Castigatorii Concursului de poezie Poeme pentru Viata

On October 8, 2011 By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Castigatorii Concursului de poezie Poeme pentru Viata sunt:

Premiul I – Tatiana Scurtu-Munteanu

Premiul II – Ruben Bucoiu

Premiul III – Felix Martian

62 de concurenti din diverse orase ale tarii, SUA, Italia, Spania si Republica Moldova s-au inscris la Concursul de poezie Poeme pentru Viata.

Si Ziarul Faclia din Cluj a anuntat ca, in perioada 1 septembrie – 2 octombrie 2011, iubitorii de poezie au avut posibilitatea sa trimita versurile originale avand ca tema “Iubirea din Dumnezeu”.

Partener media: Radiofiladelfia.ro iar co-organizator este Centrul Arta pentru Viata. In 9 octombrie, la Gherla, judetul Cluj, se va desfasura Serata “Cantece si Poeme pentru Viata” la care sunt invitati iubitorii de frumos, poezii, cantece de suflet, un mesaj plin de speranta si noi prieteni. Participa Catalin Dupu si doua grupe muzicale din oras. In cadrul evenimentului se vor acorda premiile Concursului de poezie.

RVE Sibiu, prin Dorin Rus, a difuzat un interviu despre acest concurs.

http://evenimentcrestin.blogspot.com/?v=0

FUNDATIA „PETRE IONESCU-MUSCEL”

On August 17, 2011 By nelursIn RomaniaLeave a comment

REZULTATELE

CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE, PROZA , ESEU, EPIGRAMA, PICTURA, FOTOGRAFIE ARTISTICA, HERALDICA si VEXILOLOGIE

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”

EDITIA a IV-a, DOMNESTI, 28 august 2011

Acest concurs, cu tema UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC, a fost organizat de catre Fundatia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redactie al revistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Cultura Domnesti, Liga Scriitorilor din România – filiala Arges, Asociatia Nationala „Cultul Eroilor” – filiala Arges, Asociatia Nationala de Vexilologie „Tricolorul”, Primaria Domnesti, Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Arges si Biblioteca Municipala din Curtea de Arges.

Juriul format din Dr. Sorin Mazilescu, director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges – presedinte, prof. Ion C. Hiru, scriitor – vicepresedinte, Denisa Popescu, poeta, membra a USR, asist.univ. dr. Denisa Oprea, SNSPA Cluj, prof. Daniel Dejanu, Nicolae Cucu Ureche, artist plastic, membru al UAP, Marian Ghita, director Biblioteca Municipala Curtea de Arges si prof. George Baciu, scriitor – secretar au stabilit la cele sapte sectiuni urmatoarele rezultate:

SECTIUNEA POEZIE

Locul I

Dorel Mihai Galftoneanu, Botosani

Tatiana Scurtu-Munteanu, Galati

Locul II

Sorin Calea, Valea Iasului (jud. Arges)

Petre Gigea-Gorun, Craiova (jud. Dolj)

Locul III

Vasile Larco, Iasi

Mircea-Dorin Istrate, Târgu-Mures

Venera Stoicescu, Frasinet (jud. Calarasi)

Mentiuni:

Elena Agiu-Neacsu, Râmnicu-Vâlcea

Costel Neacsu, Sarmasu (jud.Mures)

SECTIUNEA PROZA

Locul I

Aurelia Corbeanu, Curtea de Arges

Veronica Osorheian, Alba-Iulia

Locul II

Vasile Ghilencea, Pitesti

Petre Petria, Râmnicu-Vâlcea

Locul III

Ana (Any) Dragoianu, Tântareni (jud. Gorj)

Mihaela Cavescu, Retevoiesti (jud. Arges)

Mentiuni

Mihai Batog-Bujenita, Iasi

Vasile Larco, Iasi

SECTIUNEA EPIGRAMA

Locul I

Constantin L. Moldovan, Manastirea Humorului (jud. Suceava)

Balaceanu Gheorghe, Iasi

Nic Petrescu, Pitesti

Locul II

Ion Diviza, Chisinau (Rep. Moldova)

Laurentiu Ghita, Bucuresti

Petronela-Vali Slavu, Aninoasa (jud. Hunedoara)

Locul III

Stefan Alexandru Sasa, Câmpina (jud. Prahova)

Vasilica Ungureanu, Buzau

Raveca Vlasin, Dej (jud. Cluj)

Mentiuni

Sorana Gheorghe-Stoicescu, Constanta

Ioan Toderascu, Costesti (jud. Vaslui)

Mihai Danielescu, Ploiesti

SECTIUNEA TEXT CÂNTEC POPULAR

Locul I

Marin Voican-Ghioroiu, Bucuresti

SECTIUNEA REPORTAJ

Locul II

Adina Enachescu, Râmnicu-Vâlcea

SECTIUNEA ESEU

Locul I

Adina Enachescu, Râmnicu-Vâlcea

Locul II

Sorin Calea, Valea Iasului (jud. Arges)

SECTIUNEA TEATRU

Locul III

Elena Agiu-Neacsu, Râmnicu-Vâlcea

SECTIUNEA FOTOGRAFIE ARTISTICA

Locul I

Horia Deaconescu, Pitesti

Locul II

Venera Stoicescu, Frasinet (jud. Calarasi)

Locul III

Gheorghe Sporis, Câineni (jud. Vâlcea)

SECTIUNEA PICTURA

Locul I

Teodora Slavu, Aninoasa (jud. Hunedoara)

Locul II

Doina Moldoveanu, Galati

Marele Premiu „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”

Adina Enachescu, Râmnicu-Vâlcea

Premiul „Petre Ionescu-Muscel” acordat de Fundatia „Petre Ionescu-Muscel”

Paula Romanescu, Bucuresti

Premiul Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor”, filiala Arges

Victor Burde, Alba-Iulia

Premiul „Artur Silvestri”

Virgil Serbu-Cisteianu, Alba-Iulia

Premiul „Nicolae Velea” acordat de Biblioteca Municipala din Curtea de Arges

Ion Cuzuioc, Chisinau (Rep. Moldova)

Premiul special „Ionel Cristescu-Musatesti”

Cantinca Neacsu, Sarmasu (jud. Mures)

Premiul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges

Sorana Gheorghe-Stoicescu, Frasinet (jud. Calarasi)

Premiul „Gheorghe Tomozei”

Cristina-Steliana Voicu, Ploiesti (jud. Prahova)

DIPLOMA OPERA OMNIA- pentru activitatea de pastrare si conservare a culturii traditionale argesene

Prof. Costin Alexandrescu, Pitesti

Ambasador Radu Boroianu, Bucuresti

Festivitatea de premiere va avea loc în ziua de 28 august 2011, ora 11,00 la Casa de Cultura din comuna Domnesti, judetul Arges. Premiile vor consta în diplome. Având în vedere starea economica actuala nu se asigura cazare si masa. Se poate asigura contra cost (25,00 lei) un dejun la Restaurantul din localitate, dar este necesar un mesaj în acest sens, pentru evidenta la numerele de telefon de mai jos.

Informatii la telefon: 0248/269115; 0744682591, 0723581017.

ORGANIZATORII (B-dul Al. Ioan Cuza, nr.77, loc. Domnesti, jud. Arges)

Ziua Nationala a Elvetiei

On August 1, 2011 By nelursIn HistoryLeave a comment

1 august reprezinta pentru elvetieni ceea ce e 4 iulie pentru americani, 14 iulie pentru francezi sau 1 decembrie pentru români. Elvetienii nu sarbatoresc aceasta zi decât de peste un secol, desi comemoreaza o zi de acum 700 de ani. În centrul atentiei se aduce un obicei ce reaminteste de noaptea de pe vremuri.

Aceasta sarbatoare nationala a Elvetiei celebreaza depunerea juramântului a trei cantoane alpine în 1291, în vederea încheierii unei Aliante perpetue, actul fondator al Confederatiei. Reprezenzantii din Schwyz, Unterwalden si Uri s-au întâlnit la Rütli, cu vedere spre lacul Lucerne, pentru a depune un juramânt de fraternitate si sigiliul unui pact de ajutor reciproc în cazul în care libertatile lor vor fi amenintate de catre agresori din afara.

De aceea nu este surprinzator faptul ca partea oficiala a festivitatilor de pe 1 august are loc înca în localitatea Rütli, la care este prezent si presedintele Confederatiei Elvetiene. Aceasta ocazie este, de asemenea, o oportunitate si pentru politicienii de la toate nivelurile, de la consilieri federali pâna la primarii comunelor, de a tine discursuri în toata Elvetia.

În 1891 guvernul a decis sa declare ziua de 1 august Ziua Nationala a Elvetiei, iar oamenii au sarbatorit prin aprinderea focurilor de tabara, care au avut si o semnificatie suplimentara. Timp de secole au fost instalate balize pe vârful muntelui. Acestea erau aprinse în cazul în care se apropia un pericol. Una dintre legende spune ca hoardele invadatorilor barbari au fost speriate de reflexia focului între apele lacurilor Geneva si Biel, astfel cotropitorii crezând ca au ajuns la marginea pamântului si ca drumul de mai departe duce direct spre cer.

Fie pentru a comemora acest eveniment sau doar pentru a se distra, fiecare comuna îsi aprinde pe 1 august propriile focuri de artificii. Copiii defileaza pe strazi cu felinare de hârtie, de multe ori decorate cu crucea elvetiana sau simbolurile cantoanelor, iar ferestrele caselor sunt decorate cu luminite.

Si ca orice eveniment, pentru a fi complet, cel mai bun mod de a se bucura de sarbatoarea nationala pentru elvetieni este sa iasa la un gratar cu prietenii.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Pamântul cu miros de cozonac

On July 31, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Pamântul cu miros de cozonac,
Împaturit în flori de busuioc,
Dospeste pe o roata din cerdac,
În mâna care-l strânge de mijloc.

Cu gândul în dantelarii de Bruges,
Olarul croseteaza-n aluat
Petalele de catifea si ruj,
Si strujele din parul inelat.

Ca ochii sclipitori de margarit,
Goniti din paradisul de stejar
Al verdelui sub pleoapa pironit,
Înmarmureste lutul pe olar.

Din inima preaplina de framânt,
Ulcica se revarsa peste foc
Cu tainica tacere de pamânt
Si vinul parfumat de busuioc.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Norii cresc în pântecele serii

On July 26, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Norii cresc în pântecele serii,
Nucu-si trage pleoapa-n batatura,
Cântece de mierle si de greieri
Se rescriu pe-aceesi partitura.

Spicul cerne boabe aurite,
Macul printre ele se-nroseste,
Soarele prin pâlnie se scurge
Si în asfintit se prapadeste.

Carele cu fân coboara dealul,
O fântâna scârtâie departe,
Pe o scara o papusa doarme,
Iar pe alta e uitata-o carte.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Trecere

On July 20, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Brate s-au uscat în pietre cântatoare,
Petale în puzzle s-au topit,
M-asez pe asfalt si caut oameni-floare.
Pamântul sub mine a îmbatrânit.

Arde vântul solar peste oase,
Ma îneaca zapada uitarii
În roua-nghetata, ramân anxioase
Ecouri dintr-ale-ndurarii.

Urme de zeu curmate în riduri de stea
Îsi cauta mitul în pasi de balet,
Sarada pe tâmple, spre poli, vraistea,
Se-agata de versuri si cade încet.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Annecy, orasul supranumit Venetia din Mont Blanc

On July 15, 2011 By nelursIn EuropeLeave a comment

Comuna Annecy este capitala departamentului Haute-Savoie în regiunea Ron-Alpi din sud-estul Frantei. Aceasta se afla la extremitatea nordica a lacului cu acelasi nume, la 35 de km sud de Geneva. Este o zona metropolitana ce include 13 municipalitati si capitala a 3 cantoane cu o populatie totala de 52.987 (în 2009) de locuitori pe o suprafata de 16,02 kmp.

Lacul Annecy s-a nascut acum 18.000 de ani din topirea ghetarilor. Este al doilea lac natural ca marime din Franta. Se întinde pe o lungime de 14,6 km, la o altitudine de 446,97 m si atinge o adâncime maxima de 80 m în care vietuiesc aproximativ 20 de specii de pesti, printre care pastravul, babusca, bibanul… Din 1957 administratia locala a depus eforturi pentru restabilirea calitatii apei, lacul Annecy obtinând astfel o recunoastere internationala, în acest sens se asteapta aprobarea sa ca fiind parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Putem descoperi aici un peisaj exceptional compus din albastru si verde, apa limpede si munti cu zapada.

Trebuie stiut faptul ca regiunea Savoie este una multiculturala datorita pozitionarii sale la granita dintre Franta, Elvetia si Italia, cu o istorie complexa si anexata definitiv Frantei în anul 1860. În ciuda influentelor legate de diverse ocupatii din teritoriu de-a lungul secolelor, caracterul alpin se observa si astazi în viata cotidiana: respectul si dragostea fata de natura si de munte, sinceritatea dintre oameni si recunoasterea lucrurilor bine facute.

Marcata de istorie, bucataria locala pastreaza cutume muntenesti în dezvoltarea turismului de peste 150 de ani. Cele mai cunoscute produse locale sunt brânzeturile, produse în imediata apropiere a localitatii Annecy, brânza Reblochon, un produs de renume pentru gastronomia franceza, si Tome des Bauges, brânza de vaca produsa în regiunea Savoie înca din secolul al XVII-lea.
Pestele si ciocolata sunt alte specialitati remarcabile ale locului. O particularitate distincta a ciocolateriei o reprezinta ciocolata umpluta cu un lichior fin de munte. si desigur, ca peste tot în Franta, acest departament detine productia a doua tipuri de vin alb: Apremont si Roussette.
Florile sunt o alta particularitate a orasului.

Istoria omenirii de pe malul lacului Annecz se scrie de peste 5000 de ani, primele locuinte lacustre dateaza din neolitic. Urmeaza perioada romana si Evul Mediu cu aparitia primei denumiri a orasului Aniciaca. De-a lungul secolelor, în special în secolul al XV-lea, în timpul domniei lui Savoy-Nemours, Annecy va deveni capitala administrativa, culturala si religioasa.
În secolele XVII-XVIII Saint-François de Sales si Jean-Jacques Rousseau îsi pun amprenta asupra orasului pentru totdeauna.
Astazi Annecy pastreaza numeroase urme ale acestei evolutii istorice lungi si complexe, cum ar fi Palatul l’Ile, construit în secolul al XII-lea, castelele Route des Ducs de Savoie : Annecy, Menthon-Saint-Bernard, Montrottier, Thorens si Clermont.

Tatiana Scurtu-Munteanu

BISERICA ST. NICOLAS DE VÉROCE DIN SAINT-GERVAIS

On July 8, 2011November 12, 2013 By nelursIn EuropeLeave a comment

Tatiana SCURTU-MUNTEANU

Saint Nicolas de Véroce se afla pe vechiul traseu de la Piemont la Geneva si Valais si a fost, pâna în 1760, singura parohie din partea superioara a Val Montjoie, Saint-Gervais fiind în partea inferioara. Biserica Saint-Nicolas-de-Véroce este o biserica catolica situata în departamentul Haute-Savoie din sud-estul Frantei, în regiunea Ron-Alpi, comuna Saint-Gervais-les-Bains. Cladirea reprezinta un monument istoric din 2006.

Sfântul Nicolae a devenit patronul comunitatii înca din secolul al IX-lea. Nascut în 270, el a fost episcop de Myra, în Asia Mica. Remarcabil pentru credinta si milostenia sa, el a fost canonizat, iar învatatura lui s-a raspândit mai întâi în Orient, apoi în întreaga Europa. El este, printre altele, patronul spiritual al negustorilor si marinarilor.

Biserica a fost construita în secolul al XVIII-lea, în locul unei biserici romane din secolul al XII-lea, care a fost distrusa. Prima piatra a fost pusa în 1725. Binecuvântarea i-a fost data în 1729. Aceasta a fost sfintita în anul 1766 de catre Episcopul Biord, episcop al eparhiei de Annecy.

Biserica este o bijuterie, un amestec de baroc si neoclasic. Barocul se regaseste în detaliile caracteristice ale stilului: fatada portalului întrerupta pentru înserarea nisei cu statuia Fecioarei. Un alt simbol al barocului, bolta care protejeaza intrarea principala, este pe deplin vopsita … Construita cu sprijinul financiar al expatriatilor, vânzatorilor si enoriasilor, aceasta reflecta perfect credinta si fervoarea religioasa a unei comunitati, la început de secol XVIII. Arhitectura baroca exprima renasterea catolicismului dupa Conciliul de la Trente (1545-1563): credinta fiind de acum una vesela si optimista.
Ansamblul arhitectural a fost restaurat prin lucrari majore între 1954-1959, fiindu-i anexata o sacristie. Pe fiecare parte a portii, un medalion pictat îi reprezinta pe St. Gervais si Sf. Protais. Saint Gervais, fiul lui Sf. Vital si al Sf.Valerie de Milano, este considerat unul dintre primii martiri ai orasului alaturi de fratele sau geaman Sf. Protais.
Clopotnita a fost reconstruita pe fundatia celei din secolul al XII-lea. Aceasta a fost distrusa de un fulger în 1792 si refacuta în 1819.

Decorul interior al bisericii reprezinta un monument istoric protejat. Aceasta este construita din materiale locale în forma de cruce, cu un transept, o absida, un naos, un cor, toate acoperite cu bolti si un frumos dom octogonal. Pridvorul se deschide sub un arc flancat de coloane. În interior, biserica este decorata cu picturi realizate în 1751 si 1856.

Saint Nicolas de Véroce este una dintre cele 60 de monumente religioase în stil baroc din Savoie. Între 2002 si 2008 ea a suferit o restaurare completa cu un cost de câteva milioane de euro. Astfel, satele si muntii Mont Blanc contin adevarate comori: biserici, capele, oratorii, altare. Într-un cadru natural atât de mare ca cel din Mont Blanc, omul are nevoie întotdeauna sa apeleze la sacru pentru a fi protejat. Chiar daca în vecinatatea bisericilor protestante din Geneva, aceasta biserica catolica lanseaza un flux de credinta colorat si plin de bucurie prin arta baroca.

Vernisaj

On June 17, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

„si de n-ar exista toate astea, eu tot te-as iubi”

Azi Dumnezeu mi-a dat rabdarea fântânilor cu apa-nalta
În care soarele de-amiaza secatuit privirea-si scalda
Si pribegia prin cuvinte, vlastare ale nemuririi,
Ce marturie îmi statura în sfânta taina a iubirii.
Cu picaturi de iasomie sarate ca nisipu-n mare
Destelenit-am ne-ntelesul acordurilor de chitare.

Azi cuferele se umplura cu gândul anilor-lumina,
La umbra stelelor pamântul tacea pe muzica divina.
Când teii parasiti de floare îsi lasa bratele sa cada,
Îmi împletesc nemarginirea cu puntile dintr-o arcada,
Iar curcubeul, o ghirlanda legata-n zâmbet printre nori,
Separa ploile pictate din ochii dulcelor culori.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Poeseu/ Jurnale nocturne

On May 5, 2011 By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Ce este „starea poieion”?

Se dedica Tatianei Scurtu Munteanu

Curios ca despre Poet au scris mai frumos, mai magulitor si uneori chiar exaltat mistic, nu poetii, ci filosofii, sau eseistii, ori prozatorii. În tinerete am citit acel jurnal al lui Cesare Pavese, „ Meseria de a trai”, un jurnal acut autobiografic, al suferintelor lui dar si ale erosului reprimat de handicapul impotentei. Marturisirile sale par ale unui poet ce se rateaza în patosul jurnalistic, al prozei confesive, necrutatoare siesi, scrieri cu valoare de document psihologic implicit, de studiu psihanalitic, pare-se marcat nu atât de Gustav

Jung,cât de Freud. Anticipând astfel de definitii, reîntelegi de fapt ca Poezia este un.. fenomen al Naturii, un fenomen mereu misterios al naturiiumane, în rezonanta cu cosmosul, cu energiile invizibile, ubicue, receptate si perpetuate cumva religiosus, veneratoare ( de la Venera,Venus,Virgo, Fecioara,Eros and Erato. Da, si famenul!) si cultivate în civilizatii,…cu impulsiunea originara, oraculara, a divinatiilor si magicienilor din ilo tempore, a mantrelor antice… Iata câteva definiri ale Poetului (Poeziei) :

Socrate ( 469- 399) :

„ Poetul este parinte si calauzitor al nostru întru întelepciune ( inteligenta, cunoastere, n.) …ceva usor, înaripat si sacru”…

Déjà vu…Deja cazut cu totul în desuetitudine, ca si sfintii detirnati în…aprocrifism.

Unul dintr-altul, sacerdoti ai barbarilor, fizicieni si astronomi ai prezentului..Psihologi ai “ omului devenitor” , imitându-si zeul ( pluralitatea! ).

În volumul antologic de imediat dupa moartea romancierului român Marin Preda, din imediatul orizont contemporan noua, retin cu admiratie cele scrise de el despre Poezie- Poet, admirabil, tulburator si… mitic… (L-am cunoscut personal cu prilejul rar al editarii mele la „ Cartea Româneasca”, ( Aur heraldic si ?ara poemului meu) si stiu multe despre ceea ce arde în spatele operei lui, ceea ce de fapt determina astfel de enunturi axiomatice, în cel de mai jos, cu patosul ( patimirea) unei Fiinte istorice ( Vulcanescu) -a unei natiuni în care cunoasterea este, stigmatic- mioritic, una …oraculara- mioriticia si manoleica; (Preda credea fanatic în zodii): „ O tara care nu stie sa-si apere poetii, va fi învinsa sau va supravietui lamentabil la coada altor natiuni, fiindca poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri si-l face nepieritor…” ( Iata o admirabila samânta a crestinismului, a Sinelui ca Hristos). ( Evident, Preda nuanteaza acest „ sânge” ( seva, asadar vegetalul – caci suntem în interregn) -de substrat al ceea ce as numi „ memorie freatica”, rezerva izvorâtoare izbucuri si cascade ale existentei într-o anume paideuma( v. Leo Frobenius)- …Sunt sigur de faptul ca Preda se referea indirect – contestatar, prin enuntul repros, la cenzura activistica, politieneasca, sintezista- a politicului asupra omului- care- scrie, omului care scrie ca supreme orgoliu, dar si ca imperative al fiintei de a comunica- empatic-a omului poetic, omului ce exprima de fapt Sufletul în Stare de Libertate ( desi pare-se libertatea e oarba, ca si justitia, nu? !- , sub verbul zborului, al “profetismului”, ( cunosti ce a fost, deduci ce va fi, cyclic…) -al sacralitatii …) . Viata si moartea lui au fost „semnificative” si, vai, profetice, pentru ceea ce urma sa vina, dupa 1989… Preda a fost victima nu doar a cenzurii, cât a Starii poetice din Fiinta sa… paranoia de grup, de boema, cea ritualica, cea a “ ucenicilor” ce se gelozeau între ei spre a-l adula pe “ maestru”, pe guru…Cam tot asa, însa si mai dramatic, a fost si Nichita, ca sa nu mai vorbim de Paunescu…Am întrebat undeva: opera îsi devora creatorul” ?

In extenso, pe filiera balcanica, a “ crailor de curte veche” ( carte veche !) -ca dealtfel, majoritatea scriitorilor români…Rivalitatile de tip Karp- Eminescu, Blaga- Beniuc, Preda- Barbu…si monstri sacri, resurecti în tromba, imitatori ai modelelor ( Calinescu, Lovinescu) ..Ce exotism sinistru, funerar, ce mari bolnavi de sine, contaminând totul !

Teroarea de a îsi stii valoarea vs. Nerecunoasterea ei de catre Contemporani…

Despre conceptul de terror mentis…

Motto: daca exista nebuni, exista si nerai?

Teroarea( ca stare subterana, a subconstientului colectiv, recte a ID-ului în criza identitatii- ca oglinda neagra, stihiala,- labirinthic…) nu vine, ci revine din trecutul deja mort, este umbra inefabila a memoriei colective, este stihialul memoriei. Este istoria neconsolatilor de pierderi, înfrântilor, aratatilor si a persoanelor non-grata, a ventrilocilor, a frustratilor, a dementilor grafomaniaci, etc.- o teroare ce “ctitoreste” din

ruinele socio- schismei, mausolee cazemate, este teroarea care conspira, disimulata,

deghizându-se în cameleonismul societatilor….Spaimose a trompetelor cu surdina sau stridente – ale noilor apocalipse… Lumea e îndoctrinata, dogmatizata, manipulata dupa cum o stiu expertii tehno- cratiilor si ai Banului, dinamitarzii ideologiilor, smintitii paranoiei, genialoizii si mascaricii Puterilor ( ierarhiilor).

Enuntul dilematic al lui Andre Malraux, „ secolul XXI va fi religios, sau nu va fi

deloc”… este în coada de peste: religios nu pare a fi, asadar va fi …terorist ?

În acest mileniu îndepartat siesi, constrictiv ca perceptii ( v. rezonanta Schuman) – în deriva spre… Rosu, exaltarea mistica, delir al suprafetei Textului, nu are taria

originara, luminica, telepathosul primordialelor manthre sau divinatiilor incantatorii,sus-evocate- taumaturgice, nici nu mai contin macar psalmismul, MISIONARISMUL de tip sectarist, sau cel extremist, sau sutrismul de mai târziu, acum explozic pornografic…

Functia magica a Verbului, a legii cântate, Dainei protodacice ( „ bunica” Doinelor )…, a decazut în subordinea labrinthica a ratiunii reci, substelare, a sublunarului… Psihedelismul si curenteloe de tip undergraund, mitul- codul pesterii lui Platon ( v. Heidegger) – sunt doar accesorii cu functie de toxine care dezinhiba, însa apartin onirismului si bâlbei care, etimologic, aici, vine de la Babilon?„ enunturi- oraculare” a emanatiilor de sulf din Delfi…O, si mai ales preotesele ce se prostitueaza cersind Incubul în hlamida de mersie, cu coarne si falus satiabil! Sacerdotii barbarilor de altadata, savantii, cercetatorii de acum, sunt doar intuitivi terorizati de aceeasi dilema, a transcenderii, a neo- alchimismului si de fapt robot-ismului care-l prefigureaza pe Neo- Mensch-ul cyborgic, recuperatorul, omul electronic, modificabil .. îngrosându-si vocea ca un ventriloc clonat, prin hubloul gropii micului ecran… Si deodata, absurdul : vedem prin ochiul- spion al lui Dumnezeu, Hubble, cel putin 4oo de miliared de galaxii…

„Cenusie, scumpe prieten, e teoria întreaga iar verde –al vietii arbore auriu” ( Goethe, Faust) „Horridas nostras mentis purga tenebras” Purifica întunecimile datatoare de fiori ale mintii noastre „…si amarnic/ ne smulge inima o Putere/caci tot ceea

ce este ceresc/ cere jertfe”- Hoelderlin ( perioada “ nebuniei romantice).

Eugen Evu

Sarbatoarea Pastelui în Elvetia

On May 1, 2011 By nelursIn EuropeLeave a comment

Pastele este o sarbatoare cunoscuta înca din vremurile stravechi. Etimologia cuvântului „Paste”, în germana „Ostern”, ramâne necunoscuta, dar se presupune ca aceasta este asociata cu sarbatoarea de primavara, celebrata în cinstea zeitei fertilitatii Ostara. De aici si iepurasul de Paste si ouale, considerate simboluri ale fertilitatii.
Astazi întreaga lume crestina sarbatoreste Pastele ca Învierea lui Isus Hristos.
Si aici, ca si în alte tari, Pastele are un caracter din ce în ce mai comercial, originile acestei sarbatori având tendinta de a se pierde în favoarea zilelor de odihna care încep cu Vinerea Mare si se încheie cu Lunea Pastelui.
Deja cu o luna înainte de Pasti, vitrinele magazinelor si rafturile supermarketurilor sunt decorate cu iepuri de ciocolata, oua colorate si cozonaci, astfel încât nu doar copiii sunt cei care se bucura de venirea Pastelui, dar si adultii. Prima zi de Paste începe în multe localitati cu cautarea oualor de Paste, ascunse într-un mod miraculos de iepuras cu o noapte înainte.
Lunea Pastelui în Zurich este numita Zwanzgerle, în care copiii le propun adultilor un joc. Regula acestuia este extrem de simpla, copiii vin cu oua colorate de ei si îi provoaca pe adulti sa le sparga coaja cu o moneda de 20 de centi. Daca acestia reusesc, fara ca moneda sa cada pe jos, oul si moneda le apartin, dar daca nu, atunci se vor cuveni copilului. De obicei câstigatorii sunt copiii, jocul fiind pentru ei un bun prilej de a-si completa rezerva banilor de buzunar.
La Mendrisio, în cantonul italofon din Tessin situat în sud, sunt puse în scena spectacole în Joia Mare cu soldati romani si trompetisti calare ce vestesc Patimile lui Isus. Dupa care în Vinerea Mare are loc o procesiune mult mai austera ce consta în transportarea pe strazi a statuilor lui Isus dupa crucificare si a mamei sale Maria.
În partea de vest a Elvetiei, orasul Romont, în Vinerea Patimilor, are loc procesiunea persoanelor îndoliate, îmbracate în negru, care poarta prin tot orasul pernute rosii cu instrumentele torturii lui Hristos pe ele, cum ar fi cuiele folosite pentru rastignire si cununa de spini pusa pe capul lui Isus, si batista cu care Sfânta Veronica i-a sters sudoarea Mântuitorului, pe care a ramas în mod miraculos amprenta fetei Sale. Strazile acestui oras din cantonul Fribourg rasuna în rugaciunile credinciosilor care reconstituie traseul urmat de Hristos spre Golgota.
În Nyon, în apropiere de Geneva, fântânile orasului sunt decorate cu flori, panglici si oua, în conformitate cu o veche traditie germana ce sarbatorea topirea zapezii si revenirea apei în fântâni. Un obicei similar exista si în alta parte a tarii, la Bischofzell, în cantonul Thurgovie.
Satul Rougemont, cantonul Vaud, produce cu aceasta ocazie oua gigante, culorile carora variaza de la an la an.
Satul Rumendingen din cantonul Berne surprinde cu obiceiul aruncarii betelor de trestie de zahar în duminica Pastelui, iar în cantonul Valais, unele sate au pastrat vechea traditie de Pasti de a oferi pâine, brânza si vin.
La Lucerne, o serie de concerte de Paste au loc în fiecare an.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Ma tine-n brate, ca tine, primavara

On April 29, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Ma tine-n brate, ca tine, primavara
Si flori în par îmi prinde de cires,
Prin vene îmi revarsa calimara
Cu tot albastrul norilor culesi

Din tencuiala cerurilor crude.
Aud gradina-n ploaie clocotind,
Ferestrele atârna sa asude
Înmiresmate-n aur si argint.

Pamântu-si soarbe cupa aburinda
Si eu, de dupa geam, în ochii tai,
Ce înverzesc petale de oglinda,
Croiesc navoade si tacute cai.

Presar în soapta mângâieri razlete
Pe umerii din stânca de granit,
Si cu racoarea dulce-a diminetii
Te-nchid într-un sarut neprihanit.

Tatiana Scurtu-Munteanu

André Grétry – compozitor francez de origine belgiana al secolului al XVIII-lea

On April 6, 2011 By nelursIn CultureLeave a comment

André-Ernest-Modeste Grétry este un compozitor francez nascut în Liège(Belgia) ce a trait în perioada 8 februarie 1741 – 24 septembrie 1813.
Desi tatal sau a fost violonist, Grétry nu a manifestat un interes deosebit pentru muzica. A studiat canto, bas si compozitie, dar nu a fost niciodata un mare orchestrator, vocatia sa fiind opera italiana. A câstigat o bursa de studii la Roma, de la Fundatia Lambert Darchis (1761 – 1766). Cunostintele sale muzicale si inventivitatea sa îl incita sa scrie opera. Prima sa opera comica, Isabelle si Gertrude, a fost creata în 1766 la Geneva, acolo unde îl întâlneste si se împrieteneste cu Voltaire.
Grétry se casatoreste în 1771 cu pictorita Jeanne-Marie Grandon, fiica pictorului Charles Lyon Grandon.
Ca urmare a succesului sau obtinut la Paris, Grétry a compus 15 opere si 40 de opere comice pâna în 1803. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost un maestru al acestui gen muzical si teatral. Dupa ce a fost director muzical al reginei, a devenit, dupa Revolutie, protejat al lui Napoleon, care l-a decorat Cavaler al Legiunii de Onoare în 1802.
Conform dorintei sale, a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise, iar inima i-a fost repatriata în orasul sau natal în 1842 si introdusa în statuia de bronz, în fata Operei Regale din Valonia. Academia de Muzica din Liège îi poarta numele, precum si o strada din Liège.
Muzeul Grétry din Liège, casa în care s-a nascut compozitorul, este situat pe strada Récollets. A fost inaugurat oficial în prezenta regelui Albert I si Regina Elisabeta pe 13 iulie 1913. Cladirea a fost detinuta de o familie din Liège, Dubois-Desoer, pâna în 1859. La acel moment, familia a decis sa o doneze orasului Liège. Casa a fost renovata dupa modelul anului 1824, îndepartându-se modificarile efectuate de chiriasii succesivi.
Multiple evenimente care au facut parte din viata compozitorului sunt evocate în colectiile muzeului.Acestea sunt distribuite în diferite parti ale casei si îsi pastreaza fiecare scopul lor initial. Pretutindeni o iconografie îl prezinta pe Grétry la toate vârstele (125 de efigii rarisime, din care picturi rare, desene, busturi, statuete, medalioane, miniaturi). Mai multe instrumente muzicale vechi sunt, de asemenea, expuse (fortepiano, pian, viori). Etajul al doilea contine o biblioteca bogata cu partiturile si cartile lui Grétry, scrisori si lucrari critice sau biografice.
In incinta muzeului sunt organizate cu regularitate expozitii, concerte si conferinte.