Vavila POPOVICI, Raleigh NC

 

 

Si ma rog Tie, Doamne

 

Vad Doamne! Nu mai sunt aceea…

Timpul mi-a adus daruri neasteptate.

A mai ramas o clipa, un vis, o explozie

sa-mi defineasca universul?

Cu luciditatea de-acum realizez clipa

în care am ars ca o stea supernova.

Îmi plec genunchii sub povara umerilor

încarcati de daruri

si ma rog Tie, Doamne, pentru celelalte,

asteptate si neasteptate daruri

care vor sa vie.

                    (Din volumul “Rugile noastre” – Vavila Popovici)