile gemene
Nasc scantei prin ochiul de fereastra
Spre podoaba raiului sihastra.

Flacara salbatica
Cerne singuratica
Picaturi de ambra in navoade,
Revarsand caldura sub poclade.

Maluri leganandu-se,
In priviri izbindu-se
De granitul stancilor ovale
Al intrezaririi boreale.